Seria de conferințe „ReCreația conștientǎ” (realizator: Pop Steluța-Zvetlana)

Conferința nr. 4: „Sǎ mǎ prezint: Sunt mintea!” (septembrie 2020)

Prima zi

Bine ați venit la ȋntȃlnirea noastrǎ

sǎptǎmȃnalǎ!

,,Sǎ mǎ prezint: Sunt mintea!”

Gȃndul bun de ȋnceput...

,,Cea mai mare revoluție a generației noastre este descoperirea

cǎ ființele umane ȋși pot modifica aspectele exterioare ale vieții
prin modificarea atitudinii lor mentale” (William James).

https://www.facebook.com/starmagichealing/videos/673621653506010 This is your

60-second meditation break.

1
Bunǎ ziua, bine ne-am gǎsit și bine ne-am regǎsit la ȋntȃlnirea noastrǎ de ReCreație
conștientǎ. Sǎptǎmȃna aceasta ne ȋntȃlnim cu un prieten drag... mintea! Nu va fi o prezentare
obișnuitǎ: nu mi-am propus sǎ vǎ determin sǎ credeți ȋn ceva anume, ci doar sǎ vǎ ofer cȃt mai
multe informații, sǎ vǎ conving cǎ trebuie sǎ vǎ puneți ȋntrebǎri. Cum ,,adevǎrul se aflǎ
dincolo de noi”, tot ceea ce vom descoperi ȋmpreunǎ nu se ȋncadreazǎ neapǎrat ȋn standardele
clasice de gȃndire, iar voi trebuie sǎ luați doar ceea ce rezoneazǎ cu ȋnțelegerea voastrǎ!

Vom ȋncerca, ȋmpreunǎ, sǎ descoperim

rǎspunsuri la cȃteva ȋntrebǎri:
 Care sunt „misterele” creierului?

 Putem sǎ avem ȋncredere ȋn propriile noastre

simțuri?
 Care este legǎtura dintre minte și corp?

 Care sunt propriile noastre limitǎri și cum ne

putem schimba programele mentale?
 Ce posibilitǎți necunoscute are mintea noastrǎ?

Care sunt „misterele” creierului?

Misterele creierului!
2
https://www.ted.com/talks/christopher_decharms_a_look_inside_the_brain_in_real_time
Christopher deCharms|TED2008 A look inside the brain in real time

Îl recunoașteți?
O micǎ masǎ gelatinoasǎ cȃntǎrind doar 1,4 kg , cea mai complexǎ structurǎ vie cunoscutǎ
pȃnǎ acum: propriul nostru creier ! Datoritǎ lui ne mișcǎm, respirǎm, vorbim și facem foarte
multe alte lucruri.

Știați cǎ...?
 100 de miliarde de neuroni! Neuronii sunt celule nervoase dispuse ȋntr-o rețea, și
sunt (pȃnǎ la proba contrarǎ!) singurele celule din corp care produc un curent
electric. Fiecare neuron poate intra ȋn conexiune cu alți 1000, pentru ca informația sǎ
circule ȋn organism cu o vitezǎ record de 450 Km/h.
 Durerea este procesatǎ de creier, dar creierul nu are receptori pentru durere și nu
simte nicio durere.
 Creierul folosește mai puținǎ energie decȃt becul de la frigider! Neuronii și
sinapsele noastre funcționeazǎ ȋntr-un mod atȃt de eficient, ȋncȃt creierul folosește
numai 12 Wați! De fapt, pe parcursul zilei, creierul nostru folosește o cantitate de
energie echivalentǎ cu cea conținutǎ de douǎ banane.
 Cu toate acestea, creierul este un devorator de energie: deși cȃntǎrește doar
3% din greutatea corpului, el consumǎ o șesime (17%) din totalul de energie al
organismului! Din nefericire, asta nu ȋnseamnǎ cǎ trebuie sǎ mǎnȃnci mai
mult ca sǎ ȋți pǎstrezi energia atunci cȃnd ȋnveți ! În realitate, creierul
consumǎ cea mai mare parte din energie pentru a se menține ȋntr-o stare
bunǎ de funcționare, pǎstrȃnd cȃmpul electric pe ȋntreaga suprafațǎ a
membranei fiecǎrui neuron, permițȃnd astfel neuronilor sǎ comunice ȋntre ei,
iar ție sǎ gȃndești. Pe de altǎ parte, costurile suplimentare aferente unei gȃndiri
profunde sunt aproape inobservabile. Altfel spus, plǎtești oricum sǎ-ți ȋntreții
creierul, așa cǎ folosește-l !
 Creierul este cel mai gras organ al corpului omenesc, fiind compus din grǎsime ȋn
proporție de mai mult de jumǎtate!
 Creierul pǎstreazǎ mereu controlul asupra corpului cu ajutorul sistemului
nervos, care transmite ȋn permanențǎ instrucțiuni de la creier la corp și invers.
Sistemul nervos poate fi comparat cu o rețea de telecomunicații: se ȋntinde ȋn
ȋntregul organism și este conectat la postul de comandǎ, adicǎ la creier. Și la fel ca ȋn
cazul telefoniei, semnalele trimise și receptate de sistemul nervos sunt de naturǎ
electricǎ.
 50.000 Km de nervi! Dacǎ am putea pune cap la cap toți nervii din corpul omenesc,
am putea ȋnconjura Pǎmȃntul și ne-ar mai rǎmȃne ȋncǎ 10.000 Km, adicǎ ȋncǎ un sfert
de tur ȋn jurul planetei.
 Avem coate electrice ! De cele mai multe ori, nervii pǎtrund ȋn interiorul mușchilor.
Însǎ ȋn anumite zone ale corpului, ei se aflǎ aproape de suprafața pielii. Așa se
ȋntȃmplǎ cu nervul cubital, care trece imediat pe sub piele printre cele douǎ oase ale
cotului. Iatǎ de ce, dacǎ ne lovim ȋn acel loc, resimțim o senzație foarte neplǎcutǎ, ca
o descǎrcare electricǎ, propagȃndu-se ca un fulger pȃnǎ ȋn vȃrful degetelor.
 Atenție, vertij! Uneori, dacǎ ne ridicǎm cu o mișcare bruscǎ, se ȋntȃmplǎ sǎ amețim
atȃt de tare, ȋncȃt avem impresia cǎ vom cǎdea. Nicio problemǎ! Creierul a primit
prea multe informații, prea repede, și astfel apare un mic scurtcircuit manifestat
prin senzația de vertij, care dispare la fel de repede cum a apǎrut.

3
Fiecare cu treaba lui !?!
https://www.ted.com/talks/elizabeth_waters_the_left_brain_vs_right_brain_myth Elizabeth
Waters|TED-Ed The left brain vs. right brain myth

 Creierul mic, indispensabil! Situat la baza creierului, creierul mic coordoneazǎ cele
mai complicate mișcǎri ale noastre. Fǎrǎ el ne-ar fi imposibil sǎ ȋnotǎm, sǎ ne jucǎm
cu mingea sau sǎ scriem. Tot el este cel care ne ajutǎ sǎ ne pǎstrǎm echilibrul.
 Emisfera dreaptă dirijeazǎ partea stȃngǎ a corpului și invers, emisfera stȃngǎ dirijeazǎ
partea dreaptǎ a corpului. Totuși, aceste informații sunt valabile pentru dreptaci, ceea ce
ȋnseamnǎ cǎ pentru stȃngaci este invers, emisfera dreaptǎ dirijeazǎ partea dreaptǎ, iar
emisfera stȃngǎ, partea stȃngǎ.
 Sistemul vizual este mult mai complex. Fiecare ochi are un câmp vizual stâng și unul
drept. Ambele câmpuri vizuale stângi trimit la emisfera dreaptă a creierului, iar cele drepte
trimit la emisfera stângă.

Cu alte cuvinte, creierul folosește ambele emisfere ca să aibă o imagine completă a lumii, iar
controlul vederii și al mișcării sunt două sisteme care depind de această structură
stânga-dreapta. Cercetarea din ultima perioadă a arătat că o parte a creierului este mai activă decât
cealaltă pentru unele funcții. Astfel, limbajul e localizat mai mult spre stânga și atenția spre
dreapta. Altfel spus, o emisferă a creierului poate să lucreze mai mult decȃt cealaltǎ
emisferǎ, dar asta variază în funcție de sistem și nu de persoană. În plus, nu există dovezi care
să sugereze că persoanele au părți dominante ale creierului sau să susțină ideea unei separări
stânga-dreapta între logică și creativitate.

 Vorbirea, la majoritatea oamenilor, este controlatǎ de emisfera stȃngǎ a creierului. În

mod surprinzǎtor ȋnsǎ, aceastǎ emisferǎ este sursa unor informații memorate greșit
sau imaginate, fiind locul unde se regǎsește și „traducǎtorul”. O sǎ descoperiți
cum s-a ajuns la el, citind ȋn continuare ! Altfel spus, partea stȃngǎ a creierului pare
sǎ aibǎ nevoie acutǎ de logicǎ și de organizare, astfel ȋncȃt dacǎ nu ȋnțelege ceva,
rǎspunde de obicei prin inventarea unor explicații plauzibile care sǎ justifice lipsa
sensului.
 În schimb, partea dreaptǎ a creierului este mult mai organizatǎ și mai veridicǎ
atunci cȃnd se raporteazǎ la ceea ce se ȋntȃmplǎ ȋn jurul nostru. Este un „specialist”
pentru percepția ȋn spațiu și analiza obiectelor prin atingere, și exceleazǎ ȋn sarcinile
vizual-motorii. Dupǎ cum vezi, emisfera ta dreaptǎ e mult mai bine ancoratǎ ȋn
realitate și mai puțin „artisticǎ” sau „emoționalǎ” decȃt am fost noi ȋnvǎțati sǎ credem
cǎ este.
Creierul funcționeazǎ ca un calculator?
Aparent, am putea vorbi despre un fel de computer biologic, dar existǎ o micǎ-mare (!)
diferențǎ ȋntre modul de funcționare al creierului și un calculator. De obicei, calculatoarele
proceseazǎ informația secvențial, pe cȃnd creierul coordoneazǎ mai multe canale de
informații in paralel. Întrucȃt sistemele biologice se dezvoltǎ prin selecție naturalǎ, ele sunt
formate din straturi de sisteme care au apǎrut pentru un scop, apoi au fost adaptate
pentru un altul, deși nu funcționeazǎ neapǎrat foarte bine. Un inginer care ar fi avut timp la
dispoziție ar fi luat-o de la capǎt, dar din punct de vedere evoluționist este mai ușor sǎ
adaptezi un sistem mai vechi decȃt sǎ creezi o structurǎ cu totul nouǎ.

4
Folosim doar 10% din creier?
https://www.ted.com/talks/richard_e_cytowic_what_percentage_of_your_brain_do_you_use/t
ranscript?language=ro#t-29955 Richard E. Cytowic|TED-Ed Ce procent din creier folosești? -
Richard E. Cytowic

Mitul cu procentul de 10% a luat naștere ȋn Statele Unite, acum mai bine de un secol. O
posibilǎ explicație pentru modul ȋn care a apǎrut acest mit vine din faptul cǎ funcțiile anumitor
pǎrți ale creierului sunt ȋndeajuns de complexe ȋncȃt, atunci cȃnd sunt afectate, urmǎrile sunt
relativ subtile. De exemplu, oamenii cǎrora le-au fost afectați lobii frontali continuǎ ȋn cele
mai multe cazuri sǎ ȋndeplineascǎ o bunǎ parte din activitǎțile cotidiene, fǎrǎ a alege ȋnsǎ
corect tipul de comportament adecvat unei anumite situații. Totuși, persistența mitului de-a
lungul vremii poate avea și o altǎ explicație: mesajul optimist pe care-l transmite. Dacǎ ȋn
mod normal folosim doar 10% din creier, cum ar fi dacǎ am folosi chiar și numai o micǎ parte
din restul de 90%? Aceastǎ formǎ de optimism a fost exploatatǎ de tot felul de guru,
adepți ai ideii de autoperfecționare, ca sǎ-și vȃndǎ programele de ȋmbunǎtǎțire a
performanței creierului. Dale Carnegie a dat mitului un puternic impuls prin faptul cǎ a
atribuit ideea unui fondator al psihologiei moderne, William James. Este adevǎrat cǎ James a
susținut ideea cǎ oamenii dețin mai multe resurse mentale decȃt folosesc, dar nu a fǎcut
nicio referire la cei 10%! În realitate, ne folosim creierul ȋn totalitate, ȋn fiecare zi.
 Dacǎ diverse pǎrți ale creierului ar fi inactive, nu am simți vreo diferențǎ cȃnd acestea
sunt afectate! În plus, metodele funcționale de imagisticǎ ce permit mǎsurarea
activitǎții creierului aratǎ cǎ pȃnǎ și sarcinile simple sunt suficiente pentru a face
creierul sǎ funcționeze la capacitate maximǎ.
Totuși, ținȃnd cont de experiențele prin care am trecut, pot sǎ fiu de acord cu altceva !
Modul diferit ȋn care ne folosim creierul și numǎrul de sinapse pe care le genereazǎ
creierul nostru sunt cele care pot sǎ ne conducǎ la adevǎrate performanțe, și aici se
gǎsesc abilitǎțile noastre speciale !
 Ne amintim! La conferința despre energie am precizat cǎ atȃt timp cȃt existǎ un
„rǎzboi lǎuntric”, vorbim despre o risipǎ de energie. Cȃnd „lupta interioarǎ”
ȋnceteazǎ, apare o energie de naturǎ diferitǎ, care poate sǎ ne menținǎ corpul
putrenic, iar mintea proaspǎtǎ și tȃnǎrǎ!
 De altfel, ȋn privința creierului, nu mǎrimea conteazǎ! Dovada? Creierul lui Albert
Einstein cȃntǎrea doar 1,2 Kg, ȋn vreme ce greutatea medie a acestui organ la omul
adult este de 1,4 Kg.
Un prieten drag, dar puțin cam mincinos !
Altfel spus, creierul nostru spune rareori adevǎrul, deși, ȋn cea mai mare parte a timpului ne
spune ceea ce trebuie sǎ știm. Nu ne rǎmȃne decȃt sǎ demonstrǎm acest lucru !
(1) Pot fi șterse amintirile?
 În filmul „Strǎlucirea eternǎ a minții neprihǎnite” („Eternal Sunshine of the Spotless
Mind”, 2004), personajul principal ȋncearcǎ sǎ-și șteargǎ amintirile despre o relație
eșuatǎ, apelȃnd la o firmǎ specializatǎ ȋn astfel de servicii. În film, personajul stǎ
ȋntins, este legat și adormit, ȋn timp ce tehnicienii ȋi cautǎ prin memorie. Amintirile lui
ruleazǎ ca un film din care ei le extrag pe cele care trebuie șterse.

5
O idee implicitǎ din aceastǎ secvențǎ de film ar fi cǎ activitatea neuronalǎ poate cumva sǎ
codifice reprezentǎri explicite, de natura imaginilor dintr-un film, ale unor experiențe deja
trǎite. Deși experiențele par sǎ fie minime și comprimate pe mǎsurǎ ce creierul pregǎtește
informația pentru arhivare, amintirea unei scene vizuale atrage dupǎ sine rǎspunsuri din
partea creierului, care se aseamǎnǎ ȋntr-un fel cu rǎspunsurile ce apar ȋn urma
vizionǎrii unei scene pentru prima oarǎ.
 S-ar putea ca acest viitor sǎ fie mai aproape decȃt credem noi cǎ este! În anul 2013,
oamenii de știință din Japonia au reușit sǎ surprindǎ ȋntr-o ȋnregistrare video
gândul care a trecut prin creierul unui micuț peștișor zebră, atunci când a văzut
cȃteva mȃncǎruri delicioase  (Muto et al., 2013).

 https://www.youtube.com/watch?v=Vo3TchUQM1w What Do Fish Thoughts

Look Like? (1)
 https://www.youtube.com/watch?v=WfEOWh7eK1g What Do Fish Thoughts
Look Like? (2)
O altǎ explicație posibilǎ ar fi aceea cǎ putem localiza o amintire dureroasǎ prin derularea
șirului de amintiri și apoi sǎ o ștergem pur și simplu ca pe un fișier nedorit din
calculator. Cercetǎrile efectuate ȋn ultimii ani sugereazǎ faptul cǎ reȋnvierea unei amintiri
ȋntǎrește acea amintire.
 Existǎ dovezi cǎ ne putem „șterge” și „rescrie” amintirile de fiecare datǎ cȃnd le
aducem la viațǎ. Bineȋnțeles, ca sǎ putem șterge un anumit conținut trebuie sǎ
derulǎm ȋnapoi totul ȋn minte. Dar despre o astfel de cǎlǎtorie ȋn timp, promit sǎ vǎ
povestesc mai multe la conferința despre fizica cuanticǎ !
(2) Cazul emisferelor independente sau demascarea conflictului interior !
https://www.facebook.com/watch/?v=1119078141827328 Despre creier si emisferele
cerebrale
 Ne amintim! Cea mai importantǎ cauzǎ a pierderii de energie este conflictul interior.
Cu toate acestea, creierul este o mașinǎrie construitǎ prin conflict! Imagineazǎ-ți cǎ stai ȋn fața
unui frigider cu sucuri, ȋncercȃnd sǎ alegi una dintre cele douǎ arome care ȋți plac cel mai
mult - de exemplu, piersici și cǎpșuni. Spre deosebire de computere, creierul funcționeazǎ pe
baza conflictului dintre diferite posibilitǎți, fiecare ȋncercȃnd sǎ le depǎșeascǎ pe celelalte.
Chiar și dupǎ ce ai ales, treci printr-un nou conflict: sa bei sau nu tot sucul? O parte din tine
dorește sucul delicios și, ȋn același timp, o altǎ parte din tine știe cǎ e dulce și poate cǎ ar fi
mai bine sǎ bei puținǎ apǎ. Decizia de a bea sau nu tot sucul depinde doar de modul ȋn care
are loc lupta interioarǎ. Dupǎ cum vezi, ȋn cadrul conflictelor care au loc ȋn creierul tǎu, tu
ești singurul protagonist, ȋnsǎ dialogul se petrece ȋntre diferite pǎrți ale tale. Existǎ ȋnsǎ
situații speciale ȋn care este foarte ușor sǎ observi conflictul interior dintre diferitele pǎrți ale
creierului.
 Pentru tratarea anumitor forme de epilepsie, pacienții sunt supuși unor operații de
calostomie, prin care cele douǎ emisfere ale creierului sunt deconectate. În mod
normal, cele douǎ emisfere sunt legate printr-o punte de nervi care se numește corpul
calos, datoritǎ cǎreia cele douǎ jumǎtǎți, cea dreaptǎ și cea stȃngǎ, se coordoneazǎ și
lucreazǎ ȋmpreunǎ. Dacǎ ȋți este frig, ambele tale mȃini coopereazǎ: una ține tivul
gecii, ȋn timp ce cealaltǎ trage fermoarul. Totuși, atunci cȃnd corpul calos este afectat,

6
 poate sǎ aparǎ o tulburare clinicǎ denumitǎ „sindromul mȃinii strǎine”. Cele douǎ
mȃini pot sǎ se miște cu intenții complet diferite: pacientul ȋncepe sǎ tragǎ ȋn sus
fermoarul gecii cu o mȃnǎ, iar cu cealaltǎ mȃnǎ, prinde fermoarul și ȋl trage ȋnapoi. În
mod normal, sindromul mȃinii strǎine dispare la cȃteva sǎptǎmȃni dupǎ operație, ȋn
mǎsura ȋn care cele douǎ jumǎtǎți ale creierului exploateazǎ conexiunile rǎmase și
ȋncep sǎ se coordoneze din nou. Însǎ acest fapt este o dovadǎ clarǎ cǎ atunci cȃnd
credem cǎ suntem unitari ȋn gȃndire, acțiunile noastre sunt rezultatul unor
permanente conflicte interioare.

 Exercițiu ! Pregǎtiți-vǎ pentru o meditație ineditǎ. Mai ȋntȃi, uitați-vǎ ȋn jurul

vostru, ȋn camera ȋn care sunteți, ca sǎ puteți reține toate detaliile. Apoi așezați-vǎ ȋn
pat și ȋnchideți ochii. Simțiți cum toatǎ energia voastrǎ este „concentratǎ” pe partea
stȃngǎ a corpului, apoi direcționați-o spre emisfera stȃngǎ și ȋncercați sǎ vǎ amintiți
detaliile din camerǎ. Fiți atenți la ceea ce „vedeți” sau simțiți! Dupǎ un timp,
„direcționați” energia prin corpul calos ȋn emisfera dreaptǎ și ȋncercați din nou sǎ vǎ
amintiți detaliile din camerǎ. S-a schimbat percepția voastrǎ ȋn acest caz? Cum?
(3) Nu te cred !
Un studiu celebru efectuat asupra pacienților cu deficiențe mintale, care trecuserǎ prin operații
de calostomie, demonstreazǎ cǎ lucrurile pe care le spunem nu reflectǎ ȋntotdeauna ceea
ce gȃndim cu adevǎrat. Oamenii de științǎ le-au dat acestor pacienți cu „creierul ȋmpǎrțit” o
comandǎ scrisǎ (de exemplu: „Ridicǎ-te și mergi spre ușǎ!”), ȋn așa fel ȋncȃt informația sǎ fie
perceputǎ doar de partea dreaptǎ a creierului. Apoi i-au ȋntrebat cu voce tare: „De ce te-ai dus
adineaori la ușǎ?”. Pentru cǎ zonele aferente vorbirii sunt de obicei localizate ȋn emisfera
stȃngǎ, partea care știe rǎspunsul la aceastǎ ȋntrebare este diferitǎ de partea care poate
sǎ dea rǎspunsul. În mod surprinzǎtor, pacienții nu au rǎspuns „Nu știu”. Dimpotrivǎ, au
inventat diverse scuze: „Am mers sǎ-mi iau un suc!” sau „A trebuit sǎ merg la baie!”.
 Astfel, s-a ajuns la concluzia cǎ emisfera stȃngǎ conține un „traducǎtor” care
interpreteazǎ evenimentele din mediul ȋnconjurǎtor chiar dacǎ nu ȋnțelege exact
ceea ce se ȋntȃmplǎ.
Unui alt pacient, cercetǎtorii i-au arǎtat douǎ poze: o ghearǎ de gǎinǎ cǎtre emisfera stȃngǎ a
creierului și un peisaj de iarnǎ, cu zǎpadǎ, cǎtre cea dreaptǎ. Cȃnd pacientul a fost rugat sǎ
aleagǎ o imagine similarǎ dintr-un pachet de imagini, a ales corect o pozǎ cu o lopatǎ cu mȃna
stȃngǎ (controlatǎ de partea dreaptǎ a creierului!) și una cu o gǎinǎ cu mȃna dreaptǎ
(controlatǎ de partea stȃngǎ a creierului!). Cȃnd i s-a cerut sǎ explice alegerea fǎcutǎ, a
rǎspuns: „Oh, foarte simplu. Gheara de gǎinǎ ține de gǎinǎ și ai nevoie de o lopatǎ ca sǎ cureți
ȋn cotețul gǎinilor” (apud Aamodt & Wang, 2019).
(4) „Orbirea la schimbare” !
Aceste probleme de ignorare a unor informații, de folosire a scurtǎturilor și de inventare a
unor explicații plauzibile se cumuleazǎ ȋntr-un fenomen pe care psihologii ȋl numesc „orbirea
la schimbare”.
 Experiment propus: Incapacitatea de a detecta schimbǎri ȋn timpul unei
interacțiuni din lumea realǎ. Experimentul original a fost organizat ȋntr-un campus
studențesc (Simons & Levin, 1998).

7
 Scenariul: O persoanǎ stǎ ȋn mijlocul campusului cu o hartǎ ȋn mȃnǎ și pare cǎ s-a
rǎtǎcit. Vǎ cere ȋndrumǎri, iar voi vǎ opriți și sunteți de acord s-o ajutați. La o secundǎ
sau douǎ dupǎ ce vǎ opriți, doi tipi rostesc: „Pǎzea!” și, nepoliticoși, trec printre
dumneavoastrǎ, transportȃnd o ușǎ de mari dimensiuni. Din aceastǎ cauzǎ, timp de o
secundǎ nu puteți vedea cealaltǎ persoanǎ. Dupǎ ce tipii trec cu ușa, continuați sǎ-l
ajutați pe cel care s-a rǎtǎcit. Însǎ nu vǎ dați seama cǎ tocmai a avut loc „rocada”: fiind
ascunsǎ privirii dumneavoastrǎ, persoana rǎtǎcitǎ pe care o ajutați a fost ȋnlocuitǎ cu o
altǎ persoanǎ, care continuǎ conversația de parcǎ nimic nu s-ar fi ȋntȃmplat. În cele
mai multe cazuri, subiecții nu observǎ absolut nimic ! Totuși, Simons și Levin admit
cǎ existǎ o limitǎ a acestei „orbiri”. Dacǎ persoana rǎtǎcitǎ ar fi ȋnlocuitǎ cu alta mai
ȋnaltǎ, mai grasǎ sau aparținȃnd unei alte rase (sau chiar sex), probabil ca ați observa.
Cu toate acestea, astfel de studii demonstreazǎ cǎ nu suntem ȋntotdeauna atenți la
foarte multe detalii din viața noastrǎ.

 De ce conteazǎ acest experiment?

 Dacǎ v-ați gȃndit cǎ acest mic „truc” ar putea fi folosit de cǎtre

magicieni, aveți dreptate ! Magicienii se bazeazǎ pe faptul cǎ
publicul nu observǎ atunci cȃnd ei schimbǎ ceva. Pentru ca „magia” lor
sǎ fie crezutǎ, se folosesc de o distragere temporarǎ a atenției (ȋn
cazul nostru, ușa !) pentru a realiza schimbarea chiar sub nasul
audienței.
 Orbirea la schimbare reprezintǎ o problemǎ și ȋn cazul martorilor
oculari. Odatǎ ce credem cǎ am vǎzut o persoanǎ implicatǎ ȋn
comiterea unui delict, de cele mai multe ori suntem foarte siguri pe noi
ȋnșine ȋn aceastǎ privințǎ. Cercetǎtorii le-au arǎtat ȋnsǎ unor subiecți
filmul comiterii unei infracțiuni. Pe la mijlocul filmului, au fǎcut ceva
similar cu ceea ce s-a petrecut ȋn exemplul nostru: au ȋnlocuit
infractorul cu o altǎ persoanǎ. Aproximativ 60% dintre subiecți nu au
observat acest lucru (apud Britt, 2019).
(5) Nici cu viitorul nu ne descurcǎm prea bine !
Am stabilit deja cǎ nu ne putem baza pe amintirile din trecut, iar percepția asupra prezentului
este foarte selectivǎ. Așa cǎ acum nu vei mai fi uimit sǎ afli cǎ și abilitatea de a ȋți imagina
viitorul trebuie privitǎ cu reticențǎ. Așa cum explicǎ Daniel Gilbert ȋn cartea sa „În cǎutarea
fericirii. Cea mai bunǎ carte de științǎ pentru nespecialiști”, atunci cȃnd ȋncercǎm sǎ ne
imaginam viitorul, creierul are tendința de a umple golurile cu diverse detalii, multe
dintre ele lǎsȃnd alte informații importante pe dinafarǎ. De fapt, creierul proceseazǎ
selectiv acele detalii din mediul ȋnconjurǎtor care, ȋn timp, s-au dovedit cele mai
relevante ȋn procesul de supraviețuire, acordȃnd o atenție deosebitǎ evenimentelor
neașteptate.
Mesaj pentru doamnele care citesc aceste rȃnduri ! De ce nu slǎbim cȃnd vrem noi?
Adevǎrul „trist” despre creierul tǎu este cǎ el nu se supǎrǎ dacǎ tu te ȋngrași. Din punct de
vedere evoluționist, a fi gras este mai bine decȃt sǎ mori de foame ! Cu alte cuvinte, atunci
cȃnd ȋncercǎm sǎ slǎbim mȃncȃnd mai puțin, creierul nostru recurge la o mulțime de tertipuri
pentru a pǎstra greutatea la nivelul dorit de el. Unul dintre trucurile folosite cel mai des
este sǎ ȋncetineascǎ metabolismul, cu alte cuvinte cantitatea de energie pe care o consumǎm
atunci cȃnd stǎm nemișcați. Un alt truc folosit este sǎ ne dea o senzație de foame, pentru a

8
dori sǎ mȃncǎm mai mult. În fine, creierul poate sǎ ȋncerce sǎ ne pǎcǎleascǎ ! De exemplu,
atunci cȃnd te uiți la o prǎjiturǎ și crezi cǎ dacǎ o mǎnȃnci bucǎțicǎ cu bucǎțicǎ nu o sǎ aibǎ
același numǎr de calorii, deja ai fost pǎcǎlitǎ ȋntr-un mod foarte subtil !
 Cum pǎcǎlim noi creierul sǎ ne ajute sǎ slǎbim? În principiu, trebuie sǎ stabilești
strategia de pierdere ȋn greutate luȃnd ȋn considerare reacțiile creierului. Acest
lucru presupune: (1) menținerea ritmului metabolic la un nivel cȃt mai ridicat; (2) sǎ
gǎsești o strategie care ți se potrivește; (3) orice schimbare ȋn obiceiurile alimentare și
ȋn ceea ce privește activitatea fizicǎ trebuie sǎ fie permanente pentru a fi eficiente.

 Schimbǎrile temporare dau rezultate temporare ! Chiar dacǎ aceastǎ abordare

nu sunǎ la fel de atrǎgǎtor ca ultima dietǎ „minune” despre care ai auzit, are un
avantaj esential: funcționeazǎ !
 Ritmul metabolic stabilește cȃte calorii arde organismul atunci cȃnd se
odihnește. Dietele drastice nu funcționeazǎ niciodatǎ pe termen lung,
pentru cǎ riscul de ȋnfometare, prezent ȋn evoluția noastrǎ trecutǎ, a dus la
nașterea unui creier expert ȋn protejarea organismului de pierderi semnificative
ȋn greutate.

 Una dintre metodele prin care creierul reușește acest lucru este
ȋncetinirea metabolismului pe perioade de foamete, la unele
persoane pȃnǎ la 45%.
 Și mai rǎu, cȃnd te ȋntorci la vechiul aport de calorii, vei lua
probabil ȋn greutate iarǎși pȃnǎ ce metabolismul se adapteazǎ
noului stil de viațǎ.
 Ca și ȋnfometarea, lipsa somnului afecteazǎ grav metabolismul, așa
ȋncȃt este foarte important sǎ dormim ȋndeajuns dacǎ vrem sǎ ne
menținem greutatea idealǎ.
 Stresul este un alt factor responsabil, pentru cǎ substanțele eliberate de
corticotropin, hormonul stresului, dau peste cap echilibrul energetic al
corpului ȋn favoarea conservǎrii greutǎții.
 Mai mult, metabolismul devine mai lent pe mǎsurǎ ce anii trec, de
aceea oamenii au tendința sǎ se ȋngrașe dupǎ o anumitǎ vȃrstǎ, cu
aproape 0,45 kilograme pe an. Exercițiul fizic este cea mai bunǎ
modalitate de a ȋmbunǎtǎți situația, atȃt pentru cǎ activitatea ȋn sine
obligǎ organismul sǎ consume din energie cȃt și pentru cǎ mușchii, spre
deosebire de grǎsime, ard mai multe calorii cȃnd ne odihnim. Sportul
accelereazǎ metabolismul cu 20% pȃnǎ la 30% și efectele dureazǎ
aproximativ 15 ore. Pe de altǎ parte, yoga este o alegere bunǎ.
 Creșterea ȋn greutate și stocarea de grǎsime sporesc atunci cȃnd
sunt servite cȃteva mese copioase și nu unele mai frugale și mai dese.
Așadar, ar trebui sǎ ȋmparți caloriile ȋn mese moderate, de-a lungul
ȋntregii zile, ȋn loc sǎ mǎnȃnci bine o datǎ sau de douǎ ori pe zi. În plus,
un mic dejun frugal ne avantajeazǎ atunci cȃnd vine vorba de
ȋmbunǎtǎțirea metabolismului.
 Scǎderile și creșterile repetate ȋn greutate fac dificilǎ stabilirea unei
greutǎți ideale. Într-un studiu, pentru a-și menține mereu aceeași
greutate, persoanele care ȋn trecut au fost supraponderale au trebuit sǎ
consume cu 15% mai puține calorii decȃt alte persoane, care au fost
mereu slabe (apud Aamodt & Wang, 2019). Din acest motiv, copiii ar
trebui sǎ fie hrǎniți sǎnǎtos de cȃnd sunt mici. Mȃncarea primitǎ ȋn
9
 copilarie influențeazǎ preferințele culinare la maturitate, iar obiceiurile
alimentare formate ȋn aceastǎ perioadǎ ne vor urmǎri pe tot parcursul
vieții.
 A mȃnca corect nu ȋnseamnǎ privare de la mȃncare sau
ȋnfometare. Dacǎ ȋți este foame ȋncontinuu, probabil cǎ nu mǎnȃnci
cum trebuie. Pentru a reduce pofta de mȃncare, ȋncearcǎ sǎ combini
o mȃncare cu puține calorii (de exemplu, o salatǎ sau o supǎ
vegetarianǎ), cu puține lipide, altfel spus, cu grǎsimi.
 Nu ȋn ultimul rȃnd, ȋncearcǎ sǎ gǎsești o nouǎ pasiune ȋn viațǎ, alta
decȃt mȃncarea !
Trucuri pentru cei care cǎlǎtoresc cu avionul !
Atunci cȃnd cǎlǎtorim, ceasului nostru biologic (v-am povestit la conferința despre energie de
el!) ȋi ia cam o orǎ pe zi sǎ se reseteze și sǎ se sincronizeze din nou. Cum ne putem regla
rapid ritmul circadian al creierului?
 Expune-te la lumina dupǎ-amiezii! Dimineața - sau mai bine spus, atunci cȃnd
corpul crede cǎ este dimineațǎ - lumina te ajutǎ sǎ te trezești. Expunerea la luminǎ ȋn
acest moment al zilei te va face sǎ te trezești mai devreme ziua urmǎtoare. Pe de altǎ
parte, dacǎ te expui la luminǎ noaptea, te vei trezi mai tȃrziu a doua zi, ca și cum
lumina ȋi spune corpului tǎu cǎ ziua nu s-a ȋncheiat ȋncǎ, așa cǎ trebuie sǎ stea treaz
mai mult timp.

 Cȃnd zbori spre est (din America ȋn Europa sau ȋn Africa), ar trebui sǎ te
bucuri de lumina soarelui cu cȃteva ore ȋnainte ca cei de acasǎ sǎ se trezeascǎ.
Rezultatul este cǎ a doua zi te vei trezi cum trebuie. Dacǎ ai cǎlǎtorit spre est
ȋntr-o zonǎ cu opt ore diferențǎ de fus orar sau mai mult, ȋncearcǎ sǎ eviți
lumina la prima orǎ a dimineții (cȃnd acasǎ este searǎ), pentru cǎ ȋți vei
direcționa ceasul biologic ȋn direcția greșitǎ.
 Cȃnd zbori spre vest (din Europa sau Africa spre America), asigurǎ-te cǎ
stai la luminǎ cȃnd ți se face somn, ȋnainte de ora de culcare de acasǎ.
 Cel mai simplu mod de a ne aminti aceste reguli este: ȋn prima zi la
destinația propusǎ, stai la luminǎ dupǎ-amiaza. În zilele urmǎtoare, pe
mǎsurǎ ce ceasul biologic se regleazǎ, expune-te la luminǎ cu douǎ sau trei ore
mai devreme, progresiv.

 Stinge lumina de la capǎtul patului! Expunerea la luminǎ la momentul nepotrivit

poate sǎ seteze ceasul interior ȋn direcția nedoritǎ. Cu alte cuvinte, dacǎ nu poți
dormi noaptea, nu aprinde lumina. Lumina artificialǎ ajutǎ mai puțin decȃt lumina
naturalǎ la setarea ceasului biologic, dar ar trebui totuși evitatǎ.

 Cȃnd cǎlǎtorești spre est, ia melatoninǎ noaptea! Odatǎ ce ai ajuns la destinație,

ia melatoninǎ seara sau chiar la miezul nopții. Totuși, din motive necunoscute ȋncǎ,
melatonina ajutǎ numai dacǎ ai cǎlǎtorit spre est. În plus, efectul melatoninei este
redus, modificȃnd perioada de trezire cu pȃnǎ la o orǎ pe zi. Exercițiile fizice au un
efect similar cu melatonina și ar trebui fǎcute ȋn același moment al zilei!

10
Un creier total diferit sau un „extraterestru” printre noi ?
În finalul acestei prezentǎri vǎ invit sǎ facem cunoștințǎ cu un creier ciudat și minunat, care a
generat o ipotezǎ interesantǎ despre existența unei forme alternative de inteligențǎ pe planeta
noastrǎ. Trei inimi, sânge albastru, branhii și întregul corp este acoperit de celule remarcabile,
care fac posibilǎ schimbarea culorii și a texturii pielii, astfel încât animalul să se poată
camufla într-o clipită! Cam așa aratǎ portretul-robot al unei... caracatițe ! Nu este de mirare
cǎ un studiu din anul 2018 vorbește despre posibila origine extraterestrǎ a cefalopodelor, ȋn
rȃndul cǎrora ȋntȃlnim caracatițele, calmarii și sepiile. În esențǎ, studiul oferǎ douǎ explicații
pentru saltul masiv ȋnregistrat ȋn evoluția acestor creaturi bizare: (1) embrionii de caracatițǎ
crioconservați au sosit din spațiu ȋn urmǎ cu 275 de milioane de ani; (2) retrovirusurile au
modificat structura geneticǎ a organismelor pe care le-au infectat (Steele, Al-Mufti, Augustyn,
Chandrajith, Coghlan, Coulson, Ghosh et al., 2018). .
 Ne amintim! În cadrul primei conferințe am vorbit despre panspermie (viața pe
Pǎmȃnt ȋși are originea ȋn microbii aduși de comete) și am arǎtat cǎ retrovirusurile
pot reprezenta unul dintre cele mai clare cazuri de „transfer orizontal de gene”
ȋntȃlnit ȋn naturǎ.
Cu alte cuvinte, este momentul sǎ „plonjǎm” ȋn lumea subacvaticǎ, pentru a descoperi
ȋmpreunǎ cu Roger Hanlon uimitoarele abilități de camuflare 3D ale cefalopodelor.
Înțelegȃnd modul sofisticat ȋn care aceste creaturi extraordinare ȋși folosesc pielea lor
„inteligentă”, cercetǎtorii ar putea sǎ revoluționeze domenii precum inteligența artificialǎ,
țesǎturile sau produsele cosmetice inteligente.
Atenție! Pentru a urmǎri prezentarea selectatǎ, apǎsați pe „traducere automatǎ”!
h tt ps :/ /www. yo u t u be. com / wat ch? v=o gCIq aC e2 z I The amazing brains and
morphing skin of octopuses and other cephalopods | Roger Hanlon
Gata, am ajuns cu bine la sfȃrșitul primei noastre zile dedicate unui subiect extrem de
interesant... mintea ! Ca de fiecare datǎ, este momentul sǎ vǎ invit la film. Astǎzi ȋl avem
drept ghid pe Sam Rodriques, care ne va spune o poveste despre propriul nostru creier dintr-un viitor nu prea
ȋndepǎrtat. Vǎ doresc vizionare plǎcutǎ, iar noi ne reȋntȃlnim mȃine, cȃnd ȋncercǎm sǎ
descoperim cȃt de mult putem sǎ avem ȋncredere ȋn propriile noastre simțuri !
https://www.ted.com/talks/sam_rodriques_what_we_ll_learn_about_the_brain_in_the_next_centur
y Sam Rodriques|TEDxBeaconStreet What we'll learn about the brain in the next century

11
Cǎrți recomandate:
 Eagleman, D. (2018). Creierul. Povestea noastrǎ. București: Editura Humanitas.
https://humanitas.ro/humanitas/carte/creierul
 Harrison, J., & Hobbs, M. (2017). Antrenament pentru creier. Program vizual
complet. București: Editura Litera. https://www.litera.ro/antrenament-pentru-creier-
program-vizual-complet

Referințe:
1. Aamodt, S., & Wang, S. (2019). Secretele creierului uman. De ce pierdem cheile de la
mașinǎ, dar nu uitǎm cum conducem și alte enigme ale vieții cotidiene. București: Editura
Litera. https://www.libris.ro/secretele-creierului-uman-sandra-aamodt-sam-LIT978-606-33-
4044-4--p11825760.html
2. Britt, M. A. (2019). Experimente psihologice. București: Editura Meteor Press.
https://www.elefant.ro/experimente-psihologice_4f13ff9f-fabf-4fd6-9c21-73c76aa53202
3. Gilbert, D. (2007). În cǎutarea fericirii. Cea mai bunǎ carte de științǎ pentru nespecialiști.
București: Editura Curtea Veche. https://carturesti.ro/carte/in-cautarea-fericirii-editia-a-ii-a-
180849
4. Muto et al. (2013). Real-Time Visualization of Neuronal Activity during Perception.
Current Biology. 23, 307-311. https://www.cell.com/action/showPdf?pii=S0960-
9822%2813%2900002-X
5. Simons, D. J., & Levin, D. T. (1998). Failure to detect changes to people during a
real-world interaction. Psychonomic Bulletin & Review. 5(4), 644-649.
https://link.springer.com/article/10.3758/BF03208840
6. Steele, E. J., Al-Mufti, S., Augustyn, K. A., Chandrajith, R., Coghlan, J. P., Coulson,
S., Ghosh, S., et al. (2018). Cause of Cambrian Explosion - Terrestrial or Cosmic?. Progress
in biophysics and molecular biology. 136, 3-23.
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0079610718300798

12