Seria de conferințe „ReCreația conștientǎ” (realizator: Pop Steluța-Zvetlana)

Conferința nr. 2: „Noi, cei nevǎzuți...”, ziua a 2-a (august 2020)

Ziua a 2-a
o Produc oamenii luminǎ sau șocuri electrice?
Este momentul sǎ ne continuǎm povestea! Sunt convinsǎ cǎ mulți dintre voi ați aflat deja cǎ
existǎ animale care produc luminǎ sau șocuri electrice. Provocarea noastrǎ de astǎzi este sǎ
vedem dacǎ, la rȃndul sǎu, omul ar putea sǎ dezvolte astfel de capacitǎți .
1. Bioluminiscențǎ la oameni ?
https://www.ted.com/talks/edith_widder_the_weird_wonderful_world_of_bioluminescence
Edith Widder|TED2011 The weird, wonderful world of bioluminescence

 Lumina emisǎ de corpurile vii se numește bioluminiscențǎ. Ea este produsǎ atunci

cȃnd moleculele interacționeazǎ, declanșȃnd mici scȃntei luminoase numite fotoni.

Este puțin cunoscut faptul că majoritatea animalelor din oceanele noastre produc lumină. De
exemplu, peștele pescar are pe cap o „undiță” cu „felinar”, adică un organ cu care îşi atrage
prada şi care luminează datorită unor bacterii luminescente. Cei mai mulți dintre noi credeau
cǎ doar licuricii și unele ciuperci (precum „Mycena Chlorophos”, care au capacitatea de a
emite o luminǎ verde pe timpul nopții!) fac asta . Cu toate acestea, și noi, oamenii, strǎlucim
ȋn ȋntuneric ! Conform unui studiu efectuat ȋn anul 2009 de cǎtre cercetǎtori japonezi,
bioluminiscența umanǎ ȋn luminǎ vizibilǎ existǎ, cu toate cǎ sensibilitatea ochilor noștri nu
ne permite sǎ o observǎm. „Corpul uman chiar strǎlucește, dar intensitatea luminii emise de
acesta este de 1.000 de ori mai micǎ decȃt sensibilitatea ochilor noștri”, afirmǎ echipa de
cercetǎtori de la Tohoku Institute of Technology. Cercetǎtorii au descoperit acest lucru
folosind camere de fotografiat supersensibile care au monitorizat pe durata a 3 zile, timp de
20 de minute la fiecare 3 ore, cinci voluntari sǎnǎtoși, de sex masculin, aflați ȋntr-o camerǎ
obscurǎ. Oamenii de ştiinţă au descoperit că participanții la experiment „străluceau” pe tot
parcursul zilei, dar cea mai intensă strălucire a fost observată pe frunte, gât şi obraji la
sfârşitul după-amiezii. Cea mai slabă bioluminiscență a fost înregistrată noaptea târziu. În
ciuda aparenţelor, semnalele observate de cercetători nu reprezintă radiații în infraroșu
cauzate de căldură; este vorba despre fotoni de lumină vizibilă, care nu se datorează
căldurii. În acest moment, putem formula ȋntrebǎri extrem de interesante !

 Sǎ fie posibilǎ existența „autotrofilor”, acei oameni care nu mai au nevoie de hrana
clasicǎ, pentru cǎ au ȋnvǎțat sǎ-și producǎ singuri substanțele nutritive necesare, cu
ajutorul energiei solare?
 Sau atunci când vă uitați la cerul senin și ați vǎzut mici puncte luminoase s-ar putea sǎ nu
experimentați „fenomenul entoptic al câmpului albastru”, așa cum ne ȋnvațǎ medicina?

https://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/256journal.pone.0006

Ce provoacă bioluminiscenţa corpului uman? Ei bine, cercetătorii cred că aceasta este un

efect secundar al metabolismului. Bioluminiscența umană se datorează unor radicali liberi
foarte reactivi, produşi prin respiraţia celulară, care pot interacționa cu anumiţi compuşi
fluorescenţi care emit fotoni. Cercetǎtorii cred cǎ bioluminiscența participanților la
1
experiment a fost mai intensǎ ȋn zona capului deoarece aceastǎ parte a corpului
primește, ȋn general, mai multǎ luminǎ solarǎ, care interacționeazǎ cu melanina din
interiorul pielii și amplificǎ bioluminiscența ȋn aceastǎ regiune a corpului uman.

 Pe baza ipotezei cǎ bioluminiscența este corelatǎ cu metabolismul, cercetǎtorii

sugereazǎ cǎ aceastǎ caracteristicǎ specialǎ a corpului uman ar putea fi legatǎ de
ceasul biologic al organismului.

Din acest motiv, la sfȃrștul dupǎ-amiezii, bioluminiscenţa este mai intensă. Cercetătorii speră
că în viitor, prin scanarea suprafeței corpului uman şi verificarea nivelului de bioluminiscenţă,
se vor putea identifica posibile afecțiuni medicale care determină schimbări ale
metabolismului. „Analizând bioluminiscenţa de la suprafața corpului, am putea observa starea
de sănătate a întregului corp”, afirmă Masaki Kobayashi, un membru al echipei de
cercetători.

7 locuri minunate unde poți experimenta fenomenul de bioluminiscențǎ noaptea :

(1) Laguna Grande, Puerto Rico; (2) Springbrook National Park, Australia; (3) Mudhdhoo
(Vaadhoo) Island, Maldives; (4) Bako National Park, Malaysian Borneo; (5) Glistening
Waters, Jamaica; (6) Waitomo Glowworm Caves, New Zealand; (7) Kuala Selangor,
Malaysia (Firefly Park Resort).

2. De ce pot sta pǎsǎrile pe liniile de ȋnaltǎ tensiune?

 Electrocutarea survine atunci când organismul este străbătut de un curent electric.

Dar pentru ca deplasarea continuă a electronilor prin corp să aibă loc, este obligatoriu ca
persoana să aibă contact atât cu sursa de curent, cȃt şi cu un alt punct care să asigure
închiderea circuitului electric. În lipsa închiderii circuitului, atingerea unei surse de
electricitate - de exemplu, firele unei prize - nu va produce nicio vătămare. Dacă am fi
suspendaţi în aer - ţinuţi de un elicopter - şi am atinge o sursă de electricitate, pentru că nu
există un circuit complet, nu ne vom electrocuta. Acesta este motivul pentru care păsările
pot sta pe liniile de înaltă tensiune fără a risca şocul electric - faptul că ele nu ating şi
pământul!
 Deşi pământul nu este un bun conducător de electricitate, este suficient de bun cât să
permită trecerea unei cantităţi de energie care să ne producă o vătămare.
Folosirea unor papuci ca măsură de protecţie nu reprezintă o soluţie; încălţămintea obişnuită
nu este confecţionată pentru a asigura protecţie la şocuri electrice. În schimb, există podele
speciale care asigură izolarea de pământ (ori de podeaua apartamentului), dar dacă podeaua
este udă sau umedă, e posibil ca protecţia pe care aceasta o oferă să nu mai fie eficientă.
3. Este momentul sǎ facem cunoștințǎ cu o adevǎratǎ „armǎ cu electroșocuri” !

Atenție! Pentru a urmǎri prezentarea selectatǎ, apǎsați pe „traducere automatǎ”!

https://www.youtube.com/watch?v=Mcc7_xq6hgY Shockwave Serpent | World's Deadliest

 Majoritatea ființelor, sau cel puțin cele cu mai mult de o celulǎ, supraviețuiesc cu
ajutorul electricitǎții.

2
Fiecare impuls nervos - corpul tǎu genereazǎ miliarde chiar ȋn acest moment  - reprezintǎ
un minuscul șoc electric. Țiparul electric (anghila electricǎ) a eficientizat aceastǎ proprietate
biologicǎ fundamentalǎ și a ridicat-o la rang de artǎ. Practic, corpul țiparului electric nu diferǎ
mult de o baterie normalǎ! În mod surprinzǎtor, aproximativ patru cincimi din corpul acestui
pește este plin de straturi de țesut compuse din celule specializate ȋn generarea de
electricitate. Chiar dacǎ fiecare celulǎ ȋn parte nu produce decȃt o zecime dintr-un volt, țiparul
are mii de celule ȋn corpul sǎu, iar stratificarea permite ca tensiunea electricǎ sǎ se
producǎ de la un capǎt al peștelui la celǎlalt capǎt. La fel ca la baterii, existǎ un „pol”
pozitiv, aflat la capul țiparului, și unul negativ, aflat la coadǎ. În același mod ȋn care trebuie
ȋnchis circuitul unei lanterne, prin apǎsarea unui comutator care le leagǎ pe cele douǎ, țiparul
realizeazǎ același lucru prin faptul cǎ permite curentului electric sǎ treacǎ de la cap la coadǎ
prin apǎ, care este un bun conductor. Totuși, spre deosebire de o baterie, atunci cȃnd țiparul
electric eibereazǎ curent, acțiunea este bruscǎ și destul de puternicǎ, mai degrabǎ decȃt
constantǎ și cu o duratǎ lungǎ de viațǎ. Astfel, aplicat unui om, acest șoc este dureros, dar e
foarte puțin probabil sǎ-i fie și fatal.

 Voltajul șocheazǎ, amperajul omoarǎ!

De fapt, țiparul seamǎnǎ mai mult cu o armǎ cu electroșocuri. Cu toate acestea, dacǎ o armǎ
cu electroșocuri produce 19 impulsuri de ȋnaltǎ tensiune pe secundǎ, țiparul electric
produce 400 de impulsuri pe secundǎ . Intresant este cǎ țiparul poate modifica
intensitatea șocului electric, ȋn funcție de scopul urmǎrit.

https://www.cell.com/current-biology/pdfExtended/S0960-9822(17)31072-2

Prima datǎ, țiparul emite impulsuri cu energie scǎzutǎ, pentru a-și localiza prada. Odatǎ ce
țiparul aflǎ locul unde este un anumit pește, se poate apropia și paraliza peștele prin
direcționarea șocului electric. Astfel, capacitatea țiparului de a paraliza temporar un pește este
o modalitate extraordinar de eficientǎ de a vȃna: dureazǎ doar trei milisecunde pentru ca
atacul sǎ aibǎ efect. În plus, țiparul electric folosește o tehnicǎ inteligentǎ pentru a
intensifica transmiterea electricitǎții, curbȃndu-și corpul ȋn formǎ de „C” ȋn jurul oricǎrei
prǎzi care este mai greu de subjugat. Prada sfȃrșește prinsǎ ȋntre cei doi poli - pozitiv (capul)
și negativ (coada) - ai corpului țiparului, curentul electric strǎbǎtȃnd ambele viețuitoare.
Aceastǎ tehnicǎ dubleazǎ atacul efectiv (deja mult mai puternic decȃt șocul aplicat de o
prizǎ de perete!) și, ȋn general, prada nu poate rezista unei asemenea intensitǎți electrice. Mai
mult, atunci cȃnd o anghilǎ electricǎ vede un potențial prǎdǎtor, ea aplicǎ o altǎ tacticǎ: sare
din apǎ, lovește „atacatorul” și transmite o serie de impulsuri electrice incredibil de intense.
Astfel, prin contactul fizic cu atacatorul, electricitatea țiparului afecteazǎ direct corpul
acestuia, iar cu cȃt țiparul reușește sǎ atingǎ mai sus corpul vizat, cu atȃt crește cantitatea de
electricitate transmisǎ. Aceasta este o metodǎ de apǎrare foarte utilǎ ȋn anotimpurile
secetoase, atunci cȃnd rȃurile și fluviile ajung sǎ aibǎ o adȃncime mult prea micǎ, iar prada
sau prǎdǎtorii nu mai sunt pe deplin scufundați ȋn apǎ. Totuși, ceva rǎmȃne neclar. Cum de
țiparii nu se curenteazǎ singuri? Nu se știe ȋncǎ sigur, dar poate cǎ ȋi ajutǎ ȋmpǎmȃntarea !
Cu alte cuvinte, o explicație posibilǎ ar putea fi faptul cǎ țiparii au reușit sǎ-și dezvolte o teacǎ
protectoare de proteine speciale, cu rol izolant.

Bine, am vǎzut cǎ existǎ ființe care reușesc sǎ producǎ șocuri electrice. Dar cum rǎmȃne cu
oamenii? Vǎ propun sǎ le luǎm pe rȃnd! În primul rȃnd, sǎ vedem cȃteva exemple care ne
aratǎ cum s-a adaptat tehnologia la „corpul electric” al ființelor vii !

3
 Primul generator bioelectric pe bazǎ de virusuri ! Imaginează-ţi cum ar fi să-ţi
încarci telefonul mobil în timp ce mergi, mulţumită unui generator de grosimea unei
coli de hârtie, ascuns în talpa pantofului. Pare SF, nu-i așa? Cu toate acestea, echipa de
cercetǎtori de la Laboratorul National Lawrence Berkeley/Departamentul pentru
Energie din S.U.A. au creat deja un generator care a produs suficientă energie pentru a
opera un mic display cu cristale lichide. Mai mult, generatorul funcţionează prin
apăsarea degetelor pe un electrod de mărimea unui timbru poştal, cu o peliculă de
viruşi modificaţi. Si chiar dacǎ nu credeți, viruşii convertesc forţa apăsării degetelor
în sarcină electrică. Dupǎ cum vedeți, materialele piezoelectrice produse pe baza
virusurilor oferă o cale rapidă către un nou tip de microelectronică.

Atenție! Pentru a urmǎri prezentarea selectatǎ, apǎsați pe „traducere

automatǎ”!
https://www.youtube.com/watch?v=cEtIxycM_Yc Generating electricity from
viruses

 Un șoc electric puternic... poate salva viața unui om! De obicei, șocurile electrice
ȋntrerup procesele corpului și uneori sunt periculoase. Dar, ȋn caz de urgențǎ, o serie
de șocuri țintite, aplicate intenționat, pot fi folosite pentru a face o inimǎ bolnavǎ sǎ
batǎ din nou cum trebuie. Inima noastrǎ folosește o serie de mușchi pentru a pompa
sȃnge prin corp, iar pentru o funcționare adecvatǎ, fiecare mușchi trebuie sǎ se
relaxeze și sǎ se contracte ȋntr-un ritm regulat.

 Ne amintim! La conferința despre anatomie v-am spus cǎ „indiferent de modul

ȋn care sunt poziționate organele noastre interne, corpul fizic funcționeazǎ ȋn
mod unitar”.

Existǎ ȋnsǎ o „afecțiune” numitǎ fibrilație ventricularǎ care determinǎ unii mușchi
cardiaci sǎ se contracte dezordonat, astfel ȋncȃt inima nu mai pompeazǎ sȃnge, iar
persoana respectivǎ are un atac de cord și ar muri dacǎ nu este ajutatǎ. În acest
moment intervine un dispozitiv numit defibrilator, care trimite un șoc electric prin
inimǎ, oprind ȋntȃi mișcarea mușchilor, și permițȃndu-le apoi sǎ se miște din nou
ritmic. Cu alte cuvinte, avem nevoie de un șoc electric ca sǎ reȋncepem sǎ
funcționǎm ȋn mod corect! Interesant este cǎ acest șoc inițial revine la forma unui
flux permanent de energie!

 Ne amintim! La prima conferințǎ am vorbit despre protocelule. Spuneam

atunci cǎ „ceea ce dǎ viațǎ vieții este acel impuls inițial și permanent de
energie, pe care noi nu-l vedem cu ajutorul simțurilor fizice, dar care existǎ”.

 Inima noastrǎ are un pacemaker natural! Pentru a aduna sângele şi a-l pompa în
aparatul circulator, inima trebuie să fie excitată cu impulsuri electrice foarte mici
specifice corpului, care se continuă din camera superioară spre cea inferioară. Într-o
inimă sănătoasă, aceste impulsuri sunt generate de nodul sinusal, numit şi
stimulatorul natural al inimii. O inimă sănătoasă are o frecvenţă a bătăilor între 60
şi 80 bǎtǎi pe minut, ceea ce corespunde cu aproximativ 100.000 bătăi pe zi. În cazul
solicitărilor fizice sau al stresului emoţional, necesarul de oxigen al corpului
creşte. Pentru a se adapta la aceste condiţii schimbate, frecvenţa poate creşte la peste
100 bătăi pe minut.

4
  În asemenea cazuri, funcţionarea inimii poate fi susţinută, respectiv
completată, cu ajutorul unui stimulator cardiac. Sistemele moderne de
stimulatoare constau din stimulatorul cardiac şi din electrozii cu care acesta
este conectat. Stimulatorul cardiac conţine un circuit electronic de comandă
miniaturizat şi o baterie. El se activează întotdeauna când la pacient apare o
tulburare de ritm cardiac.
 Multe stimulatoare pot adapta automat frecvenţa cu care emit impulsuri
electrice la modificarea proceselor vitale din organism. Asemenea funcţii,
numite funcţii de frecvenţă adaptabilă, sunt posibile datorită unui senzor
special din stimulatorul cardiac, care reacţionează la modificarea stărilor din
corp. Modificarea necesităţilor fizice, care apar spre exemplu la alergare, înot
sau lucru în grădină, sunt compensate de stimulatorul cardiac cu o frecvenţă
crescută a contracţiilor cardiace. Cea mai nouă generaţie a stimulatoarelor are
capacitatea de a reacţiona şi la modificarea stării emoţionale. Dacă urmăriţi
spre exemplu un film palpitant sau dacă trăiţi un eveniment neaşteptat, bătăile
inimii se accelerează şi tensiunea arterială creşte, iar o particularitate specială a
acestor stimulatoare permite adaptarea la asemenea solicitări emoţionale.
Este momentul sǎ vǎ arǎt cǎ și oamenii produc șocuri electrice ! Cu atȃt mai mult cu cȃt
fiecare dintre noi a simțit, cel puțin ȋn prezența unor stȃlpi de ȋnaltǎ tensiune, cǎ se
„curenteazǎ” dȃnd mȃna cu o altǎ persoanǎ sau atingȃnd un obiect metalic. Acum ȋnsǎ vom
prezenta douǎ exemple de șocuri electrice obținute prin antrenament. Promit sǎ vǎ dezvǎlui
cȃteva „secrete” ȋn plus, atunci cȃnd vom vorbi despre „Kundalini” . Mai ȋntȃi, vǎ propun sǎ
facem cunoștințǎ cu John Chang, un practicant al alchimiei interne („Neidan”).

 Neidan (alchimia internă) cuprinde o serie de doctrine ezoterice și practici fizice,

mentale și spirituale, pe care inițiații taoiști le folosesc pentru a prelungi viața și a crea
un corp spiritual nemuritor care ar supraviețui după moarte.
 Fiecare celulǎ are un potențial electric, iar practicantul, prin tehnicile ȋnvǎțate, reușește
sǎ controleze activitatea celularǎ și sǎ modifice potențialul electric ȋn funcție de scopul
urmǎrit. Seamǎnǎ puțin cu modul ȋn care țiparul poate modifica intensitatea șocului
electric, ȋn funcție de scopul urmǎrit ! De fapt, asistǎm la o posibilǎ legare ȋn serie a
„minibateriilor” aferente celulelor din corpul nostru!

https://www.youtube.com/watch?v=Pdmz13YaO0w John Chang AKA Dynamo Jack!

(Music By Nigel Brown)

Și acum, sǎ vǎ arǎt cum poate fi aplicatǎ tehnica țiparului electric pentru a intensifica
transmiterea electricitǎții, ȋn cazul unei „prǎzi” mai ușor sau mai greu de subjugat. Existǎ și
altceva decȃt corpul nostru fizic? S-ar pǎrea cǎ da, dar este bine sǎ alegeți cu ȋnțelepciune ceea
ce este potrivit pentru voi. În fond, magia reprezintǎ științǎ nedescoperitǎ... ȋncǎ . Fǎrǎ
judecǎți, luați doar ceea ce vǎ este de folos din prezentarea urmǎtoare, ȋn care, cei care mǎ
cunosc s-ar putea sǎ mǎ descopere printre cei care nu cad !

https://www.facebook.com/starmagichealing/videos/1698060113619144 Energy Healing

Training - Star Magic 101

Nu, nu este niciun truc, acest fenomen este real. Am participat la seminarii unde am ȋnvǎțat sǎ
ne jucǎm și ȋn acest mod, mai ales cǎ „dǎ foarte bine pe scenǎ”, atunci cȃnd vrei sǎ atragi
atenția celor din salǎ asupra „capacitǎților” tale fabuloase. Totuși, așa cum am spus mai

5
devreme, fiecare impuls nervos pe care corpul tǎu ȋl genereazǎ reprezintǎ un minuscul șoc
electric. Cu alte cuvinte, s-ar putea sǎ urmǎrim doar efectul unui șoc electric foarte slab, care
decontracteazǎ mușchii !

 Ne amintim! De obicei, șocurile electrice ȋntrerup procesele corpului!

Cum se procedeazǎ? Se strȃnge (ca ȋntr-o menghinǎ), apǎsȃnd ușor cu degetul mare și cu
arǎtǎtorul ȋn douǎ puncte „secrete” de la baza liniei craniene. Pentru cǎ sunt „secrete”, nu vǎ
spun mai multe despre ele, dar vǎ invit sǎ ȋnvǎțați punctele de presopuncturǎ sau tehnica de
masaj shiatsu. În plus, nu uitați cǎ vorbim despre șocuri electrice obținute prin antrenament!
Totuși, am sǎ vǎ amintesc douǎ „trucuri” care pot fi folosite atunci cȃnd „se lucreazǎ” pe o
persoanǎ mai bine „ancoratǎ”, iar practicianul ȋntȃmpinǎ ceva greutǎți ȋn punerea acesteia la
pǎmȃnt .

 Ființa este direcționatǎ (mental și) energetic dinspre chakra coroanei spre prima
chakrǎ, astfel ȋncȃt diferența de potențial creatǎ permite ca practicianul (care rǎmȃne
poziționat ȋn mod conștient pe o chakrǎ superioarǎ!) sǎ-și „convingǎ” mai ușor
„prada” sǎ „cadǎ”.

 Chakrele asigură un schimb permanent de energii subtile, care au rolul de a

mijloci comunicarea în orice situație. Din fiecare chakra (ȋn limba sanscrită
ȋnseamnǎ roatǎ sau cerc) radiază un anumit număr de canale
energetice („nadi”) cunoscute în tradiția yoghină sub numele de petale sau
spițe energetice. Totuși, din cauza naturii lor speciale, știința modernă nu a
dovedit existența sau inexistența chakrelor .

 Practicianul și asistentul sǎu formeazǎ un fel de „clește” (frunțile celor doi chiar se
ating!), ȋn interiorul cǎruia este prinsǎ „prada”. Dupǎ cum vedeți, cei doi formeazǎ un
fel de curburǎ a corpului ȋn jurul „prǎzii” mai greu de subjugat, iar „prada” sfȃrșește
prinsǎ ȋntre cei doi poli - pozitiv (practicianul) și negativ (asistentul) -, astfel ȋncȃt
curentul electric de foarte slabǎ intensitate ȋși face treaba.

Și acum, piesa de rezistențǎ a demonstrației mele ! Vǎ prezint douǎ ȋnsemnǎri scurte din
propriul meu „Jurnal” !
25.10.2010: „... Am trecut pe la serviciu, ca sǎ las cererea de concediu. Am atins din greșealǎ
ușa liftului. Au apǎrut niște scȃntei puternice și liftul n-a mai funcționat. Imediat dupǎ aceea
și-a revenit. A doua oarǎ am apǎsat corect și liftul a pornit fǎrǎ probleme.”
3.11.2010: „... Colegii de la birou mi-au spus ceva interesant - ȋn fața mea era foarte rece,
iar ȋn dreapta mea, foarte cald. Am pus mȃna pe fruntea unei colege și a simțit ‚cum s-a
electrocutat foarte tare’.”
Dar ce cunoaștem despre structura energeticǎ a materiei vii? Aceasta este deja povestea pe
care o ascultǎm mȃine . Pȃnǎ atunci, a venit vremea de film! Astǎzi vă las ȋmpreunǎ cu
Angela Belcher, care și-a propus sǎ rǎspundǎ la o întrebare fascinantă: „Putem cultiva o baterie într-
un vas Petri?”. Dacǎ nu ați ghicit ȋncǎ, și de data aceasta vom descoperi cǎ virușii, dacǎ noi suntem
ȋnțelepți, ne pot deveni prieteni și parteneri . Vǎ doresc vizionare plǎcutǎ, pe mȃine!
https://www.ted.com/talks/angela_belcher_using_nature_to_grow_batteries
Angela Belcher|TEDxCaltech Using nature to grow batteries