Seria de conferințe „ReCreația conștientǎ” (realizator: Pop Steluța-Zvetlana)

Conferința nr. 4: „Sǎ mǎ prezint: Sunt mintea!” (septembrie 2020)

Ziua a 5-a
o Ce posibilitǎți necunoscute are mintea noastrǎ?

Motto: „Mintea este precum o parașutǎ. Nu funcționeazǎ dacǎ nu este deschisǎ”

(Frank Zappa).
https://www.facebook.com/alexandrialibrarii/videos/646729686224370 Florian Pittiș
Adevărul vă va face liberi!…

Posibilitǎțile minții!

https://www.facebook.com/NeuroNewsResearch/videos/621115371925478 Neurons Forming

Connections
Deja ați aflat ieri despre plasticitate, aceastǎ calitate formidabilǎ a creierului, care-i permite
sǎ ȋși schimbe organizarea, ca urmare a procesului de ȋnvǎțare și a experiențelor de viațǎ.
 De exemplu, oamenii de științǎ au observat schimbǎri structurale la creierul
taximetriștilor din Londra.

 Perioada medie ȋn care reușești sǎ ȋți iei licența de șofer de taxi ȋn Londra este
de aproximativ doi ani, timp ȋn care viitorii taximetriști trebuie sǎ ajungǎ sǎ
localizeze mental o stradǎ și sǎ știe cum sǎ ajungǎ acolo, indiferent din ce colț
al orașului.

 În aceste condiții, cercetǎtorii ȋn neuroștiințǎ de la University College

din Londra au dorit sǎ verifice dacǎ acest studiu intens a avut vreun
efect asupra creierului ȋn cazul taximetriștilor londonezi. Specialiștii au
folosit imagistica prin rezonanțǎ magneticǎ pentru a cartografia
1
 structura creierului la cincizeci de bǎrbați șoferi de taxi și cincizeci de
bǎrbați care nu conduceau taxiuri. Diferența observatǎ era micǎ, dar
mǎsurabilǎ: ȋn comparație cu ceilalți șoferi, taximetriștii aveau un
hippocampus mǎrit ȋn partea posterioarǎ și mai mic ȋn partea frontalǎ,
iar aceastǎ diferențǎ era mai mare, ȋn funcție de anii de experiențǎ ai
fiecǎrui taximetrist (apud Aamodt & Wang, 2019).
Pornind de la aceastǎ realitate, alți oameni de științǎ au emis o ipotezǎ extrem de interesantǎ.
Cum ar fi ca propriul tǎu creier sǎ se poatǎ reseta și sǎ-și reȋnnoiascǎ celulele deteriorate cu
unele noi, mai bune?
https://www.ted.com/talks/ralitsa_petrova_could_your_brain_repair_itself/transcript?languag
e=ro Ralitsa Petrova|TED-Ed Creierul se poate repara singur? - Ralitsa Petrova
În aceste condiții, mintea ar deveni cu adevǎrat cea mai puternicǎ ,,armǎ” de care dispunem la
ora actualǎ, iar capacitatea de autovindecare, telepatia, telekinezia, hipnoza, premoniția și
clarviziunea ar putea reprezenta abilitǎți miraculoase, aflate ȋn stare latentǎ ȋn fiecare dintre
noi. Dar, despre ele vom vorbi ȋn cadrul celorlalte conferințe. Pȃnǎ atunci, ai auzit despre…?
1. Cele trei metode de ȋnvǎțare rapidǎ ?
(a) ,,Sugestopedie”? Este o metodǎ de ȋnvǎțare extrem de rapidǎ, pusǎ la punct de cǎtre
psihologul bulgar Gheorghi Kirilov Lozanov, care a ȋnființat și Institutul de Sugestologie de la
Sofia. Secretul? Autosugestia: elevii cred cǎ vor ȋnvǎța mai bine dacǎ ascultǎ ȋn somn
muzicǎ de Bach, Handel, Vivaldi, Corelli, Teleman, cu efect similar recitǎrii de mantre -
pulsul scade cu 5 unitǎți, tensiunea cu 4 diviziuni, frecvența undelor cerebrale crește cu 6%,
apar o stare de relaxare fizicǎ, lǎrgirea și acutizarea conștienței.
 Mantra: Formulă sacră cu valoare magică și educativă, folositǎ în unele practici și religii
orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism).

(b) ,,PhotoReading” (,,FotoCitire”)? O altǎ metodǎ de ȋnvǎțare rapidǎ se bazeazǎ pe

programul de citire numit ,,PhotoReading” (,,FotoCitire”).
https://www.youtube.com/watch?time_continue=1&v=_SoaEbm4WdQ&feature=emb_title
Demonstrație de PhotoReading - O carte Fotocitită În 50 de Secunde!
Cu toate cǎ pare o joacǎ, vǎ spun din experiențǎ cǎ acest procedeu funcționeazǎ! De fapt,
FotoCitirea este mai mult decȃt o metodǎ de citire rapidǎ, este o experiențǎ de ȋnvǎțare care
face apel la resursele vaste de care dispune mintea noastrǎ. Altfel spus, FotoCitirea este un
protocol, o succesiune de 5 pași care recunoaște și folosește două funcții ale creierului uman.
Una este baza de date a minții non-conștiente, iar cealaltă este procesorul pre-conștient, care
permite informației să fie călăuzită în baza de date non-conștientă. Sǎ nu vǎ imaginați cǎ
participanții la un astfel de curs primesc o minte non-conștientă și un procesor pre-conștient -
pe ambele le au deja. În schimb, ȋnvațǎ cum sǎ ajungǎ ȋn starea care le permite sǎ se
foloseascǎ de ele ! De fapt, aceastǎ stare seamǎnǎ mult cu cea pe care o folosim atunci cȃnd
descifrǎm stereogramele. Deci, ce se ȋntȃmplǎ ȋn FotoReading? Simplu, ȋnvǎț sǎ schimb
perspectiva din care citesc o carte: renunț la metoda pe care am deprins-o ȋn școalǎ și de la
pǎrinți, prin care citeam paginǎ cu paginǎ, pȃnǎ ajungeam la sfȃrșitul cǎrții, și-mi downloadez
toatǎ cartea - ȋn 2-3 minute -, ȋn mintea mea non-conștientǎ, dupǎ care aduc ȋn mintea
conștientǎ informația de care am nevoie. Cu alte cuvinte, devin conștient de informația pe
care eu o caut ȋn aceastǎ carte și folosesc la nivel conștient doar aceastǎ informație! De

2
data aceasta am o intenție, și toatǎ informația din cartea deja downloadatǎ de mine ȋn mintea
non-conștientǎ se aliniazǎ cu intenția mea.
 Interesant este cǎ o astfel de abordare poate fi explicatǎ cu ajutorul teoriei
,,top-down”, propusǎ de cǎtre psihologul Richard Gregory ȋn anul 1970, de care
am aflat la facultatea de psihologie.

 Gregory considera că percepţia vizuală se bazează pe rolul fundamental al

experienţei anterioare, iar percepţiile sunt formate începând cu imaginea
de ansamblu.
Cu ajutorul procedeului de FotoReading poți sǎ:
o citești o carte care ȋn mod normal ȋți ia 10 ore, doar ȋntr-o orǎ, cu aceeași ȋnțelegere
sau mai bunǎ;
 creezi noi conexiuni neuronale;
 ȋnveți materia dintr-un an ȋntreg ȋntr-o lunǎ;
 ȋnveți o limbǎ strǎinǎ la nivel conversațional ȋn trei luni și
jumǎtate (fotocitind zilnic dicționarul și ascultȃnd limba vorbitǎ
timp de 5 minute ȋn fiecare zi - ȋn mod asemǎnǎtor, copiii ȋnvațǎ
sǎ vorbeascǎ );
 realizezi o sintezǎ folosindu-te de mai multe cǎrți și/sau
studii, ȋn timp record.
https://www.youtube.com/watch?v=i4Rckm2nn3k Cum funcționează fotocitirea?
(c) ,,Lectura comparativǎ”? Ultima metodǎ de ȋnvǎțare despre care vreau sǎ vǎ vorbesc se
bazeazǎ pe lectura comparativǎ, o practicǎ standard ȋn lumea academicǎ, care, deși nu este
atȃt de rapidǎ ca celelalte douǎ metode prezentate deja, ne permite sǎ ne pǎstrǎm o minte
tȃnǎrǎ și viguroasǎ pȃnǎ la adȃnci bǎtrȃneți ! Există chiar domenii de cercetare cum ar fi religia
sau literatura comparativă. Mai mult, prin comparație și punere în antiteză, învățații capătă o
înțelegere profundă a unei teme. Deoarece cititul comparativ funcționează în cercetare, Lisa Bu
s-a gȃndit sǎ-l foloseascǎ și în viața de zi cu zi. Așa că a început să citeascǎ cărți în tandem: de
exemplu, persoane implicate în același eveniment sau povestiri similare din culturi diferite. În
plus, se pare cǎ este distractiv, atunci cȃnd știi o limbă străină, să-ți citești cărțile favorite în două
limbi .
https://www.ted.com/talks/lisa_bu_how_books_can_open_your_mind/transcript?language=ro Lisa
Bu|TED2013 Cum pot cărțile să îți deschidă mintea
2. „InfoVision”?
Este o metodǎ naturalǎ de stimulare a minții și a creierului, dezvoltatǎ inițial de cǎtre
Mark Komissarov, ȋn anul 1999, care are la bazǎ deschiderea unei percepții extrasenzoriale:
vederea lumii ȋnconjurǎtoare cu ochiul minții ! Deși aceastǎ metodǎ funcționeazǎ (uneori) și ȋn
cazul adulților, cele mai bune rezultate sunt obținute de cǎtre cei mici. Cum se procedeazǎ? Copiii
ȋși acoperǎ ochii cu o mascǎ etanșǎ care nu permite pǎtrunderea luminii și, prin intermediul
unor exerciții din ce ȋn ce mai complexe, ei ȋncep sǎ „vadǎ” realitatea ȋnconjurǎtoare. La final,
copiii pot chiar sǎ scrie și sǎ citeascǎ avȃnd masca pe ochi! Totuși, capacitatea de „a vedea cu
mintea” nu reprezintǎ obiectivul final al metodei, pentru cǎ aceastǎ capacitate este consideratǎ
un instrument de educare a minții și a creierului, ȋn vederea corectǎrii unor deficiențe
specifice și a dezvoltǎrii abilitǎților necesare unei bune integrǎri ȋn comunitate: concentrarea,

3
rǎbdarea, tenacitatea și autodisciplina. Astfel, aceastǎ capacitate extrasenzorialǎ a creierului,
odatǎ ȋnsușitǎ, poate avea un impact major asupra dezvoltǎrii intelectuale, fizice și
emoționale a copiilor.
3. Casca care ȋți citește undele cerebrale ?
Până acum, comunicarea noastră cu aparatele a fost limitată la forme conştiente şi directe:
întotdeauna i-am dat aparatului o comandă sau chiar o serie de comenzi pentru a face ceva pentru
noi. Pe de altă parte, comunicarea între oameni este mult mai complexă şi mai interesantă, pentru că
luăm în calcul și alte aspecte decât ceea ce se exprimă explicit: observăm expresiile feţei, limbajul
trupului şi putem intui sentimente sau emoţii din dialogul dintre noi. Ei bine, oamenii de științǎ au
decis să introducǎ acest tărâm al interacţiunii umane în interacţiunea om-computer, astfel încât
computerele să înţeleagǎ nu doar ceea ce le comandǎm să facă, ci şi să poată rǎspunde expresiilor
feţei noastre şi experienţelor emoţionale. Cum am putea folosi aceste cǎști magice?
 În jocuri şi lumi virtuale, expresiile feţei tale pot fi folosite natural şi intuitiv pentru a
controla un avatar sau un personaj virtual.
 Poţi experimenta fantezia magiei şi poţi controla lumea cu mintea ! De
exemplu, poţi controla zborul unul elicopter de jucărie doar gândindu-te cum se
ridică. Sau poți vedea cum culorile, lumina, sunetul şi efectele „speciale” pot
răspunde dinamic stărilor tale emoționale, pentru a intensifica experienţa pe care o
trăiești în timp real.
 Pe de altǎ parte, aceastǎ tehnologie poate fi utilizată şi pentru aplicaţiile din
lumea reală - de exemplu, o casă inteligentă!
 Şi, desigur, poate fi utilǎ în cazul aplicaţiilor care pot schimba cu
adevărat viaţa, precum posibilitatea de a controla un scaun cu rotile
electric.
https://www.ted.com/talks/tan_le_a_headset_that_reads_your_brainwaves/transcript Tan
Le|TEDGlobal 2010 A headset that reads your brainwaves

 Dacǎ vrei sa achiziționezi o cascǎ „Emotiv”, o gǎsești aici: https://www.emotiv.com/#

4. „Psihoanalgezie” sau „anestezie fǎrǎ anestezic chimic”?

Necunoscutǎ ȋncǎ la noi, analgezia cu ajutorul psihologiei este utilizatǎ ȋn Spania cu succes,
ȋncǎ din anul 1975, de cǎtre medicul Angel Escudero. De altfel, el este și fondatorul școlii de
„noesiterapie” („vindecarea prin gȃndire”). În cadrul acestei tehnici, anestezia se obține ȋn
urma unei comenzi verbale: „organul (se numește apoi organul ȋn cauzǎ) este anesteziat”. Cu
toate acestea, pentru a ajunge sǎ ne folosim de aceastǎ comandǎ simplǎ (!), trebuie sǎ fim
ȋntr-o stare asemǎnǎtoare cu cea pe care o folosim ȋn FotoReading. Cu alte cuvinte, ne folosim
(din nou!) de puterea minții noastre subconștiente! Care sunt avantajele psihoanalgeziei?

 Permite pacienților sǎ fie conștienți și liberi pe masa de operație.

 Permite pacienților ca imediat dupǎ operație sǎ meargǎ acasǎ și sǎ ȋși continue
viața cȃt se poate de normal.
 Cresc rezultatele benefice ale intervențiilor chirurgicale.
 Crește calitatea vieții pacienților.
 Pacientul poate depǎși momentele dureroase cauzate de
diverse boli fǎrǎ suferințǎ fizicǎ.

4
https://www.youtube.com/watch?v=aF4Q0aLxcwI NOESITERAPIA, vindecarea prin gândire
- dr. Angelo Escudero

Totuși, funcționeazǎ anestezia fǎrǎ anestezic chimic?

 Durerea este un fenomen obiectiv, în timp ce suferinţa este rezultatul a ceea ce

gândim despre durere. Suferinţa apare atunci când gândim că durerea noastră nu ar
trebui să se întâmple, că este un lucru greşit sau nedrept, etc.

 Ne amintim! Existǎ regiuni ȋntregi ale creierului care, ȋn funcție de context și

de așteptǎri, influențeazǎ activitatea zonelor din creier care resimt direct
durerea.

 Ne amintim! Ar fi mai util sǎ nu cǎutǎm ,,ȋntrerupǎtorul” care stinge durerea,

ci ,,butonul” care o reduce și face neuronii durerii mai puțin sensibili cȃnd sunt
porniți !
Se pare cǎ unii dintre noi au deja acces la acest buton cu mai multǎ ușurințǎ decȃt alții.
Personal, simt durerea ca toți ceilalți. Cu toate acestea, atunci cȃnd am trecut prin momente
dificile, corpul meu s-a comportat ȋn mod diferit!
 Înainte de nașterea primei fetițe am pierdut o sarcinǎ de șase luni și o sǎptǎmȃnǎ.
Fusese o sarcinǎ cu placentǎ praevia (placenta acoperǎ total sau parțial colul uterin),
cu sȃngerare vaginalǎ severǎ ȋn toatǎ acea perioadǎ. Atunci cȃnd am ajuns la spital
aveam deja contracții din minut ȋn minut, dar eu eram atȃt de obositǎ, ȋncȃt mi-am
impus sǎ dorm. Și am reușit! Bineȋnțeles, cu acest comportament ,,atipic” am reușit sǎ
alertez ȋntregul personal medical .
 În anul 1987 mi-am prins mȃna stȃngǎ la lift; pur și simplu, liftul a trecut peste mȃna
mea! Atunci cȃnd am ajuns la spital, medicul care m-a operat mi-a spus cǎ nu poate
sǎ-mi facǎ anestezie, pentru cǎ ar putea sǎ aparǎ complicații. În acel moment, l-am
rugat sǎ precizeze cȃt va dura operația: ,,Spuneți-mi cu aproximație, dar sǎ fie
acoperitor. Dacǎ operația dureazǎ o orǎ și jumǎtate, iar eu știu asta, rezist. Dar dacǎ
mi-ați spus o orǎ și jumǎtate, dar ea dureazǎ cu un minut mai mult, acel minut nu-mi
mai pot controla durerea”. Operația a durat aproape douǎ ore, iar ȋn anul 1987 eu nu
știam nimic despre controlul minții !
 Dupǎ cȃțiva ani, situația mi-a scǎpat puțin de sub control. Dacǎ mergeam la dentist și
trebuia sǎ mi se facǎ o simplǎ anestezie, simțeam cum ȋmi amorțește… tot corpul. În
acel moment intram ȋntr-o stare care semǎna cu un atac de panicǎ ȋn miniaturǎ și
sǎream de pe scaun, avȃnd impresia cǎ nu mai pot respira. Abia dupǎ experiența pe
care am avut-o la Reconectarea personalǎ am ȋnvǎțat sǎ-mi controlez aceastǎ stare și sǎ
,,dirijez” cumva surplusul de anestezic ȋn ȋntregul corp.

 De ce se ȋntȃmplǎ astfel de lucruri? Corpurile noastre au ȋnvǎțat deja sǎ-și

fabrice singure anestezicele naturale de care au nevoie, iar unii dintre noi se
pare cǎ, uneori, reușim sǎ ne folosim de ,,butonul” care reduce durerea și face
neuronii durerii mai puțin sensibili cȃnd sunt porniți.

 Endorfinele sunt răspunsul sistemului nervos la durere sau stres.

Aceste substanțe chimice au rolul de a calma durerea și de a impulsiona
starea de bine. Cuvântul ,,endorfine” în sine este o combinație a

5
 cuvintelor „endogeno” care înseamnă „produs de organism” și
„morfinǎ” care este un medicament pentru calmarea durerii. Cu alte
cuvinte, endorfinele sunt morfine produse intern de către organism.

5. Controlul mental al sistemului tǎu imunitar ?

Altǎ perspectivǎ ! „Îți mulțumesc mult, prieten drag! Masca ta m-a ajutat sǎ-mi
activez sistemul imunitar, aveam nevoie de ajutorul tǎu.” Urmǎtoarele informații ne
ajutǎ sǎ ȋnțelegem cǎ purtatul mǎșii (doar!) pentru o perioadǎ scurtǎ de timp are logicǎ.
Poate cineva sǎ controleze mental sistemul imunitar? Poate cǎ nu atȃt de ușor ȋn mod
conștient, pentru cǎ asta ar ȋnsemna sǎ fim imuni la orice boalǎ. Dar la nivel inconștient,
lucrurile se petrec altfel. De exemplu, atunci cȃnd cineva strǎnutǎ lȃngǎ tine, cu siguranțǎ cǎ
ești nemulțumit, pentru cǎ nu vrei sǎ fii expus la microbii care aduc boli. Interesant este cǎ
prezența prietenului rǎcit lȃngǎ tine s-ar putea sǎ-ți salveze viața, aratǎ un studiu publicat ȋn
revista Pshychology Today.
 Cercetǎtorii de la Universitatea Columbia au descoperit cǎ sistemul imunitar luptǎ
mult mai agresiv cu bolile dacǎ persoana ȋn cauzǎ vede, ȋnainte sǎ fie expusǎ la un
virus, imagini cu persoane care suferǎ de diverse boli (Schaller, Miller, Gervais, Yager
& Chen, 2010).
Totuși, dacǎ imaginea unei persoane bolnave stimuleazǎ sistemul imunitar, de ce fugim de
spital și de oamenii bolnavi? Schaller spune cǎ este normal sǎ te ferești de oamenii bolnavi,
chiar dacǎ aceștia ar putea sǎ-ți ,,porneascǎ” motorul sistemului imunitar, pentru cǎ
inflamația care face parte din procesul luptei cu boala și citokinele (au rolul important de a
transmite informații între celulele sistemului imunitar - leucocitele) reprezintǎ un sistem care
consumǎ multe resurse energetice.
Alte studii aratǎ cǎ o boalǎ poate duce la schimbǎri ȋn comportamentul oamenilor. Dupǎ
epidemiile de gripǎ aviarǎ sau gripǎ porcinǎ, oamenii (nu toți !) au ȋnceput sǎ fie mai atenți
la starea lor de sǎnǎtate: sǎ se spele pe mȃini mai des, sǎ nu stea aproape de oamenii bolnavi
sau sǎ poarte mǎști. Încerc sǎ nu-mi imaginez comportamentul viitor al unora dintre noi, dupǎ
ce au fost ,,condiționați” sǎ facǎ anumite lucruri ȋn perioada „pandemiei”.

 Modul de gȃndire corect și gestionarea ȋnțeleaptǎ a stǎrilor emoționale constituie

,,cheia” unui sistem imunitar puternic și vigilent!
6. Efectul placebo și efectul nocebo?
Înainte de a merge mai departe, vǎ propun un joc: eu voi numǎra, iar la trei, voi trebuie sǎ
citiți ceea ce vedeți. Gata? 1,2,3, puteți sǎ citiți acest mesaj?

4C357 M354J D3MON57R34Z4

C4 M1N73A N0457R4 E573
C4P4B1L4 D3 LUCRUR1
3X7R40RD1N4R3!

„Acest mesaj demonstreazǎ cǎ mintea noastrǎ este capabilǎ de lucruri extraordinare!”

Absolut impresionant! Vedeți? La ȋnceput a fost mai greu, dar acum mintea ta ȋncepe sǎ

6
citeascǎ ȋn mod automat, fǎrǎ sǎ mai gȃndeascǎ. Hei, ce faceți? Voi chiar nu citiți ce scrie
aici! Aici nu sunt cuvinte, iar eu v-am spus sǎ citiți ceea ce vedeți . Spre exemplu, aici scrie
,,M1N73A” și nu ,,mintea”. De ce ați citit altceva? Pentru cǎ percepția este ȋnrǎdǎcinatǎ ȋn
experiența noastrǎ. În realitate, creierul ia informația fǎrǎ sens și ȋi conferǎ ȋnțeles, pe baza a
ceea ce a fost folositor ȋn trecut. În traducere liberǎ, informațiile și experiențele din trecutul
nostru au generat un comportament folositor... sau nu. Nu uitați, totul ȋncepe cu percepția
noastrǎ!
 Este foarte importantǎ aceastǎ idee, pentru cǎ urmeazǎ sǎ vorbim despre douǎ efecte
care vǎ pot ajuta sǎ ȋnțelegeți mai bine ceea ce se ȋntȃmplǎ cu voi la nivel mental ȋn aceastǎ
perioadǎ.

Aceastǎ
pastilǎ Mǎ simt mai
reduce
bine!
durerea!

Efectul placebo
versus
Efectul
Aceastǎ
pastilǎ
crește
nocebo
durerea!
Mǎ doare mai
tare!

https://www.ted.com/talks/emma_bryce_the_power_of_the_placebo_effect/transcript Emma
Bryce|TED-Ed The power of the placebo effect
Pȃnǎ nu demult, medicina convenționalǎ ignora rolul minții ȋn funcționarea corpului, cu o
singurǎ excepție - efectul placebo, care demonstreazǎ cǎ mintea are puterea de a vindeca
trupul, atunci cȃnd oamenii au credința cǎ un anumit medicament sau tratament le va fi
benefic, chiar dacǎ remediul este doar o pilulǎ cu zahǎr, fǎrǎ nicio valoare terapeuticǎ.
Cu alte cuvinte, dacǎ amestecǎm urmǎtoarele ingrediente: valoare terapeuticǎ care poate
ajunge la 0%, așteptare, ȋncredere și multǎ magie… Ei bine, toate aceste ingrediente
miraculoase (!) luate ȋmpreunǎ fac ,,sǎ mǎ simt mai bine”!
 Studenții de la medicinǎ ȋnvațǎ cǎ magia efectului placebo este foarte puternicǎ
(aproximativ 1/3 dintre cazuri, iar ȋn cazul medicației antidepresive - efectul
componentei placebo acoperă 80% din rezultate!), dar uitǎ ușor ceea ce au ȋnvǎțat și
foarte puțini dintre ei sunt conștienți de influența nocivǎ a efectului nocebo.
De fapt, efectele placebo și nocebo sunt un veritabil brand personal: dacǎ gȃndesc cǎ
,,aceastǎ pastilǎ reduce durerea”, sigur cǎ mǎ simt mai bine, iar dacǎ gȃndesc cǎ ,,aceastǎ
pastilǎ crește durerea”, sigur cǎ mǎ doare mai tare! Interesant este cǎ vorbim despre aceeași

7
pastilǎ! Mai mult, dacǎ avem 2 bucǎți identice din aceeași pastilǎ, cu ajutorul propriei noastre
minți, o bucatǎ de pastilǎ acționeazǎ la fel de bine ca o aspirinǎ, iar cealaltǎ bucatǎ poate avea
proprietǎțile morfinei! Sau o pastilǎ mai mare este mai bunǎ decȃt una mai micǎ, la fel cum o
pastilǎ foare mare este mai slabǎ decȃt douǎ mai mici, care reprezintǎ, de fapt, pastila noastrǎ
gigant, ori cum douǎ pastile mai mici sunt mai puternice decȃt douǎ pastile mai mari. Și așa,
ȋn funcție de percepțiile voastre, desenul nostru se poate complica !

Jumǎtate de pastilǎ Jumǎtate de pastilǎ

acționeazǎ la fel de acționeazǎ la fel de
bine ca morfina! bine ca o aspirinǎ!
Sau
>
Sau

<
Sau

>
Un brand personal, determinat de propriile percepții!

Dacǎ magia placebo intervine aproape ȋn orice acțiune medicalǎ, care sunt vectorii acestui
fenomen misterios? În primul rȃnd, vorbim despre placebo ca obiect material care acoperǎ
ansamblul caracteristicilor fizico-chimice, ȋn cazul substanțelor prescrise de cǎtre medic
și al ȋnlocuitorilor medicamentelor. Asta sǎ fie tot?
 O chestiune de prezentare! Laboratoarele farmaceutice au ajuns sǎ cheltuiascǎ
adevǎrate averi modificȃnd numele, mǎrimea, culoarea, forma, savoarea produselor, ȋn
funcție de simptomul tratat sau de simbolica vindecǎrii.

 Magia numelor! Companiile farmaceutice aleg cu cea mai mare grijǎ numele
medicamentelor.

 De exemplu, numele unui medicament poate ȋncerca sǎ exorcizeze

boala, numind-o pentru a o stǎpȃni și, ȋn final, anula, conform unui
vechi ritual.
 Încǎ din Evul Mediu, atunci cȃnd un bolnav invoca un sfȃnt,
avea grijǎ sǎ aleagǎ sfȃntul ȋn funcție de maladia de care suferea
(de exemplu, sfȃnta Clara era invocatǎ pentru bolile ochilor).
În zilele noastre amintim: Ananxyl amelioreazǎ anxietatea, Antalgic
combate durerea, Sindolor® oferǎ un „triplu atac asupra durerii
musculare și articulare”, Raniseptol accelerează vindecarea.

8
  Numele medicamentului poate sǎ invoce vindecarea: Glaucostat
stabilizeazǎ glaucomul, Ponderal ține greutatea sub control,
Dynabolon dinamizeazǎ, Equilibra echilibreazǎ, Optisomn susține un
somn liniștit și odihnitor, Periferisan susține sistemul periferic.

 Prefixul poate cǎuta sǎ ,,ridice” din starea de obosealǎ sau depresie

pacientul ,,strivit” de boalǎ: Survector, Prozac, Promotil, Ascensyl
(veritabil ascensor cǎtre buna dispoziție !).

 Invocația poate face apel și la noțiuni mai vechi, autentice arhetipuri

occidentale. De exemplu, Sargenor acționează și crește energia la nivel
celular, evocȃnd astfel athanor-ul, furnalul alchimiștilor.

 Dimensiunile comprimatelor! Despre un comprimat minuscul se presupune

cǎ are concentratǎ ȋn el o putere enormǎ. La rȃndul sǎu, un comprimat gigant,
foarte greu de ȋnghițit, se presupune cǎ va conține, de asemenea, o cantitate
enormǎ de substanțe active, de unde și eficacitatea sa.

 Pentru public, comprimatul de aspirinǎ este cel care pare sǎ reprezinte

etalonul de normalitate ȋn materie de dimensiuni.

 Culori și forme sugestive! În ultimii ani, companiile farmaceutice au ȋnceput

sǎ acorde o mai mare atenție acestor doi factori, care permit o memorare
adesea superioarǎ celei date de numele medicamentelor.

 În zilele noastre, simbolistica folositǎ ȋn psihologia culorilor este atȃt de

bine ȋnrǎdǎcinatǎ ȋn conștiința publicǎ, ȋncȃt a devenit adevǎratǎ .
 Verdele evocǎ natura, ecologia, nepoluarea organismului. Așa
se poate explica de ce ȋn cazul Oxazepamului, o capsulǎ
identicǎ, conținȃnd aceeași dozǎ de tranchilizant, s-a dovedit a fi
ȋn mod obiectiv mai eficace verde decȃt roșie sau galbenǎ (apud
Lemoine, 2013).
 Alte studii au arǎtat cǎ anxietatea este mai bine combǎtutǎ dacǎ
pilula este albastrǎ.
 Roșul și galbenul viu par a fi mai degrabǎ stimulatori.
 Maroul ar fi de preferat sǎ fie rezervat laxativelor.

 Pilule amare? Cei mai ȋn vȃrstǎ ȋși amintesc gustul uleiului din ficat de pește
pe care generații de copii l-au ȋnghițit forțat. ,,Nu e bun, dar - tocmai din acest
motiv - face bine!” Ca atare, gustul amar și mirosul dezgustǎtor al
diverselor preparate au fost exploatate cu succes ȋn cadrul fitoterapiei.

 Pe de altǎ parte, faptul de a percepe, ȋntr-o manierǎ sau alta parcursul

produsului, joacǎ un rol important ȋn eficacitatea tratamentului.
 De exemplu, ȋn multe clinici, atunci cȃnd sosește un pacient
foarte deprimat, se obișnuiește sǎ i se propunǎ administrarea
unui antidepresiv sub formǎ de perfuzie, ,,ca sǎ accelereze
vindecarea”, cu toate cǎ ȋn studiile realizate nu a existat nicio
diferențǎ de eficacitate sau rapiditate ȋntre perfuzie și

9
 comprimat, indiferent dacǎ era produs activ sau placebo (apud
Lemoine, 2013).

 Ritualul prescrierii! Cadrul prescrierii, ritualul rețetei care semnaleazǎ finalul

consultației și ȋnceputul ȋngrijirii, intensificǎ efectele medicamentelor.

 Forța rețetei! Rețeta are un rol pe care anumiți medici par sǎ-l fi ȋnțeles,
pornind de la textura hȃrtiei, grafica folositǎ, culoarea antetului și ajungȃnd
pȃnǎ la lista de diplome și calificǎri de tot soiul, destinate sǎ impresioneze
cititorul și sǎ mǎreascǎ efectul a ceea ce este prescris acolo.

 De fapt, atunci cȃnd un medicament devine disponibil fǎrǎ rețetǎ, este

un lucru obișnuit sǎ observǎm cǎ ȋși pierde o parte din eficacitate. Fǎrǎ
a mai fi ȋn mod exclusiv manevrat de cǎtre medic, medicamentul este
privat de dublul sǎu potențial: produs binefǎcǎtor (remediu) și periculos
(otravǎ).

 Solemnitatea consultației! Respectul favorizeazǎ ȋncrederea și, ȋn consecințǎ,

mǎrește eficacitatea terapeuticǎ. Astfel, titlurile și diplomele joacǎ și ele un rol
important ȋn cadrul acestui proces.

 Într-un studiu despre ulcerul gastric, același placebo fusese prezentat

ȋn mod diferit pentru douǎ grupuri de pacienți repartizați la ȋntȃmplare.
În cazul primului grup, medicul era cel care prezenta produsul ca fiind
nou și promițǎtor, ȋn timp ce la cel de-al doilea grup prezentarea era
fǎcutǎ de cǎtre o asistentǎ medicalǎ. Rezultatele favorabile au ajuns la
70% ȋn primul caz și la 25% ȋn cel de-al doilea caz!
 Similar, atunci cȃnd un tratament e prescris de un cunoscut șef
de secție, a cǎrui listǎ de așteptare este lungǎ de cȃteva luni, și
care primește pacienții ȋntr-un mediu sofisticat din punct de
vedere tehnologic, fiind ȋnconjurat de mai mulți asistenți,
efectul terapeutic al prescripțiilor sale poate fi amplificat ȋn
comparație cu cel obținut ȋn cazul unui medic modest, care
asigurǎ el ȋnsuși secretariatul, scrierea rețetelor, stabilirea
ȋntȃlnirilor, și la care pacienții au acces cu ușurințǎ (apud
Lemoine, 2013).

 Prețul! Totul se plǎtește, atȃt consultația, cȃt și medicamentul. Fǎrǎ ȋndoialǎ,

psihanaliza este cea care a insistat cel mai mult pe aspectul terapeutic al
plǎții. Cu alte cuvinte, un tratament care nu costǎ nimic, nu valoreazǎ
nimic pentru pacient. Însuși Freud fǎcea din solvabilitatea clienților sǎi unul
dintre criteriile majore de acceptare ȋn cadrul programului de psihanalizǎ și nu
ezita sǎ insiste asupra acestui aspect ȋn corespondența sa. Dacǎ mǎ uit la
numǎrul celor care au citit seria de conferințe ,,ReCreația conștientǎ” pȃnǎ
acum, tind sǎ-i dau dreptate !

 Mai mult, profesorul Pierre Dubor era de pǎrere cǎ unele femei

ȋntȃmpinǎ dificulǎți ȋn a simboliza banii. Astfel, aceeași sumǎ plǎtitǎ cu
bani lichizi ar avea mai mult efect decȃt dacǎ ar fi plǎtitǎ printr-un cec,
sau mai rǎu, cu un card de credit. Din acest motiv, Dubor obișnuia sǎ le

10
 explice studenților sǎi cǎ trebuie sǎ cearǎ ca pacienta sǎ nu mai
plǎteascǎ cu cecul, ci ȋn bani lichizi, atunci cȃnd aveau impresia cǎ nu
avanseazǎ ȋn cura psihanaliticǎ.

 O afacere de bǎrbați! Totuși, cel mai important factor ȋn creșterea eficacitǎții

terapeutice este reprezentat de atitudinea generalǎ a medicului și a bolnavului. Cu alte
cuvinte, atenția acordatǎ pacientului și credința acestuia ȋn ceea ce este prescris de
cǎtre medic (terapeut) sunt pur și simplu fundamentale!

 Puterea de a convinge! Motto: ,,Inducem cu atȃt mai mult efectul placebo cu

cȃt nu știm cǎ facem acest lucru” (Bruno Mounier).

 Aceastǎ noțiune de credințǎ a fost bine ilustratǎ de istoria implanturilor

de disulfiram. Disulfiramul este un medicament administrat preventiv
alcoolicilor pentru a-i convinge sǎ renunțe la produsul lor toxic favorit.
În urmǎtoarele 24 de ore de la administrare, chiar și o picǎturǎ de alcool
provoacǎ o stare de rǎu extrem de neplǎcutǎ, cu roșeațǎ, transpirații,
amețeli și vǎrsǎturi care nu pot fi reprimate. Apar, de asemenea, o
accelerare a pulsului și o mǎrire a tensiunii arteriale care pot face
absorbția periculoasǎ. Problema este cǎ alcoolicii nu sunt ȋntotdeauna
rezonabili și, adesea, uitǎ sǎ-și ia dimineața doza de disulfiram. Așa a
apǎrut tehnica implanturilor! Este suficient sǎ se facǎ o incizie ȋn piele,
sǎ se plaseze acolo cȃteva comprimate de disulfiram și sǎ se ȋnchidǎ
incizia cu o copcǎ sau douǎ. Ideea s-a dovedit a fi eficace: timp de șase
pȃnǎ la douǎsprezece luni dupǎ implant, majoritatea alcoolicilor nu
puteau sǎ bea alcool fǎrǎ sǎ fie imediat trǎdați de o roșeațǎ suspectǎ și
de episoade cu vǎrsǎturi destul de severe. De obicei, schimbarea
implantului se programa dupǎ aproape un an. Interesant este cǎ, de cele
mai multe ori, vechile comprimate erau absolut intacte, dovadǎ cǎ
absorbția de disulfiram nu a existat: era vorba despre un efect
placebo! Problema este cǎ, dupǎ cȃțiva ani, atunci cȃnd nimeni nu a
mai crezut ȋn efectul ȋntȃrziat al implanturilor cu disulfiram,
tehnica nu a mai funcționat (apud Lemoine, 2013).

 Cu toate acestea, aforismul lui Bruno Mounier nu este ȋntotdeauna

valabil. Acest lucru este ilustrat cu ușurințǎ ȋn cadrul unui studiu
condus de cǎtre un medic generalist din Southampton. Doctorul
K. B. Thomas a selectat, din cadrul clientelei sale, douǎ sute de pacienți
numiți ,,funcționali” - dureri de stomac, de cap, de spate, de gȃt,
obosealǎ, tuse, etc. - și i-a repartizat ȋn douǎ grupe de cȃte o sutǎ.
Thomas ȋncheia consultația pacienților din primul grup punȃnd un
diagnostic precis și afirmȃnd cu foarte multǎ cǎldurǎ cǎ ,,imediat
se vor simți mai bine”. Pacienților din cel de-al doilea grup le spunea
cǎ nu știe bine ce au și le cerea sǎ revinǎ ȋn cȃteva zile, ȋn caz cǎ nu
apare nicio ameliorare. În plus, cincizeci de pacienți din fiecare grup au
primit un placebo.
 64% dintre pacienții consultați ,,pozitiv” au remarcat o
ameliorare, fațǎ de doar 39% dintre pacienții care au primit o
consultație ,,scepticǎ”.

11
  53% dintre pacienții care au primit placebo s-au simțit mai bine,
fațǎ de 50% dintre cei care nu primiserǎ nimic.
Dupǎ cum vedeți, ȋn cadrul acestui studiu, efectul placebo a fost mai
degrabǎ indus prin atitudinea liniștitoare sau nu a medicului, decȃt
prin comprimatul de placebo ȋnsuși (apud Lemoine, 2013).
 Totuși, este uimitor faptul cǎ autoritǎțile medicale, care se
pretind interesate de a face economie ȋn domeniul sǎnǎtǎții,
nu aplicǎ ȋn practicǎ rezultatele acestui tip de studiu!

 Puterea de a fi convins! Credința bolnavului ȋn produsul testat joacǎ un rol

important ȋn efectul placebo. Printre factorii care pot induce puternic credința
se aflǎ și argumentul autoritǎții. Astfel, Linus Pauling, celebrul laureat al
premiului Nobel pentru chimie, era convins de eficacitatea vitaminei C ȋn
multiple maladii, mai ales ȋn cazul gripei sau al rǎcelii. Totuși, atunci cȃnd s-a
efectuat un studiu asupra utilizǎrii vitaminei C ȋn gripǎ, acesta s-a dovedit a fi
unul negativ. În aceste condiții, s-a decis reluarea studiului pentru rǎcealǎ. S-a
demonstrat astfel cǎ ,,produsul avea influențǎ ușoarǎ, dar sigurǎ asupra
frecvenței, duratei și intensitǎții rǎcelilor”. Cu toate acestea, un fapt interesant
este acela cǎ recitirea minuțioasǎ a dosarelor participanților la studiu a permis
sǎ se arate cǎ subiecții care luau placebo, dar credeau cǎ au primit
vitamina C, au avut mai puține rǎceli decȃt cei care primeau efectiv
vitamina C, dar credeau cǎ fǎcuserǎ parte din grupul placebo (apud
Lemoine, 2013).

 Cu alte cuvinte, vitamina C nu previne și nu trateazǎ rǎceala decȃt

dacǎ noi credem cǎ poate face așa ceva !

 În realitate, vitamina C nu este doar un preparat placebo; este

medicamentul care și-a dovedit eficacitatea ȋntr-o ȋncercare
controlatǎ asupra efectului placebo. În anul 1747, James Lind,
chirurg al marinei britanice, a fost intrigat de frecvența și
gravitatea scorbutului, care fǎcea ravagii ȋn mod regulat ȋn
rȃndul echipajelor. Ca sǎ studieze acest aspect, el a ales
doisprezece bolnavi de scorbut care erau aproape ȋn același
stadiu de boalǎ și i-a repartizat ȋn șase grupe de cȃte doi. Fiecare
grupǎ a primit un preparat diferit: fie un litru de cidru pe zi, fie
un elixir pregǎtit cu vitriol, fie cu oțet, fie cu electuar (preparat
farmaceutic cu aspect de pastă, obținut din amestecul unei pudre
active cu sirop de miere sau de zahăr), fie apǎ de mare, fie
portocale și lǎmȃi.
 Doar cei care au mȃncat portocale și lǎmȃi s-au
vindecat ȋn mod spectaculos. Cu toate acestea, a fost
nevoie de mulți ani și de o ȋntoarcere ulterioarǎ la
arhivele marinei pentru ca descoperirea lui Lind sǎ fie
recunoscutǎ și aplicatǎ de lumea medicalǎ (apud
Lemoine, 2013).

 Ce trǎsǎturi de caracter pot influența sensibilitatea la placebo? Dupǎ toate

probabilitǎțile, conformismul, nivelul de motivație, așteptarea ȋn raport cu
medicul, capacitatea de a avea ȋncredere, docilitatea și, ȋn consecințǎ,

12
 respectarea regulilor, favorizeazǎ efectul placebo. Dupǎ cum vedem, factorii
care influențeazǎ acest efect sunt atȃt de numeroși ȋncȃt pare dificil, dacǎ nu
imposibil, sǎ definim un tip de bolnav care favorizeazǎ apariția efectului. Altfel
spus, nu existǎ bolnav respondent universal la tratamentul cu placebo .

 O alchimie foarte personalǎ! S-ar putea ca unii medici sǎ fie mai buni în a
induce efectul placebo decât alții? Rǎspunsul este ,,da”, deoarece entuziasmul,
charisma, atenția acordatǎ, empatia, compasiunea, capacitatea de a liniști și
mai ales credința ȋn tratamentul prescris sunt factori importanți ȋn reușitǎ. Dar
rǎspunsul este și ,,nu”, pentru cǎ toate aceste caracteristici variazǎ nu doar ȋn
funcție de bolnavul pe care ȋl avem ȋn fațǎ, ci și ȋn funcție de boala sa. Cu alte
cuvinte, se ȋntȃmplǎ rar ca același medic sǎ fie capabil sǎ comunice cu același
entuziasm ȋn toate domeniile.
Puterea efectului placebo!
Efectul placebo este cât se poate de real, chiar şi în situaţiile în care pacienţii ştiu
dinainte că „tratamentul” pe care îl primesc este unul lipsit de orice valoare medicală.
Există însă un truc. Pentru a resimţi acele efecte pozitive, pacienţii trebuie să fi fost
condiţionaţi mai întâi să creadă că tratamentul era real - şi să treacă suficient
timp pentru ca această credinţă să dea roade.
Ne amintim! La conferința despre anatomie (ziua a 4-a), v-am promis cǎ am sǎ vǎ spun mai
multe despre modul ȋn care ȋmi controlez „afecțiunile” la nivelul corpului fizic. Atunci v-am
povestit despre entorsa pe care mi-am fǎcut-o cu doar 5 zile ȋnainte de nunta la care trebuia sǎ
mergem. Nunta era la Boston, iar cea care se cǎsǎtorea era fetița noastrǎ cea mare ! Sǎ
vedem care sunt „secretele” mele !
 Ne amintim! În experimentul lui Luchins (vezi prezentarea de ieri!), studenților din
cel de-al doilea grup nu li s-a oferit ocazia sǎ se ,,blocheze” și au rezolvat problemele
7, 8 și 9 (care pentru ei au fost doar ȋntrebǎrile 1, 2 și 3) mult mai rapid decȃt primul
grup!
 În primul rȃnd, atȃt timp cȃt am stat pe jos dupǎ ce am cǎzut (durerea a fost
foarte puternicǎ!), pur și simplu nu am avut nici mǎcar un gȃnd ȋn minte. Cu
alte cuvinte, nu i-am permis minții sǎ se ,,blocheze” dȃnd un diagnostic.
 Ne amintim! Intenția produce schimbarea conștientǎ, iar atenția menține schimbarea
conștientǎ!
 Atunci cȃnd m-am ridicat, am spus cu voce tare: ,,Nu este fracturǎ!”, și am
pǎșit imediat, chiar dacǎ mǎ durea, ca și cum nu ar fi fost nimic anormal.
 Dupǎ cum vedeți, ȋntr-un anumit fel am ales varianta entorsei, pentru cǎ
era mult mai ușor de gestionat ȋn timpul pe care ȋl aveam la dispoziție
(aveam deja experiențǎ ȋn domeniul acesta, pentru cǎ ȋn ultimii ani mai
avusesem entorsǎ de trei ori... la același picior !).
 Nu m-am uitat deloc la picior (deși era umflat!) și am mers la cabinet, unde am
lucrat normal, stȃnd ȋn picioare 8 ore, ca ȋntr-o zi obișnuitǎ. Am finalizat lucrul
la ora 21, am chemat un taxi și am rugat șoferul sǎ mǎ lase la blocul de alǎturi,
de unde am mers pe jos, pǎstrȃnd un mers cȃt mai normal cu putințǎ.
 Odatǎ intratǎ ȋn casǎ mi-am pregǎtit o baie cu apǎ caldǎ, așa cum fǎceam ȋn
fiecare zi (deși indicat ar fi fost sǎ pun o compresǎ rece, nu-i așa ?).

13
Ce vreau sǎ ȋnțelegeți din aceastǎ poveste este cǎ am avut o intenție clarǎ (din prima clipǎ a
accidentului!) și am dat o comandǎ fermǎ (,,nu este fracturǎ”, cu alte cuvinte, totul este ȋn
regulǎ!), apoi mi-am menținut comanda prin comportamentul adoptat.
 Prin fiecare gest pe care l-am fǎcut, corpul meu a primit de fiecare datǎ aceeași
informație: nu ai de ce sǎ-ți faci griji, totul este sub control!
În acest fel, mi-am menținut o stare de liniște și ȋncredere la nivelul ȋntregului organism. În
final, atunci cȃnd am mers la culcare, am intrat ȋn starea de conștiințǎ modificatǎ, mi-am dat
comanda de restructurare (este suficientǎ o singurǎ comandǎ, clarǎ!) și am adormit.
 De data aceasta, comanda mea s-a adresat „tuturor aspectelor ce fac parte din ființa
minunatǎ care se numește Steluța-Zvetlana”. Cu alte cuvinte, am apelat la ȋntreaga
mea forțǎ: conștientǎ și non-conștientǎ!
Chiar dacǎ este greu de crezut, a doua zi aveam o gleznǎ normalǎ, iar peste douǎ zile, am
dansat toatǎ seara la nunta fetiței noastre !
Puterea efectului nocebo, geamănul „malefic” al efectului placebo!
 „Ajutor, mi-am luat toate pastilele!” Un tip de 26 de ani a căzut pe jos în camera de
gardă și un flacon gol de medicamente i-a scăpat din mână. Domnul A., așa cum a fost
denumit în studiul sǎu de caz din anul 2007, încă era conștient, dar palid la față și
letargic. Le-a spus doctorilor că înghițise 29 de capsule după o ceartă cu iubita lui.
Pastilele erau medicamente experimentale pentru depresie, pe care le primise într-un
test clinic. Clar aveau un efect: tensiunea arterială a domnului A. a scăzut la un nivel
anormal de mic, iar pulsul îi era accelerat, 110 bătăi pe minut. După patru ore pe
perfuzii, starea nu i se îmbunătățise prea mult. Apoi a sosit un doctor care superviza
testul clinic, care a spus că A. face parte din grupul placebo, cel cu pacienți aleși la
întâmplare ca să primească, fără să ştie, o pastilă care nu face absolut nimic! Orice
simptome ar fi avut, nu veneau de la pastile, ci de la propria lui minte. Domnul A.
„și-a exprimat mirarea, apoi o ușurare aproape în lacrimi”. În 15 minute, tensiunea i-a
crescut la loc și pulsul i-a revenit la normal. Era bine ! „Hipotensiunea lui A. pare să
se fi produs ca rezultat al supradozei de placebo”, se arată în studiu (Reeves, Ladner,
Hart & Burke, 2007).

 Cum funcționeazǎ „magia neagrǎ”! Într-una dintre anecdotele apocrife despre

efectul nocebo, relatată în anul 1997, un bărbat maori de 18 ani din Noua Zeelandă a
fost blestemat de cineva. Cel care l-a blestemat i-a spus că dacă mănâncă orice fel de
vânat, o să se confrunte cu consecințe grave. Bărbatul și-a vizitat un prieten, care i-a
dat niște carne de cocoș de munte, dar nu i-a spus acestuia nimic. Doi ani mai târziu,
prietenul s-a decis sǎ-i spunǎ totuși adevărul. Bărbatul „blestemat” a murit în decurs
de 24 de ore. În cazul acesta, nu cocoșul de munte l-a omorât pe bărbat, ci așteptarea
morții, pe care și-a indus-o singur (Benson, 1997).

 Cel care crede ȋn astfel de practici ȋși face singur rǎu, pentru cǎ mintea lui
se conformeazǎ ritualului pe care l-a investit cu putere asupra sa.

 În vremurile noastre, medicul a preluat cumva puterea „vrǎjitoarei”.

Când doctorul îi spune cuiva că va experimenta un efect secundar,
poate provoca un efect nocebo cu consecințe biologice reale. Acest

14
 efect are mult de a face cu ceea ce se așteaptă pacientul să i se
ȋntâmple, dar și cu sensul pe care îl acordă avertizărilor doctorului.
 Când oamenii sunt anxioși cǎ o sǎ-i doarǎ ceva, durerea se
amplificǎ (Benedetti, Lanotte, Lopiano & Colloca, 2007).
 Studiile au arǎtat că atunci când oamenii se așteaptă la durere
resimt mai multă, iar creșterea nu este pur și simplu subiectivă,
ci poate fi măsurată în funcție de activitatea neuronală (Bingel,
Wanigasekera, Wiech, Ni Mhuircheartaigh, Lee, Ploner &
Tracey, 2011).

 Ce au ȋn comun informația, ȋmbǎtrȃnirea, cancerul și telomerele? Telomerul este

extremitatea cromozomului. În laborator s-a observat o scurtare progresivǎ a acestei
terminații, care face ca dupǎ aproximativ patruzeci de diviziuni celulare in vitro celula
sǎ ȋmbǎtrȃneascǎ, sǎ degenereze și sǎ moarǎ. Totul se petrece ca și cum ora morții ar fi
fost ȋnscrisǎ ȋn genele noastre.
 Existǎ ȋnsǎ o enzimǎ simpaticǎ, telomeraza, a cǎrei sarcinǎ este de a repara
telomerele, evitȃnd astfel scurtarea lor.
 Un cercetǎtor de la MIT, profesorul Weinberg, a arǎtat cǎ
principala caracteristicǎ a celulelor canceroase este aceea de a
fabrica foarte multǎ telomerazǎ. Cu alte cuvinte, cheia
cancerului și a ȋmbǎtrȃnirii se gǎsește la nivelul faimoasei
noastre telomeraze.

Ce cautǎ o astfel de informație la efectul nocebo? Simplu! S-a demonstrat faptul

cǎ a fi supus unei presiuni psihologice intense și prelungite ar avea o
repercusiune importantǎ asupra activitǎții telomerazei, scurtȃnd telomerele și, ȋn
consecințǎ, favorizȃnd ȋmbǎtrȃnirea. Cu alte cuvinte, factorii de stres major -
vǎduvie, faliment, divorț, pandemie (!), etc. - induc o ȋmbǎtrȃnire rapidǎ,
favorizeazǎ (de exemplu) zona zoster și, poate, chiar cancerul (apud Lemoine, 2013*).

 Nu trebuie sǎ uitǎm niciodatǎ cǎ existǎ douǎ categorii de stres, cel bun și cel
rǎu. Stresul este considerat pozitiv dacǎ organismul este capabil sǎ-l
stǎpȃneascǎ și este defavorabil atunci cȃnd conduce la disperare.

 Cum poate media sǎ ne ȋmbolnǎveascǎ? Sistemul imunitar are aceeași origine

embrionarǎ ca sistemul nervos, iar neurotransmițǎtorii celor douǎ sisteme sunt grosso
modo aceiași: serotonina, dopamina, noradrenalina… Aceasta ar putea explica faptul
cǎ factorii psihologici sau de mediu pot acționa asupra ambelor sisteme. De exemplu,
se știe cǎ ȋn funcție de ȋmprejurǎri, stresul ar putea declanșa, la aceeași persoanǎ, o
rectocolitǎ hemoragicǎ (imunitarǎ), o erupție sau o depresie. Aceasta explicǎ, de
asemenea, și faptul cǎ putem condiționa sistemul imunitar. Deja am vǎzut cǎ efectul
placebo se bazeazǎ ȋn anumite cazuri pe procesul de condiționare. Dar condiționarea
funcționeazǎ și ȋn cazul efectului nocebo. Dovada? Urmǎtorul studiu!

 Sǎ luǎm cȃțiva șobolani, sǎ-i adormim cu ajutorul unei anestezii generale și sǎ

le incizǎm craniul cu un bisturiu murdar, iar ȋnainte de a-i trezi, sǎ le așezǎm ȋn
jurul capului un pansament. Cȃteva zile mai tȃrziu, globulele albe ȋși fac treaba
și se multiplicǎ, pentru a lupta ȋmpotriva infecției induse de bisturiul murdar.
Sǎ repetǎm operația: de fiecare datǎ, globulele albe (leucocitele) prolifereazǎ.
Dupǎ patru ȋncercǎri, ne mulțumim sǎ anesteziem animalele și sǎ le fixǎm

15
 pansamentul, dar fǎrǎ sǎ le operǎm. Rozǎtoarea condiționatǎ este convinsǎ
cǎ a avut loc incizia septicǎ și, ȋntr-un mod incredibil, globulele albe se
multiplicǎ exact ca și cum operația ar fi avut loc (apud Lemoine, 2013*).

 Concluzia acestui studiu? Putem pǎcǎli sistemul imunitar al unui

mamifer, condiționȃndu-l.
 Pentru cǎ sistemul imunitar este cel care ne permite sǎ ne
apǎrǎm ȋmpotriva microbilor, dar și ȋmpotriva cancerului,
stresul provocat de media prost dozatǎ, prost controlatǎ, prost
receptatǎ, poate favoriza tot soiul de maladii, care merg de la
o simplǎ infecție la o tumoare malignǎ, trecȃnd prin maladii
degenerative (autoimune), sau boli cardiovasculare legate, la
rȃndul lor, de efectele directe ale angoasei asupra tensiunii
arteriale, prin intermediul substanțelor cum ar fi cortizolul sau
noradrenalina.
 Cu alte cuvinte, nu informația ȋn sine este toxicǎ - ea fiind,
dimpotrivǎ, indispensabilǎ supraviețuirii -, ci felul ȋn care
aceasta este: (1) difuzatǎ: prea repetitivǎ, dureroasǎ, epuizantǎ;
(2) controlatǎ: supraabundentǎ de știri eronate, neadevǎrate sau
care creeazǎ panicǎ; (3) primitǎ de cei care nu au avut ȋncǎ
timp sǎ se adapteze noului mod de comunicare a informațiilor.

 Sentimentul de control și starea de sǎnǎtate! Sǎ luǎm niște șobolani din rasa wistar
cǎrora sǎ le grefǎm tumori canceroase de tipul Walker 256. Operația este aceeași
pentru toate animalele. În condițiile „naturale” ale vieții șobolanului de laborator,
grefa de celule canceroase pe cale subcutanatǎ va provoca un cancer la aproximativ
jumǎtate dintre ei. Prin tragere la sorți, animalele grefate sunt repartizate ȋn trei cuști
diferite. Prima cușcǎ este obișnuitǎ și le permite sǎ ducǎ un timp existența ordinarǎ a
unor șobolani de laborator (grupul martor). A doua cușcǎ dispune de o podea
constituitǎ dintr-un grilaj metalic, conectat la un generator care trimite șocuri electrice
dureroase și aleatorii. Animalele nu știu cȃt timp va persista durerea și, odatǎ opritǎ
aceasta, nu știu dupǎ cȃt timp va fi reluatǎ. Cu alte cuvinte, nu au niciun mijloc de a
scǎpa sau de a controla stresul dureros. A treia cușcǎ este echipatǎ cu același
dispozitiv, dar este dotatǎ cu un soi de manetǎ care le permite șobolanilor sǎ ȋntrerupǎ
instantaneu curentul, atȃt pentru ei, cȃt și pentru colegii lor din cușca numǎrul 2.
Aceasta ȋnseamnǎ cǎ nivelul șocurilor, al durerii și al stresului este același ȋn cuștile
numǎrul 2 și numǎrul 3, singura diferențǎ fiind cǎ rozǎtoarele din cușca numǎrul 2 nu
ȋnțeleg și nu controleazǎ nimic, pe cȃnd micii lor camarazi din cușca numǎrul 3
stǎpȃnesc perfect situația.
 Dupǎ o lunǎ, toatǎ aceastǎ micǎ lume este sacrificatǎ și autopsiatǎ. În cușca
numǎrul 1, dupǎ cum era de așteptat, tumoarea a prins la 54% dintre șobolani.
În cușca numǎrul 2, grefa a prins la mult mai multe rozǎtoare decȃt ȋn cușca
numǎrul 1, adicǎ la 63% dintre ele. În cușca numǎrul 3, ea a prins la mai
puține rozǎtoare decȃt ȋn cușca numǎrul 1: doar 27% dintre animale au fost
afectate (Visintainer, Volpicelli & Seligman, 1982).

 Rezultatele acestui studiu aratǎ cǎ, la animalul de laborator, faptul de a

fi supus unui stres este cancerigen, pe cȃnd faptul de a avea
capacitatea și sentimentul de a controla situația are efecte
anticanceroase. Cu alte cuvinte, putem considera cǎ șobolanii din

16
 cușca numǎrul 3 au beneficiat de un efect placebo controlȃnd frica și
durerea, pe cȃnd cei din cușca numǎrul 2 au suferit de un efect
nocebo, pentru cǎ nu ȋnțelegeau nimic și erau neputincioși.

 Putem sintetiza aceste informații, enunțȃnd urmǎtoarele fapte:

(1) o catastrofǎ repetitivǎ, inevitabilǎ, de neȋnțeles și
imprevizibilǎ perturbǎ grav apǎrarea imunitarǎ și favorizeazǎ
cancerul; efectul nocebo al absenței informației și
sentimentului de control la animal; (2) anunțarea sistematicǎ
a catastrofei, lǎsȃndu-i timp animalului sǎ se pregǎteascǎ
psihologic, anuleazǎ numitele perturbǎri; efectul placebo al
informației la animal; (3) controlul fiabil al catastrofei
intensificǎ apǎrarea imunitarǎ și se opune ȋn mod eficient
dezvoltǎrii cancerului; efectul superior placebo al informației
combinate cu punerea controlului la dispoziția animalului.
 Din aceastǎ sintezǎ putem deduce responsabilitatea
celor care transmit informații, fie ei jurnaliști, dascǎli,
doctori, judecǎtori, polițiști, politicieni sau preoți.
7. Cum poți sǎ-ți ,,antrenezi” mintea?
https://www.youtube.com/watch?v=1lNXSL2q91g Splitting a Superfast Ball Using Your
Senses and a Sword | Redesign My Brain

 Poveste zen: A fost odată un tânăr arcaș, extrem de priceput, care câștiga toate
concursurile la care participa. Pentru cǎ își dorea să dovedească că este cel mai bun,
l-a provocat la ȋntrecere pe un bătrân maestru zen dintr-un sat ȋnvecinat, care era
cunoscut ca fiind un arcaș iscusit. Bătrânul a acceptat provocarea, iar tânărul nostru
și-a demonstrat iscusința, trăgând prima săgeată, de la o distanță serioasă, direct în
mijlocul țintei. A mai scos o săgeată, iar cea de-a doua a spintecat-o pe prima.
Bătrânul maestru s-a ridicat calm și, fără să își scoată arcul, a pornit spre munte.
Curios, tânărul a plecat după el. Au urcat până au ajuns la o prăpastie abruptă,
traversată de un pod firav. Tânărul s-a oprit, în timp ce maestrul a mers până la
mijlocul podului. Calm, și-a ales ca țintă un pom îndepărtat, și-a scos arcul, a potrivit
săgeata, și cu mână sigură a tras exact în mijlocul țintei. S-a întors și atunci când a
pășit cu grație pe pământ sigur i-a spus tânărului: ,,Acum este rândul tău”. Privind
ȋngrozit prăpastia adâncă, podul fragil și instabil, tânărul a rămas blocat, incapabil să
mai facă un singur pas. ,,Ai abilități fizice extraordinare să îți folosești arcul, dar
mai ai de învățat cum să te sprijini pe mintea ta atunci când dai drumul unei
săgeți”, i-a spus maestrul cel ȋnțelept.

Cȃteva exerciții pentru gimnastica minții !

(1) Gȃndește pe dos !

 Schimbǎ ceasul de pe o mȃnǎ pe cealaltǎ! Dacǎ ești dreptaci, ȋnseamnǎ cǎ folosești

ceasul pe mȃna stȃngǎ. În momentul ȋn care vrei sǎ vezi ce orǎ este, creierul tǎu nu
face niciun efort pentru a „executa” aceastǎ sarcinǎ. E pur și simplu un reflex, iar tot
ce facem din reflex nu mai trece prin conștient.

17
  Mergi pe drumuri diferite ȋn fiecare zi! Dacǎ mergi zilnic pe același drum, creierul
tǎu este deja pe „pilot automat”. Așadar, forțeazǎ-ți creierul sǎ gȃndeascǎ, adicǎ sǎ
munceascǎ. În plus, dacǎ faci parte din lumea vȃnzǎrilor, aceastǎ strategie poate sǎ-ți
aducǎ noi potențiali clienți!
 Nu folosi (mǎcar din cȃnd ȋn cȃnd) GPS-ul! Majoritatea aparatelor pe care le
folosim au fost create cu scopul de a ne ușura viața. Dar sǎ nu uitǎm cǎ acestea ne
afecteazǎ și creierul. Exersȃnd din ce ȋn ce mai puțin, unele conexiuni neuronale se
atrofiazǎ. Așa cǎ… uitǎ-te pe o hartǎ, citește numele strǎzilor pe clǎdiri, cere
informații, descurcǎ-te.
 Învațǎ ceva diferit ȋn fiecare zi! O poți face citind sau folosind Wikipedia ori Google
pentru acest lucru. Cautǎ un cuvȃnt, un concept, o firmǎ, un nume sau o țarǎ, și ȋnvațǎ
ceva nou zilnic. În acest fel nu numai cǎ ȋți antrenezi creierul, dar ȋl și alimentezi,
folosind combustibil de calitate !
 Învațǎ o limbǎ nouǎ! Probabil cea mai bunǎ metodǎ de a-ți antrena creierul este sǎ
ȋnveți o limbǎ nouǎ. În plus, deja ai descoperit astǎzi douǎ metode rapide de ȋnvǎțare a
limbilor strǎine: sugestopedia și PhotoReading.
 Dezvoltǎ-ți vocabularul! Un alt exercițiu pentru gimnastica minții este sǎ ȋți dezvolți
vocabularul ȋn limba ta maternǎ. Ia DEX-ul și ȋn fiecare zi ȋnvațǎ un cuvȃnt nou!
 Joacǎ jocuri pentru antrenarea creierului! Nu ȋn ultimul rȃnd, ȋți poți antrena
creierul ȋn timp ce te relaxezi. Îți sugerez jocurile care te provoacǎ sǎ gǎsești
diferențele sau jocurile de memorie. Pe http://brainmetrix.com/ și pe
https://www.lumosity.com/en/ gǎsești astfel de jocuri drǎguțe, care te ajutǎ sǎ ȋți pui
creierul ȋn mișcare !
 Renunțǎ (mǎcar din cȃnd ȋn cȃnd) la televizor! S-a demonstrat deja științific cǎ
televizorul nu ne ajutǎ ȋntotdeauna. Este o cale de comunicare prin care mesajul intrǎ
ȋn creierul tǎu fǎrǎ niciun efort, iar de multe ori acest mesaj nu este unul potrivit.
Totuși, cum nimic nu este doar alb-negru, existǎ și emisiuni extrem de educative, care
pot contribui la dezvoltarea creierului tǎu (de exemplu, National Geographic).
 Cumpǎrǎ-ți un „invertoscop”! Cum, nu știi ce este? Pǎi, sunt niște ochelari magici!
Dupǎ cum ai ȋnvǎțat la școalǎ, ȋn circumstanțe normale, pe retina ochiului se formează
o imagine inversată. Însǎ cu ajutorul acestor ochelari, imaginea de pe retinǎ este
întoarsă înapoi (îndreptată), iar observatorul privește spațiul din jurul sǎu… cu susul în
jos. Dupǎ cum vezi, este o modalitate extrem de ingenioasǎ ca sǎ-ți antrenezi abilitățile
spațiale și, eventual, funcțiile cognitive.

 Atenție! Prezentarea selectatǎ nu are traducere ȋn limba romȃnǎ!

https://www.youtube.com/watch?v=VBsAbGhEFlo How reversing glasses
alter perception

 Vrei sǎ-ți cumperi un invertoscop? https://upsidedowngoggles.com/.

(2) Fǎ exerciții fizice! Gimnastica minții nu exclude gimnastica mușchilor. Nu mai este
niciun secret faptul cǎ exercițiile fizice ajutǎ nu doar corpul, ci și mintea. Acestea ridicǎ ritmul
cardiac și astfel se pompeazǎ mai mult oxigen ȋn creier. În același timp, pe durata lor corpul
elibereazǎ hormoni, lucru care contribuie atȃt la relaxarea noastrǎ, cȃt și la transmiterea mai
bunǎ a semnalelor ȋn cadrul sistemului nervos, sau la ȋnvǎțare.

18
  Douǎ exerciții extrem de simple, cu un efect extraordinar asupra minții tale !

Atenție! Prezentarea selectatǎ nu are traducere ȋn limba romȃnǎ!

https://www.youtube.com/watch?v=5qEvubFUtRg Redesign My Brain 2 with Todd
Sampson: Mental Endurance Test

Atenție! Prezentarea selectatǎ nu are traducere ȋn limba romȃnǎ!

https://www.youtube.com/watch?v=yFXHfNOPN8Y Redesign My Brain 2 with
Todd Sampson: Balance Test

(3) Hidrateazǎ-te din abundențǎ! Apa reprezintǎ aproximativ 80% din creierul tǎu, așa cǎ
bea cȃt mai multǎ apǎ! Unele studii aratǎ cǎ doza optimǎ zilnicǎ de apǎ este de minim 5% din
greutatea corpului tǎu. Nu uita cǎ atunci cȃnd simți senzația de sete, creierul tǎu este deja
afectat ȋn modul de funcționare. Cu alte cuvinte, conștientul percepe setea mult mai tȃrziu
decȃt este resimțitǎ de creier la nivel celular !

https://www.youtube.com/watch?v=nWn4QF6dCwM&feature=emb_title The hidden

messages in water!

(4) Renunțǎ la excesul de alcool! Legat de acest subiect existǎ numeroase studii care aratǎ cǎ
alcoolul ȋncetinește funcțiile creierului.

*****

Gata, am ajuns la sfȃrșitul cǎlǎtoriei noastre ȋn lumea magicǎ a minții. Nu-mi rǎmȃne decȃt sǎ
vǎ invit la film. De data aceasta, vom urmǎri un documentar care ne va pune pe gȃnduri,
pentru cǎ are menirea sǎ ne arate un efect nocebo ȋn plinǎ acțiune. Întrebarea este: ,,Reușim sǎ
ne asumǎm responsabilitatea pentru modul ȋn care se formeazǎ copiii noștri?”.

https://www.trezireainteligentei.ro/influenta-tv-ului-si-a-pc-ului-asupra-mintii/ INFLUENTA
TV-ULUI SI A PC-ULUI ASUPRA MINTII

Pe cei care doresc sǎ descopere și alte idei interesante ȋi invit pe Netflix, unde au
posibilitatea sǎ se ȋntȃlneascǎ cu un serial documentar extrem de captivant, lansat în anul
2019: ,,The mind explained” (,,Secretele minții”). Episoadele serialului (le gǎsiți aici:
https://www.netflix.com/ro-en/title/81098586) își propun să prezinte informații care vizeazǎ
cinci subiecte provocatoare: memorie, vise, anxietate, atenție și psihedelice.

Urmeazǎ douǎ sǎptǎmȃni de recreație de la ReCreația conștientǎ, dupǎ care ne reȋntȃlnim, cu

povești despre… conștiințǎ! Este o ocazie minunatǎ sǎ abordǎm subiecte precum: (1) magia
conștiinței; (2) stǎrile de conștiințǎ modificatǎ; (3) pe pilot automat (!); (4) limbajul
subconștientului; (4) cǎlǎtorie ȋn lumea metamorfozei. Sunt informații interesante pe care le
pregǎtesc pentru voi, dar nu uitați: aceste prezentǎri nu sunt lecții obișnuite. În cadrul lor
reȋnvǎțǎm sǎ ne jucǎm, sǎ cǎutǎm și sǎ punem ȋntrebǎri.

19
 Nu uitați!
Pǎstrați-vǎ inocența copilǎriei!
Puneți ȋntrebǎri și cǎutați
rǎspunsuri!
Pentru cǎ…
Adevǎrul și realitatea nu sunt
ȋntotdeauna ceea ce par a fi!

Vǎ mulțumesc pentru timpul petrecut ȋmpreunǎ și vǎ doresc zile pline de magie, cu mult soare
afarǎ și liniște ȋn suflet. La revedere!

La revedere!

20
Cǎrți recomandate:
o Escudero, A. (2009). Vindecare prin gȃndire. Noesiterapie. București: Editura
For You. https://kupdf.net/download/noesiterapie-vindecarea-prin-gandire-by-dr-
angel-escudero-1_58a8d0a96454a7b91fb1ea3b_pdf
o Scheele, P. R. (2012). FotoCitirea. Cum sǎ citești o carte ȋn 7 minute. București:
Editura VIDIA. https://www.libris.ro/fotocitirea-cum-sa-citesti-o-carte-in-7-minute-
VID978-606-8414-00-3--p1166092.html
Pentru pasionați!
o Aici gǎsiți cȃteva informații pertinente despre efectul placebo:
http://www.humanistica.ro/anuare/2004/Anuare%202004/Art.06.pdf

Referințe:
1. Aamodt, S., & Wang, S. (2019). Secretele creierului uman. De ce pierdem cheile de la
mașinǎ, dar nu uitǎm cum conducem și alte enigme ale vieții cotidiene. București: Editura
Litera. https://www.libris.ro/secretele-creierului-uman-sandra-aamodt-sam-LIT978-606-33-
4044-4--p11825760.html
2. Benedetti, F., Lanotte, M., Lopiano, L., & Colloca, L. (2007). When words are painful:
unraveling the mechanisms of the nocebo effect. Neuroscience. 147(2):260-271.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17379417/
3. Benson, H. (1997). The Nocebo Effect: History and Physiology. Preventive Medicine.
26(5): 612-615. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0091743597902280
4. Bingel, U., Wanigasekera, V., Wiech, K., Ni Mhuircheartaigh, R., Lee, M. C., Ploner, M.,
& Tracey, I. (2011). The effect of treatment expectation on drug efficacy: imaging the
analgesic benefit of the opioid remifentanil. Sci Transl Med. 3(70):70ra14.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21325618/
5. Lemoine, P. (2013). Misterul placebo. Ne poate vindeca informația? București: Editura
ALL. https://www.librarie.net/p/186473/MISTERUL-PLACEBO-POATE-VINDECA-
INFORMATIA-Patrick-Lemoine
6. Lemoine, P. (2013*). Misterul nocebo. Știrile ne pot ȋmbolnǎvi cu adevǎrat? București:
Editura ALL. https://www.librarie.net/p/186474/misterul-nocebo-stirile-ne-pot-imbolnavi-cu-
adevarat
7. Reeves, R. R., Ladner, M. E., Hart, R. H., & Burke, R. S. (2007). Nocebo effects with
antidepressant clinical drug trial placebos. General Hospital Psychiatry. 29(3): 275-277.
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0163834307000114?via%3Dihub#
8. Schaller, M., Miller, G. E., Gervais, W. M., Yager, S., & Chen, E. (2010). Mere visual
perception of other people's disease symptoms facilitates a more aggressive immune response.
Psychol Sci. 21(5): 649-52. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20483842/
9. Visintainer, M. A., Volpicelli, J. R., & Seligman, M. E. (1982). Tumor rejection in rats
after inescapable or escapable shock. Science. 216(4544): 437-439.
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/7200261/

21