MINISTERUL EDUCAȚIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL

REPUBLICII MOLDOVA
UNIVERSITATEA DE STAT „B. P. HASDEU” DIN CAHUL
FACULTATEA DE ȘTIINȚE UMANISTICE ȘI PEDAGOGICE
DEPARTAMENTUL DE _,,PEDAGOGIE IN INVATAMANT PRIMAR
SI PEDAGOGIE PRESCOLARA”

REFER
Pe subiectul:
AT CONDIȚIILE
OPTIMIZĂRII MEMORIRI
ELEVULUI

La disciplina: Psigologia generală

Conducător ştiinţific: Ilicciev Maxim, asistent universitar

Autor: Belea Cristina

Grupa academică: PP2001

CAHUL, 2020
 CUPRINS:
I. Introducere ...................................................................pg.3

II. Ce este memoria.............................................................pg.4

III. Capacitatea de memorare în reținerea informațiilor....pg.4

IV. Legile memoriei...............................................................pg.4-5

V. Tehnici de îmbunătățire a memoriei..............................pg.6-7

VI. Repetiția este mater studiorum.......................................pg.7-8

VII. Concluzie ........................................................................pg. 8

2
Introducere
Ange (medic, fiziolog danez) scria că ,,viața psihică a omului fără memorie este
doar un ghem de imresii senzitive”, adică un prezent fără trecut și fără viitor.
În ansamblul vieții ți activiății psihice umane rolul memoriei este enorm.
Fără memorie omul ar trăi intr-un continuu prezent numai sub influența datelor
nemijlocite de cunoaștere, comportamentul său fiind haotic, spontan, fără
stabilitate și finalitate, fără durabilitate în timp toate obiectele care ar acționa
din nou asupra lui i s-ar părea absolut noi, necunoscute; el nu ar avea
posibbilitatea de a utiliza rezultatele cunoșterii, dimpotrivă, aceasta ar trebui
luată de fiecare dată de la început: gândurile și acțiunule sale nu ar putea fi
legate unele de altele; nu ar putea înțelege și învăța; nu ar putea rezolva
probleme ivite în calea sa.
Memoria este necesară pentru desfășurarea normală, eficientă a activității
umane. Prin memorie omul întipărește, conservă și reutilizează atât experiența
proprie cât și cea a întregii omeniri. Caracterul necesar al memoriei decurge și
din impicarea ei în cunoaștere și învățare, înțelegere și rezolvare de probleme,
inteligență și creativitate. Acest proces psihic asigură continuitatea, consistența,
stabilitatea și finalitateea vieții psihice a individului, iar fără memorie viața ar fi
practic imposibilă.

3
 CE ESTE MEMORIA
Memoria este un proces psihic care constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea
senzațiilor, sentimentelor, mișcărilor, cunoștințelor din trecut. Memoria definește
dimensiunea temporală a organizării noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale
orizontului temporal – trecut, prezent, viitor. Memoria este formată dintr-un ansamblu de
sisteme care permit reținerea, stocarea și reproducerea informațiilor. Se diferențiază două
tipuri de memorie principale: memoria pe termen scurt și memoria pe termen lung.

Înmagazinarea unei amintiri nu este un proces mecanic și impersonal. Creierul nu servește

doar la conservarea amintirilor, ci și la actualizarea lor, la filtrarea celor care ne sunt utile
într-un anumit moment și la inhibarea celor inutile. Prin tehnicile de îmbunătățire a memoriei
ne putem crește capacitatea de memorare și eficiența în reținerea informatiilor pe termen
lung. Acesta este un aspect vital în afaceri, deoarece este important să avem o memorie bună,
atât de scurtă durată (sa reținem numele, înfățișarea unei persoane noi), cât și de lungă durată
(să ne amintim detaliile importante ale unei ședințe).

CAPACITATEA DE MEMORARE ÎN REȚINEREA

INFORMAȚIILOR
Există o multitudine de metode și tehnici de îmbunătățire a memoriei care promit să
îmbunătățească capacitatea de memorare. Înainte de a incerca oricare dintre aceste metode,
este important să cunoaștem ce tip de memorie are fiecare persoană în parte. În acest fel, vom
alege mai ușor metoda cea mai eficientă pentru dumneavoastră.

Memoria poate fi de mai multe feluri: vizuală, auditivă, auditivă digitală și kinestezică.
Fiecare din cele 4 categorii corespunde unui anumit tip de a învăța, la care ar trebui să ne
adaptăm. Caracteristicile celor 4 tipuri de memorie sunt destul de intuitive:

 cei cu memorie vizuală învață mai bine cu ajutorul imaginilor;

 cei cu memoria auditivă preferă să audă informația;
 memoria auditivă-digitală apare la cei care asimilează informația cu ajutorul vocii
interioare;
 cei cu memoria kinestezică învață prin practică.

Această diferențiere este cunoscută, însă prea puțini sunt cei care știu ce tip de memorie au
și ce metode ar trebui să utilizeze în funcție de aceasta.

Analizând obiceiurile de învățare vom putea identifica, care este tipul de memorie
predominant. Nu trebuiesc neglijate însă și celelalte tipuri chiar dacă alegem tehnica de
îmbunătățire a memoriei care se potrivește cel mai bine în situația respectivă..

LEGILE MEMORIEI
Pe lângă bagajul genetic cu care am fost înzestrați, reținerea informațiilor poate fi
îmbunătățită și pe parcursul vieții. Există câteva așa-zise legi ale memoriei ce stau la baza
dezvoltării capacității de memorare. Acestea au fost descrise și aprofundate de către scriitorul
Rocco Oppedisano în cartea „A Guide To Memory Increase” și sunt urmatoarele:

4
 Înțelegerea (legea înțelegerii) este cel mai simplu, dar și cel mai important aspect.
Scriitorul german Georg Lichtenberg spunea că este dificil a ne aminti ceea ce am
citit, deoarece nu încercăm înțelegerea informațiilor. Cu cât depuneți un efort mai
mare de a vedea lucrurile mai în detaliu, de a vă gândi la ceea ce ați citit, cu atât
informațiile va vor rămâne în memorie mai mult timp.

 Interesul (legea interesului) pentru informație este de asemenea una din legile

esențiale ale memoriei. Anatole France spunea că “pentru a putea înțelege lucrurile
citite, e nevoie ca ele să fie digerate cu poftă”. Astfel spus, dacă nu există un interes
real pentru ceea ce vedeți, citiți sau cunoașteți, cu siguranță datele nu vor rămâne
stocate în creier pentru mult timp.

 Cunoștințele anterioare au și ele un rol extrem de important în dezvoltarea

memoriei. Pe lângă faptul că vă ajută să faceți anumite conexiuni și astfel să vă
amintiți toate aspectele acumulate cu ceva timp în urmă, ele ajută și la reținerea
aspectelor noi, care au legatură cu cele vechi.

 Pregătirea pentru memorare este o etapă fundamentală în procesul memorării.

Cititorul își stabilește de la început datele pe care vrea să le rețină după ce a parcurs
un text. Intenția este la fel de importantă și pentru perioada de memorare. Când cineva
își propune să țină minte un lucru pentru un timp îndelungat, va reuși și cu siguranță o
va face mai bine decât cineva care și-a propus să stocheze informația pentru o scurtă
perioadă de timp.

 Asocierea informațiilor este o lege nescrisă demnă de reținut, susțin specialiștii.

Aceasta a fost formulată în secolul al IV-lea de către Aristotel și are la baza conceptul
conform caruia persoanele memorează mai repede informațiile dacă le asociază cu
ceva familiar. Astfel, dacă vă aflați într-un anumit spațiu când ați citit un anumit
pasaj, la revederea spațiului respectiv, probabilitatea să vă amintiți ceea ce ați citit
este de 99%.

 Legea secvențelor stă și ea la baza unei capacități mai bune de memorare. Spre

exemplu, tuturor ne este mai ușor să spunem alfabetul în ordinea obișnuită. În primul
rând pentru că așa l-am memorat și s-a întipărit în mintea noastră. Însă dacă veți vrea
să-l reproducei invers, va fi un exercițiu destul de greu, deoarece conceptele se evocă
unul pe celalalți în ordinea învățată.

 Legea impresiei puternice. Prima impresie a ceea ce ați văzut sau citit produce un
impact major asupra memoriei. Cu cât prima impresie este mai profundă, cu atât
informația va fi memorată și stocată mai ușor.

 Legea inhibiției. Orice memorare ulterioară o diminuează pe cea anterioară. Cea mai
bună cale de a uita ce ați memorat recent este memorarea a ceva similar imediat după
aceea. Iată de ce este indicat în procesul de învățare școlară ca orele de psihologie să
nu se desfășoare după cele de matematică și nici cele de literatură după cele de istorie.

5
 TEHNICI DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A MEMORIEI
Înlocuierea cu imagini sau obiecte cunoscute

Creierul nu acceptă informația pe care nu o cunoaște. De la o anumita vârstă, orice obiect

nou cu care intrăm în contact căutăm să-l asociem cu ceva care ne este deja familiar.

Există numeroase competiții de memorie în cadrul cărora participanții au de memorat un

pachet întreg de cărți sau 1.000 de numere apărute aleator, recordul pentru memorarea unui
pachet de cărți fiind în prezent de 43 de secunde. Campionii acestor tipuri de competiții au
vorbit adesea despre secretul din spatele reușitei lor. Ideea esențială era aceea de a nu încerca
să memorezi exact cărțile, ci fiecare carte să o asociezi cu o imagine sau un personaj din viața
ta și să creezi o poveste.

Crearea de legături pentru reținerea informațiilor

Această tehnică este utilă în momentul în care aveți de reținut o listă. Luați fiecare element
în parte și conectați-l cu elementul anterior într-o manieră memorabilă. Astfel, povestea
neobișnuită care va rezulta va fi greu de uitat. Aceste legături formează Sistemul Peg.
Premisa de la care pornește acest sistem constă în faptul că este mai greu de reținut lista de
cuvinte: Andrei, stea, oaie, dinte, piatră. Mult mai ușor de memorat este imaginea cu Andrei
care se uită la o stea și care începe să fie alergat de o oaie cu un dinte lipsă. Oaia însă nu îl
prinde pentru că se împiedică de o piatră.

Hărțile mentale

Hărțile mentale (Mind Maps) sunt foarte utile în reținerea informațiilor complexe. Acestea
vă ajută în stabilirea conexiunilor logice dintre diferite tipuri de informație și in stabilirea
celor mai importante aspecte.

Sunt câteva etape simple pe care trebuie să le urmați în realizarea unei Hărți mentale:

 Stabiliți ideea principală – întotdeauna o hartă mentala se bazeaza pe un subiect bine

conturat;
 pornind de la ideea principală, creați căi diferite, folosind linii curbate, nu drepte,
rigide;
 adăugați noi conexiuni reprezentate de linii mai subțiri sau mai groase; alegeți un
sistem propriu prin care să desemnați importanța fiecărui element adăugat;
 folosiți culori diferite pentru fiecare idee secundară care rezultă din ideea principală;
culorile diferite vă vor antrena și stimula memoria din punct de vedere vizual;
 pentru fiecare categorie principală, atațati o imagine; imaginile sunt mult mai ușor de
reținut și vă vor stimula imaginația.

Localizarea

Tehnica localizării vă ajută în reținerea informațiilor, realizând o conexiune între obiectul

sau evenimentul pe care trebuie să-l memorați și alte elemente asociate acestuia. Cum
funcționează localizarea:

 alegeți un traseu pe care îl cunoașteti foarte bine, ca de exemplu drumul de acasă la

facultate sau către serviciu;

6
  selectați elemente banale, dar cunoscute ale acestui traseu;

 asociați cu aceste elemente informațiile pe care doriți să le rețineți.

Tehnica este utilă pentru reținerea unor informații simple și este folosită pentru memorarea
pe scurtă durată.

,,REPETIȚIA ESTE MATER STUDIORUM”

Cea mai importantă modalitate de sigurare a durabilității informațiilor în memorie îl

reprezintă repetiția. ,,Repetiția este mama cunoștințelor”, spune o veche cugetare. Nu orice
repetiție asigură însă trăinicia cunoștințelor, ci doar cea optimă. Cercerările au arătat
cărepetițiile suplimentare nu trebuie să fie nici prea puține (prouc fenomenul subînvățării),
dar nici foarte multe (supraînvățarea).

 Repetiția eșalonată, bazată pe separarea în timp a repetițiilor, este mai productivă

decât cea comasată.
 Repetiția activă, independentă, bazată pe redarea pe dinafară a contextului, cu cuvinte
proprii, este superioară repetiției pasive bazată doar pe recitarea textului.
 Repetarea încărcată cu sens și semificație (înțelegând ceea ce se memorează) este
mai productivă decât cea mecanică.
 Repetând materialul în diverse forme și combinații (cu voce tare, în scris, sub formă
de schemă sau tabel etc.) va fi mai trainic reținut decât repetițiile monotone.
 Memoria va funcționa mai bine dacă învățarea se sprijină pe anumite motive
cognitive (intrinseci): interes cognitiv, curiozitate epistemică, atracție spre mister,
dorința de a continua învățarea.
 Un rol important în eficiența memoriei îl au procesele afective pozitive: emoțiile și
sentimentele intelectuale – bucuria explorării, plăcerea descoperirii noutăților, pofta
de a învăța etc.
 Optimizarea funcționalității memoriei se mai poate obține prin utilizarea unor
procedee speciale numite mnemotehnice.
 Intensificarea interacțiunii dintre subiect și materialul de memorat, apelul la diverse
metode de prelucrare a acestuia, cum sunt: alcătuirea planului textului; fracționarea
lui în părți; desprinderea punctlor esențiale; stabilirea asemănărilor și deosebirilor.
 Stabilirea unor repere, a unor puncte de sprijin, a unor mnemoscheme sau mediatori
ridică ptențialul memoriei: sublinierea textelor, scrisul pictografic, asociațiile,
rezumatele, schemele grafice etc.
 Fixarea conștientă a scopului activității de învățare cât mai clar posibil. Important
este să știm nu doar că trebuie să memorăm ci și pentru cât timp, cât de precisă
trebuie să fie memorarea și reactualizarea, care est valoarea și utilitatea informațiilor
memorate.
 Sistmatizarea cunoștințelor din stocul mnezic și aa celor care urmează a fi asimilate.
Ele vor fi mai ușor și mai mult timp reținut dacă vor fi legate unele de altele,
ieraarhizat și integrate în sistemul noțional, dacă sunt segmentate în unități de sens,
dacă sunt organizate pe baza unui plan unita și coerent.

7
Au fost puse în evidență și alte procedee mnemotehnice de mare eficiență, de exemplu:

1. Personalizarea, cel mai bun mod de a memora este ca subiectul să-i acorde
mateerialului de memorat propria sa semnificație, din optica sa personală; cât
și mai multe conexiuni cu propria viață ceea ce ar însemna personalizarea
cunoștințelor;
2. Prelucrara informațiilor prin luarea de notițe după metode proprii și cu
propriile cuvinte;
3. Vizualizarea, utilizarea unor variate metode vizuale: figuri, grafice, tabele,
săgeți, careuri etc.
4. Metoda LOCI (a locului): utilizarea imaginii care să se fixeze pe ceea ce vrem
să memorăm pe o rută închipuită. Subiectul își imaginează o anumită rută cu
ocuri pe care avansează treptat: strada, parcul din fața blocului, scara ușa
apartamentului, vestibulul, sufrageria, bucătăria, baia, dormitorul etc. Subiectu
este invitat să construiască o imagine cu fiecare item de memorat, la fiecare
oprire pe ruta aleasă; să construiască o legătură între toți itemii, ca într-un
scenariu de film. Trebuie să se memoreze lanțuri de cuvinte sau evenimente și
nu unități singulare. Se elaborează o istorie saau o poveste în care sunt incluse
informațiile care trebuie să fie memorate.
5. Acronime și fraze: acronimul ROGVAIV ușurează aducerea aminte a culorilor
spectrului sau și mai bine fraza Respectând Orarul Găinilor, Vulpea Așteaptă
Amurgul Vânatului. (culorile curcubeului - roșu, oranj, galben, verde, azuriu,
albastru, violet).

CONCLUZIE
Memoria se caracterizează prin câteva trăsături esențiale, care îi sunt imprimate de
integrarea ei în structura proceselor și activităților specifice. Capacitatea de memorare este
activă, selectivă, contextuală, mijlocită, organizată logic și sistemic.

În investigarea și evaluarea nivelului de dezvoltare și a eficienței capacității de memorare

se iau în considerare următorii parametri: volumul, trăinicia, fidelitatea, completitudinea,
promptitudinea.

Memoria reflectă trecutul ca trecut, astfel încat în momentul în care subiectul

reactualizeaza o informație este conștient că acea experiență s-a petrecut cândva în trecut.

Conținutul memoriei este extrem de variat. Începând de la experiențe de ordin senzorial

perceptiv, până la cunoștințe, noțiuni, experiențe afective, experiențe sociale etc. Conținutul
reflectoriu constituie și un criteriu de clasificare a unor forme specializate de memorie .
Putem vorbi despre capacitatea de memorare senzorială (vizuală, auditivă, motorie, gustativă,
olfactivă), memorie perceptivă, memoria imaginilor, memorie cognitivă, memorie afectivă și
memorie socială.

Reflectarea din memorie prezintă o serie de caracteristici: este o reflectare activă,

selectivă, situatională, relativ fidelă, mijlocită, inteligibilă, sistemică, logică și organizată.