ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE ȘI DEZVOLTAREA

INTELECTUALĂ A PREADOLESCENTULUI
 Preadolescenta sau pubertatea este perioada de trecere spre
maturizare biologica generala. Schimbarile fizice si biologice
creeaza uneori stari de teama, frustrare sau din contra stari euforice.

Copiii sunt instabili afectiv in perioada de preadolescenta,

vulnerabili, sau irascibili si agitati. Din punct de vedere scolar,
pubertatea situeaza copilul in clasele gimnaziale si acesta trebuie sa
se adapteze trecerii de la un invatator la mai multi profesori.
Invatarea devine activitate fundamentala, cresc cerintele si
implicit responsabilitatile tanarului.
 Între interes și activitatea de învățare există o strânsă legătură.
Curiozitatea îl impune pe elev să activeze, iar aceasta îi provoacă
apariția altor interese. Preocupările fetelor și ale băieților sunt
dintre cele mai variate, cu nuanțe specifice sexului.

Interesul cognitiv al elevilor influențează considerabil

conținutul și formele de organizare a timpului liber.
Preadolescentele preferă ca timpul liber să-l consacre ocupațiilor
muzicale, sportive, dansurilor, lecturii, vizionării filmelor,
spectacolelor, comunicării cu prietenii. Băieții, pe lângă ascultarea
muzicii, vizionarea filmelor, spectacolelor, comunicarea cu
prietenii, practică marșurile turistice, diferite genuri de sport,
frecventează diverse cercuri, secții tehnice.
 Pentru activitatea de învățare a preadolescentului, un mare rol îl
are și motivația, care-l impune pe elev să acumuleze cunoștințe.
Preadolescentul descoperă calitățile, abilitățile personale,
posibilitatea de a influența asupra lor, prin intermediul cunoștințelor,
noțiunilor, categoriilor morale.

Maturitatea în activitatea intelectuală și în interese. se

caracterizează prin prezența la preadolescenți a elementelor
autoinstruirii. Astfel de elevi se deosebesc printr-o independență
absolută la însușirea cunoștințelor nu numai conform programei
școlare, ci și peste prevederile ei.
 Se dezvoltă atenţia voluntară, iar atenţia involuntară şi post-
voluntară îşi modifică mult aspectul, devin mai eficiente. Sunt
structurate noi particularităţi ale atenţiei datorită sporirii
cunoştinţelor, datorită lărgirii intereselor de cunoaştere şi datorită
creşterii spiritului de observaţie.

Se restructurează şi procesele percepţiei. Observaţia este folosită

pentru a verifica, pentru a înţelege şi pentru a dezvolta teme proprii
de interes, percepţia fiind clar potenţată de interesul stârnit de un
anume domeniu, obiectiv, problemă. Adolescentul dispune de o
percepţie complexă, voluntară şi perseverentă.
 Dezvoltarea intelectuală este strâns legată de dezvoltarea psihică
generală şi de procesul de maturizare biologică, de activitatea
şcolară diferită de cea a micii şcolarităţi.
Senzorialitatea se restructurează prin erotizarea funcţiilor sale.
Fenomenul este mai evident la nivelul sensibilităţii vizuale, auditive
şi tactile.
Sensibilitatea vizuală creşte de 2-3 ori la 13 ani faţă de
parametrii înregistraţi la 10 ani. Se dezvoltă capacitatea de
prelucrare a informaţiei vizuale concomitent cu diferenţierea
evaluării vizuale a mărimii, distanţei şi formei.
Sensibilitatea auditivă se manifestă sub aspectul creşterii
capacităţii de discriminare pe plan verbal. Fenomenul este facilitat
de dezvoltarea auzului fonematic care se exersează şi prin plăcerea
puberilor de a asculta muzică.
Tot în această perioadă se dezvoltă şi procesele de erotizare.
Investigaţia tactilă capătă sensuri noi şi se subordonează aceloraşi
tendinţe de erotizare menţionate.
 Experienţa perceptivă este influenţată de organizarea observaţiei
directe, care prin dezvoltarea atenţiei voluntare capătă valenţe noi.
Această dezvoltare a abilităţilor observatorii este susţinută şi prin
dezvoltarea interesului puberului pentru ceea ce îl înconjoară.

Cunoştinţele puberilor devin din ce în ce mai diverse şi mai

complexe. Se creează obişnuinţa de utiliza frecvent scheme, imagini,
simboluri şi concepte din care transpare capacitatea de a înţelege
situaţii complicate şi strategii de exprimare.

Cunoştinţele lor sunt structurate pe concepte de mare

complexitate în care operarea cu probabilitatea este tot mai activă.
Aceasta face posibilă o alternanţă pe planul gândirii şi elaborarea de
judecăţi şi raţionamente în care se valorifică abilităţile intelectuale.
 Conduitele inteligente de la această vârstă se caracterizează
prin: • răspunsuri complexe şi nuanţate la cerinţe
• se diferenţiază elementele semnificative şi se raportează efectele
posibile la cauzele implicate
• se dezvoltă abilităţi de exprimare prin simboluri şi limbaj nuanţat
• creşte capacitatea de analiză abstractă şi de sesizare a ficţiunii
• se dezvoltă capacitatea de a emite predicţii valide bazate pe real

Aplicarea în practică a capacităților intelectuale are un caracter

individual. Dezvoltarea intelectuală la această vârstă este strâns
legată de dezvoltarea creativității. Ea se manifestă în tendința și
capacitatea nu numai de a însuși noi cunoștințe, ci și de a le folosi
pentru crearea a ceva nou. Spiritul creativ al preadolescenței se
extinde în cele mai diverse domenii – artă, literatură, tehnică.