SARCINĂ APLICATIVĂ 1

1. Reflectaţi la raportul dintre informativ şi formativ, la nivelul procesului de

învăţământ, pornind de la afirmaţia lui Montaigne: „Decât un cap plin, mai bine
unul bine făcut” şi de la proverbul : „Niciun sac gol nu stă singur în picioare”.

„Decât un cap plin, mai bine unul bine făcut”

„Niciun sac gol nu stă singur în picioare”.

Plecând de la aceste afirmații putem spune că procesul de învățământ are o însemnătate

majoră în viața unui om și mai ales în educația lui. Un cap bine făcut cu siguranță îl putem
compara cu un sac plin de cunoștințe care ajută la formarea copilului, drept personalitate și îl
pune pe picioare pentru a se descurca în viitor. Deasemeni putem spune că dacă acel cap este
plin, dar cu informații inutile, este asemeni unui sac gol care va aștepta mereu să fie umplut.
Noi ca viitori pedagogi trebuie să ținem cont de faptul că a limita procesul de predare-
învățare doar la caracterul formativ sau doar la cel informativ este o mare greșeală și mai
degrabă ar trebui creat un echilibru între acestea două, iar accentul educației ar trebui să cadă
de pe formarea cantitativă pe formarea calitativă. Ceea ce ține de informativ este important
desigur și anume acele noțiuni de bază, principii, legi și altele însă în săculețul elevilor toate
acestea trebuiesc conturate formativ implicând voință, caracter și nu în ultimul rând
convingeri morale. Din punctul meu de vedere informarea și formarea sunt inseparabile
deoarece formarea vine mereu ca o continuitate a informării și constituie baza punerii în
practică a acesteia. Cu ajutorul lor pedagogul caută mereu să creeze situații în care copilul să
fie implicat în construirea propriei sale personalități complexe și armonioase.
 2. Redaţi schematic relaţia dintre cultura generală, cultura profesională şi cultura de
specialitate.

CULTURA DE SPECIALITATE – specializarea fiecărui individ

MATEMATICĂ
STOMATOLOGIE
MUZICĂ
FARMACIE
EDUCAȚIE FIZICĂ
CULTURA PROFESIONALĂ – anumite domenii de activitate MEDICINĂ DE FAMILIE
profesională

INDUSTRIE

ARTĂ
ȘTIINȚĂ
AGRICULTURĂ CULTURA
GENERALĂ –
domenii ale
cunoașterii și
activității umane ECONOMIE
RELIGIE

TEHNOLOGIE ÎNVĂȚĂMÂNT
POMICULTOR
LEGUMICULTOR
FERMIER

SĂNĂTATE
ALIMENTARĂ
TEXTIL
CHIMIC
3. Realizați un eseu pedagogic argumentativ, pentru a susține abordarea procesului de
învățământ ca proces instructiv-educativ, pornind de la citatul de mai jos:
”În accepția didacticii actuale procesul de învățământ este nu numai informație; este
informație + gândire + simțire + voință; este și instruire, și formație, și educație în
același timp.” (Cerghit, 1997, 31).

EDUCAȚIA ESTE CHEIA SUCCESULUI

”În accepția didacticii actuale procesul de învățământ este nu numai informație; este
informație + gândire + simțire + voință; este și instruire, și formație, și educație în
același timp.”

Rolul educației este de a forma o personalitate pentru a se conforma atât cu nevoile omului
cât și cu cele ale societății pentru care este format. Ansamblul de acțiuni care sunt menite să-l
dezvolte sunt bazate nu doar pe transmiterea informațiilor intelectuale, dar și a sentimentelor,
atitudinii și determinării. După părerea mea cea mai bună conexiune în acest sens este
colaborarea familiei cu instituția de învățământ deoarece familia este pilonul de bază pe care
se ține simțirea și emoțiile, iar instituțiile de învățământ le cultivă implicând gândirea,
instruirea și nu în ultimul rând voința. În același timp și comunitatea este la fel de importantă
deoarece oferă mediul în care se pot întări valorile, cultura, modul de gândire ș.a.
Actualitatea și importanța mesajului din acest citat influențează în egală măsură
dezvoltarea caracterului, a personalității, dar și a comportamentului copiilor în drumul lor
spre maturitate. Un impact enorm asupra cunoștințelor dobândite de elev, fie ele empirice sau
științifice îl au toate procesele psihice la un loc: afectivitate, atenție, imaginație, gândire,
memorie, voință, senzații etc. Toate acestea participă nemijlocit la crearea condițiilor de
predare – învățare. De exemplu: în contextul în care învățătorul predă tema nouă copiilor,
acesta nu se bazează doar pe teoria propriu-zisă ci, face referire și la bagajul de cunoștințe cu
care vine fiecare în parte adaptând informația după caz. Din punct de vedere al învățării și
copiilor le crează oportunitatea de a înțelege mai ușor mesajul transmis și se implică în
propria lor dezvoltare. În ambele cazuri se resimte necesitatea implicării acestor procese cu
desăvârșire.
După părerea mea un alt aspect la fel de important transmis de mesajul acestui citat este că
modul în care învățătorul se prezintă în fața copiilor își va pune amprenta și asupra procesului
de învățare, deoarece el este un exemplu de model pozitiv în educarea și dezvoltarea bio-
psiho-socială. Cineva ar putea spune însă că nu depinde totul doar de învățător și da, sunt
deacord cu asta, să nu uităm însă că acesta rămâne educator și în activitatea sa extrașcolară
urmărind strategii și obiective specifice pentru a-și înzestra activitatea cu noi priceperi,
deprinderi și competențe.
Așadar aflându-se în fața ființelor în devenire, învățătorul trebuie să dea dovadă de
cunoștințe, umanism, dar și atașament față de ceea ce face și pentru cine face. Dragostea unui
dascăl trebuie să-i cuprindă pe toți indiferent de vârstă sau pregătire.
 SARCINĂ APLICATIVĂ 2

1. Identificaţi condiţiile unei comunicări didactice eficiente din perspectiva

emiţătorului,receptorului şi feedbak-ului.

Comunicarea este arta prin care învățătorul își transmite ideile, atitudinile,
interacționează și se face înțeles de elevii săi. Aceasta este una din componentele de bază
de care depinde întreaga sa reușită. După cum am înțeles deja cel care transmite mesajul
este cadrul didactic sau mai bine spus emițătorul care pentru a transmite informația
concret și ușor de înțeles adaptează și utilizează un limbaj specific fiecărei lecții în parte.
Anume lui îi revine datoria de a iniția comunicarea, fie ea verbală, scrisă sau nonverbal
pedagogul trebuie să se facă înțeles generând astfel educația, învățarea și dezvoltarea.
Un pas important în procesul de comunicare este alegerea corespunzătoare a canalului
și a mesajului transmis încât să se potrivească fiecărui receptor în parte, care de data
aceasta este elevul. Astfel, ei vor decodifica și vor reacționa conform nivelului la care a
fost transmis mesajul informațional. La rândul lor receptorii au obligația de a asculta
mesajul emițătorului pentru a putea transmite obiectiv acel feed-back imediat.
Cu siguranță mai putem spune că procesul de comunicare depinde în mare măsură și
de tonul vocii, expresia feței, logica, claritatea și corectitudinea exprimării emițătorului.
Toate acestea au un rol deosebit în formarea și dezvoltarea intelectuală a copiilor, iar
folosite corect și prelucrate în conformitate cu cerințele fiecărui copil reușitele vor fi pe
măsura așteptărilor.

2. Analizaţi următoarele enunţuri, apreciaţi dacă sunt adevărate sau false şi

argumentaţi-vă alegerea:
 Pentru o comunicare eficientă, rolurile de emiţător şi receptor trebuie să alterneze.
 În comunicare, cel mai important lucru este să fii ascultat.
 A comunica înseamnă a informa, a aduce la lumină adevăruri esențiale.

A comunica înseamnă a informa, a aduce la lumină adevăruri esențiale.

Transmiterea unui mesaj nu este neapărat considerată comunicare, deoarece aceasta
implică automat și recepționarea lui, iar una și aceeași persoană nu poate face aceste lucruri
concomitent deci, nu sunt deacord cu enunțul dat și anume datorită faptului că o comunicare
eficientă este cea care se bazează și pe ascultarea atentă, empatică, eliberată de propriile
judecăți și opinii, care surprinde nevoile celuilalt, așteptările lui de la tine,  ca partener de
dialog, da ați auzit bine comunicarea are la bază acest mod de expunere. Mai putem spune că
cei care comunică ar trebui să fie și buni ascultători ca interlocutorului să îi fie interesant și să
poată interacționa fără a da semene de plictiseală sau dezinteres.
În comunicare, cel mai important lucru este să fii ascultat.
Pentru a fi ascutat în timpul unei comunicări în primul și în primul rând trebuie să ai ce
spune și anume să transmiți mesaje conform cu ceea ce gândești și pe limbajul celui căruia i
te adresezi, fiind preocupat de modul în care ești înțeles de către interlocutor, cerând feed-
back permanent, în urma căruia îți poți ajusta mesajul pentru a transmite corect informațiile.
Așadar putem spune cu certitudine că este important să fii ascultat însă, trebuie să gândim
în prealabil ceea ce vrem să transmitem, să comunicăm informația concret și concis
verificând din când în când feed-back-ul care ne este oferit și nu în ultimul rând să atragem
atenție deosebită momentului potrivit pentru a interveni cu ce avem de spus.
Pentru o comunicare eficientă, rolurile de emiţător şi receptor trebuie să alterneze.
Din punctul meu de vedere această afirmație este cât se poate de reală, dar din păcate nu se
respectă în totalitate. De cele mai multe ori noi nu comunicăm, ci de-abia așteptăm ca celălalt
să termine pentru a ne spune propria părere. Nu ascultăm și nu suntem prezenți în
conversație, ci ne facem scenarii cu ceea vom spune, părerea pe care vrem să o auzim de la
interlocutor sau multe altele se învârt în capul nostru. După cum putem observa și din
argumentările anterioare a comunica înseamnă mai mult decât a vorbi deoarece atât redarea
mesajului cât și receptarea acestuia sunt destul de importante, iar una fără cealaltă nu duc spre
rezultatele așteptate de interlocutori.
Mai mult de atât comunicarea implică respect – pentru noi înșine și pentru ceilalți,
o minte deschisă și către alte orizonturi decât cele care ne sunt familiare, dincolo de
normalitatea pe care ne-am conturat-o, implică ascultare reală și, nu în ultimul
rând, răbdarea de a înțelege punctul de vedere al celuilalt și de a-l expune pe al nostru.
În concluzie nu pot spune decât : ascultă pentru a înţelege, vorbește pentru a fi înţeles!