Profilul cadrului didactic

„Trebuie să te faci respectat de copiii tăi prin virtutea și iscusința ta, iar vrednic de iubit, prin
bunătatea și blândețea felului tău de a fi.” – Michel de Montaigne

Importanța educației se observă încă din cele mai vechi timpuri când societatea era împărțită
în mai multe clase: reprezentanții burgheziei în ascensiune luptau împotriva dominației
nobilimii și a clerului susținând ideea că soarta omului nu este predestinată, exprimându-și
astfel încrederea în rolul factorilor sociali și educaționali asupra devenirii umane și prin
aceasta asupra societății în ansamblul ei.

Termenul mentor își are originea în Odiseea lui Homer. În epopee, regele Ulise îi
încredințează responsabilitatea de educare, de însoțire de la perioada copilăriei la cea a
maturității a fiului său Telemah lui Mentor(sfătuitorul și prietenul său loial), care era un
educator de încredere ce și-a îndeplinit cu succes funcția.

Profesorul, așadar, este cel care se ocupă de transformarea unui om. El îndeplinește roluri
diverse: „este agent al instruirii și educației, misionar al transmiterii valorilor culturii și
civilizației, răspunzător de calitatea umană a urmașilor, animator al transmiterii valorilor
culturii și civilizației, modelator al personalității, îndrumător al emancipării, socializării,
coautor al formării tinerei generații.”

John Locke afirma că „nouă zecimi din oamenii pe care îi cunoaștem sunt ceea ce sunt, buni
sau răi, folositori sau dăunători, prin efectul educației. Educația este aceea care determină
diferența dintre oameni.”

Nu oricine poate fi profesor; pentru a îndeplini această meserie, care se apropie într-o oarecare
măsură de artă, o persoană trebuie să dispună de anumite competențe.

În primul rând trebuie să vorbim despre competențele general-umane; pornind de la aspectul

acesteia, aspect ce trebuie să fie cât mai îngrijit și ordonat, capacitatea de concentrare și
distributivitate a atenției, rezistența la stres și până la starea de sănătate-toate trebuie să fie
avute în vedere pentru îndeplinirea în condiții favorabile a actului paideutic.
Competențele profesionale. Cultura generală precum și cultura de specialitate sunt două
elemente de o importanță primordială, ce trebuie armonizate cu pregătirea psihopedagogică-
abilitatea de a cunoaște și înțelege elevul. „Vocația de apostol”- capacitatea de a putea
transmite celorlați diverse informații și cunoștințe cât mai pe înțelesul lor. Un profesor instruit
nu se caracterizează prin cantitatea de informații pe care o deține, ci prin totalul de informații
pe care îl poate transmite. Așadar se vrea ca profesorul să aibă ușurință în stabilirea relațiilor
interpersonale.

Dispoziția pentru umor. Umorul este un mod specific uman de comunicare, el este produs al
inteligenței și se adresează acesteia transmițând mesaje ce au la bază ilustrarea contradicțiilor
dintre ideal și real, dintre aparență și realitat; relaxează, valorifică spiritul de observație, are
un efect terapeutic creând o strare de bine pefectă ca fundal pentru transmiterea și acumularea
de noi informații.

Cadrul didactic ideal trebuie să arate entuziasm pentru profesia pe care și-a ales-o, pentru
materia pe care o predă, trebuie să își trateze elevii cu respect, să le demonstreze că are
încredere în ei și că el, la rândul lui este un om de încredere care vrea mai presus de toate ca ei
să reușească în ceea ce își propun. De asemenea, un dascăl bun va admite că procesul învățării
se realizează pe două direcții-atât de la el înspre elevi, cât și invers.

Un alt factor de o importanță covârșitoare este gradul de empatie de care profesorul dispune.
Capacitatea de a se pune în locul elevului, de a analiza situația urmărind beneficiile și
dezavantajele prin ochii elevului. Un profesor bun trebuie să știe că fiecare elev are ceva ce-l
diferențiază de restul, că fiecare e unic; prin urmare este posibil ca nu toți să recepționeze în
aceeași măsură informațiile transmise prin diverse mijloace. Fiecare are un ritm propriu de
învățare, unii se descurcă mai bine în situații care le testează rezistența la stres, alții
dimpotrivă, unii rețin mai repede dacă informația le este prezentată folosindu-se un suport
vizual, alții nu; deci profesorul trebuie să țină cont de aceste lucruri și să prezinte materia în
așa fel încât toți să aibă acces la informații, să cunoască și să stimuleze potențialul fiecărui
elev.

Nu trebuie ignorat nici faptul bine știut că elevii consideră că un bun profesor este cel care știe
cum să fie apropiat de ei, care să le fie și prieten, nu numai îndrumător. Spontaneitatea,
creativitatea, flexibilitatea, deschiderea față de nou sunt caracteristicile ce întregesc portretul
cadrului didactic. Clasa ideală ar trebui să se definească prin setea de cunoaștere care să vină
din cele două părți-profesor și elevi- nu numai elevii trebuie să simtă nevoia de a ști mai mult,
de a se autodepăși, de a trăi un proces de permanentă învățare, acumulare de noi informații ci
și profesorii.

Aprecierea competenței unui profesor este adesea subiectivă, atât pentru observatorul extern,
cât și pentru elevi. Fiecare om, de-a lungul vieții își creează un sistem de referință la care
raportează tot ce întâlnește ulterior, judecând astfel un lucru sau un eveniment după modul în
care acesta corespunde sau nu sistemului său de referință. Așadar, plecând de la teorii ale
educației, valori morale, sociale, ca și de la modele conștiente și inconștiente oamenii își
creează o imagine a cadrului didactic ideal peste care suprapune imaginile tuturor profesorilor
întâlniți în vederea formării unei opinii.

În concluzie, profesorul ideal este acel homo universalis, anterior amintit, înzestrat cu
suficiente calități dispuse armonios pentru a forma mari personalități. Este omul care îmbină
în el arta și știința dând viată culturii în sufletele elevilor.
 Bibliografie
1. EREN, Altay, „Prospective teachers' interest in teaching, professional plans about
teaching and career choice satisfaction: A relevant framework?” Australian journal of
Educatíon,Vol. 56, No. 3,2012

2. MACAVEI, Elena, Pedagogie.Teoria educației vol. I, Aramis, București, 2001

3. MELEK Koç Ebru, „Development of mentor teacher role inventory”, European

Journal of Teacher Education Vol. 34, No. 2, May 2011

4. PHILLIPS, D.C, „Educational Philosophy: History Perspectives”, International

Encyclopedia of the Social and Behavioral Sciences, 2001

5. STĂNCULESCU, Elena, Psihologia educației, Editura Universitară, București, 2008

6. http://ro.wikipedia.org/wiki/Pedagogie