Joi, "Iisus, Usa mântuirii, poarta trecerii" ( Ioan 9, 39 - 41; 10, 1 - 9 )

“Eu sunt uşa: de va intra cineva prin Mine, se va mântui” – versetul 9, capitolul 10.

Fraţi creştini, în fragmentul evanghelic citat astăzi, Mântuitorul nostru Iisus Hristos
vorbeşte, în modul cel mai clar şi concret, despre etapele, aspectele procesului de mântuire. În
principiu, acest proces are două aspecte: oferirea unui model reper, şi aceasta ţine de Dumnezeu,
Creatorul a toate, Care ne-a oferit model pe Iisus Hristos, Fiu al lui Dumnezeu, dar şi Fiu al
Omullui, adică prototip al omului, aşa cum l-a gândit Dumnezeu. De aceea, zice Mântuitorul
nostru Iisus Hristos, „Eu sunt uşa”, adică Eu am dimensiunile mântuirii umane; cel care se
adaptează la aceste dimensiuni moral-spirituale poate trece dincolo.

Al doilea aspect ţine de modul cum ne folosim propria libertate. Mântuirea nu este
obligatorie, dar suntem sfătuiţi să o urmăm penrtru că nu există altă cale. De aceea, afirmă
Mântuitorul: „De va intra cineva prin Mine, se va mântui” – versetul 9, capitolul 10.

Mântuitorul doreşte mântuirea oamenilor, mai mult chiar decât o dorim noi înşine, pentru
că este mai conştient decât noi, dar, în virtutea iubirii prin care ne-a creat, nu ne poate forţa.
Preferă să rabde şi să sufere, dar şi acestea vor avea un final. De aceea, spune, în versetul 39,
capitolul 9: „Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd
să fie orbi”. Judecata este o raportare, o evaluare, după modelul Fiului Omului, iar cei smeriţi vor
avea har, dar cei mândri, care cred că văd şi le ştiu pe toate vor rămâne orbi.

Să luăm aminte, fraţi creştini! Este păgubitor şi periculos fără Hristos. Comportamentul
Său de om deplin şi Dumnezeu adevărat va întoarce, în adevăr, multe atitudini ascunse, mulţi
neputincioşi în trup se vor lumina în cunoştinţă, lăsând pe Hristos să se reflecte în ei. Tot aşa,
cum mulţi din cei care cred că le ştiu pe toate, se vor pierde în întunericul şi orbirea ştiinţei lor
fără Dumnezeu.

Comentarii au fosr întotdeauna. Făţarnice şi fariseice... Acestora, Mântuitorul le

răspunde, întărind, în altă formă, aceeaşi idee, acelaşi principiu: „Dacă aţi fi orbi, n-aţi avea
păcat. Dar acum ziceţi: noi vedem. De aceea păcatul vostru rămâne asupra voastră” – versetul
41.

Frate creştine, în relaţia cu Dumnezeu, este mai de folos să te bazezi în lumina cuvântului
Său, decât pe lumina ochilor tăi, care este înşelătoare! Smerenia, aici, presupune sinceritate,

1
credinţă în iubire, prin smerenie, omul se mântuieşte, fiind mare cât Dumnezeu, la Care se
raportează.

Singura cale mântuitoare rămâne calea crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Numai
pe aici se ajunge în staulul oilor ascultătoare. „Cel care nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe
aiurea, acela este fur şi tâlhar”, spune versetul 1, capitolul 10. Staulul oilor este o metaforă care
sugerează un spaţiu în care omul are comuniune, pace şi purtare de grijă din partea Păstorului
Celui bun, Dumnezeu, protecţie în faţa prădătorilor, mincinoşilor, furilor şi tâlharilor şi a colţilor
lupilor celor răi, ale diavolilor. Păstorul oilor, păstorul cel bun, este cel care intră pe uşă şi
portarul îi deschide, pentru că-l recunoaşte, iar păstorul urmează toate căile conforme cu scopul
creaţiei şi cu planul Creatorului, pentru că de la El vine.

„Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari, dar oile nu i-au ascultat”. Furi
şi tâlhari sunt slujitori ai unor interese personale, de gup, pământeşti, omeneşti. Oricum nu
slujesc planului lui Dumnezeu, pentru că nu sunt de la Dumnezeu. De aceea, pe aceştia, oile,
oamenii cei buni şi adevăraţi, nu i-au ascultat.

Şi, în final, Mântuitorul nostru Iisus Hristos, după toată această pregătire aperceptivă, cu
scop pedagogic, vorbeşte clar: „Eu sunt uşa. De va intra cineva prin Mine se va mântui şi va intra
şi va ieşi şi păşune va afla” – versetul 9. „Eu sunt Păstorul”, spune Mântuitorul nostru Iisus
hristos, modelul, reperul vostru, pentru că vă conduc acolo de unde am venit, la Dumnezeu-
Tatăl. Aceasta a fost cererea, ascultare, iar oferta este în dispoziţia de a intra şi a ieşi, deci
libertate şi fericire deplină, din toate punctele de vedere, sugerată aici prin cuvântul păşune. ???
Oricare turmă de oi îşi găseşte pacea, liniştea într-o păşune sănătoasă, alături de un păstor care-i
poartă de grijă.

Frate creştine, ofertă există de două mii de ani. Cererea se zbate în sufletul nostru, al
tuturor, între credinţă şi îndoială. Împărăţia Cerului te aşteaptă, uşa este încă deschisă, dar inima
noastră, oare, spre ce păşune se îndreaptă?

Să luăm aminte!