Parohia Mărţişor

2023 - Anul omagial al pastoraţiei persoanelor vârstnice

Anul XI nr. 48 (619)
26 Noiembrie 2023
Duminica a 30-a după
Rusalii
(Dregătorul bogat – păzirea
poruncilor)
www.parohiamartisor.ro

Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus i-a zis: Pentru
ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu. Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu
furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile
mele. Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri;
şi vino de urmează Mie. Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat. Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de
greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu! Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să
intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu. Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt
cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu. Luca 18, 18-27
Domnul vede adânc în sufletul bogatului fractura de orgoliu. Era bogat ca să se vadă, nu ca să dăruiască. De aici
reacția Domnului. Ce spune Hristos pare simplu, dar nu este deloc așa. Fiecare avem un unghi mort. În care nu am vrea
să ne privească Hristos. Ne așezăm în el. E o patimă, de cele mai multe ori. O ascundem o vreme. Apoi ne subjugă
atât de mult încât se zărește în modul nostru de a fi, de a ști să fim. Nimeni nu e fără colțul acesta. E viermănos și miroase
a neputință – de cele mai multe ori. Cei care se mint îl parfumează. Nu ieși de acolo fără efort. Fără să lupți. Căutătura
lui Hristos în colțul acela ne salvează. Îți spune ce să faci pentru a nu mai trăi ca un prefăcut. Un mort care se dă viu. E
cumplit și lupta e dureroasă. Poți scăpa de un păcat și să te prăbușești în altul. De foarte multe ori rănești în jur. Deseori
oamenii pe care-i iubești. Alteori pe cei părtași cu tine în același păcat. A ieși din colțul morții e provocarea pe care
Hristos ne-o face de fiecare dată. De aceea ea apare și aici în Evanghelia celui ce pare ortoprax, adică bun practician al
poruncilor. Dar Hristos vădește că ortopraxia nu există. Că dacă nu are adâncimea lepădării de sine este mai mult piedică
decât binecuvântare. Că nereușind să ieși din prăpastia încrederii în propria interpretare a Scripturii, te avânți pe meterezele
decăderii permanente. Strașnic pedagog Dumnezeul nostru. Lingușit, ceartă. Lămurit, îndreaptă. Îndreptând, te cheamă.
Chemând, te trimite. Și poate acestea toate pentru că Răstignit, Învie! Acesta este exercițiul propus de Biserică prin Taina
Spovedaniei, taină a Pocăinței: să descoperi că ținerea poruncilor nu se poate realiza impersonal, că Biserica nu este simplă
prestatoare de servicii, că Domnul Hristos vede prin tine colțul acela, viermănos – întunecat și că are mereu soluție. Dar nu
fără tine. Oricât de dregător și prin aceasta oricât de bogat ai fi. Pentru că bogăția și dregătoria rareori te scutește de tristețe.
Așa și pe omul acesta din Evanghelie. Așa și cu noi. Când trebuie să renunțăm la ceva dobândit depresionăm. Ne cuprinde
o anxietate din care foarte puțini, spre deloc, își revin. E falsa nemurire prin care ne hrănim ifosele. E incredibila naivitate
de a crede că suntem cineva fără Hristos. Suntem astfel dedați autorănirii cu tristeți de oameni neatenți la Harul lui
Dumnezeu. Intră greu oamenii cu averi în Împărăție pentru că nu mai văd Împărăția ci și-au făcut din avere împărăție.
Vindecarea de neputința de a rămâne om când lingușitorii și averea te fac să crezi că ești nemuritor vine dintr-un
exercițiu simplu, prea simplu ca să fie realizabil ușor: urmarea lui Hristos. Unii vor falsifica mereu legi și porunci pentru a
părea că sunt în regulă cu ele. Ba uneori ne vor și argumenta declasarea legii în favoarea interesului lor personal. Ne vor
amăgi cu averi pe care nu sunt dispuși să le împartă de fapt cu nimeni. Își vor crea camarile de interese și influente
mecanisme de șantaj și co-interesare. Dar Hristos? Pe El nu-l duce nimeni de nas. Pentru El nu doar porunca, ci și sufletul
pus în plinirea ei contează. Nu vă mințiți. Cine nu-L urmează nu intră în Împărăție, ci se prăbușește sub idoli.
Părintele Constantin Necula - https://doxologia.ro
Se spune în Evanghelie că: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Cu noi oare ce va fi? (Mt. 19, 27). Cred că la acesta
unii ar răspunde: Ce au lăsat ucenicii? Ei erau oameni care câștigau cele de trebuință ale vieții prin sudoare și munca lor,
fiind pescari, care poate aveau sau nu o barcă și niște mreje pe undeva. Nu aveau case bine zidite sau alte averi. Ce au
lăsat sau pentru ce au cerut o răsplată de la Hristos? Ce răspundem noi la aceasta? Chiar pentru aceasta, au pus întrebarea
aceasta mai mult decât necesară. Pentru că nu aveau nimic altceva decât câteva lucruri neînsemnate, au aflat că Domnul va
răsplăti și va veseli cu darurile Sale pe cei care la fel au lăsat nu numai puținul lor pentru împărăția lui Dumnezeu. Au dorit
să fie găsiți vrednici pentru a intra în împărăția cerurilor, datorită dragostei pentru El. Cel bogat, ca unul ce a lăsat
mult, va aștepta cu încredințarea unei răsplăți pe măsură. Cel care are puțin și a lăsat și puținul său, nu este și el îndreptățit
să întrebe cum i se va răsplăti fapta? Pentru aceasta, și în numele lor și a celorlalți care au făcut asemenea, lăsând și puținul
lor, spun: Iată noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat Ţie. Dar mai trebuie să înțelegem un lucru. Socotită cum se cuvine,
durerea suferită la lepădarea de cele lumești este aceeași, fie că este vorba de mult sau puțin. Haideți să vedem care este
adevăratul înțeles al acestei exemplu atât de întâlnit. Să presupunem că doi oameni au trebuit să stea dezbrăcați. Unul s-a
dezbrăcat de haine scumpe, în timp ce celălalt a trebuit să lepede numai dintre cele ieftine și ușor de găsit. Oare durerea
goliciunii nu va fi aceeași în ambele cazuri? Mai rămâne altceva de lămurit? Cât privește ascultarea și dorința cea bună, cei
ce, deși în situații diferite, au arătat totuși aceeași ușurință, și dorind, au vândut ceea ce aveau, trebuie așezați pe aceeași
treaptă cu cei bogați. Chiar Pavel cel înțelept scrie: Căci, dacă este bunăvoinţă, bine primit este darul, după cât are
cineva, nu după cât nu are (2 Cor. 8, 12). Astfel, întrebarea apostolilor a fost plină de rațiune.
Sfântul Chiril al Alexandriei - https://doxologia.ro
 INVITAŢIE Duminică, 26 noiembrie – Sf.Cuv.Stelian;
Duminica viitoare, 3 decembrie 2023, Joi, 30 noiembrie – Sf.Ap.Andrei, ocrotitorul României; Sf.Ier.Andrei Şaguna;
Sâmbătă, 2 decembrie – Sf.Proroc Avacum; Sf.Cuv.Porfirie Cavsocalivitul;
ora 17.00, Sf.Maslu de obşte de la
Duminică, 3 decembrie – Sf.Cuv.Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani;
parohia Mărţişor
Joi, 30 noiembrie – Sf.Ap.Andrei, ocrotitorul României - Pentru Sf.Andrei, cel mai important moment din viaţă a fost
momentul în care L-a cunoscut pe Hristos. S-a întipărit atât de viu în sufletul său, încât avea să-l ţină minte până în
celălalt moment. Ultimul moment din viaţă, în care şi el, răstignit, dar mai mult, răstignit cu capul în jos, după cum am spus, şi-a
dat sufletul său pe cruce. Cel mai important moment! Şi acum vă întreb: Care este cel mai important moment din viaţa
voastră? Oamenii acestui veac ne vor răspunde la această întrebare potrivit importanţei pe care o dau anumitor persoane sau
lucruri. Pentru cel care este dator sume uriaşe, cel mai important moment este cel în care datoria i se şterge. Pentru cel întemniţat,
cel mai important este momentul în care închisoarea se deschide şi el iese afară. Pentru cel captiv, momentul eliberării, pentru cel
bolnav, care se primejduieşte să moară, cel mai important este momentul în care sănătatea i se restabileşte şi iese din spital.
Pentru un student, momentul în care îşi ia diploma. Pentru altul, momentul în care îşi face nunta. Pentru altul, momentul în care i
se naşte un copil. Iar pentru altul, momentul în care lozul său a câştigat milioane…
Dar din toate aceste momente, neasemănat mai important este momentul în care omul se trezeşte din somnul păcatului
şi zăreşte lumina cea dulce a credinţei în Hristos. O, momentul în care cineva Îl cunoaşte pe Hristos, nu formal, ci
duhovniceşte, şi Îl simte de acum ca pe Mântuitorul şi Izbăvitorul lui personal. Acest moment este cel mai important.
Deoarece nicăieri în altă parte, da, nicăieri în altă parte, omul nu poate să-şi găsească bucuria, pacea, iubirea, izbăvirea şi
mântuirea. Iubiţii mei, îngăduiţi-mi să vă întreb pe fiecare dintre voi: Există în viaţa voastră un astfel de moment? Răspundeţi-vă
singuri! † Episcopul Augustin de Florina …., luată din prima ediţie a cărţii „Picături din apa cea vie”, Atena, 1982)
Joi, 30 noiembrie - Mitropolitul Şaguna Andrei (din botez Anastasie) a fost mitropolit al Ardealului (de origine
aromână). S-a născut la 20 decembrie 1808 (1 ianuarie 1809 st. n.) în Mişcolţ, în Ungaria şi a trecut la Domnul la 16/28 iunie
1873 în Sibiu (înmormântat în Răşinari).
La 24 decembrie 1864 numit arhiepiscop şi mitropolit al reînfiinţatei Mitropolii a Ardealului cu reşedinţa în Sibiu.
Ca episcop, a militat pentru restaurarea vechii Mitropolii a Ardealului. După reînfiinţarea Mitropoliei (1864), cu două eparhii
sufragane – la Arad şi Caransebeş -, a convocat un Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din întreaga
Mitropolie, la Sibiu (septembrie-octombrie 1868), care a aprobat Statutul Organic al Bisericii Ortodoxe Române din
Transilvania (sancţionat de autoritatea de stat la 28 mai 1869), după care s-a condus Biserica Ortodoxă din Transilvania şi Banat
până în 1925. Principiile fundamentale ale acestui statut – autonomia faţă de stat şi sinodalitatea, adică participarea laicilor
(2/3) alături de clerici ( 1 / 3 ) la conducerea treburilor bisericeşti – au stat la baza Statutului de organizare a întregii Biserici
Ortodoxe Române din 1925 şi a celui din 1948.
Pe tărâm cultural, a organizat învăţământul primar şi mediu ortodox românesc din Transilvania, punându-l sub
îndrumarea Bisericii. La sfârşitul păstoririi sale, în Arhiepiscopia Sibiului existau aproximativ 800 de şcoli „poporale’, un
gimnaziu cu 8 clase la Braşov (înfiinţat în 1850), o şcoală reală-comercială (din 1869) la Braşov, un gimnaziu cu 4 clase la
Brad (din 1868). La îndemnul lui s-au tipărit peste 25 de manuale şcolare, unele în mai multe ediţii . La Sibiu cursurile de
teologie au fost ridicate de la 6 luni la un an (1846), iar în 1853 a înfiinţat un Institut teologic-pedagogic cu două secţii:
teologică (doi, apoi trei ani de studii) şi pedagogică (doi, apoi trei ani de studii); a trimis numeroşi tineri la studii de
specializare la Universităţile din Austria şi Germania, cu burse oferite din fondurile şi fundaţiile create de el. A avut un rol
decisiv la, întemeierea şi organizarea „Asociaţiunii transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român’ (Astea), fiind
primul ei preşedinte (1861-1866); a iniţiat ziarul „Telegraful Român’ (ianuarie 1853), care apare până azi.
1 decembrie La 1 decembrie 1918 a fost convocată, la Alba Iulia, Adunarea Naţională a Românilor,
Drapelul nostru al creştinilor, în lucrările finalizându-se cu Hotărârea de unire necondiţionată a Transilvaniei cu România.
primul rând, este Sfânta Cruce
pentru că sub acest drapel Programul săptămânii 26 noiembrie – 3 decembrie 2023
Mântuitorul a biruit moartea pe
Golgota. Ei, tot aşa şi sub drapelul Duminică 8 - 12 - Sf.Liturghie (Dregătorul bogat) – Pr.Marian
românesc mulţi din înaintaşii noştri 17 - 19 - SF.MASLU de obşte la parohia Sf.Haralambie - pr.Dogaru
au murit pentru credinţă şi pentru Luni 17 - 18 - Acatistul Sf,Arhangheli
ţară. Atâţia eroi ai neamului Marţi - Program administrativ (zi liberă)
românesc au fost înveşmântaţi în Miercuri 9 - 10 - Sfinţirea mică a apei - Pr.Marian
tricolor şi au murit cu tricolorul în
17 - 19 - Acatistul şi vecernia Sf.Ap.Andrei
mână pe câmpurile de luptă.
Preoţii, prin harul lui Dumnezeu, Joi 8 - 12 - Sf.Liturghie ( Sf.Ap.Andrei) – Pr.Marian
l-au sfinţit cu apă sfinţită prin Vineri 9 - 11 - Taina Sf.MASLU
Harul Duhului Sfânt, iar ostaşii 17 - 18 - Acatistul Sf.M.Mc.Gheorghe - Pr.Marian
români l-au sfinţit şi ei a doua Sâmbătă 8 - 11 - Sf.Liturghie şi parastasul celor adormiţi – Pr.Marian
oară cu sângele lor. De aceea nu 17 - 18 - Vecernia Duminicii a 31-a după Rusalii - Pr.Dragoş
este o simplă pânză care flutură în Duminică 8 - 12 - Sf.Liturghie (Vindecarea orbului) – Pr.Dragoş
vânt, ci este un simbol, este
17 - 19 - SF.MASLU de obşte la parohia Mărţişor - Pr.Dragoş
o icoană a României”