Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” - Iași

Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae”- Iași

Conceptul de înțelepciune în viziunea

Sfântului Apostol Pavel în epistolele I
către corinteni și coloseni

-Lucrare de seminar la disciplina Noul Testament-

Profesor Îndrumător:
Conf. univ. dr. pr. Ilie Melniciuc- Puică

Student:
Stanciu Ioan Alexandru
Iași – 2019
1
 Introducere
În lucrarea de față, mă voi strădui după a mea putere, să creionez câteva idei
privitoare la două dintre epistolele Sfântului Apostol Pavel și anume, epistola întâi către
corinteni și epistola către coloseni. Din aceste epistole mă voi rezuma după cum specifică și tema
acestei lucrări, asupra conceptului de înțelepciune al Sfântului Apostol Pavel.

Despre legătura Sfântului Pavel cu locuitorii din Corint

Sfântul Apostol Pavel vine la Corint în cursul celei de-a doua călătorii misionare
„ După aceea Pavel, plecând din Atena, a venit la Corint (Fapte 18,1)spre sfârșitil anului 50, sau
începutul anului 51 d. Hr. Și a întemeiat aici o însemnată comunitate creștină. A stat aici un an și
jumătate până în vara anului 52 d. Hr. Pleacă spre Efes, dar se mai întoarce în a treia călătorie
misionară în Corint unde stă trei luni, după care pleacă spre nord.

Către corinteni au fost scrise mai multe epistole, dar s-au păstrat doar cele două
care se află astăzi în canonul Noului Testament.

După cum știm epistola întîi cotre corinteni este scrisă pe când Apostolul se afla în Efes, în
cursul anului 56 d. Hr.

Înțelepciunea omenească și înțelepciunea dumnezeiască

„ Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi cei ce ne mântuim, este
puterea Lui Dumnezeu” (I corinteni 1:18)

Sfântul Apostol Pavel explică faptul că în spatele așa-zisei nebunii a Crucii se află
Înțelepciunea Lui Dumnezeu, care, spre mirarea nostră este diferită, ba chiar opusă față de
înțelepciunea omenească. Înțelepciunea lumii acesteia este dovedită de Dumnezeu ca fiind
nebună. Trebuie să fim conștienți de faptul că gândirea Lui Dumnezeu este diferită de gândirea
omenească. Pentru gândirea omenească asumarea pătimirii și a crucii de către Mântuitorul ar
părea o prostie, și a merge de bună voie la moarte, pentru cineva care se crede „Împărat” ar părea
un lucru ieșit din comun, dar totuși ne spune Mântuitorul: „ Ce este cu neputință la oameni este
cu putință la Dumnezeu” și iarăși spune: „ Toate sunt cu putință celui ce crede” , de aceea și
Sfântul Apostol Pavel fiind pe deplin convins pe cine propovăduiește și cui slujește, în mod
firesc crede în Puterea Lui Dumnezeu care este Hristos.

2
 „Nebunia” credinței are un sens spiritual, iar în nici un caz unul psihologic. Cei ce-L
cunosc pe Dumnezeu și trăiesc conform aceste cunoștințe, „sunt plini de toată bună voința și
dorind cele cerești dispreșuiesc cele pământești ” Spune Sfântul Antonie cel Mare

Gestul de adâncă smerenie pe care Dumnezeu întru a Sa Înțelepciune, neînțeles

atunci de iudei și neînțeles nici acum de cei ce nu cred, este privit ca fiind o nebunie și pentru
mintea rațională probabil e firesc, ținând cont de faptul că fiecare om se teme de moarte și de
necunoscutul ei. Ori jertfa Mântuitorului nu a fost fără rost, ci asumată cu rost, adică pentru a-l
elibera pe om din robia morții și a-i oferii omului șansa de a se mântui, de a se îndumnezei, de a
se uni din nou cu Dumnezeu, de care s-a despărțit cânva.

Când Hristos S-a întrupat, a făcut-o într-un mod neașteptat, simplu, smerit, într-un staul de oi,
lucru de neconceput pentru cei ce-l așteptau ca pe un Mesia puternic ce v-a împărăți în lumea
aceasta, copilăria de asemenea a fost smerită, ieșirea la propovăduire la fel de smerită, fiind
blând, sincer, bun și drept, doctor milostiv care vindecă atât sufletul cât și trupul, ceea ce a atras
invidia iudeilor, deși nu a făcut nimic rău.

Tot ceea ce credeau iudeii despre Mesia era o închipuire a minții lor pervertite, iar
când a venit Mântuitorul cu o altă perspectivă, cu un alt stil de viață și un alt mod de a gândi și a
vedea lucrurile, din cauza răutății și împietririi inimii lor nu au putut accepta. Nu au putut
accepta pe deoparte mustrările Lui Iisus pentru comportamentul lor formal și viclean, pe de altă
parte nu puteau accepta ca poporul să nu-i mai asculte pe ei și să meargă după Păstorul cel blând,
dar nu puteau concepe nici renunțarea la anumite formalități pe care Mântuitorul le desființează,
accentuân faptul că este mai important a câștiga sufletul unui om decât a-l pierde. L-au prins, L-
au bătut, L-au judecat, L-au răstignit, dar totuși spre disperarea lor a treia zi a înviat!

Tainele înțelepciunii Lui Dumnezeu

Căci scris este: „ Pierde-voi înțelepciunea înțelepților și știința celor învățați voi
nimici-o” și iarăși spune Sfântul Pavel: „ Unde este înțeleptul? Unde e cercetătorul acestui veac?
Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru
înțelepciunea Lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înțelepciune pe Dumnezeu a binevoit
Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă și iudeii cer semne,
3
iar elinii caută înțelepciune. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei sminteală
pentru neamuri nebunie. Dar pentru cei chemați și iudei și elini: pe Hristos, puterea lui
Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu. Pentru că fapta lui Dumnezeu socotită de către
oameni nebunie, este mai înțeleaptă decât înțelepciunea lor și ceea ce se pare ca slăbiciune a lui
Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor. Căci priviți chemarea voastră fraților, că nu
mulți sunt înțelepți după trup, nu mulți sunt puternici, nu mulți sunt de bun neam. Ci Dumnezeu
și-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să rușineze pe cei înșelepți; Dumnezeu și-a ales pe cele
slabe ale lumii,ca să le rușineze pe cele tari; Dumnezeu și-a ales pe cele de neam de josale lumii,
pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt ca să nimicească pe cele ce sunt, Ca nici un trup să
nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Din El, dar sunteți voi în Hristos Iisus, Care pentru noi s-a
făcut înțelepciune de la Dumnezeuși dreptate și sfințire și răscumpărare, pentru ca, după cum este
scris: Cel ce se laudă, în Domnul să se laude” (I cirinteni 1: 19-31)
Taina mântuirii lui Hristos cea ascunsă din veacă se descoperă prin nebunia
propovăduirii. Hristos a adus legea cea nouă, a iubirii arîtând un nou mod de viață, pentru că în
esență creștinismul este un mod de văață, căci spune Mântuitorul: „Eu sun Calea, Adevărul și
Viața” și iarăși spune: „Eu sunt Ușa, de v-a intra cineva prin Mine, se v-a mântui, și v-a intra și
v-a ieși și pășune v-a afla” deci tot cuvântul lui Dumnezeu este duh de viață, cuvânt viu, apă vie.
Cred că oricât de mult ar încerca omul să înțeleagă logica înțelepciunii
dumnezeiești, nu ar putea decât dacă se lasă în voia lui Dumnezeu și acceptă faptul că logica
noastră este neputincioasă, mintea noastră este prea mărginită. Doar sfinților le ste dat să
înțeleagă câteodată, dar și aceasta prin Har și după îndelungă postire și rugăciune.
Dacă Hristos nu ar fi fost Dumnezeu, totul ar fi fost în zadar, dacă Hristos nu ar
fi fost Dumnezeu, mucenicii ar fi murit degeaba, dar să fim serioși, mucenicii chiar au simțit
dumnezeirea Mântuitorului, pentru că nimeni nu și-ar da viața fără să fie încredințat că o face
pentru Adevăr.
După înțelepciunea omenească, Iisus ar fi trebuit să-și aleagă ca ucenici niște oameni învățați,
oameni de frunte, cunoscători ai legii, oameni importanți, însă Hristos sfidează din nou cu a Sa
smerenie logica omenească și Își alege ucenicii dintre oamenii cei simpli, neînvățați, curați cu
inima, oameni care din simplitatea lor au ajuns să se ridice la demnitatea de Apostoli și spre
mirarea multora acești oameni au schimbat lumea întreagă. Cum au reușit? Doar mila lui
Dumnezeu știe, pentru că au primit Har din cer, deci au primit putere dumnezeiască, curaj sfânt
și dragoste au reușit să împrăștie în jurul lor.
Lucru de mare folos îi este omului să se lase în voia lui Dumnezeu, să-l lase să
lucreze în inima fiecăruia după măsura puterii fiecăruia.

4
 De asemenea privind înțelepciunea, Sfântul Apostol Pavel îi îndeamnă pe coloseni
să se poarte înțeleățește cu cei ce nu sunt în Biserică fiind atenți la felul în care ei înșiși se poartă,
la modul în care vorbesc pentru a fi întru totul următoru lui Hristos. Cel ce aduce roadă și v-a fi
stăruitor în cunoașterea lui Dumnezeu v-a primi răsplată pe măsură.

Concluzie
În concluzie, pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu, este nevoie să privim cu ochi
duhovnicești, iar nu cu ochi trupești, deoarece ceea ce pentru oameni este un lucru lipsit de sens,
la Dumnezeu are sens. Dumnezeu este atăt de simplu, iar noi din cauza imaginației noastre
bogate avem impresia că Dumnezeu este într-un fel sau altul. Dacă privim cursul istoriei, vom
observa că oamenii au un mod de a găndi și a acționa, iar Dumnezeu în deplinătatea Înțelepciunii
dumnezeiești are cu totul o altă perspectivă. Alipirea de Dumnezeu îl face pe om să-L cunoască,
dar mai ales faptul că Dumnezeu face primul pas spre om. Sfântul Pavel recunoaște acest lucru și
zice mărturisește că darurile pe care le are sunt primite de la Dumnezeu și el nu ar fi înțeles care
este voia lui Dymnezeu și cum este Dumnezeu cu adevărat, dacă El nu i-ar fi descoperit asta și
Sfântul Pavel s-a suit până la al 9-lea cer, astfel de vultur era, la o astfel de măsură
duhovnicească a ajuns încât a văzut ceea ce un om necredincios și cu duhul înțelepciunii acestei
lumi nu poate vedea.

Bibliografie
 Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura I. B. M. B. O. R., București 1990
 Conf. univ. dr. pr. Ilie Melniciuc- Puică, suport de curs