UNIVERSITATEA DE VEST TIMIȘOARA

FACULTATEA DE LITERE, ISTORIE ȘI TEOLOGIE

SPECIALIZAREA TEOLOGIE ORTODOXĂ PASTORALĂ

TIP LUCRARE:LUCRARE PENTRU SEMINAR PE SEMESTRUL I

GALATENI CAPITOLUL 5,VERSETELE 22-26
1.INTRODUCERE;

Autorul epistolei de față este însuși Sfântul Apostol Pavel.ca fapt divers,încă de la începutul Epistolei
autorul ,,se definește arătându-și numele,calitatea și de unde își deține apostolia” : ,, Pavel, apostol nu de la
oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morţi.”

2.Timpul și locul;
Sfântul Apostol Pavel a înfăptuit Epistola către Galateni în timpul celei de-a treia sa calatorie misionară, prin
jurul anilor 54-55 d.Hr., în cadrul orașului Efes.

3.Adresanții;
Comform spuselor unor exegeți(printre care se numără și Sfântul Ioan Hrisostomul) susțin că destinatarii
epistolei au fost creștini proveniți din teritoriul Galatiei vechi,mai exact foști gali(sau celți, veniti aici din nordul
peninsulei italice).
Se specifică,că cel care a întemeiat aceste comunități a fost însuși Sfântul Apostol,în timpul celei de-a doua sa
călătorie misionară(51-52 d.Hr.).
Conform izvoarelor istorice, Sfântul Pavel era în trecere prin regiunile Frigia si Galatia,unde din motive
necunoscote s-a îmbolnăvit.Un timp Sfântul a fost nevoit să rămâne,cu scpul de a se întrema.El a ajuns să fie
îndrăgit destul de repede de către comunitatea galatiană ;pe lângă faptul că a reușit să le insufle ,,în inimă’’
Dumnezeiasca Evanghelie a și reușit,totodată,să întemeieze o serie de Biserici.
Cu trecerea timpului dragostea față de Hristos sporea în inima fiecărui locuitor,mai ales după plecarea
Sfântului Pavel.Din păcate,vrăjmașului omenirii a reușit să strecoare în mijlocul mulțimii câțiva învățători
mincinoși,prin intermediul cărora a reușit să strecoare în dânșii un duh de îndoială. Acesti,de fapt,le spuneau
Galateniilor,că ,,primind botezul si Evanghelia de la Pavel’’ , au devenit doar pe jumatate crestini:iar pentru a
putea deveni crestini desavarsiti și adevărați,trebuiau să respecte prescripțiile Legii lui Moise ( în mod deosebit
ei trebuiau în primul rând să se taie imprejur și să păzească sărbatorile iudaice).Prin urmare Sfântul Pavel a fost
nevoit să se reîntoarcă,pentru a-i lămuri pe creștini asupra mântuirii.
El le-a explicat că mântuire se obține prin credință(neținând cont de Legea iudaică).Le-a demonstrat că el era
un adevarat Apostol al lui Hristos-nefiind cu nimic mai prejos ca Sfântul Petru sau ceilalți dintre Sfinții
Apostoli-;iar nu în ultimul rând,le-a scris Epitola cu scopul de a restabilii adevărul,urmând ca apoi sufletele să se
liniștească.
4.Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel,capitolul
5,versetele 22-26;

22 a) Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea;

Sfântul Apostol Pavel pune în prim plan dragostea,ca rădăcină a tuturor. Dacă stăm puțin și
analizăm dragostea este una din cele mai mari virtuți.Însuși Apostolul ne spune că ea ,, îndelung rabdă…este
binevoitoare;… nu se poartă cu necuviinţă…;… nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.Nu se bucură de
nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.Dragostea
nu cade niciodată.”
Astfel ea,dragostea, este mama,sau cum ar spune Sfântul Teofilact al Bulgariei este ,,rădăcina tuturor
bunătăților și a faptelor bune” .
Din dragoste să nu uităm că se naște adevărata bucurie.Cel ce iubește cu adevărat,de fapt se bucură
necontenit,nu doar când aproapele îi face un bine, ci și atunci când îi face vreun rău.De fact ,,Însuși Duhul cel
Sfânt îi este căluză” și nu-l lasă să-l urască pe fratele,făcând jocul vrăjmașului și astfel încălcând una din
poruncile Mântuitorului:<<Iubiți pe vrăjmașii voștri!>>.
 Căci cel care face acest lucru se aseamănă cu ,,un om înțelept care a zidit casa sa pe stâncă” ,iar când
ploaia a venit precum și râurile mari aceasta nu a căzut.
22 b) și 23 a) îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa,blândeţea,
înfrânarea, curăţia;
Conform Sfintei Scripturi îndelunga-răbdare este asemeni blândeții. ,,Căci cel îndelung-răbdător este mult
întru înțelepciune.’’ Ambele contribuie într-o mare măsură la o înfăptuirea stăpânirii de sine(ceea în limbaj
modern se definește autocontrol).
Cu ajutorul acestei însușiri(care din Însăși cea de-a Treia Persoană a Preasfintei Treimi purcede (Duhul
Sfânt) ) creștinul,în mod general, reușeste să dobândească ,,un bun discernământ,cu ajutorul căruia devine mult
mai responsabil pentru ceea ce i-a fost dat;începând cu respirația sa, viața de care se bucură, și mai ales zilele cu
care este binecuvântat să le trăiască.”
Trebuie precizat faptul că din ele se naște,într-un fel și bunătatea.
Analizând cu atenție,aceste prime versete putem observa că Sfântul Apostol Pavel transmite un mesaj foarte
important,tuturor:Bunătatea presupune a avea o inimă care întotdeauna trebuie să fie plină de compasiune atât
pentru o persoană bună cât și pntru una rea(se cere o dragoste necondiționată).
 Bunătatea mai presupune și ,,să fi atent cu cuvintele și acțiunile tale proprii pentru a nu răni sau înjosi pe
alții’’ .Căci,, oamenii care au dragoste și bunătate se aseamănă cu îngerii care transmit bucurie și veselie, oriunde
s-ar afla” .
Tot creștinul trebuie să bage de seamă să nu cădă în plasa vicleanului duh al slavei deșarte-căci acesta atât de
tare îl muncește pe om,că de cele mai mukte ori acesta riscă să facă abuz de talantul ce i s-a dat,iar astfel devine
,, aramă sunătoare şi chimval răsunător.”
Cei care percep astfel sensul acestor cuvinte ,,sunt capabili să renunțe la lume și la plăcerile acesteia și să se
ducă pe Calea,Adevărul și Viața cea adevărată” ;precum și să ajute și pe alții pentru a ajunge la desăvârșire.
Cu privire asupra facerii de bine,aceasta gravitează spre ceea ce este drept, nobil și adevărat.Și aici trebuie să
existe se un spirit de îngrijorare pentru binele celorlalți.Căci Însuși Mântuitorul prin Preacurarata Sa gură
grăia:Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.,, Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl
urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a
văzut, nu poate să-L iubească”.
Credința presupune multă implicație și devotațiune.Apostolul aici nu se referă la cea simplă,ci la ,,cea
teoretică(văzătoare),numită enipostatică,care pe lângă faptul că este rod al Duhului Sfânt,ea îl ajută pe cel care
este credincios să mute munții din loc.”
În cele din urmă,peste toate acestea vine înfrânarea.Aceasta presupune o înderpărtare ,,nu numai mâncările și
băuturile îndulcitoare,ci și de tot cuvântul rău,lucrul rău și fapta cea rea.”

23 b) împotriva unora ca acestea nu este lege;

Sfântul Apostol dorește să ne explice că sufletul are a reușit să
dobândească roadele Duhului Sfânt nu mai are trebuință de sfătuirile
Legii.El(sufletul) a putut să devină mai înalt de Legea. Pentru a nu părea că tot ce
Sfântul până aici este doar o prezentare abstractă de lucruri inaccesibile sau greu
accesibile, e important de precizat că Sfântul a accentuat mereu pe parcurs că
aceste daruri, îl fac pe om să fie deschis spre un nou orizont;unul în care este
necesară deschiderea ochiului minții cu scopul ca omul să se desăvârșeacă în
harul lui Dumnezeu,prin directa conlucrare cu Acesta.Sau mai bine spus spus să ne
zideasă lăuntric după icoana Sa,însă acest fapt numai dacă fiecare persoană în
parte îl dorește;căci Dumnezeu nu mântuiește pe nime cu sila.

24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus şi-au răstignit trupul
împreună cu patimile şi cu poftele.
,,Acum, această rânduială s-a întors pe dos: oamenii îşi răstignesc trupul,dar nu
împreună cu patimile şi poftele, ci prin patimi şi pofte.’’
Ei de fapt nu s-au omorât pe sine-și,deoarece Domnul nu voiește acest lucrul.
Dânsul dorește de fapt moartea patimilor-deoarece câtă vreme trupul este împătimit,el este un atelier al
meștușugurilor duhurilor viclene-;căci numai așa aceta reușește să (re)devină locaș al Duhului Sfânt.,, Totuşi,
pentru a tăia din suflet patimile trupeşti care s-a încuibat în el, trupul trebuie neapărat răstignit, însă în cu totul
altfel: adică nedându-i libertate şi cele de trebuinţă, ori împlinindu-i trebuinţele într-o măsură neasemuit mai
mică decât ar cere-o firea sa.”

25. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să şi umblăm;

Sfântul Apostol vrea să spună că fiecare om,are datoria să trăiască întru Duhul, și numai ,,cu Duhul să
umblăm’’.
Însă cum poate acest fapt să fie înfăptuit?
Sfântul Teofan ne spune că acest lucru se poate realiza numai prin intermediul rugăciunii, ,,căci aceasta <<este
primul lucru în viaţa creştină…Dacă există rugăciune, duhul trăieşte, dacă nu există rugăciune, nu există viaţă în
Duh>>.
 26.Să nu fim iubitori de mărire deşartă, supărându-ne unii pe alţii şi pizmuindu-ne
unii pe alţii.
Prin aceste cuvinte rostite la final Sfântul Apostol Pavel Pavel vrea să arate că cei care i-au amăgit pe
Galateni,înduplecându-i să se taie împrejur,s-au pornit de fapt nu dintr-o dragoste frățească,ci mai degrabă din
slavă deșartă.Ei vroiau să iasă în evidență,de fapt,ca niște salvatori.
La ei ochiul minții era acoperit foarte de tare de tina acestei patimi,fapt pentru care ei nu puteau să vadă cum
prin pavel Mântuitorul Însuși dorea dispariția Legii și crearea unui noi lumi în care legea unei dragoste frățești
să dăinuiască în veci de veci.
Bibliogarfie:1) Biblia sau Sfânta Scriptură,tipărită sub îndrumarea și cu Purtarea de grijă a
Prea Fericitului Părinte Teoctist,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,cu aprobarea Sfântului
Sinod,Editura institutului Biblic și de misiune al bisericii Ortodoxe Române,București,1988;
2) Tâlcuirea Epstolei către Galateni a Slăvitului și Prea-Lăudatului Apostol Pavel de Sfântul
Teofilat,Arhiepiscopul Bulgariei ,tălmăcită din elina veche în cea nouă și împodobită cu felurite
însemnări de către Nicodim Aghioritul,Ediția a II-a,București,Editura Sophia,2019.

Webogarfie:1) https://www.crestinortodox.ro/religie/epistola-catre-galateni-69323.html
2) https://myocn.net/the-fruit-of-the-spirit/
3) https://www.newadvent.org/
4) https://www.studylight.org/