Lucrare de seminar la

Cursul de Noul Testament

Epistola catre Efeseni :

Capitolul I

Student : Doman Eusebiu Adrian

 Pe vremea cand a venit Pavel in oras, Efesul era sub stapanirea romana inca de la 183 i.Hr si aici avea
resedinta guvernatorul roman. Orasul avea privilegiul autonomiei si intr-o inscriptie este numit: “cea
dintai si mai mare cetate a Asiei”. Deci era de la sine inteles ca se gaseau aici tot felul de oameni:
pagani, iudei, bogati, saraci, invatati si neinvatati.

Intaia data cand a avenit Pavel in Efes , in trecerea din Corint, s-a oprit putin si predicand a facut cativa
partasi ai credintei in Hristos. Plecand a fagaduit ca se va intoarce .

Dupa aceea a calatorit prin Cilicia , Galatia, Antiohia Pisidiei, Colosse, Laodicea si a venit la Efes, unde
stand mai mult a intemeiat o comunitate crestina, ajutat de crestinii din intaia calatorie misionara ca si
de predica lui Apollo, si a lui Aquila si Priscilla.

Pavel le predicase credinta in Hristos destul de limpede si curata. Plecand el de acolo au venit
intrigantii, care voiau sa produca cearta intre iudei si pagani. Altii se faceau iscusiti in tot felul de
intorsaturi filozofice , sau scoteau la iveala contraziceri, principiile crestine si principiile legi mozaice, si
alte intrigi, care aveau ca scop sa desparta si sa invrajbeasa comunitatea crestina.

Astfel in Epistola catre Efeseni, Pavel arata iudeilor si paganilor gresala pe care o fac ascultand de acei
amagitori si le spune deslusit, de unde are invatatura ce le-a dat, care este acea invatatura si cum
trebuie sa se poarte ei, si intre ei si in lume, ca sa dovedeasca ca sunt ucenici ai Domnului Hristos.

1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos prin voinţa lui Dumnezeu, sfinţiilor care sunt în Efes şi credincioşilor
întru Hristos Iisus

Asa cum se obisnuia in scrisorile grecesti din vremea sa, Pavel isi incepe epistola cu prezentarea sa, a
destinatarilor si cu un salut.

Apostolul se prezinta la inceput , la fel ca in toate srisorile sale cu numele latin Pavel , sub acest nume fiind
cunoscut ca si crestin. 1

Cand se prezinta se numeste numai apostol , intocmai ca in II Cor; Coloseni si II Timotei. Nu mai adauga
nimic , caci nu era strain pentru cititorii carora se adresa. La alte scrisori mai adauga ‘’ sluga lui IIsus
Hristos, chemat apostol si alte . Totusi calitatea de apostol nu putea lipsi , caci aceasta era numele lui si
slujba lui de propovaduitor si tot odata acest nume arata ca el atarna de cineva, implineste porunca lui
Dumnezeu si a lui Hristos Iisus de care tine si asculta. 2

După aceasta spune cui scrie. <<Sfintilor>> adică nu sfinţilor cu înţelesul pe care-l dăm noi azi cuvântului, ci
„sfânt“ luat în înţelesul vechiu, cu care îl găsim atât în Vechiul cât şi in Noul Testament şi în care se arată
starea de azi. <<Hotdrâti la ceva, legaţi de ceva», sau<< despărţi, separati de ceva”>>, deci acelor, cari
sunt legaţi de învăţătura Domnului, uniţi în comunitatea creştină şi despărţiţi de cea păgână sau
judaicească.3

Şi pentru o mai bună determinare adaogă „si credincioşilor in Hristos Iisus» arătând care este temelia
credinţii lor, de cine sunt ei acum legaţi, întocmai ca şi în scrisoarea către Coloseni.

1
Helge Stadelmann : Epistola catre efeseni. Pg: 21.
2
Pr. Popescu Malaesti, Esplicare epistolei catre efeseni, in revista Biserica Ortodoxa Romana, Nr 1/ 1925,p.70
 Am putea zice că <<sfinţilor>> arată legătura, starea din afară, a celor cărora le scrie; iar
<<credincioşilor>> starea lăuntrică a sufletului lor. «In Efes>> arată localitatea unde sunt cei, cărora le
scrie.

Adăogănd «in Hristos» arată deosebirea, care este între ei, cei legaţi acum in comunitatea al cărui cap
este Hristos, de acei credincioşi ai legii vechi, din care făceau parte numai Iudeii. Prin credinţa în Hristos, şi
numai prin El, si păgânii iau acum parte în această comunitate. 4

In aceasta stă deosebirea între comunitatea israelită din V. Testament, care fusese binecuvântată in
Avraam şi între cea creştină, care capătă mântuirea şi unirea cu Dumnezeu numai <<în Hristos.>> 5.

2. Har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos!

Acest verset prezinta salutarea apostolului Pavel pentru cititori. Ii salute pintr-o binecuvantare
apropiata de cea iudaica6 , iudei obijnuiau sa se salut cu cuvantul ‘’salom’’ care inseamna pace.

In mod corespunzător, Pavel le urează cititorilor lui pace „de la Dumnezeu, Tatăl nostru“. Ce
salut frumos! Însă datorită folosirii lui cotidiene, acest salut de pace atât de frumos se afla în
pericolul de a-şi pierde importanţa şi de a mai fi auzit doar ca o expresie banală. Pavel nu doreşte
acest lucru. De aceea, Pavel urează în mod surprinzător pentru cititorii lui obişnuiţi cu salutul
normal al păcii în toate scrisorile sale în mod deliberat har şi pace.7

Har, adică graţie, bunăvoinţa, apropiere plină de iubire; căci coborârea lui Dumnezeu până la
oamenii nu se poate înţelege de cât numai pe temeiul celei mai desăvârsite iubiri. Invrednicindu-
se oamenii de acest har, se vor bucura şi de urmarea acestei vrednicii, adică de pace, şi anume
acea pace desăvârşita“, care stă în armoniea tuturor însuşirilor omului. Acea pace, care-i
libertate, sănătate, bucurie, linişte întreagă şi pe care numai Dumnezeu Tatăl şi Trimesul Lui, Iisus
Hristos, o poate da. Această pace o doreşte apostolul <<stinţilor şi credincioşilor» din Efes, de
aceia zice vouă». 8

Dar cum Dumnezeu nu este numai Tatal lor, ci şi al lui Pavel, de aceia zice «Tatal nostru»
înţelegându-se şi pe el alaturi cu ei.

3. Binecuvântat fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, întru Hristos, ne-a
binecuvântat pe noi, în ceruri, cu toată binecuvântarea duhovnicească;

4
Ibidem.

6
Sf Ioan Gura de AUR.
7
Helge Stadelmann : Epistola catre efeseni,p.22
8
Pr. Popescu Malaesti, Esplicare epistolei catre efeseni, in revista Biserica Ortodoxa Romana, Nr 1/ 1925,p.71
 4. Precum întru El ne-a şi ales, înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui,

5. Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, după buna socotinţă a
voii Sale,

6. Spre lauda slavei harului Său, cu care ne-a dăruit pe noi prin Fiul Său cel iubit;
Tema aceste proslaviri introductive este lucrarea de mantuire a Dumnezeului trinitar ,care
cuprinde trecutul , prezentul si viitorul si care are ca scop final proslavirea lui Dumnezeu. In Noul
Testament , sensul principal al cuvantului ‘’ a binecuvanta’’ este ‘’ a spune lucruri bune’’. Legat
de Dumnezeu , aceasta inseamna : sa I se spuna toate lucrurile bune pe care le-a facut.9

Pavel de la versetul 3 inainte , ne spune ca Dumnezeu trebuie sa fie slavit si laudat de noi pentru
faptele sale , pline de milostivire , fata de oameni.

Dumnezeu binecuvantand pe om , ii acorda in acelasi timp si diferite daruri spiritual sau

material, pe cand omul, binecuvantand pe Dumnezeu, exprima numai o intoarcere de
multumire si lauda , fara a putea darui ceva. Binecuvantarea omului catre Dumnezeu trebuie sa
fie un fapt continu, in vreme ce aceia a lui Dumnezeu catre om este un fapt implinit in trecut
fiindu-ne acordata cu toate darurile ce urmeaza din aceasta bine-cuvantare divina, prin venirea
in lume a Mantuitorului.10

Darurile ce urmeaza binecuvantare lui data oamenilor prin Hristos sunt indeosebi de natura
spirituala si totodata binecuvantarea e completa, desavarsita: Dumnezeu ne-a binecuvantat cu
o binecuvantare spirituala desavarsita intru cele ceresti.

‘’întru Hristos’’ adica aceasta binecuvantare e prin Iisus Hristos, iar nu prin Moise; astfel ca noi
nu ne deosebim numai prin calitate, ci si prin mijlocitorul unei astfel de binecuvantari dupa cum
zice si in epistola catre evrei.11

Dumnezeu este Tatal Domnului nostru Iisus Hristos .Mai dinainte a luat, în cer, în sfatul Sau cel
veşnic, hotărârea ca sa-si reverse asupra noastra binecuvantarea Sa duhovnicească, spirituala
alegând ca mijlocitor pentru îndeplinirea voei Sale pe Fiul Sau, Domnul nostru Iisus Hristos.

El era la Tatăl chiar atunci, la luarea acestei hotărâri, deşi pe vremea aceea nici nu se puseseră
temeliile lumii. De aceia zice Pavel: <<ne-a ales Intru Dânsul». Cu alte cuvinte din veşnicie s-a
hotarât mântuirea noastră prin Fiul.

Şi cum şi Fiul din veci era la Tatăl, şi noi prin El aveam să fim mântuiti,“chiar de atunci , eram
binecuvantati, deşi vremea nu venise ca hotărârea să se împlinească.

Mântuirea noastră era pentru noi ca fructul unui pom. Inrădacinat fiind pomul în Iisus Hristos
nu se putea să dea alt rod de cât mântuirea, binecuvântarea.

9
Helge Stadelmann : Epistola catre efeseni,p.26
10
Diac.Dr. Haralambie Roventa, Prologul Epistolei catre Efeseni, in revista Biserica Ortodoxa Romana, Nr 6/
1929,p.527
11
Omilia Sf Ioan Gura de Aur.
 Aşadar atunci când s-a hotărât să fim mântuiţi pentru noi oamenii hotărârea era ca şi
îndeplinita, caci deşi s-a arătat în anii cei mai de apoi pentru noi era însă ştiut şi sigur in ceruri
lucrul acesta mai înainte de întemeierea lumii . Odata cu hotarârea a fost alegerea şi în acelaşi
timp şi binecuvântarea spre săvârşirea lucrului.12

Toate acestea insa – hotararea de mantuire si implinirea ei – nu s-au facut decat ‘’ in a Sa iubire’’
prin “buna socotinţă a voii Sale’’.

7. Întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui,

Despre acest verset Sf Ioan Gura de Aur spune:

‘’Nu numai ca la dat pe fiul sau cel iubit, ci in asa mod, in cat sa fie sacrificat. Priveste bogatia
iubiri sale catra om: pe fiul cel iubit I-a dat pentru cel vrednic de ura. De aici se poate vede cat ne
pretuieste. Daca, pe cand noi il uram si eram dusmani lu si a dat totusi pe fiul sau cel iubit, ce nu
va face urma, cand ne facem prietini cu el?

Motivul care a facut si face posibila iertarea oamenilor , a fost si este mai degraba bogatia
harului si a milei, precum si a nemasuratei Sale iubiri, care se arata prin faptul ca Iisus a luat in
locul nostru aspra Sa pedeapsa pentru nelegiuirile noastre.”

8. Pe care l-a făcut să prisosească în noi, în toată înţelepciunea şi priceperea;

Prisosul acesta se arata in deosebi in aceea ca harul dumnezeiesc ne da libertatea si puterea de

a avea indestulare in tot lucrul bun, ca si slava de a fi mostenitori ai vietii vesnice. El ne-a dat nu
numai intelepciunea de a adanci planul mare al mantuiri noastre , dar si priceperea trebuitoare,
a patrunde amanuntiunile vietii noastre.13

9. Făcându-ne cunoscută taina voii Sale, după buna Lui socotinţă, astfel cum hotărâse în Sine mai
înainte,

Darul desavarsitei intelepciuni si priceperi provine la crestini si din faptul ca Dumnezeu ‘’ne-a
facut taina vointeii sale’’. Corelativul cuvantului mister , taina este cuvantul reveatie . De fapt
cuvantul aici nu are sensul vreunui lucru misterios si neinteles ci inseamna un adevar ascuns
odinioara in planul dumnezeiesc insa acum revelat si deci cunoscut de crestini.

Acest mister a fost revelat crestinilor si in cee ace priveste alte adevaruri , care raman
neintelese pentru mintea pagana , cum e misterul intrupari si al nasteri din Fecioara Maria ,
misterul euharistic, al invieri Mantuitorului. Toate acestea par nebunie paganilor , ele sunt defapt
la crestini adevarata intelepciune descoperita de Dumnezeu.14

12
Pr. Popescu Malaesti, Esplicare epistolei catre efeseni, in revista Biserica Ortodoxa Romana, Nr 1/ 1925,p.72
13
Ibidem,p.73
14
Diac.Dr. Haralambie Roventa, Prologul Epistolei catre Efeseni, in revista Biserica Ortodoxa Romana, Nr 6/
1929,p.532
 10. Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate să fie iarăşi unite în Hristos, cele din ceruri şi cele de pe pământ -
toate întru El,

In versestul acesta ni-se prezinta acum continutul tainei lui Dumnezeu in dimensiunea ei cea mai
exterioara. Este vorba de planul de mantuire dus la indeplinire la implinirea vremurilor.15

O noua ideie inca mai profunda : taina ce ne-a fost descoperita de Dumnezeu consta mai ales in
faptul ca in intocmirea pliniri vremurilor , Hristos a fost facut inceputul si centrul tuturor
lucrurilor , celor ceresti si celor pamantesti.16

Sf Teofilact spune: ‘’Intruparea Mantuitorului a venit in locul osandei si a pedepsei, a iconomisit

mantuire oamenilor in vremurile cele mai de pe urma, aceast lucru fiind dovada intelepciuni si
bunatatii dumnezeiesti.’’

Prin venirea lui Hristos insa, se readuce armonie in univers , stergandu-se din nou legatura ce
exista intru inceput , deoarece El supune ascultarii sale toata existent rea si repara ruptura
produsa de pacat in lume . Prin El deci se realipesc si se unesc cele de sus cu cele de jos , ingeri si
oamenii.

La aceasta ideie insa urmeaza si alta ce se poate scoate tot din expresia de mai sus: Hristos este
capul care cuprinde , uneste si inalta pe toate, cap ingerilor dupa natura Lui necorporala, iar
oamenilor dupa cea trupeasca. In acest sens, Hristos nu numai conentreaza armonia spirituala in
lume , dar e totodata varful de dinamica al intregi existente , capul care domina si da plenitudine
in toate : ‘’ cele din ceruri si cele de pe pamant’’

11. Întru Care şi moştenire am primit, rânduiţi fiind mai înainte - după rânduiala Celui ce toate le lucrează,
potrivit sfatului voii Sale, -

12. Ca să fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai înainte am nădăjduit întru Hristos.

In aceste versuri ni se arata adevarul ca noi crestini am fost facuti prin Hristos partasi ai
mosteniri lui Dumnezeu si aceasta nu intamplarea norocului , fara meritele noastre , cat prin
randuire dintru inceput a lui Dumnezeu care’’ lucreaza toate dupa sfatul vointei lui’’17

Se face o aluzi la iudei care crezand in Hristos si desi au avut de mai dinnainte nadejde in El ,
totusi nu au capatat mantuirea decat prin credinta in El , totusi nu au capatat mantuirea decat
prin credinta in El si nucu alt scop , decat spre lauda slavei Lui. 18

15
Helge Stadelmann : Epistola catre efeseni.
16
Diac.Dr. Haralambie Roventa, Prologul Epistolei catre Efeseni, in revista Biserica Ortodoxa Romana, Nr 6/
1929,p.532
17
Diac.Dr. Haralambie Roventa, Prologul Epistolei catre Efeseni, in revista Biserica Ortodoxa Romana, Nr 6/
1929,p.533
18
Pr. Popescu Malaesti, Esplicare epistolei catre efeseni, in revista Biserica Ortodoxa Romana, Nr 1/ 1925,p.73
 13. Întru Care şi voi, auzind cuvântul adevărului, Evanghelia mântuirii voastre, crezând în El, aţi fost
pecetluiţi cu Sfântul Duh al făgăduinţei,

14. Care este arvuna moştenirii noastre, spre răscumpărarea celor dobândiţi de El şi spre lauda slavei Sale.

In aceste doua versete se precizeaza planul lui Dumnezeu de-a chema la mostenire vietii vesnice
si pe pagani. Paganii au primit acum acest cuvant al adevarului. Ei i-au parte la mantuire ca si
Iudeii. Si ei crezand in Evanghelie primesc ca ‘’arvuna ‘’ Duhul Sfant in inimile lor ca semn ca
fagaduinta data dea fi mantuiti se va implini. Avand “arvuna duhului” sunt ca si Iudeii mostenitori
ai rascumpararii, caci aceasta este si arvuna mostenirii lor.

Amandoi- crestini iudeii ca si paganii- crezand in Domnul vor dobandi mantuirea la care su fost
chemati prin evanghelie spre implinirea desavarsita a Slavei Domnului Iisus Hristos.19

15. Drept aceea, şi eu auzind de credinţa voastră în Domnul Iisus şi de dragostea cea către toţi sfinţii,

16. Nu încetez a mulţumi pentru voi, pomenindu-vă în rugăciunile mele,

17. Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea vouă duhul înţelepciunii şi al
descoperirii, spre deplina Lui cunoaştere,

18. Şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia
slavei moştenirii Lui, în cei sfinţi,

19. Şi cât de covârşitoare este mărimea puterii Lui faţă de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui, pentru noi cei
ce credem.

Despre rugaciunea Sf apostol Pavel pentru Efeseni Sf Ioan Gura de Aur spune:’’ Nimic nu este
egal cu frageda iubire apostolica; nimic nu se putea egala cu simpatia si iubirea parintasca a
fericitulului Pavel, care isi facea tote rugaciunile luI pentru orase si tari lntregi !’’

Prin sintagma ‘’drep aceea’’ Pavel ne arata ca el se gandeste la cele ce a spus pana atunci. El stie
si spune ce a facut Dumnezeu pentru oameni. Acum auzind ca ei- crestinii din Efes—tin la
credinta in Domnul, adica se arata vrednici de grija ce a aratat Dumnezeu pentru ei , si el se
roaga Celui se sus ca sa se milostiveasca asupra lor. Ei dau dovada de credinta prin dragostea pe
care o arata catre toti crestinii- sau sfintii- din comunitate.

Deci sunt vrednici de milostivirea Domnului. Si aceasta milostivire , cere el, ca Domnul
Dumnezeu, Tatal slavei sa o arate dandu-le duhul intelepciunei si al descoperirei.

Acest duh este Duhul Sfant, pe care ei ca fiii ai lui Dumnezeu l-au primit ca o arvuna si ca o
pecete ce-i insemneaza ca sa stie ai cui sunt ei. Este duhul credintei, al blandetelor, al temerei, al
dragostei, al puterei si al intregei intelepciuni. Este duhul , care este izvorul a tot lucrul bun.
Si tot acest duh – in care este adevarata intelepciune si putere de a arata cele ascunse-- duce pe
om la cunostinta adevarata a lui Dumnezeu , pasind treptat de la adevar la adevar, de la
cunostinta la cunostinta.20

19
Ibidem.
20
Pr. Popescu Malaesti, Esplicare epistolei catre efeseni, in revista Biserica Ortodoxa Romana, Nr 1/ 1925,p.74
 In v. 18-19 se arata acum print trei exemple ce urmareste cunoasterea aprofundata a lui
Dumnezeu . 1) Cine-si cunoaste Dumenzeul stie care este nadejdea chemarii lui. El ajunge sa-L
cunoasca pe Dumnezeu drept Cel care in bunatatea si puterea Lui le daruieste oamenilor- pe
care-I cheama la Sine- ii va invia intr-un trup nou si vor primi viata vesnica. 2) Cine-si cunoaste
Dumnezeul stie care este bogatia slavei mostenirii Lui in sfinti. El ajunge sa-L cunoasca pe
Dumnezeu drept Cel care, in harul si dragostea Lui, le da celor care sunt si lui – indiferent daca
sunt din Israel sau dintre neamuri- daruri din belsug: desigur mostenirea lor este in primul rand
sa poata trai ca sa-L laude pe Dumnezeu , dincolo de acestea , ei mostenesc insa si Imparatia lui
Dumnezeu si viata vesinica nemuritoare. 3) Cine-si cunoaste Dumnezeul stie care este fata de
noi, credinciosii, nemarginita marime a puterii Sale, dupa lucrarea pueterii tariei Lui . Acel om il
cunoaste pe Dumnezeu drept cel care cu puterea Sa indescriptibila nu-i amneninta pe cei care
se incred in El , ci le da daruri. Cracterul indescriptibil al puterii nearginite a lui Dumnezeu
reiese aici din multimea expresiilor: putere, lucrare , tarie- si toate acestea nemarginit de mari si
corespunzand lucrarii puterii divine.21

20. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o în Hristos, sculându-L din morţi şi aşezându-L de-a dreapta Sa, în ceruri,

21. Mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte,
nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.

22. Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,

23. Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineşte toate întru toţi.

Si putere dumnezeiasaca s-a aratat in Iisus Hristos sculandu-l din morti si asezandu-l de a dreapta in
locasurile ceresti. Numai in urma lucrarii acestei puteri au fost ridicati cei ce au crezut in Domnul din
starea rea in care erau.

Puterea aceasta nu are pereche . Ea a ridicat pe IIsus mai presus de cat tot ce este in cer si pe pamant.
Nici o fiinta , fie in cer, fie pe pamant , al carui nume se pomeneste acum sau se va pomeni vremile ce
vor urma , nu este mai presus de El.

El este capul tuturor si toate sunt puse sub picioarele lui. Biserica ,adica comunitatea crestina , este
corpul Lui . De aici urmeaza ca dupa cum trebuie sa fie o desavarsita legatura intre trup si cap sa si intre
comunitatea crestin si Iisus Hristos. Trupul implineste ceeea ce porunceste capul , deci si crestinii sa
urmeze cele ce cere Iisus Hristos. Trup fara cap nu se poate , nici cap fara trup. Omul este deplin numai
avand pe amandoua . Asa si Hristos are ca trup comunitatea crestina si ea se desavarseste numai prin
El.

21
Helge Stadelmann : Epistola catre efeseni.pp. 55-56
Prin Biserica , care este corpul Sau, Iisus Hristos sufera ,lucreaza,invata, scapa sufletele de la rau si asa isi
urmeaza lucrul sau pentru mantuirea lumii.22

22
Pr. Popescu Malaesti, Esplicare epistolei catre efeseni, in revista Biserica Ortodoxa Romana, Nr 1/ 1925,pp.74-75