Lucrare de Seminar la Noul Testament

Capitolul 23 Faptele Apostolilor

Versetele 12-35
Captivitatea Sf. Ap. Pavel la Ierusalim
Data prezentării:16.01.2018

COORDONATOR, STUDENT,
Pr. Prof. Dr. Bora Sorin Mihart Dragoș-Constantin

-CRAIOVA 2018-
„Eu sunt Fariseu [...]"/ Iarăşi vorbeşte omeneşte, şi pretutindeni dobîndeşte harul. Şi nu minte
nici aici, fiindcă de la strămoşi era Fariseu. Căci, de vreme ce aceia nu voiau să spună pentru ce
îl judecă, este silit să spună că: „Pentru nădejdea şi învierea morţilor sunt eu judecat!", făcîndu-
se vrednic de credinţă din pîra şi din clevetirea lor. „Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici
înger, nici Duh [...]"/ Poate că Saducheii nu-L ştiu nici pe Dumnezeu, fiind groşi [cu cugetarea], şi
de aceea nu cred că va fi înviere. „[...] iar Fariseii le mărturisesc pe amîndouă."/ Dar de ce zice:
„amandouă", căci sunt trei? Ci zice că Duhul şi îngerul sunt una. Iar acest cuvînt: „amîndouă", şi
Ia trei se zice [de către cei simpli], căci nu se cade a judeca scripturile necărturarilor şi pescarilor
după grăirea cea adevărată din afară. Căci dintru aceasta se nasc eresurile.”(Teofilact al
Bulgariei, Editura Cartea Ortodoxa Bucuresti)
Sfântul Apostol Pavel se află în captivitate la Ierusalim, unde urma să fie judecat, însă
demnitatea acestuia de cetățean român, la ajutat să scape de furia iudeilor, ce puseseră sfat să-
l prindă. Un aspect important, este acela că Sf. Ap, deși era sub captivitate și viața putându-I
fiind curmată oricând, acesta își îmbrățișează soarta și nu contestă această judecată, doar îl
propăvăduiește pe Hristos și Evanghelia Sa.
„[...] stîndu-i înainte, Domnul i-a zis: «îndrăzneşte, Pavele!»"/ Fiindcă Domnul îl mîngîie
pururea întru necazuri. Şi, mai înainte de a cădea în primejdie, nu i S-a arătat, pentru a ne iscusi
pe noi3. Şi după ce i S-a arătat, îl lasă iarăşi, ca să se mîntuiască omeneşte.”(Teofilact al
Bulgariei, Editura Cartea Ortodoxa Bucuresti).
Domnul da porunca lui Pavel sa binevesteasca in continuare cuvantul Lui si la Roma,
intarindu-l spre cele viitoare.
“Iar când s-a făcut ziuă, iudeii, făcând sfat împotrivă-i, s-au legat cu blestem
zicând că nu vor mânca, nici nu vor bea, până ce nu vor prinde pe Pavel.”(Fa, cap 23, v 12)

“Deci ei sînt anatema pentru că au minţit şi au rămas mincinoşi de făgăduinţă, precum

au şi minţit. Şi tot anatema se făceau şi dacă li s-ar fi întîmplat să-l ucidă pe Pavel, ca ucigaşi;
sau Dumnezeu îi făcea, dacă ar fi tăcut arhiereii. nici nu vor bea până ce nu vor ucide pe
Pavel”(Teofilact al Bulgariei, Edituta Cartea Ortodoxa)
 Această jumătate a frazei e foarte cu putinţă să o fi zis Fariseii, pentru că voiau să le
închidă gura Saducheilor, cu care erau în luptă din pricina dogmei învierii din Vechiul
Testament, dogmă în care cei din urmă nu credeau. De aceea s-a şi stîrnit gîlceava între ei, care
i-a ţinut să nu-l rupă pe Pavel în bucăţi şi unii, şi alţii. A fi ucis un Roman în Ierusalim nu era fără
de primejdie pentru Lysis, care tocmai de aceea se afla acolo, ca să-i apere pe cetăţenii
Chesarului. Saducheu este denumirea data membrilor unei foste secte evreiesti, ostila
fariseismului si favorabila elenismului, care nega nemurirea sufletului si viata viitoare si
dispretuia practicile religioase, ei au fost membrii preotimii evreiesti.

“Şi cei ce făcuseră între ei acest jurământ erau mai mulţi de patruzeci, Care, ducându-
se la arhierei şi la bătrâni, au zis: Ne-am legat pe noi înşine cu blestem să nu gustăm nimic
până ce nu vom ucide pe Pavel.”(Fa, cap. 23, v 13-14)
În aceste două versete este vorba tot de anatemă, arată numărul iudeilor care voiau să-
l prindă pe Pavel, mai mult de patruzeci, arătând astfel disprețul împotriva Sfântului Apostol
Pavel, atât pe învățătura lui, cât și pe demnitatea lui de cetățean roman, acesta putând fi
judecat doar la Roma.
“Acum deci voi, împreună cu sinedriul, faceţi cunoscut comandantului să-l coboare
mâine la voi, ca având să cerceteze mai cu de-amănuntul cele despre el; iar noi, înainte de a
se apropia el, suntem gata să-l ucidem.”(Fa, cap 23, v 15)

Chiar dacă iudeii nu puteau să-l judece pe Pavel, acesta având demnitatea de cetățean roman,
au pus la cale un plan prin care puteau să scape de Pavel, să-l cheme la procurator, iar în drum
spre acesta, să fie omorât înainte ca procuratorul să se apropie de el.
“Dar fiul surorii lui Pavel, auzind despre această uneltire, ducându-se şi intrând în
fortăreaţă, i-a vestit lui Pavel.Şi chemând Pavel pe unul din sutaşi, i-a zis: Du pe tânărul
acesta la comandant, căci are să-i vestească ceva.Iar el, luându-l, l-a dus la comandant şi a
zis: Pavel cel legat, chemându-mă, m-a rugat să aduc pe acest tânăr la tine, având să-ţi spună
ceva.Comandantul, luându-l de mână, s-a retras cu el la o parte şi îl întreba: Ce ai să-mi
vesteşti?Iar el a zis că iudeii s-au înţeles să te roage, ca mâine să-l cobori pe Pavel la sinedriu,
ca având să cerceteze mai cu de-amănuntul despre el;Dar tu să nu te încrezi în ei, căci dintre
ei îl pândesc mai mulţi de patruzeci de bărbaţi, care s-au legat cu blestem să nu mănânce, nici
să bea până ce nu-l vor ucide; şi acum ei sunt gata, aşteptând aprobarea ta.Deci comandantul
a dat drumul tânărului, poruncindu-i: Nimănui să nu spui că mi-ai făcut cunoscut acestea.Şi
chemând la sine pe doi dintre sutaşi, le-a zis: Pregătiţi de la ceasul al treilea din noapte două
sute de ostaşi, şaptezeci de călăreţi şi două sute de suliţaşi, ca să meargă până la Cezareea.Şi
să fie animale (de călărie), ca punând pe Pavel să-l ducă teafăr la Felix procuratorul.(FA, cap
23, v 16-24)
 „Şi, auzind fiul surorii lui Pavel vicleşugul . Acest lucru era al iconomiei lui Dumnezeu:
adică să nu ştie ei că se va auzi. Şi Pavel se mîntuieşte iarăşi prin omenească purtare de grijă. Şi
nu lasă pe nimeni să se înştiinţeze, nici pe sutaş, ca lucrul să nu se facă arătat. Şi nu este
defăimare a lui că s-a temut de primejdii, ci neputinţă a firii, căci om era; şi laudă a voirii, căci,
chiar temîndu-se de moarte şi de bătăi, n-a făcut nimic nevrednic de fapta lui bună din pricina
acestei frici.”(Teofilact al Bulgariei, Editura Cartea Ortodoxa, Bucuresti).
Despre sora Sf. Ap. Pavel nu avem multe informații, doar că aceasta trăia în Ierusalim,
unde Sf Ap Pavel a fost să învețe de mic la vestitul Gamaliel, aceasta avea un copil, Ioan Marcu,
vărul lui Barnaba.
“Scriind o scrisoare, având acest cuprins:Claudius Lysias, prea puternicului procurator,
Felix, salutare!Pe acest bărbat, prins de iudei şi având să fie ucis de ei, mergând eu cu oaste l-
am scos, aflând că este (cetăţean) roman.Şi vrând să ştiu pricina pentru care îl pârau, l-am
coborât la sinedriul lor.Şi am aflat că este pârât pentru întrebări din legea lor, dar fără să aibă
vreo vină vrednică de moarte sau de lanţuri.Şi vestindu-mi-se că va să fie o cursă împotriva
acestui bărbat din partea iudeilor, îndată l-am trimis la tine, poruncind şi pârâşilor să spună
înaintea ta cele ce au asupra lui. Fii sănătos!”(Fa, cap. 23, v 25-30)
“Comandantul se identifică pe șine cu numele Claudius Lysias în scrisoarea pe care i-o scrie
guverantorului Felix.Scopul scrisorii a fost desigur explicarea situației legată de Pavel. Vedem
însă că Lysias se pune în ipostază de erou și apărător al ordinii publice. Apoi mai e și faptul că se
temea că nu cumva Felix să audă că pusese să fie legat un cetățean român. Însă Sf Ap Pavel nu a
pârât!(Cristian Badilita, Faptele Apostolilor: Comentariu Ediție Bilingva, Editura Vremea, An
2016).
“Comandantul a explicat că, în urmă anchetei întreprinse de el, Pavel a fost găsit
nevinovat de orice delict vrednic de pedeapsa cu moartea sau lanțuri. Mai degrabă, toată
agitația se iscase în jurul unor chestiuni legate de legea iudaică. Având în vedere complotul pus
la cale împotrivă lui Pavel, el a considerat că este mai bine să-l trimită pe acesta în Cezareea,
pentru că cei care-l învinuiesc să se prezinte acolo și întreagă cauza să poată fi audiata de
Felix.”(Preot Conf. Dr. Stelian Tofana, Studiul Noului Testament vol III, Editura presa
univesritara Clujeana, Cluj-Napoca 2001)
“Deci ostaşii, luând pe Pavel, precum li se poruncise, l-au adus noaptea la
Antipatrida.Iar a doua zi, lăsând pe călăreţi să meargă cu el, s-au întors la fortăreaţă.Şi ei,
intrând în Cezareea şi dând procuratorului scrisoarea, i-au înfăţişat şi pe Pavel.Şi citind
procuratorul şi întrebând din ce provincie este el şi aflând că este din Cilicia,A zis: Te voi
asculta când vor veni şi pârâşii tăi. Şi a poruncit să fie păzit în pretoriul lui Irod.”(Fa, cap 23, v
30-35)
“Dar nu are nici o vină vrednică de moarte sau de legături."/ Vezi că nici scrisoarea nu îl
învinovăţeşte pe Pavel şi că îi pîrăşte pe aceia. Şi vezi că prin hotărîrea celor din afară (din afara
Bisericii Iudeilor) Pavel se face nevinovat asemenea lui Hristos prin hotărîrea lui Pilat”(Teofilact
al Bulgariei, Editura Cartea Ortodoxa)
“Felix a fost fratele mai mic al liberului grec Marcus Antonius Pallas . Pallas a servit ca
secretar al trezoreriei în timpul domniei împăratului Claudius . Felix a fost un eliberator grec al
lui Claudius.După ce apostolul Pavel a fost arestat în Ierusalim și salvat de la o complot
împotriva vieții sale, chiliarul roman local Claudius Lysias la transferat la Cezareea , unde a fost
judecat în fața lui Felix. În cel puțin o altă ocazie, Felix și soția lui Drusilla au auzit discursul lui
Pavel, iar mai târziu au trimis frecvent pentru Pavel și au vorbit cu el. Felix sa căsătorit de trei
ori. Prima sa soție a fost Drusilla de Mauretania vârstnicul , fiica lui Cleopatra Selena al II-lea și a
lui Juba al II-lea din Numidia , și sora lui Ptolemeu din Mauretania. Drusilla din Mauretania, este
adesea confundată cu nepoata ei, Drusilla de Mauretania cel Tânăra, fiica fratelui ei Ptolemeu
de Mauretania și Julia Urania. A doua soție a fost Drusilla din Iudeea , fiica lui Irod Agripa I și
Cypros. Drusilla din Iudeea a divorțat pe Gaius Julius Azizus, rege al Emesei, să se căsătorească
cu el. Felix și Iudeea Drusilla, au avut un fiu, Marcus Antonius Agrippa, care a murit împreună cu
această Drusilla și mulți dintre locuitorii Pompei și Herculaneum în erupția muntelui Vesuvius și
o fiică, Antonia Clementiana. Drusilla a fost una dintre cele două figuri majore care au raportat
că au murit în erupția muntelui Vesuvius, celălalt fiind Pliny cel Bătrân . Antonia Agrippina poate
fi fost o fiică din căsătoria fiului său (acest nume a fost graffiti într-o mormânt regal în Egipt ).
Clementiana a devenit bunică unui Lucius Anneius Domitius Proculus. Doi descendenți ai acestei
căsătorii sunt Marcus Antonius Fronto Salvianus ( chestor ) și fiul său Marcus Antonius Felix
Magnus, un mare preot în 225. După erupție, Felix s-a căsătorit pentru a treia oară, dar puțin se
cunoaște despre a treia soție. “(Pr. Nicodim Belea, “Sf. Ap. Pavel, eroul suferinței, Sibiu)

Reședința pretorului, sala în care pretorul își exercita funcțiile judecătorești.Locul unde
Pavel a fost trimis cat timp trebuiau sa vină si pârâșii lui.
 BIBLIOGRAFIE

1. Teofilact al Bulgariei, Editura Cartea Ortodoxa Bucuresti

2. Pr. Belea Nicodim, “Sf. Ap. Pavel, eroul suferinței” Sibiu
3. Preot Conf. Dr. Tofana Stelian, Studiul Noului Testament vol III,
Editura presa univesritara Clujeana, Cluj-Napoca 2001
4. Badilita Cristian, Faptele Apostolilor: Comentariu Ediție Bilingva,
Editura Vremea, An 2016).