Sfintii Apostoli Petru si

Pavel
Viata si activitatea Sfantului Apostol  Pavel

Persoana Sfantului Apostol Pavel este mai bine

cunoscuta decat a celorlalti Apostoli. Faptele Apostolilor, scrise de ucenicul sau,
Luca, si Epistolele sale ne procura informatii bogate despre viata si activitatea
sa. Pe scena istoriei Bisericii primare, figura uriasa a Sfantului Apostol Pavel
ramane dominanta mai mult de doua decenii.

Viata sa inainte de convertire. Sfantul Apostol Pavel, cunoscut mai intai

sub numele de Saul  (cel dorit), s-a nascut la Tars, capitala provinciei Cilicia din
Asia Mica, in primii ani ai erei crestine, din parinti evrei, cu buna stare
materiala. Ei aveau un atelier de tesut stofe din par de capra, din care faceau
mantale si corturi pe care le vindeau.

Orasul Tars avea scoli vestite, la care Saul a invatat bine din copilarie
limba greaca, pe care a cunoscut-o mai bine decat ceilalti Apostoli. De la
parintii sai, avea dreptul de cetatean roman. Ambele calitati au avut mare
importanta in activitatea lui misionara.

De foarte tanar, Saul a mers la Ierusalim, unde avea o sora, mama lui
Ioan Marcu, varul lui Barnaba, spre a se instrui in Legea mozaica la scoala
vestitului invatat rabin Gamaliel.

Saul nu l-a cunoscut direct pe Hristos. In timpul activitatii publice a

Mantuitorului, el traia la Tars, ca rabin. Auzind vestea marii miscari produse de
predica Apostolilor despre Iisus Hristos, a venit la Ierusalim, unde a devenit
persecutor al crestinilor. La uciderea cu pietre a Sfantului Stefan, ucigasii si-au
pus hainele la picioarele lui Saul (Fapte, 7, 58). El pustia Biserica din Ierusalim,
intrand prin case si, tarand pe barbati si pe femei, ii ducea la temnita (Fapte 8,
3; 22, 4). Dupa imprastierea comunitatii din Ierusalim, Saul voia s-o desfiinteze
pe cea din Damasc.

Convertirea. Luand scrisori de
imputernicire de la marele preot catre comunitatea iudaica din Damasc si
primind o garda data de Sinedriu, Saul porneste spre Damasc, oras situat la
vreo 200 km nord-est de Ierusalim. Pe drum, in apropiere de Damasc, s-a
petrecut faptul extraordinar care a schimbat cu totul viata si misiunea rabinului
Saul: convertirea lui la crestinism. Ziua, in amiaza mare, intr-o lumina
stralucitoare, i s-a aratat Iisus Hristos, zicandu-i: „Saule, Saule, de ce Ma
prigonesti? Iar el a zis: Cine esti, Doamne? Si Domnul a zis: Eu sunt Iisus, pe
care tu Il prigonesti” (Fapte 9, 4-5).

Minunea Damascului a facut lumina in sufletul lui, incat, din persecutorul

Saul, a devenit Apostolul Pavel. Orbit, uimit si profund schimbat, Saul e dus de
insotitorii sai la Damasc, unde primeste botezul de la preotul Anania. El intra
astfel in sanul Bisericii ca „vas ales, ca sa poarte numele lui Iisus inaintea
neamurilor” (Fapte 9, 15), ca „Apostol chemat nu de la oameni, nici prin vreun
om, ci prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal” (Gal. 1, 1). El incepe sa predice
in sinagogi ca „Iisus este Fiul lui Dumnezeu„, spre uimirea si surprinderea
iudeilor din Damasc, care, auzind aceasta, s-au sfatuit sa-l omoare. Saul este
ajutat de crestini sa paraseasca orasul, coborandu-l noaptea peste zidurile
cetatii intr-un cos, iar el se retrage pentru trei ani in Arabia, studiind Sfanta
Scriptura si meditand asupra crestinismului (Fapte 9, 1-26; 22, 3-21).

Prima calatorie misionara a Sfantului Pavel (45-48).  Dupa primirea

botezului la Damasc si retragerea sa in Arabia, el s-a dus la Ierusalim, unde a
fost introdus in cercul Apostolilor de Barnaba, crestin iudeu, originar din insula
Cipru. Fiind amenintat de iudeii elenisti, Saul s-a retras la Cezareea Palestinei,
apoi la Tars, de unde a fost chemat de Barnaba la Antiohia pentru misiune intre
neamuri (Fapte 9, 27-30; 11, 25-26). Din Antiohia, Saul si Barnaba merg cu o
colecta la Ierusalim, in timpul foametei de sub imparatul Claudiu (41-54) (Fapte
11, 29-30), apoi se intorc la Antiohia, de unde intreprind prima calatorie
misionara intre anii 45-48, luand cu ei si pe Ioan Marcu (Fapte, cap. 13 si 14).

Cei trei misionari au plecat din Seleucia, portul Siriei, catre insula Cipru,
de unde era Barnaba, pe care au strabatut-o de la rasarit spre apus. In orasul
Pafos, ei convertesc pe proconsulul roman Sergius Paulus, guvernatorul insulei,
de la numele caruia Saul s-a numit Pavel, nume pe care-l va purta pana la
sfarsitul vietii (Fapte 13, 9). De la Pafos, cei trei misionari calatoresc pe mare
spre nord-vest pana in provincia Pamfilia; la Perga Pamfiliei, Ioan Marcu s-a
intors la Ierusalim, Pavel si Barnaba au continuat calatoria in provinciile Pisidia
si Licaonia, predicand noua credinta in orasele Antiohia Pisidiei, Iconiu, Listra si
Derbe. La Listra, multimile, socotindu-i zei, au vrut sa le aduca jertfe de
animale, numind pe Barnaba Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindca el era
purtatorul cuvantului. Vizitand apoi comunitatile de curand infiintate si
hirotonind preoti pentru fiecare biserica, se intorc la Perga Pamfiliei, iar de aici,
prin portul Atalia, ajung pe mare la Antiohia, in anul 48, vestind credinciosilor
cate a facut Dumnezeu cu ei si cum a deschis paganilor usa credintei (Fapte
cap. 13 si 14).

Sinodul Apostolic de la Ierusalim din anul 50. Intorsi la Antiohia Siriei,

Pavel si Barnaba gasira Biserica dezbinata, din cauza unor iudei-crestini veniti
din Iudeea, care invatau ca paganii convertiti la crestinism trebuiau sa observe
Legea mozaica, primind circumciziunea. Astfel s-a nascut la Antiohia disputa
despre valabilitatea Legii mozaice sau disputa despre respectarea ceremoniilor
iudaice in Biserica. In anul 49 sau 50, Pavel si Barnaba, insotiti de Tit, merg ca
delegati ai Bisericii din Antiohia la Ierusalim sa supuna chestiunea Apostolilor.
La Ierusalim, unii din eresul fariseilor, care trecusera la credinta, sustineau ca
paganii care se convertesc la crestinism trebuie sa primeasca circumciziunea si
sa respecte ceremoniile Legii mozaice.

In anul 50, Sinodul Apostolilor, presbiterilor si credinciosilor din

Ierusalim, in frunte cu Petru si Iacob, au ascultat cele cerute de comunitatea
din Antiohia si au hotarat, potrivit sfatului Duhului Sfant, sa nu impuna
crestinilor dintre neamuri <<jugul>> Legii mozaice, ci ei <<sa se fereasca de cele
jertfite idolilor, de desfrau, de animalele sugrumate si de sange>> (Fapte 15, 20
si 29). Ei au trimis apoi Bisericii din Antiohia, prin Pavel si Barnaba, insotiti de
Iuda si Silvan, o scrisoare, prin care li s-a adus la cunostinta hotararea
inteleapta luata de Sinodul Apostolilor la Ierusalim, iar credinciosii s-au bucurat
pentru mangaiere (Fapte 15, 1-33). Totodata s-a usurat mult misiunea crestina
printre neamuri, iar crestinismul, eliberat de servitutea Legii mozaice, si-a
intarit caracterul de religie universala.

La putin timp dupa anul 50, Sfantul Apostol Petru a parasit Ierusalimul si
s-a dus la Antiohia, unde, la inceput, lua masa cu cei dintre neamuri. De teama
iudaizantilor, el n-a mai luat masa cu crestinii dintre pagani, fapt pentru care a
fost mustrat in fata tuturor de Sfantul Apostol Pavel (Gal. 2, 11-14).

A doua calatorie misionara (51-54). Sfantul Apostol Pavel intreprinde a

doua calatorie misionara impreuna cu Sila, intre anii 51-54, in timp ce Barnab si
varul sau, Ioan Marcu, merg din nou in Cipru (Fapte 15, 39). Mergand de
astadata pe uscat, ei viziteaza comunitatile din Siria, Cilicia si Licaonia, unde, in
orasul Listra, convertesc pe Timotei, care i-a insotit apoi in misiune. Dupa ce au
vizitat comunitatile infiintate in prima calatorie, ei trec prin Galatia, Frigia si
Misia si ajung in orasul Troa, unde convertesc pe doctorul Luca. Din Troa, cei
trei misionari, luand cu ei si pe doctorul Luca, trec prin insula Samotrace si
ajung la Neapolis, in Macedonia, si predica cu succes la Filipi, infiintand aici
prima comunitate europeana. La Filipi, Pavel si Sila sunt batuti cu bice si dusi la
inchisoare, de unde au scapat in mod minunat. De la Filipi, trec prin orasele
Macedoniei, Amfipolis, Apolonia si ajung la Tesalonic, unde au convertit un
numar mare de prozeliti greci si romani si pe unii dintre iudei. Facandu-se mare
tulburare printre iudei contra misionarilor, Pavel cu insotitorii sai a plecat la
Bereea, apoi el singur merge pe mare, ajungand la Atena.