Întemeierea Bisericii Și Activitatea Sfinților Apostoli

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,ILARION V.
FELEA” ARAD
Lucrare de seminar
ÎNTEMEIEREA BISERICII ȘI ACTIVITATEA

APOSTOLILOR
Coordonator: Susținător:
Pr. Lect. Univ. Dr. Stefan-Barbu Lungu Denis-Iasmin
Negreanu
1
CAPITOLUL I
Întemeierea Bisericii și prima comunitate
Instituția Sfintei Biserici a fost întemeiat în chip nevăzut prin jertfa de pe Cruce a
Mântuitorului Iisus Hristos și în chip văzut prin Pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții
Apostoli la sărbătoarea Cincizecimii.
Acesta este semnul văzut al Întemeierii Bisericii1, semn pe care l-au văzut toate
neamurile prin reprezentanții prezenți în acea perioadă la Ierusalim: ,,parţi şi mezi şi elamiţi şi
cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia,în Frigia şi în
Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi
prozeliţi, cretani şi arabi” (Faptele Sfinților Apostoli 2, 9-11).
Din cuvintele Sfintei Scriptură aflăm că la evenimntul Înălțării Mântuitorului exista
deja o mică comunitate împărțită în două grupuri: un grup mai mic la Ierusalim, de numai 120
de membri (cf. Faptele Sfinților Apostoli 1, 15)și alta mai mare în Galileea, de peste 500 de
persoane (cf. I Corinteni 15). Aceștia așteptau ,,să fie botezați cu Duhul Sfânt” (Faptele
Sfinților Apostoli 1, 5)2.
Astfel, prin cuvântarea susținută de Sf. Ap. Petru, ,,grupul Apostolilor este întărit și
transformat într-o comunitate eschatologică, a cărei deschidere universală s-a adeverit la
scurtă vreme după aceea”3, botezându-se în acea zi ,,ca la trei mii de suflete” (Faptele Sfinților
Apostoli 2, 41).
Această primă comunitate a luat ființă la Ierusalim, unde creștinii ,,în fiecare zi
stăruiau într-un cuget în templu și, frângând pâinea în casă, luau împreună hrana întru bucurie
și întru curăția inimii”(Faptele Sfinților Apostoli 2, 46). Aflăm de aici că Sfânta Liturghie în
forma ei primară se săvârșea zilnic, membrii Bisericii împărtășindu-se zilnic și cu inima
curată. Deducem de aici că viața morală a primilor creștini era una bine închegată. Nu
degeaba se numeau ,,sfinții din Ierusalim” (Romani 15, 26). Aceasta nu se datora neapărat
1
Pr. Prof. Dr. Daniel BENGA, Pr. Prof. Dr. Nicolae CHIFĂR, Pr. Prof. Dr. Adrian GABOR, Pr. Prof. Dr. Ioan Vasile
LEB, Pr. Prof. Dr. Constantin PĂTULEANU, Istoria Bisericească Universală vol. I: De la întemeierea Bisericii până
la anul 1054, Manual pentru Facultățile de Teologie din Patriarhia Română, Ed. BASILICA, București, 2019, p. 74.
2
Pr. Prof. Dr. Ioan RĂMUREANU, Istoria Bisericească Universală, Manual pentru Seminariile teologice, Ed. I. B.
M. B. O. R., București, 2004, p. 24.
3
LEB, Pr. Prof. Dr. Constantin PĂTULEANU, Istoria Bisericească ... p. 74.
2
faptului că erau toți sfinți, ci pentru că duceau o viață aleasă, curată, mai înaltă, din punct de
vedere duhovnicesc, decât a celor din acea vreme.
La început această comunitate a împletit slujba Bisericii cu, cultul Legii Vechi:
mergeau în continuare la Templu, participau la rugăciunile publice, Apostolii predicau în
Templu4. Cu timpul creștinii s-au separat tot mai mult de rânduielile vetero-testamentare, dar
nu din proprie inițiativă, ci datorită căpetiniilor preoțimii, saducheilor, sinedriului etc., care i-
au prigonit și i-au întemnițat. Un asemenea eveniment ni se prezintă în capitolul al 4-lea al
cărții neo-testamentară a Faptelor Sfinților Apostoli, când Apostolii Petru și Ioan au fost
capturați, întemnițați o noapte și apoi duși în fața adunării sinedriului.
Putem spune că acești primi creștini au reușit să realizeze o așa-numită ,,comunitate a
bunurilor”, datorită faptului că ,,aveau toate în comun”, iar membrii mai înstăriți își vindeau
terenurile, bunurile și averile și ,,le împărțeau tuturor, după cum avea fiecare nevoie” (Faptele
Sfinților Apostolilor 2, 44-45; 4, 35)5. Această comunitate sporea din ce în ce mai mult și
chiar unii din ,,eresul feriseilor” s-au alăturat creștinilor (cf. Faptele Sfinților Apostoli 15, 5)6.
Schimbări majore nu au apărut până la investirea celor șapte diaconi: Ștefan, ,,barbat
plin de credință și de Duh Sfânt”, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și
Nicolae ,,prozelit din Antiohia” (cf. Faptele Sfinților Apostoli 6, 5)7. Aceștia au fost aleși de
adunarea Apostolilor și a ucenicilor Apostolilor, deoarece Apostolii ocupându-se de slujirea
meselor exista riscul neglijării îndatoririi lor principale, și anume, propovăduirea cuvântului
Evangheliei. Așadar, pentru evitarea unei asemenea situații nefericite s-a hotărât ca diaconii
să se ocupe de slujirea meselor, iar Apostolii să-și continue misiunea învățătorească,
propovăduindu-L pe Hristos în toată lumea.
În acest context prielnic Bisericii primare, au început și persecuțiile iudeilor împotriva
creștinilor. Primul martir este Sfântul Ștefan, cel mai de seamă dintre cei șapte diaconi (cf.
Faptele Sfinților Apostoli cap. 7). Un alt martir însemnat este Sfântul Apostol Iacov cel Mare
sau Iacov al lui Zevedeu, întâiul episcop al Ierusalimului.
4
5
Pr. Prof. Dr. Ioan RĂMUREANU, Istoria Bisericească ... p. 25.
6
7
3
CAPITOLUL AL II-LEA
Răspândirea Evangheliei printre păgâni
După uciderea diaconului Ștefan, întreaga comunitate creștină a avut de suferit. Saul
este cel mai întărâtat dintre toți prigonitorii. El urmărea oamenii, pătunzând chiar în casele lor
și băgându-i pe toți în închisoare. Astfel, mulți creștini părăsesc Ierusalimul, împrăștiindu-se
prin ținuturile ,,Iudeei și Samariei”(Faptele Sfinților Apostoli 8, 1-3)8.
O comunitate însemnată a creștinilor s-a format în Damascul Siriei, fiind format din
iudeiși prozeliți. Alte comunități mai mici s-au format în Samaria, Fenicia și în insula Cipru,
din creștinii fugiți din Ierusalimul persecutat9.
Pe lângă Damascul Siriei, o comunitate destul de însemnată s-a fotmat la Antiohia
Siriei, numită și Antiohia cea Mare (astăzi Antakya din Turcia). În acest oraș elenistic de pe
Orontes (râu navigabil) evanghelizarea a avut success atât printre iudeii și prozeliții stabiliți
acolo, cât și printre păgânii de acolo10.
În acea perioadă era provinciei romane Siria, fiind al treilea oraș ca mărime din
Imperiu, după Roma și Alexandria. Niciun alt oraș, afară de Ierusalim, nu a jucat un rol la fel
de important la începuturile creștinismului ca Antiohia 11. Era astfel un spațiu prielnic
dezvoltării și evoluției creștinismului.
Diaconul Nicolae, unul din cei șapte, era un păgân convertit din Antiohia. După
moartea Sfântului Arhidiacon Ștefan, mulți ucenici s-au îndreptat spre nord, ajungând până în
Antiohia, predicând aici evreilor (cf. Faptele Sfinților Apostoli 11, 19), următorii misionari au
predicat grecilor stabiliți aici, urmând ca Barnaba să fie trimis aici pentru a predica celor
convertiți. A fost ajutat ulterior de Saul din Tars care a stat aici un an12.
Credincioșii de aici s-au numit pentru prima dată (cf. Faptele Sfinților Apostoli 11,
26). Ei au trimis ajutoare Ierusalimului în timpul foametei izbucnită acolo (cf. Faptele
Sfinților Apostoli 11, 27-30)13.
8
9
10
11
12
LEB, Pr. Prof. Dr. Constantin PĂTULEANU, Istoria Bisericească ... p. 76-77.
13
4
Astfel, Antiohia Siriei devine un important centru al creștinătății veacului I (cf. Faptele
Sfinților Apostoli 13, 1-3). La Sinodul Apostolic de la anul 50, convocat pe problema
circumciziunii – problrmă ridicată de evreii convertiți la creștinism – Antiohia a trimis o
delegație condusă Sfinșii Apostoli Pavel și Barnaba (cf. Faptele Sfinților Apostoli 15, 1-2)14.
Tot aici amintim și încreștinarea sutașului Corneliu, ofițer roman și centurion în
cohorta Italica. El își efectua stagiul militar în Cezareea Plestinei, capitala politică a Țării
Sfinte15. Acesta era un prozelit ,,cucernic și temător de Dumnezeu cu toată casa lui” (Faptele
Sfinților Apostoli 10, 2)16.
Prin botezul sutașului Corneliu și a familiei sale se câștigă un principiu foarte
important: primirea neamurilor în Biserică, adică a creștinilor celorlalte religii, direct, prin
botez, fără circumciziunea mozaică. Prin acest fapt se afirmă universalitatea mântuirii17.
CAPITOLUL AL III-LEA
14
15
16
17
5
ACTIVITATEA SFINȚILOR APOSTOLI
Cartea neo-testamentară a Faptelor Sfinților Apostoli ne prezintă activitatea Sfinților

Apostoli până la un anumit punct: moartea Sfântului Apostol Iacov cel Mare și, apoi, plecarea
Sfântului Apostol Petru din Ierusalim. În urma acestor evenimente, relatările Sfintei Scripturi
se axează foarte mult pe Apostolul Pavel cel mai râvnitor și rodnic dintre ei, ceilalți Apostoli
rămânând în umbră18.
În această situație ne vine în ajutor Sfânta Tradiție. Eusebiu de Cezareea, ,,părintele
istoriei bisericești”, folosind unele informații de la Origen, ne spune următoarele:
Când Sfinții Apostoli și ucenici ai Mântuitorului nostru s-au împrăștiatpeste
întreg pământul, lui Toma, după spussele Tradiției, i-a căzut la sorți țara parților, lui
Andrei Scythia, lui Ioan Asia, unde și-a petrecut viața până la Efes. Petru pare să fi
predicat evreilor răspândiți în Pont, Galatia, Bitinia, Cappadocia și Asia, pentru ca la
urmă, ajuns la Roma, să fie răstignit cu capul în jos, așa cum singur dorise să
pătimească. Ce să mai spun de Pavel, care, după ce vestise Evanghelia lui Hristos din
Ierusalim până-n părțile Ilyriei, a suferit martiriul la Roma sub Nero. Acestea sunt
arătate întocmai de Origen în cartea a III-a a ,,Comentariilor asupra Genezei”
(Istoria Bisericească III, 1, 1-3)19.
III.1. Sfântul Apostol Petru
Numele său înseamnă ,,stâncă” în limba greacă (de la aramaicul Kephas). Înainte de
a-și începe activitatea ca Apostol al Lui Hristos el se numea Simon. El s-a năsut Betsaida
Galileii, dar cu timpul s-a mutat la Capernaum, unde se îndeletnicea cu pescuitul pe lacul
Ghenizaret, de unde își câștiga și traiul pentru el și familie. Hristos l-a chemat să fie ,,pescar
de oameni” 20.
Cât despre activitatea sa după martiriul Sfântului Ștefan, avem prea puține date. Știm
doar că atunci când a fost arestat a doua oară, a reușit să scape în chop miraculos părăsind
Ierusalimul. Locul spre care se îndrepte ne este necunoscut. În Epistola către Galateni el este
18
19
20
6
amintit ca fiind la Antiohia (cf. Galateni 2, 11). Sf. Ap. Petru a predicat în: Pont, Galatia,
Capadocia, Bitinia, Asia Proconsulară, Macedonia și Corint (cf. I Corinteni 1, 12-13) 21.
Sfânta Tradiție afirmă faptul că Petru a călătorit până la Roma, unde a fost martirizat
în timpul persecuțiilor lui Nero. Eusebiu de Cezareea afirmă că Petru, alături de Pavel, a
întemeiat comunitatea din Roma. Este destul de sigur faptul că prima Epistolă Sobornicească
a lui Petru a fost scrisă la Roma22.
Sf. Ap. Petru este prăznuit în Biserica Ortodoxă la data de 29 iunie, alături de Sf. Ap.
Pavel.
III.2. Sfântul Apostol Andrei
Numele său înseamnă ,,cel bărbătos”. El a fost ,,cel dintâi chemat” dintre Apostoli. A
fost fratele Sfântului Apostol Petru, chemându-l pe acesta la Hristos 23. Înainte de descoperirea
Lui Mesia, el a fost ucenic al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul.
Sf. Ap. Andrei a propovăduit în: Asia Mică, Capadocia, Galatia, Pont, Trapezunt,
Bitinia și Tracia. Conform lui Eusebiu de Cezareea, el a predicat și în Sciția (în special în
Sciția Minor sau Dacia Pontică – Dobrogea), adică la nordul Mării Negre, mai exact în:
Histria, Tomis (Constanța), Callatis (Mangalia) și Dionysopolis (Balcic) 24.După tradiție, el a
mers la Bizanț, iar de aici a plecat în Ahaia (Grecia), unde a murit rătignit pe o cruce în formă
de X25.
El este prăznuit în Biserica Ortodoxă pe data de 30 noimbrie.
III.3. Sfântul Apostol Iacov (al lui Zevedei)
El este cunoscut și ca ,,Iacov cel Bătrân” sau ,,Iacov cel Mare”. A fost fiul Zevedeu.
El a rămas în Ierusalim, unde a și predicat Evanghelia și a primit moartea martirică în anul 44,
din porunca lui Irod Agripa I (cf. Faptele Sfinilor Apostoli 12, 2)26.
El este prăznuit în Biserica Ortodoxă la data de 30 aprilie.
21
22
23
24
25
26
7
III.4. Sfântul Apostol Ioan (Evanghelistul)
Numele său înseamnă ,,Iahve este binevoitor” (de la Iohanan). El a fost fiul lui
Zevedeu și fratele lui Iacov. A fost unul dintre cei mai însemnați Apostoli, participând la cele
mai însemnate evenimente din viața Mântuitorului (Schimbarea la față, Grădina Ghetsimani,
Cina cea de Taină), alături de: Iacov, fratele său, și de Petru27.
Mântuitorul îi numește pe cei doi frați ,,Boanerghes” , adică ,,fiii tunetului” (Marcu 3,
17). Lui i-a fost încredințată Fecioara Maria ca ,,mamă” de către Mântuitorul. Se crede că el a
rămas la Ierusalim până la adormirea acesteaia ori până la Războiul iudaic din anul 6628.
El a participat la Sinodul Apostolic din anul 50. A predicat în Samaria alături de
Apostolul Petru, apoi în tot Efesul, organizându-l bisericește. În anul 96 a fost exilat pe insula
Patmos de un tribunal roman, unde a și trecut la Domnul, după anul 100. Eusebiu de Cezareea
afirmă că mormântul lui e venerat la Efes încă din secolul al II-lea. Ioan a fost primul autor
creștin care a primit apelativul de ,,Teologul”29.
În Biserica Ortodoxă el este prăznuit la data 26 septembrie.
III.5. Sfântul Apostol Filip
Apostolul Filip (a se deosebi de diaconul Filip). El era de loc din Betsaida Galileii,
deci, consătean cu Petru și Andrei. El a predicat Evanghelia în Ierapolis, în Firigia alături de
cele două fiice ale sale, ,,care aveauu darul profeției”, unde a și murit alături de ele ca martiri,
iar o altă fiică de a sa a murit la Efes, după Eusebiu de Cezareea (Istoria Bisericească III, 1)30.
Conform lui Pseudo-Abdias (trăitor în secolul al VI-lea în Galia), el ar fi ajuns să
predice 20 de ani chiar în Scythia, ulterior fiind capturat și forțat să se închine zeului Marte.
Dar Apostolul a scos demonul care a zăcut în idol și astfel i-a convins pe persecutori Cărui
Dumnezeu slujește el. Filip a reușit să-i convertească pe prigonitori, râmând încă un an în
Scythia și întărind comunitatea ecclesială de aici; ulterior ajungând la Ierapolis, unde a fost
crucificat la vârsta de 87 de ani31.
27
28
29
30
Pr. Prof. Dr. Ioan RĂMUREANU, Istoria Bisericească ... p. 32-33.
31
8
El este prăznuit Biserica Ortodoxă la 14 noiembrie.
III.6. Sfântul Apostol Bartolomeu (sau Natanael)
Numele său înseamnă ,,Fiul lui Tolmai” (de la aramaicul ,,Bar-Tolmai”, în

greacă ,,Ptolaimos”). El era originar din Cana Galileii. Mântuitorul îl numește ,,israelit în care
nu este vicleșug” (Ioan 1, 47). O legendă îl consideră a fi mirele de la nunta din Cana, totuși,
cel mai probabil, misteriosul personaj a fost Simon Zilotul32.
Din secolul al IX-lea el este considerat aceeași persoană cu Apostolul Natanael
(,,Darul Lui Dumnezeu”), care era tot din Cana (conf. Ioan 1, 45 și 21, 2). El a predicat în:
Asia Mică, Armenia, Mesopotamia și India33, dar și în Arabia de Sud34.
Biserica Ortodoxă îi face prăznuirea lui Bartolomeu-Natanael pe 25 august.
III.7. Sfântul Apostol Toma
Numele său înseamnă ,,Geamănul” (de la grecescul ,,Didymos”). El a predicat

Evanghelia în nordul Siriei, apoi, conform lui Origen și Eusebiu de Cezareea, a predicat și în
India. Aici moare ca martir în anul 67, fiind ucis de sabie și suliță.
Locul în care s-ar afla mormântul lui este Lailapur din India. Se pare că moaștele lui ar
fi fost aduse la Edessa în secolul al III-lea, azi Șanli Urfa, din Turcia 35. Tot Eusebiu de
Cezareea ne spune că de la numele lui creștinii de pe coasta Malabarului din India își
spun ,,Tomiți” (Istoria Bisericească III, 1)36.
El este prăznuit în data de 6 octombrie.
III.8. Sfântul Apostol Matei (Evanghelistul)
Numele său înseamnă ,,Darul Lui Iahve” (de la aramaicul ,,Mattai” și

ebraicul ,,Mattanja”). El a fost vameș de meserie. Este identificat cu Levi al lui Alfeu,
deoarece Evanghelistul Marcu îl numește fiu al lui Alfeu. A predicat Evanghelia în: Palestian,
32
33
34
35
36
9
Siria, Arabia, Etiopia, Persia și Mesopotamia. Sinaxarul din ziua prăznuirii sale mărturisește
despre el că ,,Apostolul Domnului prin foc și-a găsit sfârșitul” 37. Tradiția afirmă că ar fi murit
ca martir în Etiopia, fiind tăiat cu fierăstrăul38.
Biserica îi face pomenirea la data de 16 noiembrie.
III.9. Sfântul Apostol Iacov (al lui Alfeu)
Mai este numit și ,,Iacov cel Mic” sau ,,Iacov cel Tânăr”. Această denumire i-a fost
atribuită pentru a fi diferențiat de Iacov al lui Zevedei (,,Cel Bătrân” sau ,,Cel Mare”). De
multe ori el a fost confundat și cu Iacov cel Drept, fratele Domnului, care a fost primul
episcop al Ierusalimului39.
O variantă tradițională ortodoxă a vieții acestuia afirmă faptul că el era fratele
Evanghelistului Matei vameșul. Aceeași sursă mai afirmă și că el a fost răstigbit pe cruce în
anul 62, în Ierusalim, iar o tradiție latină spune că mormânrul său ar fi în Roma40.
El este prăznuit în Biserica Ortodoxă la data de 9 octombrie.
III.10. Sfântul Apostol Iuda (Levi sau Tadeu)
Acesta este fiul Dreptului Iosif și fratele lui Iacov cel Drept (cf. Faptele Sfinților
Apostoli 1, 13). Evangheliștii Matei (10, 3) și Marcu îl numesc atât Levi, cât și Tadeu. Este
pomenit de multe ori și ca Iuda Tadeu (Marcu 3, 18 și Luca 6, 16)41.
Conform Tradiției el a predicat în Palestina. A scris și o Epistolă care face parte din
Canonul Noului Testament. El a fost căsătorit și a avut și copii. Eusebiu de Cezareea afirmă
că fiii lui au fost prinși și duși la Roma în timpul lui Domițian (81-96), fiind acuzați că au
condus o revoluție politică. În cele din urmă au fost eliberați, deoarece s-a constat că sunt
oameni de rând (cf. Istoria Bisericească III, 19, 20)42.
În Biserica Ortodoxă el este prăznuit pe data de 19 iunie.
37
38
39
40
41
42
10
III.11. Sfântul Apostol Simon Zelotul (Cananeul)
Despre el și activitatea lui avem foarte puține date. Legenda Aurea afirmă că el ar fi
frate cu Apostolul Iacov al lui Zevedeu și că a fost martirizat, împreună cu Iuda Tadeu, în
Persia. Sinaxarul zilei sale de pomenire spune despre acesta că a predicat și în
Britannia, ,,unde, luminând pe mulți cu cuvântul Evangheliei, a fost răstignit și îngropat
acolo”43. Alte surse spun că ar fi predicat și în Babilon, însă nu sunt surse oficiale44.
În Biserica Ortodoxă i se face prăznuirea în data de 10 mai.
III.12. Sfântul Apostol Matia
Numele lui înseamnă ,,Darul Lui Dumnezeu”, fiind de origine ebraică și o prescurtare
a numelui Matatia. El a fost unul dintre cei 70 de Apostoli. El a fost ales între cei 12 în locul
lui Iuda Iscarioteanul, ,,Apostolul cel căzut”, prin tragere la sorți (cf. Faptele Sfinților
Apostoli 1, 26)45.
Originar din Betleem, din seminția lui Iuda, el a propovăduit Evanghelia Lui Hristos în
Iudeea și Macedonia și a fost ucis cu pietre 46. Conform altor surse martiriul lui a avut loc în
Etiopia, unde a și propovăduit Evanghelia47. În secolul al IV-lea moaștele lui au fost aduse la
Roma de Sfânta Împărăteasă Elena, la Biserica lui Eicherius din Trier, ulterior, la
Mănăstirea ,,Sfântul Matia”48.
Este prăznuit în Biserica Ortodoxă la data de 9 august.
BIBLIOGRAFIA
I. IZVOARE
43
44
45
46
47
48
11
Biblia sau Sfânta Scriptură, Ed. I.B.M.O., București, 2015;
II. MANUALE
1. BENGA, DANIEL, CHIFĂR, NICOLAE, GABOR, ADRIAN, LEB, VASILE,

PĂTULEANU, CONSTANTIN, Istoria Bisericească Universală vol. I: De la
întemeierea Bisericii până la anul 1054, Manual pentru Facultățile de Teologie din
Patriarhia Română, Ed. BASILICA, București, 2019.
2. RĂMUREANU, IOAN, Istoria Bisericească Universală, Manual pentru
Seminariile teologice, Ed. I. B. M. B. O. R., București, 2004.
12

Întemeierea Bisericii Și Activitatea Sfinților Apostoli

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Întemeierea Bisericii Și Activitatea Sfinților Apostoli

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,ILARION V.

ÎNTEMEIEREA BISERICII ȘI ACTIVITATEA

Cartea neo-testamentară a Faptelor Sfinților Apostoli ne prezintă activitatea Sfinților

III.1. Sfântul Apostol Petru

III.2. Sfântul Apostol Andrei

III.3. Sfântul Apostol Iacov (al lui Zevedei)

III.5. Sfântul Apostol Filip

III.6. Sfântul Apostol Bartolomeu (sau Natanael)

Numele său înseamnă ,,Fiul lui Tolmai” (de la aramaicul ,,Bar-Tolmai”, în

III.7. Sfântul Apostol Toma

Numele său înseamnă ,,Geamănul” (de la grecescul ,,Didymos”). El a predicat

III.8. Sfântul Apostol Matei (Evanghelistul)

Numele său înseamnă ,,Darul Lui Iahve” (de la aramaicul ,,Mattai” și

III.9. Sfântul Apostol Iacov (al lui Alfeu)

III.10. Sfântul Apostol Iuda (Levi sau Tadeu)

III.12. Sfântul Apostol Matia

1. BENGA, DANIEL, CHIFĂR, NICOLAE, GABOR, ADRIAN, LEB, VASILE,

S-ar putea să vă placă și