NMN  

PRIMELE COMUNITĂȚI CREȘTINE

DUPĂ FAPTELE APOSTOLILOR ȘI EPISTOLELE PAULINE

Deci cei ce au primit cuvântul lui, s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei
mii de suflete. Şi stăruiau în învăţătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în
rugăciuni. Şi tot sufletul era cuprins de teamă, căci multe minuni şi semne se făceau în
Ierusalim prin apostoli, şi mare frică îi stăpânea pe toţi. Iar toţi cei ce credeau erau laolaltă şi
aveau toate de obşte. Şi îşi vindeau bunurile şi averile şi le împărţeau tuturor, după cum avea
nevoie fiecare. Şi în fiecare zi, stăruiau într-un cuget în templu şi, frângând pâinea în casă,
luau împreună hrana întru bucurie şi întru curăţia inimii, lăudând pe Dumnezeu şi având har la
tot poporul. Iar Domnul adăuga zilnic Bisericii pe cei ce se mântuiau (Fapte 2).

A. Biserica primară și ierarhia:

De la început, Sfinții Apostoli au avut rolul de propovăduitori și conducători ai primei
Biserici creștine. Ei botezau mulțimile (Fapte 2), alegeau pe diaconi (Fapte 6), judecau în
numele întregii comunități (Fapte 4 și 5); de asemenea, ei administrau bunurile comune și
pedepseau abaterile, păstrând astfel ordinea și disciplina în prima comunitate creștină (Fapte
5). Astfel, hotărârea cu privire la preceptele mozaice este promulgată la Sinodul Apostolic de
la Ierusalim de către conducătorii Bisericii, ca o normă care se impune nu numai în Palestina,
ci și în comunitățile creștine din Siria, Cilicia, Antiohia și Asia Mică: Apostolii şi preoţii şi
fraţii, fraţilor dintre neamuri, care sunt în Antiohia şi în Siria şi în Cilicia, salutare! Deoarece
am auzit că unii dintre noi, fără să fi avut porunca noastră, venind, v-au tulburat cu vorbele lor
şi au răvăşit sufletele voastre, zicând că trebuie să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi legea... părutu-
s-a Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se pună nici o greutate în plus în afară de cele ce sunt
necesare: Să vă feriţi de cele jertfite idolilor şi de sânge şi de (animale) sugrumate şi de
desfrâu, de care păzindu-vă, bine veţi face (Fapte 15); Şi când treceau prin cetăţi, învăţau să
păzească învăţăturile rânduite de apostolii şi de preoţii din Ierusalim (Fapte 16). Puterea de
conducere în Biserică, cu care lisus Hristos a investit pe Sfinții Apostoli, n-a fost limitată
numai la Apostoli, ci prin ei a fost destinată și pentru urmasii lor, episcopii, așa cum ne spune
Sfântul Apostol Pavel când se adresează către păstorii Bisericii din Efes: Drept aceea, luați
aminte la voi și la toată turma,în care Duhul Sfânt v-a pus episcopi, ca să păstoriți Biserica lui
Dumnezeu(Fapte 20). În Noul Testament, pentru întâia oară, se vorbește despre preoți în
înțeles de slujitori bisericești în treapta a doua a ierarhiei, în Fapte 11. Astfel, în anul 43-44
Barnaba și Saul au fost trimiși de creștinii din Antiohia să ducă ajutoare fraților lor din
Palestina: Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare
fraţilor care locuiau în Iudeea; ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi
a lui Saul (Fapte 11). Tot în Faptele Apostolilor se istorisește că Sfântul Pavel și Barnaba,
străbătând ținuturile Asiei Mici pentru a vesti cuvântul Evangheliei, hirotoneau preoți în
orașele prin care treceau (Fapte 14).

B. Apostolul Pavel și viața celor mai de seamă comunități creștine, în epoca

apostolică:
Aproape toate cetățile vechi, în care a pătruns creștinismul în epoca apostolică, rămân
legate de numele Apostolului Pavel.

1) Frații mincinoși de la Ierusalim, în Antiohia Siriei:

Primirea celor dintâi păgâni în Biserică s-a făcut cu greutate. Apostolul Petru a fost chemat să
dea seama, înaintea credincioșilor de la Ierusalim, de botezul sutașului Corneliu. Numai
mărturia Apostolului că a avut poruncă de sus să boteze pe păgâni a adus ușurare în