Sunteți pe pagina 1din 6

Sinodul Apostolic de la Ierusalim

Sinodul Apostolic de la Ierusalim

In Antiohia crestinii sunt in neintelegere asupra Legii lui Moise

Unii dintre crestini, coborand din Iudeea, invatau pe frati ca: "Daca nu va taiati imprejur, dupa
randuiala lui Moise, nu puteti sa va mantuiti". Si facandu-se pentru ei impotrivire si discutie, nu
putina, cu Pavel si Barnaba, au randuit ca Pavel si Bamaba si alti cativa dintre ei sa se suie la
apostolii si la preotii din Ierusalim pentru aceasta intrebare.

In Ierusalim apostolii si preotii se sfatuiesc si hotarasc

Dupa ce au sosit la Ierusalim Pavel si Barnaba, apostolii si preotii s-au adunat pentru a cerceta
nedumerirea crestinilor din Antiohia; si dupa o lunga sfatuire, s-a ridicat Petru si a zis: "Barbati
frati, voi stiti ca, din primele zile, Dumnezeu m-a ales dintre voi, ca, prin gura mea, neamurile sa
auda cuvantul Evangheliei si sa creada. Si Dumnezeu, Cel ce cunoaste inimile, le-a marturisit,
dandu-le Duhul Sfant, ca si noua.

Si nimic n-a deosebit intre noi si ei,curatind inimile lor prin credinta. Acum, deci, de ce ispititi pe
Dumnezeu si vreti sa puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi n-
am putut sa-l purtam? Ci, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem ca ne vom mantui in
acelasi chip ca si aceia".

Si a tacut toata multimea si asculta pe Barnaba si pe Pavel, care istoriseau cate semne si minuni a
facut Dumnezeu prin ei intre neamuri.

Si dupa ce au tacut ei, a raspuns Iacob, zicand: "Barbati frati, ascultati-ma! Eu socotesc sa nu
tulburam pe cei ce, dintre neamuri, se intorc la Dumnezeu".

Hotararea Sinodului din Ierusalim e vestita in Biserica din Antiohia

Atunci apostolii si preotii, cu toata Biserica, au hotarat sa aleaga barbati dintre ei si sa-i trimita la
Antiohia, cu Pavel si cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, si pe Sila, barbati cu vaza intre
frati, scriind prin mainile lor acestea: "Apostolii si preotii si fratii, fratilor dintre neamuri, care
sunt in Antiohia si in Siria si in Sicilia, salutare!

Deoarece am auzit ca unii dintre noi, fara sa fi avut porunca noastra, venind, v-au tulburat cu
vorbele lor si au ravasit sufletele voastre, zicand ca trebuie sa va taiati imprejur si sa paziti
Legea, noi am gasit de cuviinta, adunati intr-un gand, ca sa trimitem la voi barbati alesi,
impreuna cu iubitii nostri Barnaba si Pavel, oameni care si-au pus viata lor pentru numele
Domnului nostru Iisus Hristos.

Drept aceea, am trimis pe Iuda si pe Sila, care va vor vesti si ei, cu cuvantul, aceleasi lucruri.
Pentru ca parutu-s-a Duhului Sfant si noua sa nu vi se puna nici o greutate in plus in afara de cele
ce sunt necesare. Sa va feriti de cele jertfite idolilor si de sange si de animale sugrumate si de
desfrau, de care pazindu-va, bine veti face. Fiti sanatosi!"

Deci cei trimisi au coborat la Antiohia si, adunand multimea, au predat scrisoarea. Si, citind-o, s-
au bucurat pentru mangaiere (Fapte 15, 1-31).

Iar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot adevarul; caci nu va vorbi de la
Sine, ci cate aude va vorbi si cele viitoare va va vesti (In. 16, 13).

Sinodul apostolic de la Ierusalim a fost primul sinod din istoria Bisericii; amănunte despre el se
găsesc în Faptele Apostolilor. A avut loc la Ierusalim, în jurul anului 50.

Sinodul s-a întrunit pentru ca Apostolii să poată decide dacă noii convertiţi la creştinism
(neamurile, alţii decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui Moise. Acest sinod a
fost o reuniune excepţională a conducătorilor din întreaga Biserică. Timp de aproape două
veacuri nu a mai existat nici o adunare a Bisericii care să se compare cu aceasta, până la Primul
Sinod Ecumenic de la Niceea, din 325.

La sinod, toţi participanţii i-au ascultat pe Sfinţii Apostoli Barnaba şi Pavel care au relatat
miraculoasele semne şi minuni făcute de Dumnezeu, prin intermediul lor, printre neamurile
(popoarele) unde ei duseseră cuvântul Domnului. Urmând sfatul Apostolului Petru (Fapte 15:7-
11), Apostolul Iacov cel Drept, mai-marele Bisericii din Ierusalim, a dat decizia cunoscută mai
târziu sub numele de Decretul Apostolic:

De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se întorc
la Dumnezeu.
Ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace
sugrumate şi de sânge.
Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari-l propovăduiesc, fiindcă
este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat. (Fapte 15:19-21)

La încheierea sinodului, apostolii, presbiterii şi întreaga Biserică au găsit de cuviinţă să aleagă


câţiva dintre ei şi să-i trimită la Antiohia, împreună cu apostolii Pavel şi Barnaba. Au fost aleşi
Iuda (zis şi Barsaba) şi Sila, oameni cu vază în comunitatea creştină din Ierusalim. În scrisoarea
pe care aceştia trebuiau să o ducă Bisericii din Antiohia se spunea:

Apostolii, presbiterii şi fraţii:


către fraţii dintre Neamuri, cari sunt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!
Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v-
au tulburat prin vorbirile lor şi v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiaţi împrejur şi
să păziţi Legea;
Noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem nişte
oameni, şi să-i trimetem la voi, împreună cu prea iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
oamenii aceştia, cari şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
Am trimes dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri. (Fapte
15:23-27)
În încheierea aceleeaşi scrisori, se poate observa modul în care Sinodul era încredinţat că prin ei
a vorbit Duhul Sfânt:

Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă
greutate decât ceeace trebuie,
adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, şi de
curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi. (Fapte 15:28-29)

Tot în (Fapte 15:30-31) este arătat modul în care creştinii au acceptat hotărârile Sinodului:

Ei deci, şi-au luat rămas bun dela Biserică, şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola
mulţimii adunate.
După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.

Sinodul apostolic

Acest sinod a fost tinut in anul 50 la Ierusalim si a avut ca obiect aplanarea certurilor dintre
crestinii iudaizanti si crestinii dintre pagani, adoptarea unei metode misionare eficiente, acceptata
de intreaga Biserica. Cel care a condus sinodul a fost Sf. Apostol Iacob.

In cadrul acestui sinod s-au luat urmatoarele hotarari:


a) neobligativitatea Legii Vechi a taierii imprejur;
b) abtinerea de la consumarea jertfelor idolesti de la sange, animale
sugrumate si desfranare;
c) trimiterea unei delegatii - (Pavel si Barnaba) la Bisericile din Antiohia, Siria si Cilicia pentru a
vesti cele hotarate.

Sinodul apostolic a evidentiat sinodalitatea ca principiu si modalitate de lucru in Biserica, prin


aceasta aratand ca desi sinodul este cea mai inalta autoritate care se constituie, nici el nu trebuie
sa procedeze in mod imperativ, ci tot in spiritul in care trebuie exercitata orice autoritate
bisericeasca, adica in spiritul intelegerii sau impacarii continue dintre dragoste, libertate si
autoritate.

Sinodul apostolic a ramas pentru totdeauna model in privinta sinoadelor Bisericii.

Sinodul apostolic de la Ierusalim (Fapte XV, 1-29).

Examinarea cazului convertirii sutasului Corneliu (cf. Fapte XI, 1-18) de catre "Apostolii si fratii
care erau in Iudeia" (Fapte XI, 1), a dus la concluzia ca Dumnezeu a deschis si paganilor
politeisti portile Bisericii crestine. Pe de alta parte, faptul ca Sfintul Petru a fost tras la
raspundere de cei amintiti si obligat sa justifice convertirea la crestinism - primirea in Biserica a
ofiterului roman, este de asemenea un argument antiprimatial de mana intai.

Revarsarea Duhului Sfant peste paganii convertiti (cf. Fapte X, 44-48 si XI, 15-17) din casa lui
Corneliu sutasul dovedea ca pentru primirea acestora in randurile membrilor Bisericii crestine
este suficient Botezul care consfintea credinta lor in Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Pavel si Varnava - in cursul primei calatorii misionare - au procedat in consecinta. Niciunde si
nimanui n-au cerut mai mult decat atat : sa creada in Hristos si sa se boteze in numele Presfintei
Treimi.

Mai ales in sanul infloritoarei biserici din Antiohia Siriei convertirea paganilor politeisti la
Hristos a pricinuit o bucurie mare. E explicabil : cetatea de scaun a Siriei era locul de pornire a
actiunilor de crestinare a acestora. De aici isi luau startul chemarile mantuitoare la Hristos, facute
fara discriminari iritante. Cui i-ar fi trecut prin gand sa scormoneasca in spuza unei probleme
care era definitiv clarificata prin faptul ca s-a crestinat "casa" (- familia) sutasului Corneliu, - fapt
acceptat ca atare, intru totul valabil, de ocarmuitorii autorizati ai Bisericii ierusalimitene ? Si
totusi...

Scurt timp dupa intoarcerea Sfintilor Pavel si Varnava din prima calatorie misionara (cf. Fapte
XIV, 28), au "coborat" la Antiohia Siriei unii din Iudeia, care contestau valabilitatea convertirii
Ia Hristos a paganilor politeisti, pe motivul ca s-ar fi omis sa li se pretinda acestora respectarea
dispozitiilor Legii lui Moise. Cine erau acesti zelosi suporteri ai Legii mozaice ne lamureste:
farisei convertiti la Hristos.

Pretentia acestora a pricinuit tulburare in randurile crestinilor proveniti dintre pagani - care aveau
oroare de circumciziune, operatie dureroasa si dezgustatoare - si a dat nastere la controverse
aprinse. Sfintii Pavel si Varnava au combatut aceasta pretentie cu propriile lor experiente
misionare facute in insula Cipru si in Asia Minor. Stradania lor de a-i convinge pe iudaizanti sa
renunte la teza inadmisibla pe care o sustineau aceia, s-a dovedit zadarnica. De aceea, neavand
incotro, s-au decis sa recurga la arbitrajul Bisericii-mame din Ierusalim. Din delegatia trimisa
acolo in acest scop, nu lipseau, fireste, Sfintii Pavel si Varnava.

In drum spre Ierusalim, misionarii crestini au cercetat bisericile locale din Fenicia si Samaria,
povestind tuturor despre convertirea paginilor la Hristos. Credinciosii din regiunile acelea - ei
insisi izolati de comunitatea iudaica si eliberati de prejudecatile legaliste - au intampinat cu
neprefacuta bucurie aceasta veste buna.

La Ierusalim, raportul facut de ei doi asupra rezultatelor misiunii desfasurate in Cipru si in Asia
Minor a fost primit cu simpatie de catre Sfintii Apostoli si de presviterii (= preotii) comunitatii.
Trecerea de care se bucurau acestia din urma in sinul Bisericii ierusalimitene crestea pe masura
ce Sfintii Apostoli le incredintau noi insarcinari, pentru ca ei sa se poata dedica exclusiv
propovaduirii cuvantului Evangheliei. In lipsa Sfintilor Apostoli din cetate - lipsa care se
producea din ce in ce mai des si dura din ce in ce mai mult, pe masura sporirii numarului
crestinilor - presviterii conduceau Biserica locala. Ei posedau o hirotonie pe potriva aceleia pe
care Sfintii Pavel si Varnava au impartasit-o preotilor randuiti la carma Bisericilor locale din
Asia Minor (cf. Fapte XIV, 23). Dintre ei avea sa se ridice si primul episcop statornic al bisericii
Ierusalimului, Sfantul Iacov, "fratele" Domnului.

Iudaizantii proveniti dintre fariseii convertiti la Hristos cereau ca paganii botezati sa fie obligati
sa se taie imprejur si sa respecte Legea mozaica. S-au format doua tabere : una, cea iudaizanta,
sustinea ca mantuirea nu e posibila fara respectarea Legii lui Moise; cealalta, respingea
obligativitatea Legii mozaice pentru crestinii recrutati dintre politeistii pagani. In interesul pacii
launtrice a Bisericii si al dezvoltarii ei. ulterioare, aceasta divergenta de opinie - care evolua in
spre proportii de conflict intern bisericesc - trebuia solutionata o data pentru totdeauna. Ea a
format obiectul preocuparilor Sinodului apostolesc intrunit la Ierusalim, in anul 51.

La lucrari - la dezbateri - au participat, pe langa Apostoli, presbiterii Bisericii ierusalimitene,


delegatii. Bisericii din Antioha Siriei si alti membri ai comunitatii.

Luand cuvantul, Sfantul Petru s-a situat din capul locului de partea delegatilor Bisericii din
Antiohia Siriei. Referindu-se, indirect dar vizibil, la convertirea lui Corneliu sutasul, Sfantul
Petru constata ca Dumnezeu a incuviintat-o fara sa puna vreo bariera intre paganii politeisti si
evreii monoteisti in ceea ce priveste capacitatea lor de acces la calitatea de membru al Bisericii
crestine. Sincer, Sfantul Petru arata ca obligatiile impuse de Legea mozaica au fost un jug pe care
nimeni dintre iudei nu se poate lauda ca l-ar fi putut purta cu deplina vrednicie. Harul Domnului
nostru Iisus Hristos, impartasit pe temeiul credintei in dumnezeirea Lui, prin Botez, ofera
mantuirea atat iudeului cat si paganului, fara nici o discriminare.

Au luat apoi cuvantul Sfintii Varnava si Pavel, intarind cu fapte din campul misionar cele
sustinute de Sfantul Petru.

Rezumand dezbaterile, Sfantul Iacov, "fratele" Domnului, primul episcop stabil al Ierusalimului,
constata ca si paganii politeisti au acces la mantuire, in aceleasi conditii ca si iudeii credinciosi,
lucru prevazut dealtcum de prooroci. Sfantul Iacov a facut propunerea de a li se atrage atentia
crestinilor convertiti dintre pagani sa se fereasca de orice contact cu idololatria, de desfrau (pacat
specific paganismului), de consumarea carnurilor provenite de la animale moarte prin sufocare
(sugrumare) si de consumarea sangelui (socotit de iudei ca sufletul sau viata carnii).
Propunerea a fost primita. Aceste oprelisti au fost consemnate in Decretul dat de sinodul
apostolic (Textul lui, integral, in XV, 23-29).

Sinodul apostolic de la Ierusalim consfintea o stare de fapt: paganii politeisti au acces la Hristos
direct, nu pe ocolite, nu prin prealabila iudaizare, nu trecand prin "vama" Legii lui Moise. Altfel
spus, Lega mozaica nu era obligatorie pentru ei.

A fost o hotarare inteleapta, ca tot ceea ce purcede din chibzuinta oamenilor credinciosi calauziti
de Duhul Sfant. Ea a inlaturat ultimul obstacol care mai statea de-a curmezisul actiunii de
increstinare a lumii antice.

Este de mentionat si de retinut ca problema neobligativitatii Legii mozaice pentru crestinii


proveniti din randurile "neamurilor" politeiste - ridicata de zelul deviat al iudaizantilor - a fost
solutionata pe cale sinodala si nu "ex cathedra". Procedura urmata in aceasta situatie - ca si
formula "parutu-s-a Duhului Sfant si noua" (v. 28)- s-au perpetuat pana in zilele noastre in
practica Bisericii crestine rasaritene.

Biserica Crestina Ortodoxa poseda simtul proportiilor. Ea da fiecaruia ceea ce i se cuvine: lui
Dumnezeu ceea ce-i apartine lui Dumnezeu; Sfantului Petru, ceea ce-i al lui s.a.m.d. Nu
amputeaza, nu diminueaza, nu minimalizeaza, dar nici nu majoreaza, nu amplifica, nu ingroase
esentialul revelat, consfintit, intentionat de Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Biserica noastra pazeste ceea ce i s-a dat - neamestecat si neschimbat, neimpartit si
nedespartit - pana la parusie. "Tine ceea ce ai, ca nimeni sa nu ia cununa ta" (Apoc. III, 11).
"De va mai adauga cineva la ele, Dumnezeu va trimite asupra lui plagile..." (Apoc. XXII, 18) a
caror simpla evocare anticipata zguduie constiinta crestina.

"Primatia", cu toate consecintele ei pagubitoare pentru pacea si unitatea Bisericii lui Hristos, este
un adaos de data ulterioara revelarii si formularii legiuite a depozitului de credinta crestina. A
ignorat-o prima generatie crestina, in sanul careia forma de conducere bisericeasca era cea
sinodala. A ignorat-o pana si Sf. Apostol Petru.

E ceea ce rezulta si din examenul atent si "sine ira" facut textelor inspirate care ne vorbesc despre
trei "sinoade" apostolesti, ale caror dezbateri instructive si decisive le-a inregistrat Sfantul
Evanghelist Luca.

Problema comporta fara indoiala insistente si extinderi, posibile de adaugat si valorificat la ceea
ce s-a spus aci.

Preot Prof. Grigorie Marcu