Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Unii dintre crestini, coborand din Iudeea, invatau pe frati ca: "Daca nu va taiati imprejur, dupa
randuiala lui Moise, nu puteti sa va mantuiti". Si facandu-se pentru ei impotrivire si discutie, nu
putina, cu Pavel si Barnaba, au randuit ca Pavel si Bamaba si alti cativa dintre ei sa se suie la
apostolii si la preotii din Ierusalim pentru aceasta intrebare.
Dupa ce au sosit la Ierusalim Pavel si Barnaba, apostolii si preotii s-au adunat pentru a cerceta
nedumerirea crestinilor din Antiohia; si dupa o lunga sfatuire, s-a ridicat Petru si a zis: "Barbati
frati, voi stiti ca, din primele zile, Dumnezeu m-a ales dintre voi, ca, prin gura mea, neamurile sa
auda cuvantul Evangheliei si sa creada. Si Dumnezeu, Cel ce cunoaste inimile, le-a marturisit,
dandu-le Duhul Sfant, ca si noua.
Si nimic n-a deosebit intre noi si ei,curatind inimile lor prin credinta. Acum, deci, de ce ispititi pe
Dumnezeu si vreti sa puneti pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici parintii nostri, nici noi n-
am putut sa-l purtam? Ci, prin harul Domnului nostru Iisus Hristos, credem ca ne vom mantui in
acelasi chip ca si aceia".
Si a tacut toata multimea si asculta pe Barnaba si pe Pavel, care istoriseau cate semne si minuni a
facut Dumnezeu prin ei intre neamuri.
Si dupa ce au tacut ei, a raspuns Iacob, zicand: "Barbati frati, ascultati-ma! Eu socotesc sa nu
tulburam pe cei ce, dintre neamuri, se intorc la Dumnezeu".
Atunci apostolii si preotii, cu toata Biserica, au hotarat sa aleaga barbati dintre ei si sa-i trimita la
Antiohia, cu Pavel si cu Barnaba: pe Iuda cel numit Barsaba, si pe Sila, barbati cu vaza intre
frati, scriind prin mainile lor acestea: "Apostolii si preotii si fratii, fratilor dintre neamuri, care
sunt in Antiohia si in Siria si in Sicilia, salutare!
Deoarece am auzit ca unii dintre noi, fara sa fi avut porunca noastra, venind, v-au tulburat cu
vorbele lor si au ravasit sufletele voastre, zicand ca trebuie sa va taiati imprejur si sa paziti
Legea, noi am gasit de cuviinta, adunati intr-un gand, ca sa trimitem la voi barbati alesi,
impreuna cu iubitii nostri Barnaba si Pavel, oameni care si-au pus viata lor pentru numele
Domnului nostru Iisus Hristos.
Drept aceea, am trimis pe Iuda si pe Sila, care va vor vesti si ei, cu cuvantul, aceleasi lucruri.
Pentru ca parutu-s-a Duhului Sfant si noua sa nu vi se puna nici o greutate in plus in afara de cele
ce sunt necesare. Sa va feriti de cele jertfite idolilor si de sange si de animale sugrumate si de
desfrau, de care pazindu-va, bine veti face. Fiti sanatosi!"
Deci cei trimisi au coborat la Antiohia si, adunand multimea, au predat scrisoarea. Si, citind-o, s-
au bucurat pentru mangaiere (Fapte 15, 1-31).
Iar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot adevarul; caci nu va vorbi de la
Sine, ci cate aude va vorbi si cele viitoare va va vesti (In. 16, 13).
Sinodul apostolic de la Ierusalim a fost primul sinod din istoria Bisericii; amănunte despre el se
găsesc în Faptele Apostolilor. A avut loc la Ierusalim, în jurul anului 50.
Sinodul s-a întrunit pentru ca Apostolii să poată decide dacă noii convertiţi la creştinism
(neamurile, alţii decât evreii) ar trebui să se supună în totalitate legilor lui Moise. Acest sinod a
fost o reuniune excepţională a conducătorilor din întreaga Biserică. Timp de aproape două
veacuri nu a mai existat nici o adunare a Bisericii care să se compare cu aceasta, până la Primul
Sinod Ecumenic de la Niceea, din 325.
La sinod, toţi participanţii i-au ascultat pe Sfinţii Apostoli Barnaba şi Pavel care au relatat
miraculoasele semne şi minuni făcute de Dumnezeu, prin intermediul lor, printre neamurile
(popoarele) unde ei duseseră cuvântul Domnului. Urmând sfatul Apostolului Petru (Fapte 15:7-
11), Apostolul Iacov cel Drept, mai-marele Bisericii din Ierusalim, a dat decizia cunoscută mai
târziu sub numele de Decretul Apostolic:
De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se întorc
la Dumnezeu.
Ci să li se scrie doar să se ferească de pângăririle idolilor, de curvie, de dobitoace
sugrumate şi de sânge.
Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari-l propovăduiesc, fiindcă
este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat. (Fapte 15:19-21)
Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt şi nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă
greutate decât ceeace trebuie,
adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sânge, de dobitoace sugrumate, şi de
curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi. (Fapte 15:28-29)
Tot în (Fapte 15:30-31) este arătat modul în care creştinii au acceptat hotărârile Sinodului:
Ei deci, şi-au luat rămas bun dela Biserică, şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola
mulţimii adunate.
După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea.
Sinodul apostolic
Acest sinod a fost tinut in anul 50 la Ierusalim si a avut ca obiect aplanarea certurilor dintre
crestinii iudaizanti si crestinii dintre pagani, adoptarea unei metode misionare eficiente, acceptata
de intreaga Biserica. Cel care a condus sinodul a fost Sf. Apostol Iacob.
In cadrul acestui sinod s-au luat urmatoarele hotarari:
a) neobligativitatea Legii Vechi a taierii imprejur;
b) abtinerea de la consumarea jertfelor idolesti de la sange, animale
sugrumate si desfranare;
c) trimiterea unei delegatii - (Pavel si Barnaba) la Bisericile din Antiohia, Siria si Cilicia pentru a
vesti cele hotarate.
Sinodul apostolic a evidentiat sinodalitatea ca principiu si modalitate de lucru in Biserica, prin
aceasta aratand ca desi sinodul este cea mai inalta autoritate care se constituie, nici el nu trebuie
sa procedeze in mod imperativ, ci tot in spiritul in care trebuie exercitata orice autoritate
bisericeasca, adica in spiritul intelegerii sau impacarii continue dintre dragoste, libertate si
autoritate.