ÎNTEMEIEREA BISERICII

CREŞTINE

PROF. LAZAR CATALINA

ÎNĂLŢAREA DOMNULUI

 Mântuitorul a făgăduit
adeseori Apostolilor că
va fi mereu alături de ei.
La Înălţarea Sa la ceruri,
le-a mărturisit că nu
peste mult timp
Dumnezeu Tatăl le va
trimite pe Duhul Sfânt.
POGORÂREA SFÂNTULUI DUH

 După zece zile de la acest

eveniment, Apostolii stăteau
împreună când,deodată, “s-a
făcut vuiet, ca de suflare de
vânt ce vine repede, şi a
umplut toată casa unde
şedeau ei. Şi li s-au arătat
împărţite limbi ca de foc şi
au şezut pe fiecare dintre
ei. Şi s-au umplut toţi de
Duhul Sfânt şi au început
să vorbească în alte limbi,
precum le dădea lor Duhul
a grăi” (Fapte 2, 2-4)
 Cum era acest dar al
vorbirii în limbi?

 Fiecare Apostol vorbea o

singură dată, în limba pe
care o ştia, dar cei care îi
ascultau, deşi erau din
popoare diferite, cu
limbi diferite, fiecare îl
înţelegea pe limba lui.
 După primirea Duhului Sfânt în
chip de limbi de foc, Sfântul
Apostol Petru, care era cel mai
în vârstă şi căruia îi revenea
deseori sarcina de a vorbi cel
dintâi mulţimilor, plin de curaj,
a început să predice iudeilor şi
prozeliţilor aflaţi în Ierusalim cu
ocazia praznicului Cincizecimii.

 prozelit=păgân convertit la
iudaism
 El le-a vorbit despre
puterile, minunile şi
înţelepciunea lui Iisus,
Cel care a fost omorât,
dar Care a Înviat, S-a
Înălţat la ceruri şi a
împlinit făgăduinţa de a
revărsa deasupra lor pe
Duhul Sfant.
 Invăţăturile sale, pe care
le primise de la Domnul
Iisus Hristos, au făcut ca
atunci, imediat după
predică, trei mii de
oameni să se boteze în
numele Sfintei Treimi şi
să intre astfel cei dintâi
în Biserica, cea care
crede în Hristos ca Fiu al
lui Dumnezeu.
 De atunci şi până azi,
Sfântul Botez a rămas calea
de intrare în Biserica
adevărată, după cuvintele
lui Iisus Hristos, Care a
spus: “De nu se va naşte
cineva din apă şi din Duh,
nu va putea intra în
împărăţia lui Dumnezeu”
(Ioan 3, 5)
ORASUL IERUSALIM
 Astfel, cei trei mii de
oameni botezati atunci
la Ierusalim, au format
prima comunitate
creştină, miezul Bisericii
creştine. Lor li s-au
adăugat mai târziu mii şi
mii de alţi creştini, căci
aceştia au plecat apoi în
locurile de unde erau,
ducând cu ei cuvântul
Evangheliei lui Hristos şi
vestindu-l şi altora.
 In Ierusalim, numărul
celor ce credeau în
Hristos era tot mai mare,
aşa că la un moment dat,
Apostolii nu au mai
putut face faţa
comunitătii mari de
creştini.
 De aceea, au hirotonit şapte
diaconi, ca ajutători. Sfinţirea lor
ca diaconi a fost făcuta prin
punerea mâinilor Apostolilor
peste capetele lor şi prin
rugăciune. La scurt timp după
aceste alegeri, mai-marii evreilor
şi cei necredincioşi au început
să-i prigoneasca, Sfântul Ştefan
fiind chiar ucis cu pietre pentru
credinţa lui.
Diaconi
 Apostolii Mântuitorului,
prin tragerea la sorţi, au
plecat în multe părţi ale
lumii pentru a răspândi
învătătura
Măntuitorului.
Harul Preoţiei s-a transmis neîntrerupt de la Sfinţii Apostoli,
prin episcopi, până la preoţii din zilele noastre.

 Totalitatea celor ce cred în

Iisus Hristos (ca Dumnezeu şi
Om adevărat), indiferent de
naţionalitate, care sunt
botezaţi în numele Tatălui şi
al Fiului şi al Sfântului Duh şi
care sunt într-o continuă
legătură cu Dumnezeu prin
harul Sfântului Duh
împărtăşit prin Sfintele Taine
şi celelalte lucrări sfinte,
săvârşite de preoţi, începând
din timpul Apostolilor şi până
la sfârşitul veacurilor,
formează instituţia divino-
umană numită Biserica.
 Creştinismul românesc a adoptat pentru sărbătoarea
Pogorârii Sfântului Duh, două denumiri:
 Cincizecime, de la sărbătoarea evreiască ce a coincis
cu acest moment creştin. Evreii comemorau atunci
primirea Tablelor Legii de către Moise pe Muntele
Sinai, printr-un praznic festiv la Ierusalim, la care
participau evrei din toate părţile lumii.
 Rusalii, de la sărbătoarea romană “Rosalia”, ziua
pomenirii morţilor prăznuită în timpul când înfloreau
trandafirii şi care avea loc cam în acelaşi timp cu a
comemorării Pogorârii Sfântului Duh.
Creştinii pot primi harul Sfântului Duh prin cele şapte Taine ale Bisericii, Sfinte Taine
întemeiate de Mântuitorul Iisus Hristos:

 1. BOTEZUL
 2. MIRUNGEREA
 3. SPOVEDANIA
 4. EUHARISTIA
 5. MASLUL
 6. CUNUNIA
 7. HIROTONIA
Biserica lui Hristos se îngrijeşte de toţi creştinii, îi întăreşte sufleteşte în această viată
şi îi pregăteşte pentru viaţa veşnică în Împărăţia lui Dumnezeu, trimiţând asupra lor
putere de la Duhul Sfânt:

Prin Botez ne naştem

spre viaţa veşnică, din apă
şi din Duh, împărtăşind
deplin adevărul credinţei.
  După botez, prin
Mirungere, suntem
întăriţi în credinţa
creştină prin ungerea cu
Sfântul şi Marele Mir.
  Prin Spovedanie
(Mărturisire) ne
împăcăm cu Dumnezeu
şi ne curăţim de păcate.
 Prin Sfânta Impărtăşanie
(Euharistie), ne unim
cu Hristos primind
Trupul şi Sângele Său,
“spre iertarea păcatelor şi
spre viaţa de veci”.
 Prin Sfântul Maslu
primim uşurare şi
vindecare de suferinţele
trupeşti şi sufleteşti.
 Prin Cununie primim
binecuvântarea lui
Dumnezeu pentru
întemeierea unei familii
creştine.
 Prin Hirotonie unii
creştini devin apărătorii
dreptei credinţe şi
iconomi ai harului
dumnezeiesc.
 Retineti!
 Pogorârea Duhului Sfânt
este comemorată de
Biserică la cincizeci de
zile după Învierea
Mântuitorului.  Prin lucrarea misionară a
 Cincizecimea este ziua Sfinţilor Apostoli şi a
de naştere a Bisericii urmaşilor acestora,
Creştine. episcopi, preoţi şi
diaconi, creştinismul s-a
 Biserica este instituţia
răspândit în multe părti
divino-umană formată
ale lumii.
din totalitatea celor care
SFÂNTUL ARHIDIACON ŞTEFAN
PRIMUL MARTIR CREŞTIN
 Când numărul primilor
creştini a crescut, cei
doisprezece Apostoli au
hotărât să aleagă din
muţimea ucenicilor
şapte bărbaţi înţelepţi,
care să-i ajute în
misiunea pe care le-a
încredinţat-o Domnul
nostru Iisus Hristos.
Aceştia au primit de la
Dumnezeu, prin punerea
 Primul diacon ales a fost Ştefan,
un tânăr plin de credinţă, care le
vorbea oamenilor cu multă
dragoste despre Iisus Hristos.
Prin cuvintele de învătătură pe
care le rostea şi prin minunile ce
le săvârşea, el a atras mulţi
oameni la credinţa creştină.
Duşmanii creştinilor au încercat
să combată învăţătura plină de
Duh Sfânt a lui Ştefan. Văzând
că nu reuşesc, ei au plătit
martori mincinoşi care să spună
că Ştefan rosteşte cuvinte de
hulă împotriva lui Dumnezeu şi
a lui Moise. Ca urmare a acestei
 Aici, Ştefan a ţinut o cuvântare prin
care a respins mărturiile mincinoase
şi, cu mult curaj, i-a mustrat pe
membrii sinedriului pentru
necredinţa lor, acuzandu-i ca l-au
omorat pe Iisus Hristos.
 Vorbele lui Ştefan au stârnit mânia
judecătorilor şi a celor care erau de
faţă. Aceştia l-au târât pe Ştefan
afară din cetate şi au început să-l
bată cu pietre. In timp ce era lovit,
Ştefan se ruga, zicând: “Doamne,
Iisuse, primeşte duhul meu!” .
Înainte de a muri, Ştefan a găsit
puterea să se roage pentru cei ce-l
ucideau: ”Doamne, nu le socoti
lor păcatul acesta!”
 După moartea sa, câţiva creştini
au ridicat trupul Sfântului şi l-au
îngropat cu cinste, în apropiere
de Ierusalim.
 Sfântul Arhidiacon Ştefan este
primul mucenic al Bisericii lui
Hristos. El şi-a dat viaţa
mărturisind credinţa cea
adevărată.
 Biserica ortodoxă îl sărbătoreşte
pe Sfântul Ştefan în fiecare an,
pe data de 27 decembrie.
RUGĂCIUNE CĂTRE DUMNEZEU DUHUL SFÂNT

 Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care

pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul
bunătăţilor şi Dătătorule de viaţa, vino şi Te sălăşluieşte
întru noi şi ne curăţeşte de toată întinarea şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.