IISUS HRISTOS, MANTUITORUL LUMII

Mesia – Iisus Hristos si invatatura Sa

Activitatea lui Mesia sau a Mantuitorului Hristos a fost precedata cu putin de cea a
lui Ioan Botezatorul, care ducea viata de ascet si boteza in Iordan, in asteptarea
Celui <<mai mare>> decit el (Luca 3, 16), adica a Mantuitorului, pe Care L-a
primit si L-a botezat.

Pentru predica lui necrutatoare, Ioan Botezatorul a fost arestat si inchis de regele
Irod Antipa (4 i.d.Hr. – 39 d.Hr.), fiul lui Irod cel Mare (39 i.d.Hr. – † 4 i.d.Hr.) la
palatul Macherus si decapitat (Matei 14, 3-12; Marcu 6, 16-29; Luca 3, 19).
Ucenicii lui Ioan s-au mentinut citeva zeci de ani. Dintre ei, au fost la inceput
Apostolii Andrei si Ioan, care au urmat apoi Mantuitorului Hristos (Ioan 1, 37 si
40).

Mesia sau Mantuitorul Hristos este o personalitate unica, fara egal in istoria

omenirii. Asupra vietii Lui s-au scris si se scriu numeroase lucrari si studii, autorii
lor interpretind viata si opera Sa in functie de ideile lor istorice, filozofice, sociale,
politice si economice. De aceea el este prezentat rind pe rind ca un ginditor, un
filosof, um moralist, un idealist visator, un reformator, un vizionar.

Pentru crestini insa, Iisus Hristos este o persoana divino-umana, este Fiul lui
Dumnezeu, Care s-a intrupat din Fecioara Maria si a vietuit ca persoana istorica in
timpul imparatilor romani August (31 i.d.Hr. – 14 d.Hr.) si Tiberiu (14-37). Istoria
nu prezinta viata Sa dumnezeiasca, aceasta facindu-se la alte discipline teologice,
ci se ocupa numai de viata Sa omeneasca.

Iisus Hristos s-a nascut in zilele lui Irod, regele Iudeii, si ale procuratorului roman
Quirinius, guvernator al Siriei, (Luca 2, 2), in timpul imparatului Augustus, cu
citiva ani inaintea erei crestine, al carui inceput a fost stabilit de Dionisie cel Mic
(† 540) – originar din provincia romana Scythia Minor sau Dacia Pontica
(Dobrogea in 753 a.U.c.

In genere, istoricii accepta ca Iisus Hristos s-a nascut cu 4 sau 5 ani mai inainte de
753 a.U.c., si nu cum gresit a stabilit Dionisie cel Mic.
Mai tirziu, traditia crestina a fixat si ziua nasterii Mantuitorului Hristos la 25
decembrie in fiecare an.

Evenimentele mai insemnate din viata Mantuitorului

Din Sfintele Evanghelii, cunoastem ca Iisus Hristos s-a nascut in Iudeea, la

Bethleem, cu prilejul unui recensamint facut sub impartul Augustus, in timpul
procuratorului Quirinius, cum am mai spus (Luca 2, 2). Din cauza poruncii regelui
Irod de a ucide pruncii din Iudea <<de doi ani si mai jos>> (Matei 2, 16), Fecioara
Maria si batrinul Iosif au plecat cu pruncul Iisus in Egipt, de unde s-au intors dupa
moartea lui Irod si s-au stabilit la Nazaret, in Galileea (Matei 2, 13-23), in timpul
regelui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. La virsta de 12 ani, mergind la templul din
Ierusalim, cu prilejul sarbatorii Pastelui, s-a ratacit de parintii sai si a fost gasit
dupa trei zile in templul din Ierusalim, in mijlocul invatatorilor. De la Ierusalim, s-
a intors cu parintii Sai la Nazaret, unde a trait pina la virsta de 30 de ani (Luca 2,
42-51).

Ipotezele unor cercetatori rationalisti, dupa care Iisus ar fi invatat inaltele idei pe
care le-a predicat, la preotii din Egipt, sau in alte tari (India), sint simple inchipuiri,
si nu au nici un temei istoric.

Iisus Hristos si-a inceput misiunea Sa la virsta de 30 de ani, pe malurile Iordanului,

nu departe de comunitatile esenienilor, printre ucenicii lui Ioan Botezatorul. Primii
Sai discipoli au fost discipolii lui Ioan Botezatorul, ca Ioan si Andrei (Ioan 1, 37 si
40).

Cind Iisus afla de arestarea si moartea Sfintului Ioan Botezatorul de catre Irod
Antipa, se retrage in Galileea, unde incepe sa invete in orasele din jurul lacului
Ghenizaret, numit si Marea Galileei sau Marea Tiberiadei si in tinutul Decapolis,
adica tinutul celor zece cetati, unde pe linga iudei, se aflau si greci. El si-a ales
doisprezece Apostoli si invata in zilele Sabatului in sinagogile iudeilor. Iisus se
adreseaza de preferinta oamenilor simpli, celor umili si bolnavi: orbi, paralitici,
leprosi, indraciti, precum si vamesilor, carturarilor si farseilor in sinagogi, pe
drumuri, in satele si orasele din Galileea, Iudeea si Samaria.

Durata activitatii publice a Mantuitorului nu este sigur cunoscuta din cauza

deosebirii dintre Evanghelistii sinoptici Matei, Marcu si Luca, care vorbesc de un
singur Paste, si Evanghelistul Ioan care vorbeste de trei Paste la care a participat
El, ceea ce arata ca activitatea Sa a durat peste trei ani.
Dupa datele cele mai probabile, rezulta ca Iisus Hristos a trait mai mult de 33 de
ani, cit se crede in mod obisnuit, anume 35-36 de ani, socotind data nasterii Lui in
749-748 a.U.c., iar data mortii in anul 783 a.U.c. sau si ceva mai mult, daca se va fi
nascut inainte de 748 a.U.c.

Din activitatea mesianica a lui Iisus Hristos, Evanghelistii au retinut: botezul Lui
de catre Ioan in apele Iordanului (Matei 3, 13, 17, Marcu 1, 9-11), chemarea
Apostolilor (Matei 10), propovaduirea Sa insotita de minuni in Galileea, Iudeea si
Ierusalim, intrarea Sa triumfala in Ierusalim, prinderea, judecarea, condamnarea,
rastignirea pe cruce, moartea, invierea si inaltarea Lui. In vreo trei ani de misiune
publica, Iisus Hristos a desfasurat o activitate extraordinara ca invatator, profet si
facator de minuni, care, pe de o parte a facut o impresie puternica asupra
poporului, iar pe de alta a stirnit ura conducatorilor religiosi ai iudeilor.

In cele din urma, Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procuratorului roman
Pontiu Pilat (26-36 d.Hr.), la instigatiile conducatorilor iudei si judecat de marele
arhiereu Caiafa si de Sinedriul iudeilor. Vina care s-a adus lui Iisus Hristos de
conducatorii iudei este religioasa si politica. El este acuzat de blasfemie, pentru ca
S-a declarat pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Iata cuvintele lor: <<Pentru lucru bun nu
aruncam cu pietre asupra Ta, ci pentru hula si pentru ca Tu, om fiind, Te faci pe
Tine Dumnezeu>> (Ioan 10,33). Intr-adevar, Mantuitorul a declarat: <<De la
Dumnezeu am iesit si am venit>> (Ioan 8, 42) si <<Eu si Tatal una sintem>> (Ioan
10, 33). Totodata a fost acuzat ca s-a facut pe Sine <<regele iudeilor>> (Ioan 18,
33-37; 19-22), ceea ce in ochii conducatorilor iudei constituia o mare teama
politica.

Conducatorii iudeilor se temeau foarte mult de romani, sa nu le nimiceasca tara si

neamul si afirmau: <<De-L vom lasa asa, toti vor crede in El si vor veni romanii si
ne vor lua si locul si neamul>> (Ioan 11, 48). De aceea, dupa opinia marelui
arhiereu Caiafa, << este mai de folos sa moara un om pentru popor, decit sa piara
tot neamul>> (Ioan 11, 50). Astfel s-a ajuns la condamnarea lui Iisus Hristos la
moarte prin rastignire pe cruce, sub regele Iudeii Irod Antipa, fiul lui Irod cel
Mare.

Invatatura Lui. Iisus Hristos a vorbit si a lucrat in numele, cu autoritatea si

puterea lui Dumnezeu Tatal, a marturisit inaintea Apostolilor si a oamenilor
misiunea Lui dumnezeiasca, a avut o viata morala de o curatie si inaltime unica si
incomparabila. El a dat invaturi sublime in cuvinte, parabole si imagini de o
simplitate, sinceritate, adincime, frumusete si intelepciune supranaturala.
Invatatura Lui n-a fost depasita si nu poate fi depasita de nici una dintre religiile
naturale ale lumii, sau de vreun alt sistem de gindire religios, ea fiind de origine
dumnezeiasca, revelata.

Evanghelia, adica Vestea cea buna, propovaduita de Iisus Hristos este un mesaj
religios si moral, nu social, politic sau economic. Prin invatatura Sa, Mantuitorul
urmareste mintuirea omului, care inseamna curatirea si eliberarea lui de pacate,
restaurarea firii umane, reinnoirea, sfintirea si indumnezeirea omului.

Ideea centrala a propovaduirii Mantuitorului este <<Imparatia lui Dumnezeu>>sau

<<Imparatia cerurilor>> (Matei 3, 2; 4, 17; 10, 7; Marcu 1, 15). Aceasta imparatie
este inteleasa ca o noua ordine religioasa si morala a lumii. Prin credinta intr-un
singur Dumnezeu spiritual si nevazut, prin respectarea virtutilor morale si a
poruncilor divine, omul poate dobindi multumirea si fericirea, chiar din timpul
vietuirii pamaintesti, iar in viata de dincolo, mintuirea si fericirea vesnica.
In imparatia cerurilor, vor intra toti cei ce cred in Iisus Hristos si in preceptele
Lui, se renasc <<din apa si din Duh>> (Ioan 3, 5), se schimba sufleteste si traiesc
o viata religioasa morala noua si curata.

Desi Iisus a predicat iudeilor, invatatura lui are caracter universal, fiind destinata
intregii lumi. El insusi ne incredinteaza: <<Si se va propovadui Evanghelia
aceasta a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile>> (Matei 24,
14). Acestuniversalism religios, asa cum l-a vestit Mantuitorul, era o noua
conceptie, ca si toate marile adevaruri revelate de El.

In noua religie, ideea existentei unui singur Dumnezeu spiritual, nevazut, inefabil
si infinit este esentiala. Exista un singur Dumnezeu adevarat in trei persoane sau
ipostasuri: Tatal, Fiul si Duhul Sfint, care formeaza Treimea cea de o fiinta si
nedespartita. Ideea de Dumnezeu este mult adincita prin invatatura lui Iisus Hristos
si ea atinge cea mai inalta treapta a revelatiei divine.

Prin Fiul Sau, prin Domnul Iisus Hristos, care a imbracat chip de om, Dumnezeu
Tatal S-a facut cunoscut oamenilor.

Iisus Hristos Si-a afirmat dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele si invatatura Sa,
ci mai ales prin faptele, minunile si profetiile Sale. Minunea cea mai mare, care a
confirmat ca El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, este invierea Sa din morti. De
asemenea, propriile Sale profetii confirma dumnezeirea Sa.
In invatatura crestina este implicata si conceptia despre om, antropologia, care sta
in strinsa legatura cu conceptia despre Dumnezeu. Sfinta Scriptura invata ca omul
a fost creat de Dumnezeu <<dupa chipul si asemanarea Sa>> (Fac. 1, 27), ca
implinire si desavirsire a intregii creatii. Chipul lui Dumnezeu din fiinta omului
orienteaza omul spre indumnezeire, iar dreptii care traiesc viata curata si sfinta se
fac << partasi firii dumnezeiesti>> –                                         (II Petru
1, 4). << Caci stim ca atunci cind se va arata Iisus, ne incredinteaza Sf. Apostol
Ioan, vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom vedea precum este>> (I Ioan 3, 2).

In morala, Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o innoire si un progres tot atit de
mare. Principiul si temeiul raporturilor dintre oameni este iubirea, iar semenii
nostri devin prin iubire fratii nostri.

Iubirea este cea mai mare porunca data de Iisus Hristos si cea mai mare realizare a
vietii crestine: iubirea fata de Dumnezeu, ca Tatal ceresc al tuturor oamenilor, si
iubirea de oameni ca fii ai lui Dumnezeu si frati ai nostri. <<Sa iubesti pe Domnul
Dumnezeul tau, spune Domnul nostru Iisus Hristos, cu tot sufletul tau si cu tot
cugetul tau. Aceasta este marea si cea dintii porunca. Iar a doua, la fel cu aceasta:
sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti>> (Matei 22, 37 – 39; Marcu 12, 29-31;
Luca 10, 27).

Dupa marturia Sfintului Apostol Ioan, <<dragostea este de la Dumnezeu…

caci Dumnezeu este iubire. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel
dintii>> (I Ioan 4, 7-8, 19).

Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru, ci a si dat pilda

dumnezeiasca a unei vieti de iubire, bunatate, iertare si curatie sufleteasca, la care
fiecare trebuie sa nazuiasca, spre desavirsirea sa.

Astfel, Iisus Hristos a unit strins credinta si fapta, religia si morala. Prin conceptia
Sa spiritualista, prin accentuarea nemuririi omului si a raspunderii lui inaintea lui
Dumnezeu, prin curatirea si intensificarea sentimentului religios si moral, prin
conceptia despre Dumnezeu si om, Iisus Hristos a ridicat considerabil sensul si
valoarea religiei si a largit orizontul ei ca religie revelata, dumnezeiasca.