IISUS HRISTOS, MANTUITORUL LUMII

IISUS HRISTOS, MANTUITORUL LUMII

Mesia – Iisus Hristos si invatatura Sa

Activitatea lui Mesia sau a Mantuitorului Hristos a fost precedata cu putin de

cea a lui Ioan Botezatorul, care ducea viata de ascet si boteza in Iordan, in
asteptarea Celui <<mai mare>> decit el (Luca 3, 16), adica a Mantuitorului, pe
Care L-a primit si L-a botezat.

Pentru predica lui necrutatoare, Ioan Botezatorul a fost arestat si inchis de

regele Irod Antipa (4 i.d.Hr. – 39 d.Hr.), fiul lui Irod cel Mare (39 i.d.Hr. – † 4
i.d.Hr.) la palatul Macherus si decapitat (Matei 14, 3-12; Marcu 6, 16-29; Luca
3, 19). Ucenicii lui Ioan s-au mentinut citeva zeci de ani. Dintre ei, au fost la
inceput Apostolii Andrei si Ioan, care au urmat apoi Mantuitorului Hristos (Ioan
1, 37 si 40).

Mesia sau Mantuitorul Hristos este o personalitate unica, fara egal in istoria

omenirii. Asupra vietii Lui s-au scris si se scriu numeroase lucrari si studii,
autorii lor interpretind viata si opera Sa in functie de ideile lor istorice,
filozofice, sociale, politice si economice. De aceea el este prezentat rind pe
rind ca un ginditor, un filosof, um moralist, un idealist visator, un reformator,
un vizionar.

Pentru crestini insa, Iisus Hristos este o persoana divino-umana, este Fiul lui
Dumnezeu, Care s-a intrupat din Fecioara Maria si a vietuit ca persoana
istorica in timpul imparatilor romani August (31 i.d.Hr. – 14 d.Hr.) si Tiberiu
(14-37). Istoria nu prezinta viata Sa dumnezeiasca, aceasta facindu-se la alte
discipline teologice, ci se ocupa numai de viata Sa omeneasca.

Iisus Hristos s-a nascut in zilele lui Irod, regele Iudeii, si ale procuratorului
roman Quirinius, guvernator al Siriei, (Luca 2, 2), in timpul imparatului
Augustus, cu citiva ani inaintea erei crestine, al carui inceput a fost stabilit de
Dionisie cel Mic († 540) – originar din provincia romana Scythia Minor sau
Dacia Pontica (Dobrogea in 753 a.U.c.

In genere, istoricii accepta ca Iisus Hristos s-a nascut cu 4 sau 5 ani mai
inainte de 753 a.U.c., si nu cum gresit a stabilit Dionisie cel Mic.

Mai tirziu, traditia crestina a fixat si ziua nasterii Mantuitorului Hristos la 25

decembrie in fiecare an.
Evenimentele mai insemnate din viata Mantuitorului

Din Sfintele Evanghelii, cunoastem ca Iisus Hristos s-a nascut in Iudeea, la

Bethleem, cu prilejul unui recensamint facut sub impartul Augustus, in timpul
procuratorului Quirinius, cum am mai spus (Luca 2, 2). Din cauza poruncii
regelui Irod de a ucide pruncii din Iudea <<de doi ani si mai jos>> (Matei 2,
16), Fecioara Maria si batrinul Iosif au plecat cu pruncul Iisus in Egipt, de
unde s-au intors dupa moartea lui Irod si s-au stabilit la Nazaret, in Galileea
(Matei 2, 13-23), in timpul regelui Arhelau, fiul lui Irod cel Mare. La virsta de
12 ani, mergind la templul din Ierusalim, cu prilejul sarbatorii Pastelui, s-a
ratacit de parintii sai si a fost gasit dupa trei zile in templul din Ierusalim, in
mijlocul invatatorilor. De la Ierusalim, s-a intors cu parintii Sai la Nazaret, unde
a trait pina la virsta de 30 de ani (Luca 2, 42-51).

Ipotezele unor cercetatori rationalisti, dupa care Iisus ar fi invatat inaltele idei
pe care le-a predicat, la preotii din Egipt, sau in alte tari (India), sint simple
inchipuiri, si nu au nici un temei istoric.

Iisus Hristos si-a inceput misiunea Sa la virsta de 30 de ani, pe malurile

Iordanului, nu departe de comunitatile esenienilor, printre ucenicii lui Ioan
Botezatorul. Primii Sai discipoli au fost discipolii lui Ioan Botezatorul, ca Ioan
si Andrei (Ioan 1, 37 si 40).

Cind Iisus afla de arestarea si moartea Sfintului Ioan Botezatorul de catre Irod
Antipa, se retrage in Galileea, unde incepe sa invete in orasele din jurul
lacului Ghenizaret, numit si Marea Galileei sau Marea Tiberiadei si in tinutul
Decapolis, adica tinutul celor zece cetati, unde pe linga iudei, se aflau si greci.
El si-a ales doisprezece Apostoli si invata in zilele Sabatului in sinagogile
iudeilor. Iisus se adreseaza de preferinta oamenilor simpli, celor umili si
bolnavi: orbi, paralitici, leprosi, indraciti, precum si vamesilor, carturarilor si
farseilor in sinagogi, pe drumuri, in satele si orasele din Galileea, Iudeea si
Samaria.

Durata activitatii publice a Mantuitorului nu este sigur cunoscuta din cauza

deosebirii dintre Evanghelistii sinoptici Matei, Marcu si Luca, care vorbesc de
un singur Paste, si Evanghelistul Ioan care vorbeste de trei Paste la care a
participat El, ceea ce arata ca activitatea Sa a durat peste trei ani.

Dupa datele cele mai probabile, rezulta ca Iisus Hristos a trait mai mult de 33
de ani, cit se crede in mod obisnuit, anume 35-36 de ani, socotind data
nasterii Lui in 749-748 a.U.c., iar data mortii in anul 783 a.U.c. sau si ceva mai
mult, daca se va fi nascut inainte de 748 a.U.c.

Din activitatea mesianica a lui Iisus Hristos, Evanghelistii au retinut: botezul

Lui de catre Ioan in apele Iordanului (Matei 3, 13, 17, Marcu 1, 9-11),
chemarea Apostolilor (Matei 10), propovaduirea Sa insotita de minuni in
Galileea, Iudeea si Ierusalim, intrarea Sa triumfala in Ierusalim, prinderea,
judecarea, condamnarea, rastignirea pe cruce, moartea, invierea si inaltarea
Lui. In vreo trei ani de misiune publica, Iisus Hristos a desfasurat o activitate
extraordinara ca invatator, profet si facator de minuni, care, pe de o parte a
facut o impresie puternica asupra poporului, iar pe de alta a stirnit ura
conducatorilor religiosi ai iudeilor.

In cele din urma, Iisus Hristos a fost arestat din ordinul procuratorului roman
Pontiu Pilat (26-36 d.Hr.), la instigatiile conducatorilor iudei si judecat de
marele arhiereu Caiafa si de Sinedriul iudeilor. Vina care s-a adus lui Iisus
Hristos de conducatorii iudei este religioasa si politica. El este acuzat de
blasfemie, pentru ca S-a declarat pe Sine Fiu al lui Dumnezeu. Iata cuvintele
lor: <<Pentru lucru bun nu aruncam cu pietre asupra Ta, ci pentru hula si
pentru ca Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu>> (Ioan 10,33). Intr-adevar,
Mantuitorul a declarat: <<De la Dumnezeu am iesit si am venit>> (Ioan 8, 42)
si <<Eu si Tatal una sintem>> (Ioan 10, 33). Totodata a fost acuzat ca s-a
facut pe Sine <<regele iudeilor>> (Ioan 18, 33-37; 19-22), ceea ce in ochii
conducatorilor iudei constituia o mare teama politica.

Conducatorii iudeilor se temeau foarte mult de romani, sa nu le nimiceasca

tara si neamul si afirmau: <<De-L vom lasa asa, toti vor crede in El si vor veni
romanii si ne vor lua si locul si neamul>> (Ioan 11, 48). De aceea, dupa opinia
marelui arhiereu Caiafa, << este mai de folos sa moara un om pentru popor,
decit sa piara tot neamul>> (Ioan 11, 50). Astfel s-a ajuns la condamnarea lui
Iisus Hristos la moarte prin rastignire pe cruce, sub regele Iudeii Irod Antipa,
fiul lui Irod cel Mare.

Invatatura Lui. Iisus Hristos a vorbit si a lucrat in numele, cu autoritatea si

puterea lui Dumnezeu Tatal, a marturisit inaintea Apostolilor si a oamenilor
misiunea Lui dumnezeiasca, a avut o viata morala de o curatie si inaltime
unica si incomparabila. El a dat invaturi sublime in cuvinte, parabole si imagini
de o simplitate, sinceritate, adincime, frumusete si intelepciune supranaturala.
Invatatura Lui n-a fost depasita si nu poate fi depasita de nici una dintre
religiile naturale ale lumii, sau de vreun alt sistem de gindire religios, ea fiind
de origine dumnezeiasca, revelata.

Evanghelia, adica Vestea cea buna, propovaduita de Iisus Hristos este un

mesaj religios si moral, nu social, politic sau economic. Prin invatatura Sa,
Mantuitorul urmareste mintuirea omului, care inseamna curatirea si eliberarea
lui de pacate, restaurarea firii umane, reinnoirea, sfintirea si indumnezeirea
omului.

Ideea centrala a propovaduirii Mantuitorului este <<Imparatia lui

Dumnezeu>>sau <<Imparatia cerurilor>> (Matei 3, 2; 4, 17; 10, 7; Marcu 1,
15). Aceasta imparatie este inteleasa ca o noua ordine religioasa si morala a
lumii. Prin credinta intr-un singur Dumnezeu spiritual si nevazut, prin
respectarea virtutilor morale si a poruncilor divine, omul poate dobindi
multumirea si fericirea, chiar din timpul vietuirii pamaintesti, iar in viata de
dincolo, mintuirea si fericirea vesnica. In imparatia cerurilor, vor intra toti cei
ce cred in Iisus Hristos si in preceptele Lui, se renasc <<din apa si din
Duh>> (Ioan 3, 5), se schimba sufleteste si traiesc o viata religioasa morala
noua si curata.

Desi Iisus a predicat iudeilor, invatatura lui are caracter universal, fiind
destinata intregii lumi. El insusi ne incredinteaza: <<Si se va propovadui
Evanghelia aceasta a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate
neamurile>> (Matei 24, 14). Acestuniversalism religios, asa cum l-a vestit
Mantuitorul, era o noua conceptie, ca si toate marile adevaruri revelate de El.

In noua religie, ideea existentei unui singur Dumnezeu spiritual, nevazut,

inefabil si infinit este esentiala. Exista un singur Dumnezeu adevarat in trei
persoane sau ipostasuri: Tatal, Fiul si Duhul Sfint, care formeaza Treimea cea
de o fiinta si nedespartita. Ideea de Dumnezeu este mult adincita prin
invatatura lui Iisus Hristos si ea atinge cea mai inalta treapta a revelatiei
divine.

Prin Fiul Sau, prin Domnul Iisus Hristos, care a imbracat chip de om,
Dumnezeu Tatal S-a facut cunoscut oamenilor.

Iisus Hristos Si-a afirmat dumnezeirea Sa nu numai prin cuvintele si

invatatura Sa, ci mai ales prin faptele, minunile si profetiile Sale. Minunea cea
mai mare, care a confirmat ca El este cu adevarat Fiul lui Dumnezeu, este
invierea Sa din morti. De asemenea, propriile Sale profetii confirma
dumnezeirea Sa.

In invatatura crestina este implicata si conceptia despre om, antropologia,

care sta in strinsa legatura cu conceptia despre Dumnezeu. Sfinta Scriptura
invata ca omul a fost creat de Dumnezeu <<dupa chipul si asemanarea Sa>>
(Fac. 1, 27), ca implinire si desavirsire a intregii creatii. Chipul lui Dumnezeu
din fiinta omului orienteaza omul spre indumnezeire, iar dreptii care traiesc
viata curata si sfinta se fac << partasi firii dumnezeiesti>> –                    
                    (II Petru 1, 4). << Caci stim ca atunci cind se va arata
Iisus, ne incredinteaza Sf. Apostol Ioan, vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom
vedea precum este>> (I Ioan 3, 2).

In morala, Evanghelia lui Iisus Hristos aduce o innoire si un progres tot atit de
mare. Principiul si temeiul raporturilor dintre oameni este iubirea, iar semenii
nostri devin prin iubire fratii nostri.
Iubirea este cea mai mare porunca data de Iisus Hristos si cea mai mare
realizare a vietii crestine: iubirea fata de Dumnezeu, ca Tatal ceresc al tuturor
oamenilor, si iubirea de oameni ca fii ai lui Dumnezeu si frati ai nostri. <<Sa
iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, spune Domnul nostru Iisus Hristos, cu tot
sufletul tau si cu tot cugetul tau. Aceasta este marea si cea dintii porunca. Iar
a doua, la fel cu aceasta: sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti>>
(Matei 22, 37 – 39; Marcu 12, 29-31; Luca 10, 27).

Dupa marturia Sfintului Apostol Ioan, <<dragostea este de la Dumnezeu…

caci Dumnezeu este iubire. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel
dintii>> (I Ioan 4, 7-8, 19).

Iisus Hristos a adus nu numai ideea de iubire a aproapelui nostru, ci a si dat

pilda dumnezeiasca a unei vieti de iubire, bunatate, iertare si curatie
sufleteasca, la care fiecare trebuie sa nazuiasca, spre desavirsirea sa.

Astfel, Iisus Hristos a unit strins credinta si fapta, religia si morala. Prin
conceptia Sa spiritualista, prin accentuarea nemuririi omului si a raspunderii
lui inaintea lui Dumnezeu, prin curatirea si intensificarea sentimentului religios
si moral, prin conceptia despre Dumnezeu si om, Iisus Hristos a ridicat
considerabil sensul si valoarea religiei si a largit orizontul ei ca religie revelata,
dumnezeiasca.