UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATOLICĂ

ISUS CRISTOS ISTORIC ȘI

DOVEZILE EXISTENȚEI SALE

Lucrare la Teologie Fundamentală

Student: Gheorghe Andrei GHERGUȚ
Coordonator: pr. dr. Gabriel Iulian ROBU

IAȘI 2023
 CUPRINS

SIGLE ȘI ABREVIERI...............................................................................................................................3
INTRODUCERE.........................................................................................................................................4
Capitolul I: Biblia ca mărturie a existenței lui Isus Cristos.........................................................................5
Capitolul II: Persoana lui Isus Cristos în lucrarea Antichități iudaice a lui Iosif Flavius.............................7
1. Cine a fost Iosif Flavius?.................................................................................................................7
2. O descriere succintă a lucrării Antichități Iudaice...........................................................................7
3. Menționarea lui Isus Cristos în Cartea a XVIII-a.............................................................................8
4. Menționarea lui Isus Cristos în Cartea a XX-a.................................................................................9
Capitolul III: Procesul de judecată lui Isus - dovadă a existenței lui Isus .................................................10
1. Context istoric...............................................................................................................................10
2. Erori ale procesului juridic al lui Isus Cristos................................................................................11
CONCLUZIE............................................................................................................................................12
BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................13

2
 SIGLE ȘI ABREVIERI

Gen – Cartea Genezei

Mt – Evanghelia după Sfântul Matei
Mc – Evanghelia după Sfântul Marcu
Lc – Evanghelia după Sfântul Luca
In – Evanghelia după Sfântul Ioan
Dt – Cartea Deuteronomului
CBC - Catehismul Bisericii Catolice
LG – Lumen Gentium: Constituția dogmatică despre Biserică
Ed. – Editura
Vol. – Volumul
cf. - confer
nr. – numărul

3
 INTRODUCERE

Subiectul pe care doresc să-l abordez în această lucrare face referire la persoana
lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu. Mai exact, mă voi opri asupra unui aspect
controversat care de-a lungul vremii care a ridicat semne de întrebare și păreri
diverse. Istoricitatea persoanei lui Cristos, căci despre acest aspect este vorba, a
fost un subiect pus în discuție încă din primele secole ale creștinismului, instituită
de El.
Dovezile istorice prin care se arată că Isus a existat într-un timp și spațiu pe
pământ provin evident din religia creștină, dar există și surse din afara acesteia care
susțin problema propusă.
În primul capitol voi pune accentul pe principala sursă de informații care este
desigur Biblia, completată de documente ale Magisteriului Bisericii.
În cel de-al doilea și al treilea capitol perspectiva istorică o voi îndrepta spre o
surse extra biblice. Mai exact, în al doilea capitol voi prelua datele despre Isus
Cristos menționate în lucrarea Antichități iudaice a istoricului Iosif Flavius și le
voi compara cu sursele Biblice pentru a confirma că datele autorului fac referire la
aceeași persoană și că reprezintă o dovadă sigură a existenței lui Isus. În al treilea
capitol voi prezenta realitatea procesului juridic a lui Isus Cristos, încadrarea în
perioada lui Isus, dar și erori juridice ale acestuia.

4
 Capitolul I

Biblia ca mărturie a existenței lui Isus Cristos

Sfânta Scriptură conține adevărurile revelate ale Sfintei Treimi și planul de mântuire pregătit
pentru oameni încă de la crearea lumii. Conținutul prezintă parcursul de credință, istorie și
pedagogie a poporului evreu în raport cu Dumnezeu - YHWH (Vechiul Testament) și modelul
desăvârșit de urmat în virtute și comuniune cu Dumnezeu persoana lui Isus Cristos (Noul
Testament).
Dacă Dumnezeu, pentru a ne mântui, s-a revelat etapă cu etapă omului, după înțelesul și tipul
în care a trăit, aceasta trebuia să aibă o împlinire. Revelația și mântuirea s-au împlinit în persoana
lui Isus Cristos cel care a fost promis de la început pentru a scăpa omenirea de puterea celui rău:
„Acesta îți va pândi capul și tu îi vei pândi călcâiul” (Gen 3,15).
Isus este prezentat ca fiind Fiul lui Dumnezeu chiar de Creator: „Tu ești Fiul meu cel iubit, în
tine îmi găsesc toată plăcerea” (Lc 3,22). De ce era necesar ca Fiul lui Dumnezeu să vină printre
oameni și să devină om? Deoarece singurul mod de a se descoperi pe sine în mod desăvârșit a
fost acela de a fi ca noi și de a transmite adevărul divin prin limbaj omenesc. Totodată „Cristos,
pentru a împlini voința Tatălui, a pus început Împărăției Cerurilor pe pământ și ne-a revelat taina
sa, iar prin ascultarea sa a săvârșit Răscumpărarea”. (LG 3) Acest limbaj omenesc la Isus este
însăși viața sa, care prin moartea pe cruce și înviere, desăvârșește revelația, împlinește mântuirea
și mai mult perpetuează în Biserică, așa cum El a spus: „Faceți aceasta în amintirea mea!” (Lc
22,19).
Minunile care ne sunt relatate în Evanghelii întăresc existența istorică a lui Isus. Acestea nu
sunt decât manifestări ale puterii lui Dumnezeu pentru binele oamenilor. Spre exemplu în
episodul vindecării femeii în zi de Sâmbătă (Lc 13,10-17) „Isus o face sănătoasă, femeia s-a
îndreptat și slăvea pe Dumnezeu, ea cât și poporul care asistase la acest miracol” 1 Minunile au
făcut mai evidente naturile sale divină și umană, care au fost contestate sau denaturate în primele
secole ale creștinismului. Adevărul despre această realitate a celei de-a doua Persoane a Sfintei
Treimi, dar și a diferitelor erezii ale timpului au fost clarificate în primele patru Concilii
ecumenice (Niceea I, Constantinopol I, Efes și Calcedon), unde s-a definitivat Crezul Niceo-
1
Virgil IONICĂ, Miracolele lui Isus, Craiova 2020, pag 254.

5
Constantinopolitan. După dezvoltarea Sfintei Tradiții și a Magisteriului, plecând de la Crez,
„Biserica mărturisește astfel că Isus este în mod inseparabil Dumnezeu adevărat și om adevărat”.
(CBC 469) Acest adevăr confirmat de Biserică pune în lumină faptul că Isus Cristos a fost
prezent din punct de vedere istoric.
Sfânta Scriptură, Magisteriul Bisericii și Sfânta Tradiție reprezintă principalele izvoare care să
demonstreze existența istorică dar și transcendentală a lui Isus Cristos.

6
 Capitolul II

Persoana lui Isus Cristos în lucrarea Antichități iudaice a lui Iosif Flavius

1. Cine a fost Iosif Flavius?

Iosif Flavius s-a născut în anul 37 d. Cr. într-o familie de preoți cu rădăcini în dinastia
Hasmoneilor. A avut o educație solidă, aprofundând învățăturile fariseilor, saduceilor și
esenienilor, ajungând, conform autobiografiei sale să ajungă rabin la vârsta de 13 ani. Acesta s-a
înrolat în armata evreiască, unde a comandat, vreme de 16 ani, un detașament din Galileea. Încă
din tinerețe a fost un remarcabil apărător al evreilor, mergând chiar până la Roma ca să le apere
interesele. S-a implicat în revolta evreilor contra Romei, care izbucnise în anul 66 d. Cr. și care
s-a încheiat în anul 70 d. Cr. prin devastarea Ierusalimului și a Templului. La Roma a primit
cetățenie romană, luându-și supranumele de Flavius. A murit probabil în jurul anului 100.
Viețuind între anii 37-100, el a consemnat în detaliu istoria poporului evreu de la origini până
în momentul distrugerii Ierusalimului, de către romani, in anul 70. Acest eveniment fiind
prezentat în cartea ce povestește Primul Război Iudeo-Roman intitulată Războiul Evreilor, scrisă
în 7 volume..
Iosif Flavius este cel care a dat primele mărturii extra-biblice despre Isus Cristos în lucrarea
Antichități Iudaice.

2. O descriere succintă a lucrării Antichități Iudaice

Această lucrare a fost definitivată de Iosif Flavius la Roma în jurul anului 94. Scrierea are
două volume în care sunt relatate vechea istorie evreiască de la facerea lumii la perioada
împăratului Nero. În primul volum este cuprinsă perioada de la Adam până la moartea regelui
Nabucodonosor, adică istoria poporului evreu în realitatea Orientului 2, pentru ca în al doilea
volum să se treacă de la evenimentele de după exilul babilonian, la evreii care au tranzitat epoca
elenistă și mai apoi cea romană până în 70 d. Cr.

2
Cf. Josephus FLAVIUS, Cuvânt asupra ediției în Antichități iudaice, Vol. 1, Ed. Hasefer, București 2001, pag. X.

7
 3. Menționarea lui Isus Cristos în Cartea a XVIII-a
Isus Cristos a fost, este și va fi mereu una dintre cele mai mari disputate persoane ale istoriei,
fie din punct de vedere teologic, moral, istoric, existențial și lista poate continua. Pe lângă ceea
ce Biblia și Biserica ne oferă despre Isus Cristos, există și surse externe care ar face trimitere la
existența istorică a lui Isus Cristos pe pământ.
Așa cum am menționat istoricul Iosif Flavius amintește în lucrarea Antichități iudaice pe un
anume Isus Cristos, care, după relatarea autorului, coincide cu Isus Cristos cel trimis de
Dumnezeu, promis pentru mântuirea lumii de robia păcatului.
Capitolul III al cărții XVIII, unde se găsește menționarea despre Isus, sunt cuprinse
evenimentele perioadei în care „tetrarhii Herodes și Philippos au construit orașe în onoarea lui
Caesar”3. Totul începe cu Pilat care încalcă legile și sacralitatea specifice iudeilor, stârnind
răscoală în popor.
În această perioadă este încadrat și persoana lui Isus. Autorul face și o descriere a faptelor,
influenței, morții, învierii și a ceea ce a urmat după El. De aici putem verifica faptul că persoana
menționată este acel Isus Cristos care este „Cuvântul (care) s-a făcut trup și a locuit între noi” (In
1,1). Așadar vom analiza aceste aspecte pentru a arăta faptul că Iosif Flavius vorbește despre
Cristos.
Din cuvintele „ un om înțelept, dacă poate fi numit aievea om” 4 se pot naște mai multe
ipoteze. Prima ar fi aceea că Isus nu era om, ceea ce nu poate fi adevărat odată ce a fost
menționat în lucrare, fapt care introduce o a doua ipoteză, și cea mai plauzibilă, care ar enunța
ideea despre Isus care este mai mult decât un om, adică are o natură supranaturală sau divină. În
rândul evreilor această particularitate a stârnit multe idei despre cine ar fi Isus: „ << Cine spun
oamenii că este Fiul Omului? >>. Ei i-au spus: << Unii, [Ioan Botezătorul], alții, [Ilie], alții,
[Ieremia sau unul dintre profeți] >>”. (Mt 16,13-14). În continuare se spune că a făcut minuni.
Minunile făcute de Isus nu sunt magie deoarece „ miracolul este explicat ca un fenomen ce
depășește capacitatea noastră de înțelegere, așa că trebuie acceptat așa cum este prezentat.” 5, deci
implică credința în Dumnezeul și omul Isus.
Când autorul spune despre Isus că este Cristos, afirmă de fapt misiunea lui. „Cristos vine din
traducerea grecească a termenului ebraic << Mesia >> care înseamnă << uns >>.”(CBC 469). Ba mai

3
Josephus FLAVIUS, Antichități iudaice, Vol. 2, Ed Hasefer, București 2001, pag 435.
4
IDEM, pag 446.
5
Virgil IONICĂ, Miracolele lui Isus, Craiova 2020, pag 20.

8
mult acesta a fost răstignit, iar mai apoi „ li s-a arătat a treia zi iarăși viu, așa cum au prezis
profeții trimiși de Dumnezeu”6. Este de mirare faptul că autorul, care este de origine ebraică, să îl
arate pe Isus – Mesia, deoarece la evrei „în ceea ce privește învățătura mesianică, (...) pentru ei
Mesia este întruchiparea unui lider politico-militar, care va reface conceptul de stat (autocrat și
teocrat)”.7

4. Menționarea lui Isus Cristos în Cartea a XX-a

Cartea aceasta conține un pasaj unde este făcută o referire la Isus Cristos în capitolul IX, mai
exact în paragraful 1. În acest loc nu se face o referire directă la Isus, ci se spune că „ Albinus
(...). A convocat sinedriul la judecată și l-a adus în fața lui pe fratele lui Isus, denumit Hristos (el
se chema Iacob)”8.
Ne putem întreba aici, fără a cunoaște celelalte surse, dacă Cristos era Iacob sau Isus. Cu
siguranță Isus este Cristos, deoarece găsim în Evanghelia după Sfântul Marcu următoarele: „ Nu
este oare acesta lemnarul, fiul Mariei, fratele lui Iacob, al lui Ioses, al lui Iuda și Simon? Și
surorile lui nu sunt oare aici, la noi?” (Mc 6,3). În acest pasaj evanghelic este vorba despre
indignarea cunoscuților atunci când Isus, care este Cristos cu autoritate, vine în patria sa unde
oamenii îl cunosc ca fiul lui Iosif și evident îi cunosc și rudele.
Textului istoric al lui Iosif Flavius, mai sus analizat, cuprinde date foarte clare despre
persoana lui Isus Cristos, adică identitatea, activitatea și influenta pe care acesta a avut-o în
lumea iudaică și mai apoi în întreaga lume.

6
Josephus FLAVIUS, Antichități iudaice, Vol. 2, Ed. Hasefer, București 2001, pag 446.
7
Ionuț Adrian PĂTULARU, Conceptul de mesianism la poporul evreu în Teologie și educație la Dunărea de
jos18, Ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos 2020, pag. 448.
8
Josephus FLAVIUS, Antichități iudaice, Vol. 2, Ed. Hasefer, București 2001, pag 571.

9
 Capitolul III

Procesul de judecată lui Isus - dovadă a existenței lui Isus

Atunci când o asupra unei persoane este adusă o acuzație care necesită o sentință este necesar
un proces juridic prin care se analizează faptele care au dus la necesitatea unei răspunderi în fața
legii, martorii, probele și alte componente care pot ajuta în determinarea adevărului și aplicarea
sentinței în cel mai just mod posibil.
În toată istoria au existat numeroase procese cu o diversitate de particularități datorită cărora
au rămas în istorie. Dintre toate procesele juridice ale istoriei „a existat unul care le întrece pe
toate prin dimensiunile sale și prin importanța sa. Acela este procesul lui Iisus.”9

1. Context istoric
Perioada în care Isus a fost judecat, condamnat și ucis prin răstignire este epoca romană a
poporului iudeu.

Imperiul Roman era condus de către Tiberius Caesare Augustus (...), cunoscând că Pilat din Pont
sau Ponțiu Pilat a fost al cincilea prefect al Iudeei între anii 26–36 și luând în calcul că în perioada
procesului lui Iisus suveranul local era tetrarhul Galileei și Pereei Irod Antipa, fiul lui Irod cel
Mare, datarea evenimentului care a marcat și schimbat definitiv istoria lumii devine
posibilă.10

Procesul lui Isus a avut loc acum două mii și ceva de ani, într-un timp în care Iudeea, căci
acolo a avut loc acest proces, era condusă atât de forța militară romană (Ponțiu Pilat) care deținea
controlul asupra teritoriului, cât și de forța religioasă a colectivului de la Templu numit
Sinedriu.11 Mai mult după Evanghelii procesul lui Isus a avut loc într-o zi de vineri, după ultima
cină de joi. Perioada activității lui Isus „care nu s-a produs decât după predica lui Ioan
Botezătorul – plasată între 27 și 28 septembrie, anul 15 al împăratului Tiberiu, cum ne

9
Mihai NEGUSTOR, Caiete de antropologie istorică, anul XIX, nr. 1 (36), Ianuarie–Iunie 2020, pag.214.
10
Liviu Bogdan CIUCĂ, Procesul lui Isus – Cronica unei erori judiciare... anunțate! în Revista „Dreptul” ,nr. 04,
Uniunea Juriștilor din România, 2021, pag. 9-10.
11
Ibidem, pag 10.

10
relatează Luca Evanghelistul”12, procesul lui Isus are dată corespondentă „7 aprilie, 30 (după
calendarul creștin), respectiv 14 Nisan, în ajunul Pesahului din anul 3790 de la facerea lumii
(conform calendarului ebraic)”13

2. Erori ale procesului juridic al lui Isus Cristos

Procesul de judecată și condamnare la moartea pe cruce a lui Isus s-a desfășurat în ajunul
Paștelui fapt care a accelerat procedurile, dar care a făcut ca procedurile adoptate să nu fie
întocmai cu legile. Au existat mai multe fapte și proceduri adoptate cu referire la Isus aplicate
greșit și care îl încadrează pe Isus în acea perioadă, când influenta Sinedriului era foarte
puternică. Trei dintre acestea au fost:
a) Arestarea lui Isus a avut loc noaptea
Când Isus era în Grădina Măslinilor, cunoscând că a sosit momentul să fie glorificat de și în
Dumnezeu (cf. In 17,1) a fost luat printr-un flagrant, iar, conform legii iudaice, „acțiunile de
acest gen trebuie să se desfășoare ziua pentru ca „nimic să nu se petreacă în ascuns“14

b) Isus a fost arestat fără a exista acuzația a cel puțin doi martori
Într-un proces de acest gen trebuie să existe o plângere, doar că, în conformitate cu legea
mozaică, trebuia să fie adusă de două persoane, dar și ca aceasta să fie aceeași la ambele părți.
„Mărturia lor constituia capul de acuzare pe baza căruia învinuitul era arestat. Nu se lua în calcul
depoziția unui singur martor”15 (cf. Dt 19:15).

c) Nu a existat mici o acuzație inițială împotriva lui Isus

Așa cum am amintit mai sus, acuzațiile a două persoane dau startul unui proces, nu invers.
Aceasta este una dintre erori, deoarece în textul sacru este scris: „Arhiereii și tot Sinedriul căutau
o mărturie falsă împotriva lui Isus ca să-l dea la moarte, dar nu găseau, deși s-au apropiat mulți
martori falși.” (Mt 26,59-60)

12
Mircea DUȚU, Procesul lui Isus, Ed. NEVERLAND, București 2017, pag 33.
13
Ibidem, pag 3.
14
Avocatul Poporului, Nr. 4-7, 2015, pag 46.
15
Ibidem, pag 47.

11
 CONCLUZIE

Așadar, persoana lui Isus Cristos, nu numai că a existat din punct de vedere
istoric, dar a schimbat istoria lumii, atât în ceea ce privește creștinismul în raport
cu celelalte religii și popoare, dar mai ales la modul omului de a se raporta la lume,
viață, istorie și cultură.
Este adevărat că problema istoricității lui Isus, adică existenta sa ca om pe
pământ, a creat dubii, dezbateri, erezii și multe alte probleme chiar în biserica
creștină a primelor secole. Cu toate acestea persoana lui Isus a rămas în istorie
datorită acestor multiple evenimente, căutări și probleme, căci dacă acesta nu ar fi
existat, nu s-ar fi pus problema în acest caz. Astfel avem diverse documente care
arată că Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu Logosul care „s-a făcut trup și a locuit
între noi”(In 1,14) a intrat în istorie.

12
 BIBLIOGRAFIE

Avocatul Poporului, Nr. 4-7, 2015

Biblia Catolică - https://bibliacatolica.ro/.
CBC, Arhiepiscopia Romano-Catolică de București, Ed. LIBRERIA EDITRICE
VATICANA, Vatican 1993.
CIUCĂ Liviu Bogdan, Procesul lui Isus – Cronica unei erori judiciare... anunțate! în Revista
„Dreptul”, nr. 04, Uniunea Juriștilor din România, 2021.
DUȚU Mircea, Procesul lui Isus, Ed. NEVERLAND, București 2017.
FLAVIUS Josephus, Cuvânt asupra ediției în Antichități iudaice, Vol. 1, Ed. Hasefer,
București 2001.
FLAVIUS Josephus, Antichități iudaice, Vol. 2, Ed Hasefer, București 2001.
IONICĂ Virgil, Miracolele lui Isus, Craiova 2020.
PĂTULARU Ionuț Adrian, Conceptul de mesianism la poporul evreu în Teologie și
educație la Dunărea de jos18, Ed. Arhiepiscopiei Dunării de Jos 2020.
NEGUSTOR Mihai, Caiete de antropologie istorică, anul XIX, nr. 1 (36), Ianuarie–Iunie
2020.

13