Sunteți pe pagina 1din 23

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU FACULTATEA DE TEOLOGIE ANDREI SAGUNA SIBIU ACTUALITATEA TEORIEI LOGOSULUI LA SFNTUL MAXIM MRTURISITORUL

ORUL N CONSTIINA CRESTINULUI DE AZI TEZ DE DOCTORAT rezumat Conductor stiinific Arhid.Prof.Univ.Dr. Constantin Voicu Doctorand Pr. Spiridon Ioan Sebastian SIBIU 2010 REZUMAT
Lucrarea de fa porneste de la premisa c viaa este aspectul fundamental al participrii creaturilor la Logos printr-o existen fundamental eclesial. De aceea, omul , cunun a creaiei, ajunge n ipostaza de a nelege tot ce-l nconjoar prin descoperire dumnezeiasc n Biseric .Omul a fost menit de Dumnezeu s fie legtura dintre cer si pmnt ca s se nale cu ntreaga creaie spre Dumnezeu pentru a se putea mprtsi deplin de nemurirea si desvrsirea Acestuia Fii , dar ,desvrsii precum Tatl vostru Cel ceresc desvrsit este. ( Matei 5,48 ) . Prinii Bisericii sunt fermi n aceast privin Omul, care a fost zidit pentru a se putea bucura de bunurile dumnezeiesti, trebuia s aib sdit n el o nrudire fireasc cu cel din care se mprtseste. 1 Viaa se dovedeste a fi astfel att un imens proces soteriologic, ct si discurs epistemologic si nu de puine ori suntem tentai s acceptm diverse realiti fr a deine o viziune coerent asupra acestora. nvtura de credin afirm n acest sens faptul c legtura dintre Dumnezeu , om si Biseric n Hristos se realizeaz prin Duhul

Sfnt ca izvor al luminii necreate care se revars n Biseric si cosmos de la Tatl prin Fiul n Duhul, pentru ca n Duhul si prin Fiul credinciosii s accead la Printele ceresc. Realitatea integratoare a acestei relaii este Logosul , Cuvntul lui Dumnezeu . Aceasta este raiunea pentru care Sfntul Maxim Mrturisitorul afirm c primul om era chemat s adune n fiina sa toat lumea creat si n acelasi timp s ating unirea deplin cu Dumnezeu si astfel s confere ntregii creaii starea
1 Sfntul

Grigorie de Nyssa Marele cuvant catehetic, col. PSB vol. 30, studiu introductiv, traducere si note de Pr. Prof. Teodor Bodogae EIBMBOR, Bucuresti,1998,p.5

ndumnezeit. 2 Opus acestei chemri iniiale paradigma existenial a omului modern ncearc s asume un demers care s modifice autonom universul, constiina personal fiind presupus ca o for modelatoare n univers. 3Omul si traseaz astfel o ngrdire ontologic fiind n imposibilitatea de a-si depsi singur natura .Aceast limitare nu poate fi desfiinat dect prin asumarea unui reper unic, desvrsit care se manifest si se druieste. Crestinii nu pot fi una dect n Hristos, n Dumnezeu, asa cum nsusi Mntuitorul spune: Ca toi s fie una, dup cum Tu, Printe, ntru Mine si Eu ntru Tine, asa si acestia n Noi s fie una( Ioan 17,21). 4Iar martorul vzut al acestei uniti nevzute, dar trite , este Biserica, chip al Logosului . Lucrarea Bisericii este lucrarea lui Dumnezeu prin oameni, prezen deplin a Logosului. Biserica se manifest n acest context ca manifestare a raiunilor corecte ale vieii crestinului si ale universului . Stim asta deoarece raionalitatea lumii create este nrdcinat n Dumnezeu, si n acelasi timp este pentru om si culmineaz n om. Raiunea suprem a Logosului divin de altfel atrage la sine si urc mintea uman pe treptele contemplaiei naturale a raiunilor din lucruri. 5 Mreia omului rezid astfel n destinul lui, cel

al ndumnezeirii pe care l arat chipul lui Dumnezeu care presupune prezena indestructibil a harului naturii umane, implicat n nsusi actul credinei.6 Pentru Biseric nu exist ndoial asupra veridicitii acestei viziuni propuse de Sfntul Maxim Mrturisitorul, dar omul modern si mai ales postmodern are nevoie de argumentri si demonstraii strict stiinifice pentru a declara o teorie ca fiind adevrat. Uneori epistemologia stiinific, blocat o mare perioad de timp n prejudecile iluministe pare acum a se apropia intuitiv de perspectivele unei
2 Christos

Yannaras, Abecedarul credinei, ed. Bizantin, Bucuresti 1996, p.85 Ionescu, Elemente de epistemologie comparat , n Stiin si Teologie ,coordonator Pr.Prof.Dr. Dumitru Popescu, ed . XXI: Eonul dogmatic, Bucuresti 2001, pp.97-99 4 Biblia sau Sfanta Scriptur, EIBMBOR, Bucuresti ,1988 (toate trimiterile scripturistice ale lucrrii aparin aceastei ediii). 5 .***** Filocalia, vol.al III-lea, trad. si aparat critic de Pr. Prof. Dr . Dumitru Stniloae ,ediia a IIa, ed.Harisma,Bucuresti,1994, pp .97-99 6 Paul Evdokimov, Ortodoxia, EIBMBOR, Bucuresti 1996, p.80
3 Pr.Rzvan

cunoasteri mai profunde, de spiritul explorrii teologice. Cunoasterea teologic are drept finalitate sfinirea si desvrsirea celui care particip la relaia fireasc dintre Logosul Hristos si om . Una dintre cele mai importante contribuii n eliminarea gndirii eretice a fost cea a Sfntului Maxim Mrturisitorul . El a precizat ntr-un mod coerent invtura despre deplintatea umanitii asumate de Fiul lui Dumnezeu prin ntrupare7, pentru restaurarea ei din slbiciunea n care a czut prin pcatul despririi de Dumnezeu. Demersul su a venit ca o continuare natural a operei de sintetizare a credinei n cadrul unui sistem la care au participat si Sfinii Prini anteriori lui , Sfntul Maxim ncadrndu-se n contextul unei epoci n care erezia devenise subtil n expresie ( cazul monotelismului ) , dar la fel de

agresiv ca ntotdeauna.8 Gndirea maximian a stiut s asume si s valorifice aspectele necesare ale gndirii naintasilor si, venind la rndul ei cu noi concepte ( teoria raiunilor din creaie ) prin care s fie exprimat mai clar credina crestin. n ceea ce priveste secolul al VII-lea perioada istoric n care a trit Sfntul Maxim Mrturisitorul - trebuie s spunem c acesta este unul dintre cele mai complexe veacuri ale existenei Imperiului Bizantin prin aceea c n aceast perioad statul si Biserica cunosc transformri eseniale n raport cu epoca anterioar . Conform unui eminent istoric veacul al VII-lea reprezint una dintre cele mai laborioase perioade din istoria Bizanului . 9 S-au scris destul de multe lucrri referitoare la aceast perioad istoric , iar aprecierile sunt destul de variate ncepnd de la consideraia c reprezint epoca de tranziie de la Antichitate la Evul Mediu sau aceea de Dark Age .10 Bizantinii au de
7 Pr.

Prof. Dr.Dumitru Stniloae , Hristologia Sfantului Maxim Mrturisitorul, n volumul: Studii de Teologie Dogmatic Ortodox, Craiova, 1991, p. 56 8 Diac Viorel Ioni, Sinodul al VI-lea ecumenic si importana sa pentru ecumenismul actual, n Studii Teologice , XXX(1978), nr. 5-8, p. 407. 9 S. Brezeanu , O istorie a imperiului Bizantin ,ed . Albatros , Bucuresti, 1981 , p.43 10 A.N. Stratos , Byzantium in the Seventh Century , 5 vol , trad. In englez , Amsterdam , 1968-1980 , dar si J.F. Haldon , Byzantium in the Seventh Century . The Transformation of a Culture , Cambridge UP , 1990.

nfruntat acum adversari redutabili att pe plan intern , ct si extern . n consecin , multitudinea de frmntri interne , dar si costisitoarele eforturi militare menite s anihileze dusmani tradiionali ai Imperiului , cum este cazul persilor mpotriva crora Heraclie (610 641) angajeaz un mare efort militar , aduc cu sine slbirea rezistenei statului . n acest context apare o nou primejdie , mult mai grav dect oricare dintre cele anterioare, anume cea reprezentat de tnrul califat arab , cel care , n lupta sa mpotriva Bizanului , mobilizeaz toate forele Orientului antic ostile elenismului , crestinismului si culturii grecoromane . Pentru a supravieui statul bizantin are nevoie de profunde

transformri . Dac mai adugm la acestea si pierderile teritoriale n uma crora Asia Mic devine coloana vertebral a statului , vom nelege motivaia real a transformrilor din plan administrativ , social si militar . Evoluia gndirii si cugetrii duhovnicesti a Sfntului Maxim n cadrul epocii sale a fost una ascendent, literatura teologic romneasc admind c au existat trei etape ale formrii spirituale n scrierile maximiene si fiecare dintre aceste trei etape atitudinea a fost diferit , n funcie de mprejurrile existente. 11 Prerea majoritii specialistilor este c Sfntul Maxim Mrturisitorul a avut ca maestri patristici n fundamentarea nvturii sale pe Sfntul Grigorie de Nazianz si pe Sfntul Dionisie Areopagitul.12 Hans Urs von Balthasar considera c Sfntul Maxim Mrturisitorul reprezint punctul de trecere de la patristica greac la teologia bizantin si occidental . Prima etap cuprins ntre anii 614-626 ar putea fi considerat una de noviciat n scrierile duhovnicesti pentruc Sfntul Maxim se apleac acum mai mult spre aspectele practice ale vieii A doua etap cuprins ntre anii 626-638 este perioada n care Sfntul Maxim aprofundeaz
11Cf.

Pr. Prof.Dr. Dumitru Stniloae n prefaa la Sfntul Maxim Mrturisitorul Ambigua, col.PSB vol.80, EIBMBOR, Bucuresti,1983. 12 Lector Dr. Pr. Nicolae Chifar , Universalitatea si actualitatea invturilor patristice n Candela Moldovei , nr.1, 1998

bazele teologice ale existenei cu o evident influen areopagitic si evagrian. ntre 626 si 632 (cnd se afl cu Sofronie n Africa) trebuie sa fi fost scrise cele 4 epistole catre Ioan, episcop al Cyzicului, prin care l roag s adune la sine pe monahii mprstiai din mnstirea sa si pe fostul egumen George. Se poate ca ceva nainte de aceste epistole, Maxim n cltoriile sale s fi petrecut ctva timp

la Ioan si s fi citit si discutat mpreuna pe Grigorie de Nazianz. A treia etap este cea a disputelor monotelite propriu-zise ,perioada inaugurat de publicarea n 638 a E-ului lui Heraclie, decret ce determin angrenarea energic a Sfntului Maxim n combaterea monotelismului. Toate lucrrile din perioada aceasta sunt scrieri izvorte din raiuni practice si cerine ale timpului istoric de atunci, si sunt rezultatul unor dispute ocazionale, neavnd caracterul unor opere asiduu elaborate, ci se prezint ca mici tratate menite s clarifice anumite nelmuriri. Cuvintele Printelui Stniloae referitoare la rolul Sfntului Maxim n epoca sa si influena lui asupra teologiei ortodoxe n general delimiteaz si liniile directoare ale cugetrii maximiene : Sfntul Maxim pseste ca aprtorul integritii umanului n divin, dezvoltnd ceea ce Calcedonul afirmase n mod concentrat. El si propune, n acest scop, s arate cum se menine natura uman integral n unirea cu divinul n Hristos si n viaa noastr etern n Dumnezeu. Pentru aceasta era necesar s explice mai pe larg ce este natura uman si care este raportul ei cu Dumnezeu. Sfntul Maxim este primul care intreprinde ntocmirea unei antropologii teologice, sau a unei antropoteologii. Soluia problemei el o gseste n ideea de conformitate, sau de armonie a umanului cu divinul. Si pentru c umanul e nrdcinat n cosmos, Sfntul Maxim include n aceast armonie si cosmosul. Nimic, din creaie nu se pierde n Dumnezeu, ci totul se ndumnezeieste si se desvrseste. Astfel Sfntul Maxim a devenit iniiatorul unei mari sinteze teologice si spirituale mai ample, mai complexe, mai echilibrate, mai dialectice, deschiznd nu numai perioada gndirii bizantine, ci si perioada gndirii timpurilor mai noi.13
13 Pr.Prof.Dr.Dumitru

StniloaeNatur si har in teologia bizantin n Ortodoxia",an. XXVI,1974,nr.3,

p. 396

Opera Sfntului Maxim a aprut n literatura teologic romaneasc n special prin strdania Printelui Profesor Dumitru Stniloae cel care a tradus majoritatea lucrrilor maximiene , iar mai nou cel mai important traductor si

comentator al operei sfntului este Arhidiacon Profesor Doctor Ioan Ic jr. . Trebuie precizat de pe acum faptul c efortul de traducere a operei Sfntului Maxim n limba romn a aprut ca un demers de sincronizare cu eforturile editoriale din Occident , acolo unde opera maximian a cunoscut o intens si ampl dezbatere prin lucrri care ncercau s ofere o exegez asupra scrierilor celui care a fost numit adevratul Printe al teologiei bizantine14. Astfel c am punctat principalele etape n propagarea operei maximene n cultura occidental si apoi n cea de la noi pentru a nelege corect n acest ansamblu poziionarea teologiei romnesti . Sfntul Maxim Mrturisitorul este prezent n constiina teologic romneasc ca autorul cel mai ndreptit pentru epoca sa s aduc precizri si clarificri asupra nvturii despre deplintatea umanitii asumate de Fiul lui Dumnezeu prin ntrupare, cu scopul de a o ridica si restaura din starea ei ulterioar svrsirii pcatului strmosesc.15 Contextul istoric si teologic n care si-a desfsurat viaa Sfntului Maxim avea anumite particulariti care au determinat o abordare nuanat n afirmarea ortodoxiei si n combaterea ereziilor care nc mai zguduiau Biserica. 16 Viziunea asupra Logosului ncepnd cu Heraclit din Efes si pn la Sfntul Maxim Mrturisitorul prin evoluia ei arat n mod cert profundele transformri istorice , culturale si religioase n perioada dintre 430 . Hr. si 662 d.Hr. Personalizarea treptat a unui concept marcheaz o acomodare natural a omului cu realitatea tutelar a universului , Dumnezeu. Logosul crestin este o persoan
14 John

Meyendorff Teologia bizantin, tendine istorice si teme doctrinare , EIBMBOR , Bucuresti, 1996, p.37 15Arhid. Prof. Dr . Ioan Ic jr. Definiia hristologic a Sinodului VI ecumenic si importana ei dogmatic si simbolic , n Mitropolia Ardealului , an. XXXII, 1987, nr. 1, p.23 16 Petre Florea Opera exegetic a Sfantului Maxim Mrturisitorul ed. Academos, Trgu Mures,1998

istoric,concret,avnd ipostaz proprie si atributele unei persoane;este Iisus din Nazaret , Fiul ntrupat al lui Dumnezeu,prin care s-au fcut toate,este

mpreun-creator al lumii din nimic. El uneste n persoana Sa,prin ntrupare,firea dumnezeiasc si omeneasc,fiind si Dumnezeu si om. Semnificaia de baz a expunerii ioaneice se refer la termenul Logos ca fiind Cel care l reveleaz definitiv si desvrsit pe Dumnezeu si i nfptuieste lucrarea .17 Astfel,nvtura despre Logos a Sfntului Evanghelist Ioan primit din Vechiul Testament , este n deplin acord cu principiile de baz ale credinei crestine, c Logosul a existat mai nainte de veci la Dumnezeu si nu a fost creat n timp.18 Ceea ce aduce nou viziunea maximian asupra Logosului este convingerea Sfntului Maxim c ndumnezeirea nu se realizeaz numai dup natura uman, desi omul este creat dup chipul lui Dumnezeu. Relaia omului cu arhetipul su nu implic, n consecin, o astfel de participare, cum ar presupune o unitate ontologic. Dumnezeu si omul isi sunt paradigme unul altuia n viziunea maximian . Arhetipul omului este Logosul, dar nu El pur si simplu ca persoan a Sfintei Treimi, ci Logosul intrupat. Nu are importan faptul dac Hristos a existat sau nu istoric n timpul creaiei lui Adam, El este realitatea supratemporala a lui Dumnezeu mai intai nscut decat toat zidirea(Coloseni 1,15). Nu trebuie uitat nici aceea c deodat cu apariia arhetipului dumnezeiesc va aprea si lumea n forma ei desvrsit, nvesnicit. 19 Pentru c dac omul pentru care a fost fcut ntreaga creaie material, a rsrit pe pamnt ultimul dup toate creaturile, atunci este negresit, si logic ,ca Hristos Care reprezint scopul ntregii creaii materiale si spiritual s fie posterior lui Adam. Faptul c Adam a fost creat dup Hristos ca Model nseamn c el
17 Monica

Brosteanu , Numele lui Dumnezeu in Coran si Biblie , ed. Polirom ,2005, Iasi , p. 220 Chiescu Paradigmele divine si problemele pe care le ridic pentru teologia dogmatic n Ortodoxia , nr.1, 1958, p.33 19 Hans Urs von Balthasar , Die "gnostischen" Centurien des Maximus Confessor , p. 45 n Filocalia, vol.al III-lea,ediia a III-a,ed.Harisma,Bucuresti,1994, p. 21
18 Nicolae

trebuia s se nale la Arhetipul lui sau mai exact s se cureasc si s iubeasc pe Dumnezeu n asa msur nct Dumnezeu s vin s se slsluiasc n el, Logosul s se uneasc ipostatic cu omul si astfel s apar n istorie Hristos, s se arate DumnezeuOmul. Deci, omul merge spre Hristos devenind cu att mai mult el nsusi cu ct nainteaz mai mult spre unirea cu Chipul dup care a fost creat.20 Originalitatea teoriei Logosului la Sfntul Maxim Mrturisitorul rezid n faptul c ntruparea istoric deplin a lui Dumnezeu realizat n umanitatea lui Iisus Hristos , Cuvntul lui Dumnezeu fcut om pentru noi si pentru mntuirea noastr, nu epuizeaz n evenimentul ei ntreaga iconomie a mntuirii , ci este intim legat de lucrarea Sa ca Logos divin preexistent , n creaia lumii si inspiraia Scripturii , care realizeaz o prezen real a Sa att n raiunile de existen ale creaturilor ntregului cosmos , ct si n cuvintele si poruncile Scripturii . Sfntul Maxim vorbeste despre o ntreit ntrupare a Logosului divin ntr-o evoluie gradual : a. ntruparea Logosului n logoii creaturilor la creaie ; b. ntruparea Logosului n logoii Scripturii; c. ntruparea Logosului n fiecare dintre noi . Ideea crestin a unor ai creaiei legai de Logosul Hristos a fost dezvoltat de Sfntul Maxim pornind de la fundamentarea teologic exprimat de predecesorii si evident fiind influena gndirii unor personaliti ca Origen, Sfntul Atanasie , Evagrie, Sfntul Chiril al Alexandriei si Dionisie Areopagitul. Ceea ce-l difereniaz ns de acestia este faptul c aceast idee se integreaz adnc ntr-o viziune personal a prezenei tainice si ndumnezeitoare a Logosului n lume. Logosul n viziunea maximian este deci mplinirea omului ca persoan; natura uman si gseste n Ipostasul divin mplinirea sa ipostatic, n consecin , firea uman se vede mplinit si pe planul raiunii ontologice n
20 Panaiotis

Nellas, ,Omul- animal indumnezeit, ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 71

Ipostasul raiunii divine. Raiunea si voina uman asumate de Ipostasul Logosului, nestnd ntr-un ipostas uman propriu care s poat individualiza folosirea raiunii si voinei n mod contrar altora, ci fiind ipostaziate n raiunea si voina personal divin, care sunt modelul adevrat al lor, sunt actualizate ca raiune si voin ntr-un mod favorabil tuturor firilor umane, avnd o mare putere de atragere a lor la unitate. Coninutul viziunii sale cosmice are n centrul ei ntruparea Fiului lui Dumnezeu si urcusul() omului spre ndumnezeire, care const n restaurarea chipului lui Dumnezeu n om, ntunecat prin pcatul originar, premiza fundamental pentru actualizarea asemnrii cu Dumnezeu dup har a omului. Acesta este elul urcusului omului spre ndumnezeire, care se realizeaz prin curirea de patimi si prin cunoasterea n duh a raiunilor lumii, care sunt primele dou trepte ce anticipeaz pe cea de a treia: unirea cu Dumnezeu si contemplarea n lumina Lui direct a raiunilor tuturor lucrurilor. Este vorba aici de o miscare natural care nu este doar a omului. Ea nsufleeste ntregul univers si fiecare faptur e un impuls dat firii si susinut n ea de Dumnezeu n calitate de cauz si int final a ei. 21 Teoria Logosului la Sfntul Maxim este cea care expune sistematic n cadrul crestinismului o relaie de unitate ntre om si Dumnezeu pe baza participrii ascendente a creaturii spre Creator. Aceast participare a fost neleas ntrun mod specific de gndirea maximian care a venit cu propria viziune integrat armonios n teologia si tradiia Bisericii Ortodoxe. Sfntul Maxim Mrturisitorul a nsemnat un moment de excelen n istoria Bisericii pentru c a stiut s dezvolte un sistem teologic axat pe aspecte definitorii pentru existena crestinului din orice vreme. Fiecare crestin si asum unicitatea ca o consecin , paradoxal aparent , a unitii dintre el si Logos fiindc n absena unei uniti termenul absolut spre care s-ar putea raporta o existen nu ar mai putea da
21 Remus

Rus , Sfantul Maxim Mrturisitorul - om al vieii in Dumnezeu, sursa http://www.crestinortodox.ro/Sfantul_Maxim_Marturisitorul____om_al_vietii_in_Dumnezeu-12220221.html

nastere unei relaii . Iar numai pe baza unei relaii cu Logosul omul si manifest natura. Pentru Sfntul Maxim, care interpreteaz tradiia patristic anterioar lui ,orice natur raional este fcut dup chipul lui Dumnezeu, de aceea omul este destinat nu numai la a fi, ci mai ales la a fi vesnic. Acest deziderat implic ns un acord ontologic ntre voina uman , cea care dup cdere se manifest ntrun dualism al opiunilor , si voina lui Dumnezeu . Preocuparea oamenilor pentru a descoperi nvtura lui Dumnezeu si sensul ultim al acesteia este o certitudine si nu un deziderat. Chemarea este a tuturor . n acest caz, soteriologia este via crestin n plintatea sa, demers secund al ntruprii, fundament al catehezei crestine si prilej deplin de (re)cunoastere a Logosului n fiecare si n viaa , credina si gndirea oricrui crestin. O dat cu evenimentul ntruprii, care constituie crezul fundamental al comunitilor crestine, ncepe o nou miscare spre unitate n interiorul istoriei, o comuniune ntru o alt ordine si de o alt calitate. n acest scop, Biserica cea n Hristos este chemat, prin Sfntul Duh, spre comuniunea de iubire, n care sunt desfiinate toate graniele: de ras, limb, gen, clas social, premise culturale. Adevrata Biseric Crestin nu este neleas, ns, ca o comunitate nou, nchis n sine, ca o societate care urmreste propria extindere pentru a-si ntri puterile, ci ca simbol, ca semn al mult rvnitei uniti general-umane. Biserica lucreaz ca tain, ca nucleu vital al mpriei lui Dumnezeu, care se ntinde dincolo de limitele sensibile ale comunitilor ecclesiale. Tot ceea ce deine, tot ceea ce lucreaz aparine lumii ntregi; este trebuie s fie n slujba lumii ntregi . 22 Revalorizarea crestin a omului contemporan este posibil prin constientizarea si actualizarea mesajului Evangheliei lui Hristos si

redescoperirea dependenei ontologice fa de Sfintele Taine n care si prin care este prezent Logosul Hristos. De aceea omul devine om n msura n care stie s neleag raiunile creaiei si are totodat puterea s si smereasc nestiina
22 Anastasios

Yannoulatos, Ortodoxia si problemele lumii contemporane,ed. Bizantin, Bucuresti,

2003,p.33

mplinindu-se n cunostina adevrat a lui Dumnezeu. Singura modalitate de a se mplini , de a se desvrsi sau de a se defini a omului contemporan este raportarea la Chipul divin al lui Hristos, Arhetipul , Logosul ntrupat. Pentru Sfntul Maxim Logosul, Modelul divin , reprezint coninutul ontologic al chipului . Taina ntruprii Cuvntului cuprinde n sine nelesul tuturor ghiciturilor si tipurilor din Scriptur si stiina tuturor fpturilor vzute si cugetate. Cci cel ce a cunoscut taina crucii si a mormntului a neles raiunile celor mai-nainte spuse, iar cel ce a cunoscut nelesul tainic al nvierii a cunoscut scopul spre care Dumnezeu a ntemeiat toate de mai nainte .Asa cum adevrul icoanei se afl n persoana zugrvit pe ea , tot asa si adevrul omului se afl n Modelul lui. Omul este neles ca o icoan existena lui real nefiind determinat de elementul din care este creat , ci de Arhetipul necreat, ontologia omului devenind astfel una iconic. Teoria Logosului la Sfntul Maxim susine faptul c Hristos a unit natura creat cu cea necreat, potrivit principiului () supranatural si modului () supranatural, caracteriznd principiul unificrii creaiei sensibile si al celei inteligibile ca fiind un logos mistic . Evoluia expozeului crestin referitor la relaia dintre oameni si Logosul Hristos propune o abordare proprie prin aceea c n interiorul relaiei duale om Logos se va produce o bres prin afirmarea , la nceput timid, a omului , care devine subiect autonom . Raiunea acestei mutaii vine prin opunerea ordinii naturii celei a mntuirii . Conceptele de natur pur si autonomia creatului induc ideea

unei voine omenesti autonome celei dumnezeiesti . n pofida acestui fapt ,a fi postmodern nu implic s fii ateu, eretic, sectar sau indiferent, cum totodat a fi bigot si exclusivist nu nseamn c esti dreptcredincios. Una dintre notele definitorii ale postmodernitii este caracterul fluctuant si dinamic al fiinei. Dac putem vorbi de o ontologie postmodern, nu o putem face dect redefinind termenul, n sensul c fiina nu mai este considerat un plan fix, imuabil, la care se raporteaz fenomenele. Postmodernismul asum categorii ale cror influen nietzscheean este evident: distrugerea ontologiei, slbirea fiinei, nihilism sunt mrci ale unei gndiri, pentru care conceptele si valorile nu se mai mprtsesc din etern si neschimbtor, ci devin relative si dependente condiiilor locale.23 Drept rspuns provocrilor vremii, modernitatea crestin trebuie s se afirme ca fiind starea actual de a asuma Logosul, cu nelegerea aspectelor noi din cadrul unei societi , iar nu prilej de desfsurare retrograd si triumfalist ale unor proiecii si concepte vetuste. Starea de fapt a lumii de astzi este dialogul, arma cea mai de temut gndirea si puterea cea mai de pre - credina. A reinventa greselile trecutului n lumea modern nu nseamn nimic altceva dect s refuzi realitatea. Recuperarea culturii n spaiul teologic, rencrestinarea ei este imperativul zilei de azi. Imitarea Modelului exemplar Logosul - este de asemenea soluia depsirii unei concepii ciclice a istoriei , atitudine provocat de viziunea autonom care l-a eliminat pe Dumnezeu din creaie. Paradoxul const ns n faptul c exemplaritatea nu poate fi obinut dect prin excepie , pentru c , n lumea spiritului, orice regul viitoare are la baz excepia. Nici un

mister nu ar putea fi reprezentat dac s-ar consuma n spaiul categoriilor obisnuite ale umanului : tocmai extraordinarul lui produce n ceilali nevoia si nzuina de a-l imita.24 Pentru orice crestin este evident faptul c sfinii sunt modele vii de trire a Logosului Hristos . De aceea , nelegerea teologiei patristice si a sfinilor presupune de fapt a avea viaa Sfinilor Prini. Pentru a gandi ca Prinii( n epoca noastr, fireste), trebuie s avem viaa si aciunea lor, asumndu-ne teologia la modul integral, deci si ca mod de existen, iar nu ca simpl practic discursiv. Plecnd de la miezul ei harismatic, iar nu de la periferia lui doctrinar, teologul trebuie s-si adapteze existena misterului teofanic al Revelaiei, nu doar s nsuseasc acest mister pe seama unei gndiri si sensibiliti netransfigurate ori de-a dreptul desfigurate de patimi. Biserica de azi
23 Mircea 24 Gabriel

Crtrescu, Postmodernismul romanesc, ed. Humanitas, Bucuresti ,1999, p. 18 Liiceanu Jurnalul de la Pltinis, ed. Humanitas, Bucuresti,2003,pag.178

nu-si mai poate permite, fr grave consecine, riscul unei opiuni unilaterale de tipul trire oarb sau teologie goal, nici chiar al unui paralelism ntre experiena harului si expresia ei intelectual-cultural. Divorul acestor dou dimensiuni nu conduce dect fie la irumpii harismatice antiintelectuale necontrolate, fie la nominalism hipercultural si circularitate intertextual. 25 Prin recuperarea principiului ontologic al omului care se gseste n existena lui Hristos ca Logos Creator si Mntuitor, persoana uman se va redefini ca existen iconic n care nu omul va fi inta final a istoriei , ci istoria va fi prilej haric de (re)ntlnire cu Logosul Hristos. Dar Fiul avnd n umanitatea Sa pe Duhul Sfnt, prin aceasta trece Duhul si la noi . Punerea noastr n relaie cu Tatl n Fiul prin Duhul Sfnt ne descoper Treimea ca o comuniune a iubirii , izvortoare de iubire fa de noi. Sfnta Treime se comunic n acest fel fpturii .26 Sau mai degrab asa cum

propune Sfntul Maxim Mrturisitorul :Vom lsa deci istoria, care din punct de vedere trupesc s-a mplinit nc de pe vremea lui Moise, si vom nelege cu ochii minii sensul ei duhovnicesc, care se nfptuieste nencetat si din ce se nfptuieste mai mult, e tot mai viu. Pustiul din care e trimis Moise n Egipt spre a scoate din el pe fiii lui Israel sau firea omeneasc, sau lumea aceasta, sau deprinderea, lipsit de patimi, n ura din acestea aflndu-se mintea dup ce a dobndit cunostina lucrurilor prin contemplaie, primeste din adncul inimii de la Dumnezeu ndemnul ascuns si tainic s scoat din Egipt, adic din trup si din simire, ca pe niste Israeliteni, nelesurile dumnezeiesti ale lucrurilor, ca s nu se mai osteneasc acestea prosteste n frmntarea lutului, adic a patimilor trupului. 27
25 Diac.

Prof. Dr. Ioan Ic jr., Sfantul Simeon Noul Teolog si provocarea mistic in teologia bizantin si contemporan, n volumul cu scrierile Sfntului Simeon Noul Teolog Discursuri teologice si etice, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, p. 49 26 Pr. D. Popescu Ecleziologia romano-catolic dup documentele celui de-al doilea Conciliu de la Vatican si ecourile ei in teologia contemporan .Tez de doctorat in teologie n Ortodoxia , XXIV(1972) , nr.3 . p.338 27.***** Filocalia, vol.al III-lea, trad. si aparat critic de Pr. Prof. Dr . Dumitru Stniloae ,ediia a IIa, ed.Harisma,Bucuresti,1994 , p. 78

Sfntul Maxim Mrturisitorul l consider pe om , prin constituia sa psihosomatic, ca un inel de legtur ntre cer si pmnt si menit s se nale cu ntreaga creaie ctre Dumnezeu, ca s se mprtseasc de nemurirea Lui. Viziunea maximian accentueaz ideea c omul nu este mntuit de trupul su, ci n trupul su. Nu este mntuit de lumea material, ci mpreun cu ea. Pentru c omul este microcosmos si mijlocitor al creaiei, mntuirea sa presupune mpcarea si transfigurarea ntregii creaii . Opunndu-se, ns, voii lui Dumnezeu, Adam n-a mai dat curs aspiraiei ctre Arhetipul divin, ci s-a prbusit n materialitatea acestei lumi, alternd grav chipul lui Dumnezeu pe care l purta n fiina sa si, odat cu aceasta, si fiina proprie.28 Degradarea chipului este evident mai ales acum n plin globalizare si expansiune a consumismului .ncepnd cu modernitatea, omul a transferat centrul de gravitaie al lumii de la Dumnezeu la om, astfel c omul se simte att de

autonom n faa Divinitii, nct consider voina lui Dumnezeu ca un fel de atentat mpotriva propiei lui liberti. Actualitatea sufleteasc a crestinului, ct si actualitatea sufleteasc a omului autonom ideii si realitii lui Dumnezeu sunt dou realiti definitorii ale contemporaneitii. Dac n cazul omului duhovnicesc actualitatea sufleteasc a propriei constiine este una ce se raporteaz ca automatism liber asumat, nelegem c sensul vremurilor, n acest caz, este un cadru pentru afirmarea propriei persoane si nu principiu modelator inerent diverselor mode culturale. n cazul actualitii sufletesti a omului autonom se poate spune c Biserica se vede pus n poziia de a cuta s armonizeze diversitatea de opinii, de atitudini si manifestri specifice tipului uman respectiv, dar n limita dogmei. Si ,paradoxal, n aceast situaie limitatul. Nelimitatul ( Dumnezeu) primeste ca alternativ discursiv si de asumare existenial nelimitatul limitatului ( omul). Ajungem astfel n ipostaza de a dezvolta ideea actualitii sufletesti ca o alternativ coerent n efortul nostru de a valoriza duhovniceste omul contemporan prin aceea c ofer posibilitatea unui
28 Ibidem,

p.62

exerciiu interior cu valene personale, dar n acelasi timp participative la cunoasterea si trirea crestin. Valorizm n mod direct trirea si imaginaia oamenilor, orict de deprtai de Dumnezeu, pentru c le oferim sansa de a deveni judectori si vieuitori onesti si cu certitudini religioase care nu se prbusesc n faa primului obstacol al vieii. Le crestinm imaginaia. Dup nucitorul experiment psihanalitic nceput n primele decenii ale secolului trecut, este vremea noastr s artm si s nvm c principalul tezaur al omului sufletul, cu resursele lui - poate fi nc baza demersului soteriologic , iar nu doar prilej de risipire. Din pcate un ego alimentat numai cu iluzia autosuficienei si cu netemeinicia iubirii de sine este izvorul unei risipiri perpetue. Rspunsul patristic la aceast problem este rezumat cu acuratee duhovniceasc n scrierile maximiene . n teologia Sfntului Maxim iubirea de sine () n raport cu patimile

are acelasi rol cu cel al dragostei (), n relaie cu virtuile. Iubirea de sine ofer o descriere sumar a unei atitudini generale care si gseste expresia n toate patimile. Dar totodat, cel puin n unele cazuri, ea este considerat si una dintre patimi, baza sau vrful tuturor. Locul dragostei difer de cel al iubirii de sine n aceea c dragostea nu este considerat niciodat cea dinti dintre virtui, ci mai degrab culminarea lor. Cu toate acestea, ca expresii fundamentale a dou atitudini opuse ale omului, iubirea de sine si dragostea si corespund una alteia. De fapt corespondena celor doi termeni arat c, n vreme ce dragostea este n acord cu scopul vieii omului, iubirea de sine, corespondentul ei negativ, reprezint, dup prerea Sfntului Maxim, un esec n recunoasterea acestui adevr, si astfel o rea ntrebuinare a capacitii naturale a omului de a afla ce este mai bine pentru el. Dragostea implic o relaie adevrat cu Dumnezeu si cu scopul si cu principiul omului, relaie ce serveste funciei lui de mediator si coordoneaz microcosmosul uman; iar iubirea de sine este pervertirea acesteia, ea este sursa tiraniei patimilor si a dezordinii umane. Termenii corelai din filosofie nu sunt personaliti divine, autocrate, susceptibile, imprevizibile, ci factori impersonali, elemente fizice precum ar fi pmntul, aerul, focul si apa, sau caliti opuse precum cald, rece, umed si uscatNoiunea lumii ca o unitate de pri legate unele cu altele a fost finalizat numai ca rezultat al unui mare efort speculativ. Din mituri filosofii au scos concepte comune pentru ideile lor din lucrurile existente, din tehnologie, politic si societate. Dar desi legturile cu credinele prefilosofice sunt izbitoare n multe cazuri, aspiraiile filosofilor erau

s ajung la noiuni generale si impersonale ale lumii ca unitate. 29 Sfntul Maxim reuseste prin teoria sa referitoare la Logos , pentru prima dat n istoria teologiei si gndirii umane , un adevrat miracol si anume s uneasc nceputul si sfrsitul fiinei create, fr a se nchide ntr-un cerc, ci rmnnd deschis eshatologicului. Zizioulas precizeaz n acest sens: Este, poate, pentru prima dat n istoria filosofiei n ansamblul su cnd a putut fi exprimat un asemenea lucru, fiindc nu mai exist alt caz, dup cte stim, n care limbajul filosofic s fi reusit s uneasc nceputul si sfrsitul fiinei fr a se nchide ntrun cerc vicios. Ceea ce Sfntul Maxim a reusit nu este nimic altceva dect miracolul de a face compatibile cercul si linia dreapt. Maniera n care a reusit, anume fericita relaie dintre ontologie si dragoste si elaborarea unei ontologii a iubirii n noiunea de ekstasis, poate avea o imens valoare att n teologia, ct si n filosofia contemporan. 30 Viziunea maximian asupra lumii l are n centru pe Dumnezeu si Revelaia Sa n cosmosul care e creaia Lui. Cosmosul, cu umanitatea ca legtur a cosmosului, rspunde dragostei creatoare a lui Dumnezeu descoperindu-si frumuseea si ntorcndu-se spre El n proslvire. Dar oamenii s-au ntors de la Dumnezeu nspre ei nsisi; ncercnd s ntoarc realitatea spre ei nsisi, oamenii au distrus armonia cosmosuluiTocmai amploarea cosmic a pcatului uman face imposibil ca fptura uman s repare
29 Richard 30 Ioannis

Lloyd, Metode si probleme ale stiinei in Grecia antic, ed. Tehnic, Bucuresti, 1994, p. 170 Zizioulas, Fiina eclesial, ed. Bizantin, Bucuresti, 1996, p. 103

de una singur stricciunea cderii. Acest lucru l poate realiza numai ntruparea Cuvntului Creator sau Logosul, care prin mbrisarea firii umane si a vieii

omenesti pn la moarte, poate vindeca creaia stricat si s-I refac unitatea 31 Este o certitudine faptul c omul contemporan , supus activismului atotputernic si exterioritii desvrsite , va tri mereu n iluzie pn ce va redescoperi c adevrata istorie este aceea configurat de dialogul viu dintre el si Dumnezeu. Dilema tragic naintea creia se gseste omul, n asemenea condiii, este determinat de urmtoarea situaie: aciunea social n care ajunge s se realizeze pe sine ca o fiin omeneasc depseste, att n timp ct si n spaiu, prin amploarea ei, limitele unei singure viei omenesti pe pmnt. n felul acesta, istoria privit exclusiv din punctul de vedere al fiecrei fiine omenesti individuale care particip la ea, se nfiseaz ca o poveste doar istorisit de un biet smintit si nelesul ei e nimicnicia. Si totusi viziunea unei viei lipsite de sens si recapt ntreaga semnificaie spiritual de ndat ce omul izbuteste s desluseasc n snul istoriei chipul n care activeaz singurul Dumnezeu adevrat. 32Universalitatea crestin nu se realizeaz n spaii supranaturale sau extraistorice, ci nluntrul omului si istoriei, prin strdanie si jertf de sine. Prin smerenie si naintare chenotic spre vrful piramidei rsturnate a fiinei lumii, omul si ntreaga lui via se deschid spre viaa necreat si mpria cerurilor. Persoana uman devine universal si trieste universalitatea nu numai local, ci si temporal, intereast fiind si rugndu-se pentru ntreaga lume si pentru ntreaga creaie n perspectiva existenei lor diacronice. 33 Rspunsul omului contemporan n faa provocrii existeniale a cunoasterii lui Dumnezeu este diferit , n deplin acord cu mediul cultural, economic si de
31 Andrew

Louth, Sfantul Maxim, monah si mrturisitor: actualitatea lui,n RevistaTeologic , nr. 4, 1997,p.136 32 Arnold Toynbee, Studiu asupra istoriei, vol. I-VI, ed. Humanitas, Bucuresti, 1997, p.151 33 Georgios Mantzaridis, Globalizare si universalitate, ed. Bizantin, Bucuresti, 2002, p. 29

civilizaie n care trieste fiecare, dar , de regul , se impun anumite curente si mentaliti acceptate de o majoritate , care la rndul ei este supervizat de o minoritate ce are rolul de a propune alternative si de a transforma concepiile ei n dominante, pentru ca , n final , s devin si ea o majoritate observat de o alt minoritate si asa mai departe. S-a vorbit o perioad de ciocnirea civilizaiilor (si poate se mai vorbeste nc) cu o patim si o obsedant ncrncenare astfel c ne punem ntrebarea : exist o singur cunoastere, n spe cea de influen crestin izvornd din Hristos sau mai multe tipuri de cunoastere? Prerea mea este c n epoca actual, a globalizrii , asistm la un proces oarecum invers celui de la nceputul crestinismului n ceea ce priveste cunoasterea ca mod de via. Nasterea culturii si civilizaiei crestine a aprut pe fondul procesului de criz a culturii greco-romane , care era n esen una de tip urban , concretizat printr-o aparent toleran etic, o moral natural si pasiune n uzitarea forei raiunii.Crestinismul a impus n schimbul acestora intolerana fa de pcat, morala divin si misterul ntruprii. Ereticul si pctosul au devenit astfel intele favorite ale unei noi culturi care a ruralizat cotidianul oraselor importante din acea vreme. neleg prin ruralizare aciunea de a determina n constiina omului spaima de a nelege si a recunoaste n jurul su alteritatea, de a dreptul alogenului s existe. Se prea poate ca aceasta s fie o reminiscen a mentalitii vechi-testamentare specifice primei porunci a Decalogului. n clipa de fa observm ns o repgnizare a lumii , exprimat nu neaprat la nivel declamativ ( desi am avea un exemplu n acest sens referitor la refuzul de a se stipula n Constituia european c rdcinile civilizaiei europene sunt crestine), ct mai ales la nivelul mentalitilor dominate prin corectitudinea politic,

sincretism si indiferen. Un urbis roman trecut prin 2000 de ani de crestinism. Datoria Bisericii n lumea de azi este s gseasc modalitile cele mai potrivite de ndrumare duhovniceasc, de adaptare la nivelul auditoriului si de susinere a unei constante participri la viaa haric prin Taine si ierurgii. Teoria Logosului asa cum a fost ea dezvoltat de Sfntul Maxim ofer crestinului contemporan , dar si celorlai oameni deopotriv , soluia existenial de mplinire prin cunoasterea care te desvrseste si anume cunoasterea lui Dumnezeu . Fiecare lucru are propria sa raiune divin. Principiul teandric e concretizat si se verific att la nivelul cel mai intim al prilor creaiei, dar si la creaie n ntregul ei. Astfel acest principiu se observ n cazul fiecrui lucru prin faptul c Dumnezeu creaz raiunea divin specific fiecrui lucru, dar conformitatea lucrului cu propria sa raiune cere o reciprocitate din partea creaiei. Actualizarea si conformarea lucrului cu raiunea sa divin exprim dinamica creaiei. n acest sens putem vorbi de o dinamic a creaiei (dar nu de o evoluie transformist). Fiecare lucru rmne n cadru speciei lui, deoarece nici un lucru nu-si poate schimba raiunea divin conferit de Dumnezu. Acest lucru e exprimat cu claritate de Sfntul Maxim Mrturisitorul: Cci n-a fost vreo fire din cele ce sunt, nici nu este, nici nu va fi, care s fie dup raiunea ei ceea ce nu este nc acum, sau care este acum sau va fi mai pe urm ceea ce nu era mai nainte. Cci cele ale cror raiuni au avut la Dumnezeu deplintatea, odat cu existena nu primesc prin aducerea lor la existen si n fiin, conform cu raiunile lor, nici un adaos sau stirbire din cele ce le sunt necesare spre a fi cee ce sunt. 34 Teoria Logosului la Sfntul Maxim reprezint un salt semnificativ peste modalitatea pgn de a nelege acest concept deoarece Logosul maximian impune valori si idei noi n att teologie, ct si n antropologie,

educaie, sociologie, politologie etc. Explicaia acestui fapt provine din aceea c Logosul crestin contureaz si d via umanismului teandric determinnd schimbri fundamentale n viaa omului. Logosul si desvrseste opera n legtur cu lumea ca Hristos si doar prin Hristos ne mplinim destinul nostru, ne ndumnezeim.
34 Sfntul

Maxim Mrturisitorul , Ambigua , col.PSB vol.80, trad., introd. si note de Pr. Dumitru Stniloae, EIBMBOR, Bucuresti, 1983, p. 294

CURRICULUM VITAE
INFORMAII PERSONALE Nume / Prenume SPIRIDON IOAN SEBASTIAN Adresa Nr. 26, ap.7, Sc.B., str. George Enescu, Botosani, Romnia Mobil: 0731337999 0740082375 E-mail ispiridon@hotmail.com Cetenia Romn Data nasterii 03.03.1975 Locul nasterii Iasi Stare civil cstorit , 2 copii Sex masculin Locul de munc Parohia Adormirea Maicii Domnului Zicesti-Botosani EXPERIEN PROFESIONAL EDUCAIE SI FORMARE EXPERIEN PROFESIONAL * 1998 august 23 prezent: preot paroh , parohia Adormirea Maicii Domnului ZicestiBotosani * 1998 2007 profesor de religie * 1998 iulie 1 hirotonit diacon * 1998 iulie 4 hirotonit preot Studii: - 2003-2006 Facultatea de teologie ortodox Iasi , Universitatea Al. I. Cuza Iasi - 1995-1999 Facultatea de teologie ortodox Iasi , Universitatea Al. I. Cuza Iasi - 1993-1995 Seminarul teologic liceal Mitropolit Dosoftei Suceava - 1990-1993 Seminarul teologic liceal Veniamin Costachi Mnstirea Neam Calificarea / diploma obinut 2006 masterat n teologie , Facultatea de teologie ortodox Iasi , Universitatea Al. I. Cuza Iasi , cu lucrarea de disertaie Mntuitorul Iisus Hristos nvtorul nostru suprem * 1999 liceniat n teologie , Facultatea de teologie ortodox Iasi , Universitatea Al. I. Cuza Iasi , cu lucrarea de licen Actualitatea operei omiletice a lui Origen Cursuri de perfecionare profesional * 1997 examen de capacitate preoeasc * 2003 cursuri si examen de definitivare n preoie Domenii principale studiate / competene dobndite APTITUDINI SI COMPETENE PERSONALE

Limba matern Romn Limbi strine cunoscute Autoevaluare Citit Vorbit Scris Englez Foarte bine Foarte bine Foarte bine Competene si abiliti sociale Competene de comunicare si de relaionare cu copii si tinerii (dobndite si ca urmare a susinerii de activiti didactice cu elevii n calitate de profesor de religie), dar si cu adulii; Competene de munc n echip, ca urmare a desfsurrii unor activiti specifice preoiei n special n activitatea de organizare si administrare a parohiei; Competene si aptitudini organizatorice Competene de organizare si conducere a claselor de elevi, a grupelor de aduli, dobndite ca urmare a desfsurrii de activiti specifice cu acestia. Aptitudini si competene si tehnice Competene de utilizare a mijloacelor de nvmnt (audio, video), a calculatorului (Word, Power Point, SPSS, Excel), dobndite la cursurile de profil din timpul studiilor de licen si prin autoinstruire. Permis de conducere Categoria B