15.III.

2021

Sfinții Mucenici Agapie, Plisie și Timolau;

Începutul Postului Mare (al Sfintelor Paști).

Calea spre Dumnezeu este deschisă tuturor oamenilor prin Mântuitorul Iisus Hristos

Cei care vor, pot scrie pe caiet următoarele trei fraze:

1. Toți putem ajunge Sfinți dacă ne rugăm lui Dumnezeu ca prin rugăciunile milioanelor de
Sfinți să ne dăruiască putere să postim, să ne rugăm, îndrăzneală să ne spovedim curat și
sincer, râvnă să ne împărtășim la vreme cu Sfintele Taine.
2. Învățătura Domnului a fost vestită de către Sfinții Apostoli și Evangheliști.
3. Cei doisprezece Apostoli sunt prietenii pe care Și i-a ales Domnul Hristos, iar cei patru
Evangheliști (Matei, Marcu, Luca și Ioan) sunt cei care au scris cele 4 Evanghelii din
Noul Testament, „Evanghelie” însemnând „Vestea cea bună”.
I. Sfinții sunt prietenii lui Dumnezeu. Orice om, după ce devine creștin prin Taina
Botezului, este chemat la sfințenie. Sfinţenia nu este o exagerare, ci dimpotrivă, este
starea de echilibru şi armonie care aduce o viaţă plină de bucurie. Sfinţii sunt oameni
ca toți ceilalți, doar că în ei binele a învins răul. Adesea trăim lângă sfinţi şi nu-i
recunoaştem. Pentru a ajunge la o viaţă desăvârşită, omului i s-a dăruit har
dumnezeiesc - energie necreată - şi de aceea mântuirea nu este posibilă fără har.
Roadele Duhului Sfânt sunt „dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea,
bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia.” (Galateni 5:22-
23) În Vechiul Testament Dumnezeu ne-a spus: „Fiți sfinți, că Eu, Domnul, sunt
sfânt" (Levitic 11:45)”

II. Există diferite categorii de Sfinți: Apostoli (cei 12 Ucenici ai Domnului Iisus),
Prooroci (=Profeții din Vechiul Testament care au vestit venirea Mântuitorului
Hristos), Mucenici (Martirii care și-au dat viața pentru credința în Hristos),
Mărturisitori (Sfinți care au suferit pentru că au fost creștini, însă nu au fost
martirizați), Ierarhi (=Episcopi care au luminat orașe întregi cu învățătura lui Hristos),
Cuvioși (=Călugări care au ajuns Sfinți).
III. Toți putem ajunge Sfinți dacă ne luăm în serios rolul de creștini purtători ai Duhului
lui Dumnezeu și, cu rugăciune, cu Postire, cu Spovedanie, cu Împărtășanie și cu
pocăință ne sfințim viața și nu rămânem în păcatele noastre, ci ne ridicăm și ne
luptăm ca să ne curățim și să ne sfințim. Să ne rugăm lui Dumnezeu ca prin
rugăciunile milioanelor de Sfinți să ne dăruiască putere să postim, să ne rugam,
îndrăzneală să ne spovedim curat și sincer, râvnă să ne împărtășim la vreme cu
Sfintele Taine.
IV. În familie putem învăța ONESTITATEA .
La Biserică ne descoperim și ne întărim CREDINȚA.
 În școală ne dezvoltăm DISCIPLINA.
În societate putem da dovadă de GENEROZITATE
V. De Întâmpinarea Domnului sărbătorim momentul în care, la patruzeci de zile după
Nașterea Domnului (=Crăciun), Pururea Fecioara Maria și ocrotitorul ei – Iosif L-au
adus pe Pruncul Iisus în Templul din Ierusalim de preasfanta Lui Maica si de dreptul
Iosif. Aici Pruncul a fost întâmpinat și luat în brațe de către bătrânul preot Simeon. Pe
când avea 77 de ani, acest preot a citit în Vechiul Testament profeția lui Isaia: „Iată,
Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu”. Din cauză că nu credea că este posibil ca o
Fecioară să nască singură, prin minune, Simeon voia să șteargă cu un cuțitaș acest
pasaj din Sfânta Scriptură (=Biblie). Însă chiar atunci a venit la el Arhanghelul
Gavriil care l-a oprit și i-a spus lui Simeon că nu va mai muri până nu îl va ține chiar
el în brațe pe Pruncul născut dintr-o Fecioară ca să se convingă că tot ceea ce au spus
Proorocii biblici este adevărat. Astfel a ajuns Simeon cel mai bătrân om de pe
pământ din vremea sa. Când L-a văzut pe Pruncul Iisus, Simeon L-a rugat pe
Dumnezeu să-l primească în viața veșnică: „Acum liberează pe robul tău, Stăpâne,
după cuvântul Tău în pace! [...]” Și cu multă bucurie s-a mutat, după aceasta, de la
cele pământești, la cele cerești și nesfârșite. Dreptul Simeon este un model de răbdare
și perseverență. Tot atunci era la Templu și o văduvă credincioasă – Prorocița Ana,
care a arătat către Iisus spunând: „Acest Prunc a făcut Cerul și pământul.” Când
ajunge la vârsta de 12 ani, Iisus, ca orice tânăr evreu, merge la Templul din Ierusalim,
unde Se va rătăci de Maica Domnului și-i va uimi pe cărturari cu întrebările și
răspunsurile Sale. După ce L-a căutat îndelung, Născătoarea de Dumnezeu s-a
bucurat mult când a reușit să-l găsească pe Tânărul Iisus în Biserică – în Templul din
Ierusalim.
VI. Învățătura Domnului a fost vestită de către Sfinții Apostoli și Evangheliști
Creștinismul s-a răspândit prin predica Sfinţilor Apostoli. Sfinţii Apostoli au
răspândit creştinismul în lume prin: călătorii misionare, predică, Botez; întemeierea
Bisericilor locale, Hirotonirea de episcopi, preoţi şi diaconi. Cei patru Evangheliști
(Matei, Marcu, Luca și Ioan) sunt cei care au scris cele 4 Evanghelii din Noul
Testament, „Evanghelie” însemnând „Vestea cea bună”.
VII. Cei doisprezece Apostoli sunt prietenii pe care Și i-a ales Domnul Hristos. După ce
Iuda Iscarioteanul l-a trădat pe Iisus, Apostolii au rămas doar unsprezece și, ca să
completeze numărul de doisprezece, au tras la sorți și l-au ales pe Matia în locul lui
Iuda. Mai târziu, după ce îi va apărea Hristos pe drumul Damascului, Sfântul Pavel
(care mai înainte omora creștini) se va boteza și va deveni al treisprezecelea Apostol.
Majoritatea Sfinților Apostoli erau pescari, însă Duhul Sfânt se va pogorî peste ei la
Cincizecime/Rusalii și îi va învăța într-o clipă toate limbile străine pentru a se putea
înțelege cu oamenii din țările unde vor călători pentru a îi boteza pe oameni, a
hirotoni preoți și a întemeia biserici. Apostolii au tras la sorți țările în care aveau să
meargă să propovăduiască Evanghelia (=„Vestea cea bună”), iar pe teritoriul
României de astăzi, la strămoșii noștri daco-romani, au venit Sfinții Apostoli Andrei
 și Filip. De aceea Sfântul Andrei este numit Apostolul românilor și Ocrotitorul
României, fiind sărbătorit pe 30 noiembrie, cu doar o zi înainte de Ziua României.
VIII. Să-i cinstim pe Sfinții Apostoli. Să le cerem ajutorul prin rugăciune. Să-i respectăm
pe cei din ierarhia bisericească (episcopi, preoți și diaconi). Să fim şi noi mici
misionari. La Cincizecime (=Rusalii) sărbătorim Pogorârea Duhului Sfânt asupra
celor 12 Apostoli pentru a-i învăța toate limbile străine deoarece aveau să tragă la
sorți ca să stabilească fiecare în ce țări să meargă pentru a propovădui Evanghelia
(=„Vestea cea bună”). Atunci Sfântul Apostol Petru a ținut o predică, convingând
3000 de bărbați să se boteze, ei devenind astfel creștini. Mulți dintre acești nou-
botezați nu erau din Ierusalim și, când s-au întors în orașele lor, au convertit și ei pe
alți oameni la creștinism vorbindu-le despre Hristos-Dumnezeu și contribuind astfel
la răspândirea creştinismului în lume.
IX. După ce Iuda L-a trădat pe Domnul Iisus pentru treizeci de arginți, el s-a sinucis,
rămânând doar unsprezece Apostoli. Însă aceștia au tras la sorți pentru a-i găsi un
înlocuitor lui Iuda, alegându-l astfel pe Sfântul Apostol Matia. Apoi Apostolii au ales
și hirotonit șapte diaconi pentru a-i ajuta cu slujirea celor în nevoie. Al treisprezecelea
Apostol este Sfântul Pavel, pe care, înainte să devină creștin prin Botez, îl chema
„Saul”. El era un om înrăit care ucidea creștini, fiind chiar de față la martirizarea
Sfântului Arhidiacon și Întâi Mucenic Ștefan. Totuși, în timp ce mergea spre Damasc
pentru a prinde creștini, Pavel a fost înconjurat de o lumină orbitoare și L-a văzut pe
Hristos, Care i-a spus: „ Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” (Faptele Apostolilor
22:7) După aceea Pavel a rămas orb timp de trei zile, însă, după ce a fost botezat de
către preotul Anania, și-a recăpătat vederea, devenind unul dintre cei mai râvnitori
creștini.
X. Sfinții Apostoli aveau să-şi continue călătoriile misionare. Oare cine rămânea să-i
înveţe pe creştini, să-i sfinţească şi să-i conducă spre mântuire? Cei 12 Apostoli au
hirotonit episcopi care să rămână într-un loc și să le predice oamenilor Cuvântul lui
Dumnezeu (adică Sfânta Scriptură = Biblia). Într-adevăr, Sfinții Apostoli organizau şi
conduceau Bisericile locale, vizitându-le sau supraveghindu-le prin unii bărbaţi cu
viaţă aleasă, care erau hirotoniţi, astfel apărând primii episcopi, care apoi au hirotonit
preoți și diaconi. Observăm că ierarhia bisericească există de la Sfinţii Apostoli. Ei
hirotoneau preoţi prin punerea mâinilor pe capul candidaţilor şi prin rostirea de
rugăciuni.