ÎNTEMEIEREA CREŞTINISMULUI

Profesor Coordonator: Student:

Neculaescu Valentin
Pr. Prof. Dr. Daniel Niţă Danielescu
 ÎNTEMEIEREA BISERICII
• După ce Mântuitorul Hristos s-a înălțat la ceruri, așa după cum mărturiseşte Sf. Scriptură,
Apostolii au rămas în Ierusalim asteptând venirea Mângâietorului Duh, promis de Mântuitorul Hristos,
în acest timp la inițiativa Sf. Ap. Petru alegându-se un nou membru în ceata ucenicilor, membru ce v-a
lua locul slujirii apostolești de care Iuda s-a lepădat. În locul lui Iuda prin tragere la sorți a fost ales Sf.
Ap. Matia, acesta fiind prezent la activitatea desfășurată de Mântuitorul Hristos.
• Când auzim termenul Biserică ne gândim la acea instituție sau clădire unde se adună creștinii
pentru săvârșirea cultului. Însă, Biserica nu este doar atat, ci şi ,,Comunitate întemeiată de Iisus
Hristos, alcătuită din totalitatea celor care cred în acesta; semn al comuniunii oamenilor cu Dumnezeu.
Ansamblul credincioșilor reuniți într-o comuniune creștină locală. Biserica a fost întemeiată, în mod
nevăzut prin „jerfa supremă a Sf. Treimi”, jerfa sângeroasă a Mântuitorului Hristos, iar în chip văzut
se întemeiază la Cincizecime.
• La zece zile după pogorârea Sf. Duh şi la cincizeci de zile de la învierea Mântuitorului,
Mângâietorul Duh promis de Mântuitorul Hristos se coboară peste Sfinţii Apostoli, iar efectul acestuia
nu contenește să apară.
• Astfel darul glosolaliei, sau al vorbirii în limbi, ca semn vizibil (pe lângă limbile de foc) al
Mângâietorului Duh le aduce apostolilor acuzația conform căreia apostolii ar fi fost ,,amețiți de vin”.
• Profitând de acest context Sf. Ap. Petru va rosti o cuvântare apostolică ,prin care precizează
faptul că apostolii nu erau ,,amețiți de vin” după cum spuneau ei, ci Harul Sfântului Duh s-a pogorât
peste ei.
• Predica Sf. Ap. Petru va duce la constituirea primei comunități creștine întemeiată chiar în ziua
Cincizecimii, comunitate ce număra conform Cărții Faptele Sf. Apostoli ca la trei mii de suflete.
• Omenii care s-au botezat ca urmare a predicii apostolice se numeau în mediul iudaic
“ucenici”, ”fraţi”, “credincioşi”, “sfinţi ai căii Domnului”, Fapte 9, 2; 19, 23.
• Prima comunitate creştină se aduna în temple, unde ucenicii Domnului predicau cuvântul
lăsat de Mântuitorul Iisus Hristos. Creştinii erau priviţi de către celelalte confesiuni drept o sectă
iudaică numită secta Nazarinenilor. În afară de participarea la templu şi de stăruinţa în învăţătura
Apostolilor, creştinii se adunau adesea în case particulare, pentru a săvârşi frângerea pâinii şi a se
ruga în comuniune cu ceilalţi.
• În scrierea Faptele Sf. Ap., Sf. Evanghelist Luca descrie unele aspecte din viaţa primelor
comunităţi creştine, un rol aparte ocupândul comunitatea bunurilor. Un exemplu pentru acest fapt
fiind relatarea de la Fapte 5, 1-11, în care Anania şi Safira, soţia sa, primesc pedeapsa meritată
pentru faptul că “minţiseră” Duhul Sf. “Aceasta” este prima măsură disciplinară din istoria
bisericii luată de Dumnezeu Însuşi.
• În cadrul primei comunităţi creştine funcţiona şi un serviciu zilnic pentru
asistenţa săracilor, iar pe lângă milostenie se includea şi predica Apostolilor,
predică ce adesea era însoţită de minuni, Fapte cap. 3, fapt pentru care “căpetenia
gărzii templului şi saducheii” Fapte 4,1; îi prind pe Apostoli şi îi închid fiind mai
apoi aduşi în faţa sinedriului, ulterior fiind eliberaţi, căpeteniile negăsind un
motiv pentru ai pedepsi.
• Iniţial acestora li se porunceşte să înceteze propovăduirea în numele lui
Iisus, însă aceştia nu acceptă acest lucru drept pentru care mai ameninţândui încă
o data sunt eliberaţi.
 ALEGEREA CELOR ŞAPTE DIACONI

• Datorită faptului că numărul credincioşilor creştea considerabil, Apostolii întrunesc mulţimea

ucenicilor considerând că pentru ei este mai importantă propovăduirea cuvântului lui Dumnezeu,
decât a sluji la mese le propune o nouă schimbare, şi prima de altfel, în activitatea comunităţii.
Această schimbare presupune alegerea a 7 bărbaţi “cu nume bun plin de Duh Sfânt şi de
înţelepciune” care să ia locul slujirii pe care o practicau Apostolii la mese. Rolul acestora nu era
doar slujirea la mese ci includea şi propovăduirea cuvântului, numele acestora erau: Ştefan, Filip,
Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae(“prozelit din Antiohia” Fapte 6,6), Fapte 6,1-6.
• Pentru prima data în istoria bisericii se aplică transmiterea harului şi scucesiune apostolică prin
punerea mâinilor.
 PRIMUL MARTIR AL BISERICII CREŞTINE

• Primul conflict între iudei şi creştini îl reprezintă dialogul contradictoriu dintre libertinii cireneni
şi alexandrini şi a celor din Cilicia şi Asia cu Arhidiaconul Ştefan. În cazul sfântului Ştefan dar şi a lui
Filip întâlnim pe lângă rolul la care au fost chemaţi de a sluji la mese şi propovăduirea cuvântului.
• Acest conflict dintre iudei şi creştini a avut drept consecinţă, lapidarea(uciderea cu pietre), a
Sfântului Arhidiacon Ştefan. Aceştia încăierânduse mai mult împotriva lui după afirmaţia sa “iată văd
cerurile deschise şi pe Fiul omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu” Fapte 7, 56.
• Crtea Faptele Sfinţilor Apostoli, aminteşte că martorii prezenţi la această lapidare a Sfântului
Arhidiacon Ştefan şi-au lăsat hainele la picioarele unui anume Saul, care mai pe urmă v-a devein
Apostolul neamurilor, numele acestuia devenind după convertire Pavel. Sfântul Arhidiacon Ştefan a
devenit primul martir al bisericii creştine, fiind martiriza în anul 36 d. Hr., pomenirea acestuia se face în
biserica Ortodoxă pe data de 27 decembrie. Iar creştinii romano-catolici pe 26 decembrie.
 ÎNCEPUTUL PROPOVĂDUIRII

• Din Ierusalim unde primiseră darul Mângâietorului Duh, Apostolii au

plecat la înplinirea poruncii date de Mântuitorul Hristos “mergând învăţaţi toate
neamurile botezândule în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfîntului Duh, învăţândui
să păzească toate câte v-am poruncit vouă” Matei 28,19-20. Au plecat în diferite
locuri spre a predica Evanghelia lui Hristos.
• Sfinţilor Apostoli Petru şi Ioan le-a venit la sorţi propovăduirea
cuvântului Evangheliei în Samaia, unde îl întâlnesc pe Simon Magul, care după ce
s-a botezat a dat şi primul exemplu de simonie (a cumpărat cu bani cele sfinte).
• Diaconul Filip în drumul său pentru propovăduire de la Ierusalim spre
portul Gaza, întâlneşte un prozelit (un iudeu convertit de la păgânism la iudaism),
de la curtea reginei Etiopiei, numită Candachia, acesta venise pentru a se închina
la Ierusalim iar acum se întorcea la casa sa citind cartea proorocului Isia.
Diaconul Filip se “lipeşte” de carul eunucului, îi propovăduieşte cuvântul lui
Dumnezeu şi ajungând la o apă famenul cere să fie botezat.
• Duhul Domnului cel povăţuise pe diacon spre a se apropia de carul
eunucului, îl răpeşte imediat după botezul acestuia pe diaconul Filip iar famenul
nu a mai putul să îl vadă. Astfel eunucul se întoarce creştin în Etiopia, loc situat
mai departe de graniţa sudică a imperiului cei stăpânea.
 PREDICAREA EVANGHELIEI LA PĂGÂNI
• Primele contacte dintre creştinii iudei şi păgâni sunt prezentate în cartea Faptele Sfinţilor Apostoli, acestea
fiind prezentate drept momente extraordinare, fiind sprijinite de toate condiţiile necesare: viziuni, intervenţii
divine, etc.
• Primul care a deschis lista păgânilor convertiţi la creştinism a fost sutaşul Corneliu, sutaş din Cohorta
Italica, acestuia i se arată în vis un înger al lui Dumnezeu intrând la el care îi spune că rugăciunile şi milosteniile
sale au fost auzite de Dumnezeu, şi porunceşte să trimită la Iope pentru a fi adus la el Simon, numit Petru. După
această vedenie Corneliu cheamă slugile le istoriseşte vedenia şi le trimite la Iope. A doua zi după ce slugile pleacă
spre Iope, Petru aflânduse în rugăciune are şi acesta o vedenie, vedenie care îl îndeamnă pe Petru să mănânce din
“dobitoacele cu 4 picioare şi târâtoarele pământului şi păsările cerului”, Fapte 10, 12. Sfârşitul vedeniei îi găseşte
pe slujitorii lui Corneliu la poarta Apostolului Petru, iar glas din cer poruncindui acestuia să îi însoţească pe cei 3
bărbaţi.
• Petru după ce îi va găzdui şi va afla motivul pentru care este căutat v-a porni a 2 zi cu ei la drum, însoţit
fiind de “câţiva din fraţii cei din Iope”, după o zi de călătorie Petru şi fraţii însoţiţi de slujitorii lui Corneliu intră în
Cezareea.
• Petru este întâmpinat de către sutaşul Corneliu care evidenţiază şi faptul că în Iisus Hristos nu
există diferenţe de neam. Din povestirile lui Corneliu, Petru află motivul pentru care a fost chemat
după aceasta urmând o predică apostolică atât pentru Corneliu cât şi pentru toată casa sa.
• Predica Sf. Ap. Petru a avut drept consecinţă botezarea lui Corneliu, şi a toată casa sa,
deschizând după cum am amintit la început calea primirii adepţilor cultelor păgâne la credinţa
creştină.
• Propovoduirea credinţei creştine nu a avut success doar în Cezareea sau Ierusalim ci şi în capitala
provinciei romane Siria, al treilea oraş ca mărime din imperiu înaintea acesteia fiind Roma şi
Alexandria. Nici un oraş din imperiu nu este mai mult şi mai bine legat de începuturile creştinismului,
înafara Ierusalimului decât Antiohia. Locuitorii acestei cetăţi sunt cunoscuţi încă din cele mai vechi
timpuri pentru instabilitatea şi starea de revoltă pe care aceştia o manifestau asupra stăpânirii romane.
• Aceştea au permis enigrarea evreilor încurajaţi de seleuci, emigare ce a fost într-un număr
relative mare, acesata fiind şi datorită faptului că aceaştia primeau drepturi egale la cetăţenie. Însuşi
unul din cei 7 diaconi era prozelit din Antiohia.
• În Antiohia v-a propovădui Barnaba care după ce vizitează prozeliţii din Antiohia, care s-au
convertit în urma binevestirii făcute de ciprieni şi cireneni, numărul celor care s-au întors la Domnul
fiind mare. Barnaba călătoreşte la Tars, de unde îl aduce pe Saul recent convertit, stăruind împreună cu
acesta în propovăduirea Evangheliei, “învăţând mult popor”. În Antiohia pentru prima dată ucenicii
Mântuitorului s-au numit creştini “şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini” Fapte 11, 26.
• Astfel biserica Antiohiei v-a fi sprijinitoare a bisericii mamă din Ierusalim în timpul foametei din
timpul împăratului Claudiu. Cetatea rămâne până astăzi locul în care a fost întemeiată prima biserică
creştină constituită din iudeo-creştini fiind considerată un adevărat punct de plecare al misiunilor
creştine la neamuri. Tot de această biserică se leagă şi întrunirea sinodului apostolic din anul 50 una din
cauze fiind problema circumciziunii pentru ne-evrei considerânduse a fi o condiţie preliminară pentru
primirea botezului.
• Concluzionăm astfel că biserica a fost întemeiată în chip nevăzut prin jertfa Mântuitorului Hristos,
în chip văzut prin pogorârea Mângâietorului Duh la Cinzecime, iar pentru prima oară denumirea de
creştini a fost atribuită ucenicilor în Antiohia.
 BIBLIOGRAFIE

• Biblia sau Sfânta scriptură editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă Bucureşti 2015
• Istoria Bisericească Universală vol. I- Coordonator Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniţă editura Basilica
2019
• Istoria Bisericii Universale Pr. Prof. Dr. Ioan Rămureanu Editura Institutului Biblic şi de
Misiune Ortodoxă Bucureşti 1987
• https://dexonline.ro/definitie/biseric%C4%83
Vă mulţumesc pentru vizionare!