RADULESCU MIHAI, CLASA XIC

REFERAT RELIGIE ORTODOXA

VESMINTELE LITURGICE

Clasificare:
 1. Vesminte diaconesti: Stiharul, Orarul, Manecutele
 2. Vesminte preotesti: Felonul, Braul, Epitrahilul
 3. Vesminte arhieresti: Omoforul, Sacosul, Mantia,
Bedelnita, Mitra, Carja, Egolpionul si Crucea.
Veșmintele liturgice necesare treptei diaconilor

Orarul simbolizează aripile îngerilor care zboară neîncetat în jurul tronului ceresc, slujind
Domnului. De aceea pe orarele diaconilor din vechime erau scrise cuvintele: „Sfânt, Sfânt,
Sfânt”, cuvinte cu care îngerii Îl preamăresc pe Dumnezeu (Isaia 6, 6). El este și simbolul darului
cu care este învrednicit diaconul, de a sluji lui Dumnezeu.
Fiindcă în ierarhia noastră bisericească există trei trepte distincte, avem și veșminte speciale, pe
care le folosesc slujitorii sfințiți din fiecare treaptă a clerului. Pentru treapta de diacon
veșmintele pe care aceștia le folosesc sunt stiharul, mânecuțele și orarul.
Stiharul este un veșmânt lung și larg, acoperind tot corpul, ca și veșmântul lui Aaron, care
se numea talar. El ne aduce aminte de acele veșminte luminate, în care s-au arătat îngerii în
timpul Învierii (Luca 24, 4) și în ziua Înălțării la Cer a Domnului (Matei 17, 2). În timpurile primare,
stiharul se confecționa dintr-un material alb, din care cauză se numea și alba. Azi se
confecționează mai ales din material de culoare galbenă sau roșie, simbolizând sângele vărsat pe
Crucea Golgotei pentru mântuirea noastră. Cu el se îmbrăcau clericii din toate treptele clerului,
începând de la citeț și ipodiaconi, până la arhiereu.

0
 Mânecuțele sau rucavițele sunt un fel de manșete cu care se strâng mânecile stiharului,
având rolul practic de a nu împiedica pe slujitor în îndeplinirea îndatoririlor în timpul Sfintei
Liturghii. Despre mânecuțe se amintește pentru prima dată în anul 1054, iar până spre sfârșitul
secolului al XII-lea ele erau folosite numai de arhierei. Ele simbolizează puterea cu care este
învrednicit slujitorul și ne aduce aminte de acele legături cu care a fost legat Iisus în timpul
Pătimirilor Sale. Sfântul Simeon al Tesalonicului ne arată că mânecuțele închipuiesc „lucrarea lui
Dumnezeu cea atotfăcătoare și că Însuși Iisus, prin mâinile Sale, Și-a făcut jertfa Trupului și
Sângelui Său”. Mânecuțele sunt folosite atât de diaconi, cât și de preoți și de episcopi.
Orarul la început era format dintr-o bucată de pânză lungă și îngustă, pe care o purtau diaconii
pe umărul stâng și cu care ștergeau la gură pe cei ce se împărtășeau. Cea mai veche mențiune a
orarului diaconesc datează din secolul al IV-lea. În timp ce diaconul rostește ecteniile, el ține
orarul cu mâna dreaptă în sus (în dreptul frunții), arătând prin această ridicare momentul când
credincioșii din Biserică trebuie să se roage împreună cu el, iar când termină, îl așază pe mâna
stângă.
Orarul simbolizează aripile îngerilor care zboară neîncetat în jurul tronului ceresc, slujind
Domnului. De aceea pe orarele diaconilor din vechime erau scrise cuvintele: „Sfânt, Sfânt,
Sfânt”, cuvinte cu care îngerii Îl preamăresc pe Dumnezeu (Isaia 6, 6). El este și simbolul darului
cu care este învrednicit diaconul, de a sluji lui Dumnezeu.

2. Vesmintele Preotesti In timpul slujirii preotul poarta cinci vesminte: stiharul, manecutele,
epitrahirul, braul si felonul.
 Epitrahilul, este orarul diaconesc purtat in alta forma.
 Simbolozeza: puterea harului dumnezeiasc, care se pogoara asupra preotului si prin care el
slujeste cele sfinte, si totodata jugul cel bun al slujirii lui Hristos.
 Cand se imbraca: Binecuvantat este Dumnezeu, Cel ce varsa harul Sau peste preoti Sai, ca
mirul pe cap, ce se pogoara pe barba, pe barba lui Aron, ce se pogoara
pe marginea vesmintelor lui” (Ps. CXXXII, 2-3).
 El se confectioneza din acelasi material ca si felonul preotesc, si este ornat cu mai multe cruci,
brodate sau cusute cu galon. Este vesmantul cel mai mult folosit de preot; la unele slujbe preotul
imbraca numai epitrahirul, la altele epitrahirul si felonul, ori toate vesmintele, dar fara epitrahil
nu poate savarsii nici o slujba religioasa.

1
Braul, este o piesa vestimentara de stofa, lunga de ½ m si lata de 6-8 cm, cu care arhierul si
preotul se ininge peste stihar.
 Origine: in cultul Legii Vechi si in portul traditional oriental.
 Simbolizeaza: stergarul cu care s-a incins mantuitorul la “cina
cea de taina” si puterea ce s-a dat clericilor de catre Dumnezeu.

La imbracare: „Binecuvantat este Dumnezeu, Cel ce ma incinge cu putere si a facut fara prihana
calea mea, Cele ce intocmeste
picioarele mele ca ale cerbului si peste cele inalte ma pune”

 Felonul : vesmantul de deasopra al preotilor

 Originea: De la toga anticilor si mantaua de uz general a evreilor
 Simbolozeaza si porpora sacojie cu care a fost imbracat Iisus.
 Preotul imbraca felonul peste stihar, epitrahil si brau, dupa ce il binecuvinteaza si il saruta
pe crucea din spate, zicand formula:
„Preotii Tai, Doamne, se vor imbraca intru dreptate si cuviosii Tai intru bucurie se vor bucura”
(Ps. CXXXI, 9)

3. Vesmintele Arhieresti

2
 Vesmintele liturgice arhieresti, sunt sapte la numar, "pentru cele sapte lucrari ale
Sfantului Duh": stiharul, epitrahilul, braul, manecutele, epigonatiul, si omoforul“
Origine: In vesmintele imparatesti bizantine sau in dalmatica consulilor romani.
Purtat in Timpul Sfintei Liturghii el simbolizeaza vesmatul portat de Hristos in timpul patimirii sau
ca masa Lui pentru care s-au tras sortii Clopoteii semnifica "Evanghelia
Cuvantului lui Dumnezeu, care trebuie sa iasa din gura episcopului".

Omoforul: (este unul mic si altul mare)

 La imbracare:"pre umeri ai luat, Hristoase, firea noastra cea ratacita si inaltandu-Te o ai adus
pe ea lui Dumnezeu Tatalui“
 Simbolizeaza: "oaia cea pierduta", pe care a luat-o Mantuitorul pe umarul Sau s-o duca la
mantuire

Bedelnita (sabia Duhului Sfant sau servetul cu care s-a sters Pilat pe maini la judecta Lui
Hristos din pretoriu)
 Origine: -stergarul folosit in joia mare la spalrea picioarelor de la “mappa” latina, batista
ornamentala. Se poarta de catre arhierei si de catre preotii carora le-a fost acordata ca distinctie.

Mitra, este insemn distinctiv arhieresc.Simbolizeaza "cununa de spini a Mantuitorului"

sau "mahrama de pe capul Lui". "A pus Domnul coroana de pietre scumpe pe capul tau, viata ai
cerut de la Dansul si-ti va da tie lungime de zile, in veacul veacului".

Concluzii
 Vesmintele sunt specifice treptelor ierarhice, intre ele exista o relatie explicita de
subordonare. Succesiunea puterii este pe modelul biblic vechi si nou testamentar, exista trepte
clare ale ierarhiei si perscriptii de rol pentru fiecre dintre acestea.
 Membri laici ai biserici sunt in raport de subordonare cu cei ai clerului. Pe modelul aceluiasi
tipic biblic, succesiunea harului si a puterii pleca de la Dumnezeu si se sucede prin treptele
crerului in functie de treptele pe care le detin.
 Membri crerului, pe masura ce capata un rol cat mai inalt, au si obligatii pe msura functiei. Ei
sunt datori cu pastoratie individuala si colectiva a laicilor, astfel membrii bisericii sunt datori sa
asculate de ierarhie la fel cum acesata este supusa Lui Dumnezeu.
 O data cu innaintare in functie acestia capata si insemne distinctive:crucea pectorala,

3
engolpionul, bedelnita, mitra si carja. Crucea pectorala si bedelnita pot fi acordate si preotilor in
timp ce restul distinctiilor le sunt rezervate iararhilor.

Bibliografie :

(Pr. Prof. Dr. Ene Braniște, Arhim. Prof. Ghenadie Nițoiu, Pr. Prof. Gheorghe Neda, Liturgica teoretică –
manual pentru seminariile teologice, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 2002,)