Sunteți pe pagina 1din 6

Plan cateheză

1. Pregătirea aperceptivă

2. Anunţarea temei: Despre semificaţia odoarelor liturgice

3. Tratarea:
-împărţirea obiectelor
-definiţia şi simbolismul obiectelor

4.Recapitulare :
- Care este un criteriu de împărţire a odoarelor liturgice
- Care este semnificaţia sfântului disc?
- Ce este sfântul antimis?

5. Asociere : după cum pentru a înţelege cât mai bine un tratat de


medicină trebuie să ştim la ce anume se referă termenii folosiţi,
tot aşa pentru a înţelege cât mai bine mesajul transmis de Sfânta
noastră Biserică prin cultul său trebuie să cunoaştem simbolismul
obiectelor şi mişcărilor liturgice.
6. Generalizare:
- importanţa cunoaşterii semnificaţiei odoarelor liturgice
7. Aplicare:
-sfaturi practice
a) acordarea importanţei cuvenita
b) împodobirea sfântului locaş cu cele mai frumoase odoare

1
Cateheză despre semnificaţia pricipalelor vase şi
odoare liturgice

1. Pregătirea aperceptivă:
Drept mărturisitori creştini, comuniune cu Dumnezeu se realizează prin cultul divin
exprimat în forme externe prin acte liturgice. Am văzut săptămâna trecută că toate actele
liturgice săvârşite de către preot au o semnificaţie aparte, amintindu-ne de momentele
importante din istoria mântuirii.
2.Anunţare temei:
Săptămâna aceasta ne vom apleca asupra semnificaţiei principalelor vase şi odoare
liturgice.
3.Tratarea:
Prin odoare sfinte înţelegem acele obiecte de cult necesare pentru săvârşirea Sfintei
Liturghii precum şi a altor servicii divine, fiind sfinţite şi păstrate în Biserică în acest
scop. Prin rânduiala sfinţirii, obiectele sunt scoase din uzul lor obişnuit căpătând un sens
şi o utilizare mult mai înaltă.
Vasele şi obiectele de cult s-au întrebuinţat la săvârşirea serviciului divin încă din
primele veacuri iniţial din materiale simple însă odată cu dezvoltarea cultului acestea au
fost confecţionate din materiale preţioase.
Ţinând cont de materialele din care sunt făcute vasele şi obiectele liturgice le putem
împărţi în obiecte confecţionate din metal şi obiecte confecţionate din pânză.
Dintre cele mai des folosite obiectele confecţionate din metal menţionăm: sfântul
disc, sfântul potir, steaua sau steluţa, copia, linguriţa, chivotul, cădelniţa sau căţuia, vasul
pentru căldură, tavă pentru anafură, cununiile.
a) Sfântul disc este acel vas de metal argintat sau aurit în forma unei farfurii, pe el
punându-se Sf. Agneţ şi miridele care se scot din prescurile folosite la Proscomidiar,
precum şi Agneţul mai dinainte sfinţit folosit la Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.
Întrebuinţare lui în cultul divin datează încă din timpul apostolic el înlocuind blidul sau
talgerul pe care erau aşezate mâncărurile la Cina cea de Taină. Sfântul disc are
semnificaţii diferite în funcţie de momentele liturgice în care este folosit. La

2
Proscomidiar el semnifică după părintele Sofronie al Ierusalimului ieslea în care s-a
născut Mântuitorul, iar după ieşirea cu Sfintele daruri simbolizează locul unde a fost
aşezat trupul Mântuitorului după coborârea lui de pe Cruce.
b) Sfântul potir este acel vas în forma unui pahar sau a unei cupe cu picior, în care se
toarnă vinul şi apa la Proscomidie care apoi se prefac în urma sfinţirii în Sângele
Mântuitorului Hristos. Acest obiect liturgic se foloseşte pentru împărtăşirea clericilor şi
credincioşilor.
Potirul reprezintă paharul cu vin folosit de divinul Învăţător la Cina cea de taină când l-
a dat ucenicilor săi zicând:"Beţi dintru acesta toţi că acesta este sângele Meu, al Legii
celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor"(Mat. 26,27)
Potirul a fost folosit încă de la întemeierea Bisericii Creştine. Sfântul Apostol Pavel
vorbind despre Euharistia din primele comunităţi creştine spune:Paharul binecuvântării,
pe care îl binecuvântăm, nu este oare împărtăşire cu Sângele lui Hristos (I Cor.10,16)
c) Steluţa sau steaua este un obiect format din două semicercuri emisferice unite la
mijloc printr-un şurub. Ea se aşeză pe Sfântul disc deasupra Agneţului pentru ca
acoperământul discului să nu se atingă de Sfântul Agneţ .Ea semnifică în momentul în
care este la Proscomidiar steaua care a condus pe magi la locul naşterii lui Hristos, iar
după Vohod pecetea pusă pe mormântul Mântuitorului.
d) Copia este un cuţit de metal, în formă de suliţă sau lance, cu care la Proscomidie se
scoate din prescuri Sfântul Agneţ şi miridele folosite în cadrul Sfintei Liturghii. Acest
obiect liturgic simbolizează conform patriarhului Gherman al Constantinopolului suliţa
cu care a fost împuns Bunul Păstor.
e)Linguriţa folosită pentru împărtăşirea credincioşilor este o linguriţă de aur sau argint
având la capătul mânerului o cruciuliţă. În vechime acest obiect nu se folosea deoarece
împărtăşirea laicilor se făcea aşa cum se face acum împărtăşirea clericilor. Prima
menţiune sigură precum şi simbolismul acestui obiect liturgic îl aflăm de la Sofronie al
Ierusalimului care arată că linguriţa reprezintă cleştele cu care serafimul din viziunea
proorocului Isaia a luat cărbunele de foc şi la pus în gura proorocului, ca semn al curăţirii
lui de păcate (Isaia 6,6). De asemenea ea mai semnifică şi pe Maica Domnului, care a
purtat în pântece Păinea cea cerească.

3
f) Chivotul sau artoforiul, este o cutie de metal preţios, care are forma unei bisericuţe
şi care sta întotdeauna pe sfânta Masă în el ţinându-se Împărtăşania pentru bolnavi. El ne
aduce aminte de vasul cu mană care se păstra în chivotul Legii din templul Vechiului
Testament.
g) Cădelniţa sau căţuia este un mic recipient de metal, legat de lănţişoare care se unesc
sus într-un singur mâner, fiind folosit la tămâierile care au loc în timpul slujbei.
Întrebuinţare cădelniţei se moşteneşte din cultul templului Vechiului Testament. Despre
vase de cădit amintesc din secolul IV: Sf. Efrem Sirul, Sf. Ambrozie, Constituţiile
Apostolice. După patriarhul Gherman al Constantinopolului cădelniţa simbolizează
omenitatea Mântuitorului, focul divinitatea, iar fumul de tămâie mireasma Duhului
Sfânt. De asemenea ea mai simbolizează pântecele feciorelnic al Maicii Domnului care a
purtat pe Cărbunele cel dumnezeiesc Hristos.
h) Vasul pentru căldură care se mai numeşte şi tiplotă se foloseşte pentru a se turna în
Potir apa binecuvântată.
i) Talgerul pentru anafora care se foloseşte pentru a se împărţi credincioşilor anafora
poate fi confecţionat atât din lemn cât şi din metal.
j)Cununiile folosite la Taina Cununiei ne aduc aminte de cununile de flori care se
puneau odinioară pe capetele mirilor.
În cele ce urmează, drept măritori creştini ne vom referi la obiectele liturgice
confecţionate din pânză. Printre cele mai uzitate obiecte confecţionate din pânză
amintim:sfântul antimis, ilitonul, epitaful şi acoperămintele.
a) Sfântul antimis este o bucată e pânză de in ori de mătase în formă de pătrat având
pe ea imprimată scena pregătirii pentru înmormântare trupului Domnului şi conţinând
părticele din moaşte de sfinţi. Antimisele s-au folosit pentru prima dată în epoca
prigoanelor când creştinii pentru a continua slujbele întrerupte de năvălirile păgânilor
foloseau aceste antimise. Ele erau considerate un fel de altare mobile. În strânsă legătură
cu Sfântul antimis este ilitonul care serveşte drept învelitoare a Sfântului antimis.
Antimisul simbolizează mormântul Mântuitorului precum şi gilugiul în care a fost
înfăşurat trupul Domnului la punerea în mormânt, ilitonul reprezintă fie giulgiul fie
mahrama sau sudariul pus atunci peste capul Domnului.

4
b) Acoperămintele sunt văluri mici care servesc la acoperirea discului şi a potirului. În
cultul nostru sunt întrebuinţate trei acoperăminte: unul pentru disc, unul pentru potir şi
unul cu care se acoperă amândouă. Ele preînchipuie şerveţelele din vechime utilizate
pentru acoperirea Darurilor.
c) Epitaful sau sfântul aer este o pânză de mătase pe care este brodată sau zugravită
icoana mormântului Domnului. El se întrebuinţează o singură dată pe an şi anume în
Vinerea Patimilor când este scos din Sfântul Altar şi aşezat pe o masă în mijlocul
Bisericii şi apoi la slujba Prohodului când este purtat în procesiune în jurul Bisericii. El
simbolizează trupul mort al Domnului Hristos.
4. Recapitularea:

- Care este un criteriu de împărţire a odoarelor liturgice?

- Care este semnificaţia sfântului disc?

- Ce este sfântul antimis?

5. Asocierea:

Dragi creştini, după cum pentru a înţelege cât mai bine un tratat de medicină trebuie să
ştim la ce anume se referă termenii folosiţi, tot aşa pentru a înţelege cât mai bine
mesajul transmis de Sfânta noastră Biserică prin cultul său trebuie să cunoaştem
simbolismul obiectelor şi mişcărilor liturgice.
6. Generalizarea:

Iubiţi fraţi întru Hristos, cunoaşterea semnificaţiilor obiectelor liturgice este deosebit
de importantă pentru înţelegerea corectă a mesajului Sfintei noastre Biserici. Numai
înţelegând corect mesajul Bisericii putem să ne încadram pe drumul care ne înalţă la
Tatăl nostru cel Ceresc, pentru că "în afara Bisericii nu este mântuire" după cum spune
Sfântul Ciprian al Cartaginei.

7. Aplicarea:

Aşadar reflectând la simbolismul acestor odoare liturgice să le preţuim după cuviinţă


cu credinţă şi cu dragoste , nu să le tratăm ca pe simple obiecte folosite de Biserica
noastră.

5
De asemenea, se cuvine să ne străduim să împodobim Sfântul locaş cu cele mai
frumoase odoare.

Bibliografie

1. *** Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită cu binecuvântarea PF. Părinte Teoctist,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al
Bisericii Ortodoxe Române, Buc. 2001.
2. Credinţă Ortodoxă, tipărită cu binecuvântarea I.P.S Daniel Mitropolitul Moldovei şi
Bucovinei, Ed. Trinitas, Iaşi 2002.
3. . Preot Prof. Dr. Ene Branişte, Liturgica Generală, tipărită cu binecuvântarea PS.
Casian Crăciun Episcopul Dunării de Jos, Ed. Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi 2002.
4. Protos. Nicodim Măndiţă, Poarta Raiului, , tipărită cu binecuvântarea PS. Galaction
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului, Ed. Agapis, Buc 1998.