Vindecarea sufletului prin pocăinţă în lucrarea Păstorul lui

Herma

Opera ,,Păstorul lui Herma” a fost cunoscută încă de la inceput in Biserica primară, adică
de la sfârşitul secolului I şi începutul secolului al II-lea d.Hr., în aceeaşi perioadă în care s-a
stabilit şi canonul Noului Testamant. Unii teologi ai primelor veacuri susţin apartenenţa acestuia
la Sfânta Scriptură, fiind conceput ca o chemare la pocainţă şi la o viaţă morală strictă. Ca o
mărturie a creştinismului timpuriu din Roma, Păstorul lui Herma include o mărturie evreiască
distinctă asupra formei creştinismului primar1. Autorul sau autorii Păstorului nu sunt cunoscuţi.
Diferitele surse din vechime, printre care şi Fragmentul Muratori, îi atribuie lucrarea unui
Herma, frate al episcopului Romei, Pius I. Pius I a fost episcop al Romei din 140 până în 155.

De asemenea, limbajul şi teologia unor părţi din lucrare dovedesc faptul că a fost compus
într-o perioadă de început a Bisericii. Trimiterile la Clement I al Romei sugerează că cel puţin
primele două viziuni - care ar putea fi considerate o prima carte sau un prim volum al scrierii -
pot fi datate în vremea când acesta a condus Biserica Romei, adică în perioada dintre 88 şi 98
d.Hr.: „După aceea avui o vedenie în casa mea. A venit bătrâna şi m-a întrebat dacă am dat
prezbiterilor cartea. Am spus că nu am dat-o. - Bine ai făcut, zise, căci am să mai adaug câteva
cuvinte. Când voi sfârşi toate cuvintele, prin tine vor fi duse la cunoştinţa tuturor aleşilor. Să
scrii deci două cărţi şi să trimiţi una lui Clement şi una Graptei. Clement să o trimită apoi
cetăţilor din afară, căci lui i s-a încredinţat aceasta; Grapte să înveţe din ea văduvele şi orfanii,
iar tu însuţi să citeşti în această cetate, împreună cu prezbiterii care stau în fruntea
biserici.2”(Păstorul lui Herma, Vedenia a II-a). Origen îl propune pe un ucenic al Sf. Apostol Pavel
ca autor, anume pe cel amintit la Romani 16,14: aici apostoloul îi trimite salutări lui Herma, un
1
Articol accesat la adresa: http://ro.orthodoxwiki.org/Păstorul_lui_Herma
2
Herma, Păstorul, note şi traducere de preot Dumitru Fecioru, în „Scrierile Părinţilor Apostolici”,colecţia „Părinţi şi
Scriitori Bisericeşti”, volumul I, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
1979, p. 230.
creştin din Roma. Totuşi, faptul că autorul este familiarizat cu Apocalipsa şi cu alte scrieri
ioanice sugerează că textul ar fi fost compus în secolul al II-lea. Irineu de Lyon (130-202), în
lucrarea Adversus Haeresis (Contra tuturor ereziilor ) consideră scrierea Păstorul lui Herma ca
având autoritatea cărţilor biblice. Sfântul Atanasie cel Mare, în Scrisoarea de Paşti (373), în care
stabileşte canonul Noului Testament, o enumeră printre cărţile acceptate de Biserică. Totuşi, în
cele din urmă Păstorul lui Herma nu a fost acceptat în canonul biblic3, probabil pentru lipsa unor
dovezi clare.

Referitor la continutul lucrarii sale, autorul vorbeşte despre însuşirea virtuţilor creştine în
timp ce îşi descrie viaţa de sclav creştin eliberat (de către o creştină pe nume Rode). De aici
rezultă faptul ca subiectul cărţii este unul etic şi nu teologic. În ceea ce priveşte structura lucrării,
aceasta este împărţită în trei mari secţiuni. Prima parte descrie cinci viziuni, a doua parte prezintă
12 porunci iar a treia parte conţine zece parabole, uneori prezentate ca similitudini. Conţinutul
lucrării începe cu relatarea vânzării sale unei anume Rode, care mai târziu îl va elibera şi cu care
se va reîntâlni ulterior. În călătoriile sale, Herma o vede iarăşi într-o viziune în care ea relatează
nevoia de a se ruga pentru iertare pentru un incest pe care ea l-ar fi făcut. Se îmbogăţeşte din
agricultură şi comerţ; se şi căsătoreşte, dar întreaga familie pare să uite în bună măsură de
îndatoririle sale creştine. În urma necazurilor pe care le întâmpină, probabil şi datorită
persecuţiilor, se pocăieşte şi caută să-şi îndrepte viaţa. În primele sale viziuni, Herma este
îndrumat de o femeie care îi apare mai întâi vârstnică, apoi din ce în ce mai tânără (şi care se
vădeşte a fi Biserica însăşi), care îi cere mai întâi să se pocăiască pentru păcatele lui şi ale fiilor
lui. Aceasta îi arată apoi că vor veni peste biserică persecuţii şi îndeamnă iar la pocăinţă. Într-o
nouă viziune îi arată zidirea Bisericii sub chipul unui turn: aşezat pe apă (apa Botezului), zidit de
şapte mari îngeri, alcătuit doar din pietre potrivite (sfinţii adormiţi, episcopii dreptmăritori şi
creştinii virtuoşi, cei păcătoşi neputându-se potrivi în construcţia zidului) şi aflat încă în
construcţie (a doua venire nu a avut loc încă, iar păcătoşii se mai pot încă întoarce şi să fie
adăugaţi la construcţie). În următoarea vedenie, Herma vede un monstru înspăimântător, de care
scapă doar încredinţându-se lui Dumnezeu, iar femeia, care acum i se arată drept tânără, îi arată
că doar astfel, prin pocăinţă şi încrederea în Dumnezeu poate scăpa Biserica de persecţia ce avea
să vină.
3
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1999, p. 62.

2
 În continuare, locul femeii este luat de un înger al pocăintei, care i se înfăţişează sub chipul
unui păstor care îi dă lui Herma o serie de precepte pe care creştinii trebuiau să le respecte,
printre care se numără: credinţa, nevinovăţia, iubirea de adevăr, curăţia, răbdarea, ascultarea de
îngerii buni, frica de Dumnezeu, înfrânarea în toate, alungarea îndoielii şi a tristeţii, fuga de
profeţii mincinoşi, lepădarea tuturor poftelor rele şi căutarea în toate a celor bune. Îngerul îi arată
toate acestea într-o serie de pilde care cresc treptat în complexitate4. O serie de sfaturi din cele
date de înger ca răspuns la întrebările lui Herma sunt foarte aplicate: acesta îi arată că există
pocăinţă şi după botez, dacă creştinul a căzut în păcat, dar avertizează că timpul e totuşi limitat,
până la venirea a doua a stăpânului turnului. Aşadar putem afirma cu certitudine că ,,nu există
nicio scriere în primele timpuri ale creştinismului, în care viaţa comunităţii să se desfăsoare atât
de natural ca în Păstorul lui Herma5”.

În concluzie, din cele menţionate rezultă faptul că Herma se prezintă pe sine însuşi ca o
persoană simplă, cu o smerenie deosebită, care ascultă problemele şi neczurile celor din jur şi
ţine cont de poveţele îndrumătorilor săi. Datorită caracterului moralizator la lucrării, aceasta este
concepută în aşa fel încât să mişte sufletele ascultătorilor şi cititorilor, îndemnând la o schimbare,
o îmbunatăţire în ceea ce priveşte urcuşul duhovnicesc al fiecăruia.

4
Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
Bucureşti, 1999, p. 63.
5
Herma, Păstorul, note şi traducere de preot Dumitru Fecioru, în „Scrierile Părinţilor Apostolici”,colecţia „Părinţi şi
Scriitori Bisericeşti”, volumul I, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,
1979, p. 224.