ntmpinarea Domnului (2 februarie)

Vietile sfintilor pe luna februarie sunt mpodobite nca de la nceput cu una din cele douasprezece sarbatori mparatesti de mare nsemnatate bisericeasca si duhovniceasca. Este vorba despre praznicul "ntmpinarea Domnului" de la 2 februarie, cnd batrnul Simeon, dupa 40 de zile de la Nasterea Mntuitorului primeste n brate pe Fiul lui Dumnezeu, ntrupat din Fecioara Maria, pentru Mntuirea lumii. Dupa Nasterea Domnului Iisus Hristos, trecnd patruzeci de zile si mplininduse vremea curatiei celei legiuite, Preacurata Fecioara Maria plecnd din Betleem cu Sfntul Iosif si cu Pruncul Hristos au venit la Ierusalim, n Biserica lui Dumnezeu, sa mplineasca Legea Domnului, punnd naintea Lui pe tot ntiul nascut de parte barbateasca si rascumparndu-L cu pretul cel rnduit, si nca, sa se curateasca dupa nastere, prin aducerea jertfei celei cuviincioase lui Dumnezeu si prin rugaciunea preotului. n Legea Veche dupa porunca data lui Moise de catre Domnul este scris ca: "Femeia care va zamisli si va naste parte barbateasca, necurata va fi sapte zile si n ziua a opta sa se taie pruncul mprejur, iar ea va sedea treizeci si trei de zile sub acoperamntul necuratiei sale; de tot lucrul sfnt sa nu se atinga si n biserica sa nu intre, pna ce se vor sfrsi cele patruzeci de zile ale curatiei ei. Si cnd se vor mplini zilele curatirii, sa aduca un miel de un an, fara de prihana, spre arderea cea de tot si un pui de porumbel sau de turturea, pentru pacat; iar de nu va fi bogata ca sa aduca miel, atunci sa aduca doua turturele sau doi pui de porumbel, unul spre arderea cea de tot si altul pentru pacat; apoi se va ruga pentru dnsa preotul si se va curati" (Levitic 12, 2 8). Despre punerea naintea Domnului a celui dinti nascut, astfel este scris: "Sfinteste-Mi pe tot cel dinti nascut (parte barbateasca), care deschide pntecele" (Iesirea 13, 2). Si iarasi: "Pe cel nti nascut al fiilor tai sa Mi-l dai Mie" (Iesirea 22, 29). Aceasta se urma pentru facerea de bine cea mare a lui Dumnezeu, nca din Egipt, cnd s-au crutat cei nti nascuti ai lui Israil. Pentru aceasta, israilitenii aduceau pe pruncii lor cei nti nascuti n biserica, dndu-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilita prin lege. Deci, acea lege a Domnului mplinind-o Maica lui Dumnezeu, a venit acum n biserica, cu Datatorul Legii. A venit sa se curateasca desi nu-i trebuia curatire, fiind nentinata si Preacurata. Pentru ca aceea care a zamislit fara barbat si a nascut fara dureri si fara vatamarea curatiei sale celei fecioresti, aceea n-a avut nici un fel de necuratie obisnuita femeilor celor ce nasc. Pentru ca ceea ce a

nascut pe Izvorul curatiei, cum putea sa se afle sub necuratie? Din ea S-a nascut Hristos, ca un rod din pom; iar pomul nu se vatama, nici se ntineaza dupa nflorirea rodului sau. Nevatamata si curata a ramas Fecioara dupa nasterea lui Hristos, adica a rodului celui binecuvntat. Prin ea a trecut Hristos precum raza soarelui trece prin sticla sau prin cristal. Precum nu se sfarma nici ntineaza raza care trece prin sticla si prin cristal, ci mai curat l straluceste, tot asa si Soarele dreptatii, Hristos, n-a vatamat fecioria Preacuratei Maicii Sale, nici cu durerile cele obisnuite femeilor n-a ntinat usa nasterii celei firesti, cea cu curatia pecetluita si cu fecioria pazita, trecnd mai presus de fire; ci mai ales i-a ndoit curatia ei, sfintind-o prin trecerea Sa si luminnd-o cu dumnezeiasca lumina a harului. Nu era nevoie de curatire a aceleia care a nascut fara stricaciune pe Dumnezeu Cuvntul. Dar ca sa nu se arate potrivnica Legii, ci mai ales sa fie ascultatoare, a venit sa se curateasca, ea cea cu totul curata si fara prihana. Apoi a adus jertfa, nu ca cei bogati, care aduceau un miel de un an fara prihana, ci ca acei saraci, care aduceau doua turturele sau doi porumbei, aratnd n toate smerenie si iubind saracia, iar de mndria bogatilor fugind. Si, dupa Legea dumnezeiasca La rascumparat pe El, cu pretul cel hotart, adica cu cinci sicli, care era nainte nchipuire a celor cinci rani mari ale lui Hristos, pe Care le-a primit pe cruce, prin care toata lumea s-a rascumparat de blestemul Legii si de robia vrajmasului. Se mai povesteste nca, de Sfintii Parinti, ca Sfntul prooroc Zaharia, tatal naintemergatorului, a asezat pe Preacurata Fecioara, care a intrat cu Pruncul pentru curatire n biserica, nu n locul celor ce se curatau, ci n locul fecioarelor, n care femeile care aveau barbati nu se cadea sa stea. Vaznd carturarii si fariseii aceasta, au nceput a crti, iar Zaharia a stat mpotriva lor, spunndu-le ca acea maica si dupa nastere e fecioara curata. Iar ei necreznd, sfntul le-a spus ca firea omeneasca, cu toata faptura, este slujitoare Ziditorului sau, si n minile Lui cele atotputernice este, ca dupa a sa voie sa rnduiasca toate, adica sa faca astfel ca fecioara sa nasca si dupa nastere sa ramna iarasi fecioara. "Deci pentru aceasta nu am deosebit pe aceasta Maica de la locul fecioarelor, de vreme ce este fecioara cu adevarat". n aceeasi vreme cnd parintii au adus pe pruncul Iisus n biserica, ca sa faca dupa obiceiul legii, a venit, purtndu-se de Duhul lui Dumnezeu, Sfntul Simeon, batrnul, om drept si credincios, asteptnd mngierea lui Israil, care era sa fie prin venirea lui Mesia, pentru ca stia ca acum se apropie Mesia cel asteptat, de vreme ce sceptrul lui Iuda trecuse la Irod, dupa proorocia stramosului Iacov patriarhul, care a zis: "Nu va lipsi domn din Iuda, pna ce va veni asteptarea neamurilor, Hristos Domnul" (cf Iesirea 49, 10). Asemenrea si cele saptezeci de saptamni de cte sapte ani ale lui Daniil, acum se sfrsisera, dupa care se socotise ca va fi venirea lui Mesia. Pe lnga aceasta, lui Simeon era

fagaduit de la Duhul Sfnt sa nu vada moartea mai nainte de a-L vedea pe Hristos Domnul. Sinaxarele si Traditia Bisericii, unii Sfinti Parinti, precum si istoricii bizantini Hegesip si Nichifor Calist, spun ca dreptul Simeon era preot la templul din Ierusalim si mare carturar al Legii Vechi. El s-a nascut cu 300 de ani nainte de nasterea lui Hristos, si avea o viata sfnta. Si iata ca n acel timp, adica cu 250 de ani nainte de Hristos, era faraon, adica mparat al Egiptului, Ptolomeu Filadelful, un om foarte nvatat. El a hotart sa traduca din limba ebraica n limba greaca Sfnta Scriptura, adica Vechiul Testament, ce se pastra cu mare sfintenie n Templul din Ierusalim. Pentru aceasta a adus n Egipt 70 de ntelepti si carturari iudei, printre care se numara si Simeon. mpartind ntre ei textul Sfintei Scripturi, lui Simeon i-a fost rnduit de Dumnezeu sa traduca pe profetul Isaia. Cnd a ajuns sa traduca profetia despre ntruparea Domnului, adica cuvintele acestea: "Iata fecioara va lua n pntece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel, care nseamna "cu noi este Dumnezeu" (Isaia 7,14), Simeon socotea ca aici ar fi o greseala n text. Caci se ntreba: "Cum poate sa nasca o fecioara fara de barbat si sa ramna fecioara?". De aceea Simeon a ras textul de pe original si l-a corectat astfel: "O tnara tainuita de barbatul ei va lua n pntece...". A doua zi cnd a vrut sa continue traducerea, a gasit acest verset ndreptat de o mna nevazuta. Deci nedumerindu-se credea ca unul dintre carturari i-a corectat textul; apoi a sters si schimbat textul a doua oara, iar dimineata iar l-a gasit ndreptat ca mai nainte. A treia oara, cnd voia sa schimbe textul dupa mintea lui, arhanghelul Gavriil l-a apucat de mna la porunca lui Dumnezeu si i-a spus: "Stai Simeoane, si nu te ndoi de aceasta taina, ca la Dumnezeu nici un lucru nu este cu neputinta. Ca Dumnezeu care a facut femeia din barbat, adica pe Eva din coasta lui Adam, oare nu poate sa nasca barbat, pe Fiul lui Dumnezeu, din fecioara fara de barbat si fara stricaciune? Iata, pentru ca n-ai crezut acest cuvnt proorocit de Duhul Sfnt, nu vei muri, zice Dumnezeu, pna nu se vor mplini cuvintele acestea si pna nu vei vedea si purta n bratele tale pe Hristosul Domnului!". Asadar tinnd pe pruncul Iisus n brate cnd a fost adus de catre parinti la Templu, si binecuvntndu-L, dreptul Simeon a zis: "Acum slobozeste pe robul Tau Stapne, dupa cuvntul Tau in pace, ca vazura ochii mei mntuirea Ta, care ai gatit-o naintea fetei tuturor popoarelor; lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel". Apoi a zis catre Maria, Maica Lui: "Iata, Acesta este pus spre caderea si ridicarea multora din Israil, si ca un semn care va strni mpotriviri, si prin sufletul Tau va trece sabie, ca sa descopere gndurile din multe inimi." (Luca 2, 34-35). Adica va fi spre caderea celor care nu vor voi sa creada cuvintele Lui, iar spre ridicarea celor ce vor primi cu dragoste sfnta Lui propovaduire; spre caderea carturarilor si a fariseilor, pe care i-a orbit rautatea lor, iar spre ridicarea pescarilor celor simpli si nestiutori. Pentru ca va alege pe cei nentelepti, ca sa rusineze pe cei ntelepti ai veacului acestuia. Apoi va fi spre caderea sinagogii evreesti, a Legii celei Vechi si spre ridicarea Bisericii lui Dumnezeu, prin darul cel nou si spre semnul Caruia se va zice mpotriva. Caci multa graire mpotriva va fi pentru Dnsul ntre popoare; unii vor zice ca este

bun, iar altii nu, ci ca nseala poporul. Si-L va pune pe El, dupa cuvntul proorocului Ieremia, ca pe o tinta spre sagetare, spnzurndu-L pe lemnul Crucii si ranindu-L cu piroanele si sulita. n acea vreme, tie, o! Maica fara de barbat, prin suflet ti va trece sabia si vei suferi dureri n inima, cnd vei vedea pe Fiul tau pironit pe cruce, pe care l-ai nascut n lumea aceasta fara de dureri. Pe Acela l vei petrece din lumea aceasta cu multe dureri si cu mare tnguire". Atunci era acolo si Ana proorocita, fiica lui Fanuel, din semintia lui Aser, care mbatrnise n vaduvie foarte mult, ca la optzeci si patru de ani si care numai sapte ani vietuise cu barbatul sau din fecioria ei. Ramnnd vaduva, tot restul vietii ei l-a petrecut cu dumnezeiasca placere, nedepartndu-se de biserica, ci cu postul si cu rugaciunile slujind lui Dumnezeu ziua si noaptea. Aceea, apropiindu-se ntr-acel ceas, multe proorociri spunea despre Pruncul cel adus n Biserica Domnului, tuturor celor ce asteptau izbavirea n Ierusalim (Luca 2, 3638). Auzind si vaznd aceasta, fariseii si carturarii crteau n inimile lor, mniinduse cu zavistie asupra lui Zaharia, ca asupra unui calcator de lege, caci chiar n locul fecioarelor pusese pe Maica ce venise pentru curatire. Iar asupra lui Simeon si a Anei se mniau, caci au dat aceste marturii despre Prunc. Si nu leau tacut acestea, nici chiar n fata lui Irod mparatul, ci le-au spus pe toate cele facute si graite n biserica. Pentru aceasta, ndata a fost cautat spre ucidere pe dumnezeiescul Prunc, Hristos Domnul, dar nu L-au aflat caci Sfntul Iosif cu Preacurata Nascatoare de Dumnezeu, sfrsind n biserica toate, dupa Legea Domnului, nu s-au ntors n Betleem, ci n Galileea, n cetatea Nazaret, iar de acolo au pornit n Egipt. Iar Pruncul crestea si se ntarea cu duhul, umplndu-se de ntelepciune iar harul lui Dumnezeu era peste Dnsul (Luca 2,40). (Extrase din "Vietile Sfintilor" pe luna februarie, Ed. Episcopiei Romanului, 1999 si "Predici la praznice mparatesti si la sfintii de peste an" de Arhimandrit Cleopa Ilie, Ed. Episcopiei Romanului, 1996) "Cel ce cu nasterea Ta ai sfintit pntecele Fecioarei si minile lui Simeon care Te-au ntmpinat acum le-ai binecuvntat si precum se cuvenea ne-ai mntuit pe noi, Hristoase Dumnezeule, mpaca lumea ce se gaseste n razboaie si ntareste Biserica, pe care ai iubit-o, Unule, Iubitorule de oameni." (Condac al ntmpinarii Domnului)