Un martir georgian contemporan, ieromonahul Andrei (Kurasvili) din Abhazia

Fratele Alexie Ksutasvili-Lenski

Nu de putine ori, privim ca din departare, datorita putinei noastre credinte si

saraciei noastre ntru virtute, la marii barbati, cuviosi sau martiri, care au str
alucit odinioara pe firmamentul plin de luminatori sfinti, ai Bisericii lui Hris
tos cea dreptmaritoare. De aceea, emotia ne ncearca de fiecare data atunci cnd ntlni
m n viata de zi cu zi, sau cnd auzim vorbindu-se despre vieti de sfinti contempora
ni noua. Astfel, Dumnezeu, prin alesii Lui, pe care numai El i stie, rusineaza gu
rile hulitoare ale celor care striga ca acum nu mai pot fi sfinti asa cum au fos
t odinioara, sau cum ca pildele si povetele Sfintilor Parinti apartin unor veacu
ri de mult trecute. Ba chiar ntlnim minti asa-zis luminate, cu numire de teologi s
i profesori de teologie, care socotesc de-a dreptul Vietile Sfintilor cuprinse n
Mineie, Paterice, Limonariul, drept legende , neacordndu-le nici macar statutul de rea
litati apartinnd istoriei Bisericii Ortodoxe.
Relatam cu fireasca emotie duhovniceasca, istoria ieromonahului martir Andrei Ku
rasvili, martirul din Abhazia, asa cum am auzit-o si noi si am cules-o cu nevred
nicele noastre puteri, de la un ucenic al acestui vrednic de pomenire Parinte An
drei, ucenic pe nume monahul Simon Abramisvili.
Cuviosul Andrei a devenit crestin abia la vrsta de 26 de ani, n anul 1991, cnd a au
zit pentru prima oara cuvntul Evangheliei si s-a botezat. nsusi parintele Andrei p
ovestea ca, atunci cnd a procurat prima oara pentru folosinta sa duhovniceasca Sfn
ta Scriptura, o saptamna ntreaga s-a adncit n citirea cuvntului lui Dumnezeu, neiesin
d din casa. De indata ce cuvntul Domnului a patruns n sufletul lui, a nceput cu rvna
fierbinte viata de asceza si de renuntare la placerile ieftine ale acestei lumi
, oferite din plin tinerilor de aceeasi vrsta cu el. Pentru acest tnar, viata cres
tina purta obligatoriu ntelesul adnc si tainic al vietii monahale, al vietii oferi
te integral lui Dumnezeu; Dumnezeu i-a harazit acestui iubit al Sau, darul nfieri
i depline, darul sfintirii si al jertfei pe Cruce, crucea asumata personal de fi
ecare monah n parte, atunci cnd se rastigneste n fata altarului, atunci cnd sunt de
fata mii de arhangheli si ngeri si mai presus de toate, nsusi Domnul nostru Iisus
Hristos si Preasfnta Maica Sa.
Dupa numai 7 luni de la intrarea n manastire, a fost tuns n monahism, primind nume
le de Andrei. Nevointa Parintelui Andrei era aspra: mnca si dormea foarte putin de fapt nimeni nu putea sti cnd anume fura un moment de odihna. Sufletul sau tnjea
dupa singuratate, dupa viata petrecuta n locurile necalcate de picior de om, n con
vorbire tainica si netulburata de zgomote cu Cel care l-a chemat la o slujire att
de nalta si de dumnezeiasca - cea a schimei monahale. mpreuna cu el se nevoia si
monahul Simon, fratele sau de calugarie, cel care ne-a istorisit si noua, nevred
nicilor aceasta minunata si sfnta viata. Si parintele Simon dorea sa plece mpreuna
cu Andrei la viata de pustie. Dar Arhiepiscopul Daniil, chiriarhul eparhiei Adj
ariei (sud-vestul Georgiei), de care se aflau ascultatori cei doi parinti, le-a
interzis pentru nceput aceasta. Dupa ce Arhiepiscopul Daniil l-a hirotonit preot
pe Andrei, acesta din urma a nceput mai mult a arde pentru viata n pustie; Andrei
evita ct mai mult si i displaceau convorbirile ndelungate cu mirenii si mai ales cu
femeile. El se arata foarte aspru cu el nsusi nti de toate, si asemenea sever cu c
ei din jurul sau. Dupa ce nalt Preasfintitul Daniil a primit eparhia Abhaziei, ce
i doi parinti i-au urmat ntru ascultare. Aici parintele Daniil a fost numit stare
t la Manastirea Comane ( acolo unde s-a mutat la cele vesnice, cel ntru sfinti pa
rintele nostru Sf. Ierarh Ioan Gura de Aur. De acest loc binecuvntat se leaga si
alte minunate ntmplari din istoria Bisericii noastre pravoslavnice: mucenicia Sfntu
lui Vasilisc si cea de a treia aflare a capului Sf. Ioan Botezatorul ( la Manast
irea din Comane se afla si azi racla ce a adapostit capul Sf. Ioan Botezatorul.)

Vrajmasii demoni, vaznd nevointele parintelui Andrei, au nceput sa-l atace n mod va
zut. Parintele Simon a vazut ntr-o noapte cum dracii ncercau sa-l strnga de gt pe An
drei; a doua zi dimineata gtul parintelui Andrei era plin de multime de vnatai si
zgreturi. Atunci parintele Andrei i-a spus fratelui sau, Simon:
Baga de seama, tu
singur ai sa suferi acest razboi al dracilor asupra ta!
Aceasta nu se poate, Pari
nte Nu sunt eu vrednic sa ngaduie Dumnezeu sa se slobozeasca acest razboi asupra me
a n aceeasi noapte, nsa, monahul Simon a avut de nfruntat atacurile dezlantuite ale d
emonilor si a biruit cu ajutorul lui Dumnezeu si cu rugaciunile parintelui Andre
i.
n general, parintelui Andrei nu-i placeau convorbirile lungi. Vorbea foarte scurt
si la obiect; predicile lui erau rare si n putine cuvinte el reusea sa miste ndat
a inima ascultatorilor catre pocainta si sa trezeasca dorul nestavilit catre cel
e ceresti. Odata monahul Simon a spus ca priveste ca la ceva lipsit de nsemnatate
la cartile Vechiului Testament. Parintele Andrei s-a suparat si l-a pedepsit cu
tacerea timp de o saptamna. Parintelui Andrei i s-a dat de la Domnul darul lacri
milor. Rugaciunea nencetata izvora din inima sa si gndul nentrerupt la moarte l purt
a pururea n cugetul sau. Tristetea cea binecuvntata, dupa Dumnezeu si dupa fericir
ea vesnica a mparatiei ceresti, zdrobirea inimii si acea tinere permanenta a mint
ii n iadul deznadejdii despre care vorbeste Sfntul Siluan de la Athos, erau nsotite
de nadejdea nestirbita n mila fara de sfrsit a lui Dumnezeu. Asemenea Cuviosului
Macarie cel Mare care nu era sigur de mntuirea sa nici cnd se suia printre cetele
de ngeri la ceruri, asemenea Sfntului Pimen cel Mare care spunea ucenicilor sai, nt
ru nadejdea dobndirii bunatatilor celor vesnice, ca: credeti-ma fiilor, toti se vo
r mntui, numai eu ma voi nvrednici de focul cel vesnic , asa si parintele Andrei ras
pundea foarte des tot cu o ntrebare, celor ce-l ntrebau cum se afla: Tie nu ti-e fr
ica de moarte
Dragostea si evlavia parintelui Andrei fata de Sfintii Parinti care au aparat is
ihasmul sau ei nsii au fost practicanti ai rugaciunii lui Iisus, era foarte mare.
Asemenea lor, parintele Andrei a cunoscut experienta dramatica a angajarii depl
ine pe drumul plin de obstacole al rugaciunii isihaste Doamne, Iisuse Hristoase,
Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul Cte ispite nu a ndurat el de la v
rajmasul urtor al tuturor celor care doresc sa-L vada pe Domnul si sa fie prieten
ul Lui! Foarte mult iubea parintele Andrei scrierile Sfntului Siluan Atonitul, Pa
tericul Egiptean, scrierea Sfntului Ioan Gura de Aur - Lucrarile monahilor . Cel mai
mult se supara parintele Andrei atunci cnd cineva spunea ca n zilele noastre e im
posibil sa egalezi naltimile duhovnicesti ale Parintilor din veacurile trecute erai ntrebat atunci imediat de parintele Andrei: De ce, de ce nu se poate, oare D
umnezeu nu este acelasi si ieri si azi si n veci
Dumnezeu i-a dat parintelui Andrei darul de a patrunde n inimile oamenilor si de
a ntelege starea duhovniceasca a fiecaruia. El ntelegea imediat de ce anume bolea
sufleteste fiecare om care venea la dnsul si-i daruia ndata si leacul cel mai potr
ivit.
Curnd dupa venirea lor n Abhazia, a izbucnit razboiul civil din acea provincie, n a
nul 1993. Linia frontului era foarte aproape de Manastirea Comane, la numai 50 d
e metri. Vrajmasii musulmani trageau de multe ori chiar asupra manastirii si atu
nci parintele Simon ntreba: Parinte Andrei, te temi?
Daca nu ti-e frica de munca ce
a vesnica, ce poate sa-ti faca mai mult un abhaz? Tu, Simone nu te temi de moart
e? , venea raspunsul parintelui Andrei, referindu-se desigur la moartea sufletului
, la posibilitatea de a nu mosteni mparatia cea vesnica. Parintele Simon raspunde
a: Cum va vrea Dumnezeu
Si atunci parintele Andrei continua: Esti sigur ca te-ai ncr
edintat deplin lui Dumnezeu Vedem n aceste replici ale parintelui Andrei aceeasi at
itudine n fata mortii, precum o vedem la Sfintii Parinti: nadejdea nezdruncinata n
mila lui Dumnezeu, dublata permanent de gndul propriei nimicnicii. Desigur, pe a
lte meridiane dect Cuviosul Siluan Atonitul si dect chiar contemporanul lui Andrei
, Cuviosul Arhimandrit Sofronie Saharov, parintele Andrei experimenta, fara ndoia

la, acea deznadejde binecuvntata de care vorbeste att de adnc Cuviosul Sofronie n tlcu
rea sa la viata Sfntului Siluan. E vorba de constiinta permanenta a starii de nev
rednicie personale, de amintirea continua a pacatelor, de gndul ca tu nsuti vei ar
de n flacarile iadului, de tinerea mintii tale n iad. Aceasta stare nu duce nsa pe
nevoitor la deznadejde, ci l fereste de naltarea subtila si periculoasa a mintii;
nevoitorul pastreaza nealterata constiinta nemasuratei milostiviri a lui Dumneze
u, care covrseste orice nchipuire - Ca dupa naltimea cerului de la pamnt, a ntarit Dum
nezeu mila Lui spre cei ce se tem de Dnsul
( ps.102). Noi, cei trupesti nu putem n
telege aceasta stare a mintii nevoitorului. Dar din aceasta stare, rugaciunea tsn
este curata, strabate cerurile si ajunge la Dumnezeu, izvornd din frngerea inimii
noastre.
Parintele Andrei nu nceta sa se nevoiasca ca si pna acum. Ba mai mult, zilnic sluj
ea parastase pentru cei cazuti n lupte, refuznd orice recompensa de la ceilalti os
tasi. Cnd i se cerea sa se odihneasca, Andrei spunea: Nu-i suficient ca am petrecu
t attea zile n desert Macar acum sa le rascumpar Priveghea ndelung si la miezul noptii,
ca sa nu-l biruiasca gndurile cele deserte, iesea din chilie si muta singur din
loc n loc, zeci de blocuri grele de piatra. Desi se ferea de ceilalti, era vazut
uneori nconjurnd biserica si batndu-se cu pumnii n piept, zicea pentru sine: Ce va fi
cu tine, ticaloase
Daca vreodata n timpul Liturghiei, aparea vreun gnd desert, ndata parintele Andrei
scutura cu putere din cap spunnd: Nu, nu! Zilnic Parintele Andrei citea Psaltirea nt
reaga - aceasta, dupa spusele monahului Simon, ii lua 3 ore si 20 de minute si n
plus citea si toate cele patru Evanghelii.
Cu o saptamna nainte de moartea parintelui Andrei, monahul Simon, ucenicul lui, a
cerut voie sa plece la alta manastire pentru un timp, nemairezistnd grozaviilor r
azboiului. Parintele Andrei avea deosebita evlavie la o icoana din biserica mana
stirii Comane care reproducea icoana Maicii Domnului din Kazani. nainte ca parint
ele Simon sa paraseasca manastirea Comane, cu totii au vazut si s-au spaimntat de
minunea care s-a ntmplat la aceasta icoana - a nceput sa izvorasca mir. Acest feno
men uimitor a nceput sa se repete la toate icoanele din biserica manastirii; oric
ine putea simti aceasta mireasma foarte patrunzatoare. Tot atunci s-a ntmplat o mi
nune si la icoana Sfntului Ioan Botezatorul. Candela de la aceasta icoana a conti
nuat sa arda 48 de ore desi n tot acest rastimp nu i s-a pus un strop de ulei. Ap
oi candela a nceput sa faca miscari circulare si a cazut, spargndu-se n sute de fra
gmente.
La exact o saptamna de la plecarea parintelui Simon, abhazii au strapuns linia de
rezistenta a crestinilor si au fortat poarta manastirii. Dupa ce crestinii se mp
artasisera cu toti, au fost scosi afara de catre musulmani si asasinati prin mpus
care. A scapat n chip minunat o femeie cu fiica ei; abhazul ucigas, ndreptnd mitral
iera catre dnsele, de trei ori a ncercat sa traga, nsa tot de trei ori glontul nu a
plecat pe teava. Ucigasul s-a spaimntat si le-a eliberat pe amndoua. Astazi cele
doua femei au mbratisat calea monahala: mama se numeste monahia Mariam iar fiica
ei este sora Manana. Dupa ce parintele Andrei a fost ucis, femeia si fiica ei au
ramas n acele locuri timp de 10 zile. Timp de trei zile cele doua femei nu au re
usit sa-l ngroape pe parintele Andrei si n tot acest rastimp sngele nu a ncetat sa c
urga din rana lui. n timpul ct au ramas n acele locuri, celor doua femei li s-a ara
tat parintele Andrei care le-a ntarit cu duhul.
Parintele Andrei s-a dus la cele vesnice , ca un mucenic, la vrsta de numai 28 de
ani. Dupa martiriul lui, din cei 8 frati cti erau la parinti, un frate s-a nvredn
icit de darul preotiei, o sora s-a facut monahie iar o sora, rasofora (treapta p
reliminara calugariei). Daca tatal sau era nainte un ateu convins, acum el este u
n bun credincios; mama parintelui Andrei se gndeste si ea sa urmeze viata monahal
a. Familia parintelui Andrei se gaseste si acum n orasul natal al lui Andrei, Bag
dati.

Sa nadajduim ca parintele Andrei va mijloci si pentru noi, cei putini la credint

a si la fapte, ca Dumnezeu sa se milostiveasca de noi si sa ne mntuiasca.
Am consemnat aceste fapte si ntmplari minunate, noi monahul Alexie si fratele Alex
ie, auzindu-le noi povestite cu mare evlavie de la monahul Simon Abramisvili, n z
iua 29, luna Iulie, anul 1999, la manastirea Zedazeni din Georgia.