Sf Ierarh Teodosie al Cernigovului

Acesta s-a născut în veacul al XVII-lea într-o familie de preot unde a deprins toată
înţelepciunea şi evlavia drept măritoare care-i vor fi temelie pentru tot restul vieţii.

Încă din fragedă pruncie arătă adâncă iubire de Dumnezeu şi multă râvnă pentru cele ale
Bisericii.  La vârsta cuvenită intră la Seminarul aflat în mănăstirea Schimbării la Faţă din
Kiev unde în  vremea aceea se aflau dascăli străluciţi ai vremii. Seminarul Schimbarea la Faţă
se afla în fruntea luptei ortodoxe împotriva asaltului clerului catolic, mai ales al iezuiţilor.

Sfântul Teodosie crescu în apropierea sfinţilor cuvioşi Antonie şi Teodosie şi a altor

bineplăcuţi lui Dumnezeu de la Lavra Peşterilor din Kiev, încercând să vieţuiască şi el după
pilda vieţii lor. Întregul său timp liber şi-l dăruia rugăciunii, cugetării la Dumnezeu şi citirii
din Sfânta Scriptură.

Din pricina încetării activităţii seminarului, sfântul Teodosie nu îşi termină studiile, însă intră
în obştea Lavrei Peşterilor din Kiev primind numele sfântului Teodosie, ctitorul Lavrei
Peşterilor (pomenit la 3 mai).

Mai apoi, mitropolitul Varlaam al Kievului îl făcu arhidiacon al Catedralei din Kiev dând-i în
grijă treburile administrative ale reşedinţei episcopale. Curând însă sfântul Teodosie părăsi
Kievul îndreptându-se către mănăstirea Krupiţki din Cernigov, vestită pentru rânduiala aspră.
Aici zăbovi pentru puţină vreme, primind preoţia.

În 1662, sfântul Teodosie fu ales egumen al mănăstirii Korsun din Kiev, iar peste doi ani
deveni egumen al vechii mănăstiri Kiev-Vidubiţki, care era cu totul ruinată. Din iscusinţa şi
râvna sfântului Teodosie mănăstirea reînflori curând.Sfântul se îngrijea mai cu seamă de
slujbe, astfel alcătui un cor care ajunse vestit nu numai în Ucraina, ci şi la Moscova.
Fiind un aspru nevoitor, sfântul Teodosie se îngrijea şi de sporirea duhovnicească a
călugărilor săi. Întemeie un mic schit pe insula Mihailovschina, nu departe de mănăstire,
pentru fraţii iubitori de viaţă retrasă. Îl numi econom pe ieromonahul Iov (Opalinski), unul
dintre cei mai râvnitori călugări.

Sfântul Teodosie a trecut prin multe încercări ale tulburărilor vremii sale. El şi alţi egumeni
au fost învinuiţi de episcopul Metodie, de trădarea Rusiei prin întreţinerea unei corespondenţe
cu duşmanii acesteia. Sfântul Teodosie răspunse la învinuirile nedrepte, iar la scurt timp ieşi
la iveală netemeinicia acuzaţiilor.
În anul 1688, fu numit arhimandrit şi egumen al mănăstirii Eleţ din Cernigov, fiind încurajat
de ierarhul Lazăr să se împlice în punerea în rânduială a acesteia, fapt pe care sfântul reuşi să-
l împlinească în doi ani.

Din pricina sănătăţii, arhiepiscopul Lazăr îşi exprimă dorinţa ca sfântul Teodosie să fie numit
episcop, văzând în el un vrednic urmaş al său. Astfel, la 13 septembrie 1692, în Catedrala
Adormirii Maicii Domnului din Moscova avu loc slujba de numire a sfântului Teodosie
arhiepiscop al Cernigovului.

Multe amănunte despre păstorirea sfântului Teodosie ca ierarh s-au pierdut în negura vremii,
ştim însă sigur că a lucrat cu timp şi fără timp spre folosul şi buna sporire a turmei celei
cuvântătoare. De asemenea, s-a îngrijit şi să menţină vieţuirea monahală în vechile mănăstiri
şi să întemeieze altele noi. În vremea păstoririi sale, a existat o râvnă deosebită pentru
întărirea vieţuirii monahale în arhiepiscopia Cernigovului.

Sfântul ierarh s-a îngrijit de asemenea şi de clerul Bisericii, încercând să aleagă din cei
vrednici de slujirea preoţiei şi să încurajeze instruirea clerului Cernigovului. Astfel, a invitat
călugări luminaţi din Kiev, printre care şi sfântul Ioan Maximovici, viitorul mitropolit de
Tobolsk (pomenit la 10 iunie) şi de asemenea ajutor şi urmaş al sfântului Teodosie în
organizarea şcolii pentru clerul din Cernigov.

Păstorirea plină de roade bogate a sfântului ierarh nu a durat mult. Acesta simţindu-şi
plecarea din lumea aceasta aproape, îl numit pe sfântul Ioan Maximovici egumen al
mănăstirii Eleţ din Cernigov.

Încărcat de mulţimea faptelor bineplăcute Domnului, sfântul ierarh plecă la cele veşnice la 5
februarie 1696, fiind înmormântat în locul destinat ierarhilor din Catedrala Sfinţilor Boris şi
Gleb din Cernigov. Urmaşul său, sfântul Ioan Maximovici s-a tămăduit de o boală gravă
rugându-se sfântului Teodosie.