Sf. Cuv.

Nichita Stâlpnicul

Tînăr fiind, Nichita a dus o viaţă plină de păcate şi destrăbălări. Dar intrînd odată
într-o biserică din întîmplare, el a auzit cuvintele Prorocului Isaia: „Spălaţi-vă de
păcatele voastre şi vă curăţiţi!” (Isaia 1: 16). Aceste cuvinte s-au înfipt adînc în
inima lui Nichita şi au determinat schimbarea radicală a vieţii lui. Astfel, Nichita
şi-a lăsat casa, nevasta şi toate averile, şi a intrat într-o mînăstire de lîngă
Pereiaslavl, unde a dus o viaţă grea de nevoinţe pînă la moartea lui. El şi-a
înfăşurat lanţuri în jurul trupului şi s-a închis într-o colibă de pe vîrful unui stîlp,
din care pricină s-a numit Stîlpnicul. Dumnezeu i-a trimis lui har peste har, şi 1-a
făcut puternic să vindece oamenii care se aflau în tulburări şi în primejdii mari. El
1-a vindecat pe cneazul Mihail Cernigov de paralizie. Nişte răufăcători au observat
lucirea lanţurilor de pe trupul lui şi, crezînd că sînt de argint, 1-au pîndit, 1-au ucis
într-o noapte, i-au luat lanţurile şi 1-au dus cu ei. Aceasta s-a întîmplat în ziua a
şaisprezecea a lunii mai, în anul 1186. După moartea lui el s-a înfăţişat în vis
Bătrînului Simeon şi i-a poruncit ca lanţurile lui, care între timp se aflaseră, să fie
puse alături de trupului lui, în mormînt.