Subiect 1. Sublimitatea slujirii preotesti.

Preotia bisericieasca si
universala. Apostolatul preotilor si apostolatul mirenilor

In fiecare Taina,Hristos se daruieste printr-o lucrare a Sa, celor ce cred in El, iar in Taina
Euharistiei Se daruieste cu insusi trupul si sangele Sau. Dar fiind nevazut si voind sa ne
daruiasca totusi acestea, adica trupul si sangele Sau, in chip vazut, trebuie sa Se daruiasca prin
persoane vazute. Pe aceste persoane le alege si le sfinteste El insusi prin Taina Hirotoniei.
Hirotonia este Taina in care, prin punerea mainilor arhiereului si prin rugaciune, se
impartaseste persoanei anume pregatite harul care da puterea si autoritatea de a invata cuvantul
lui D., de a savarsi Sf. Taine si de a conduce pe credinciosi la mantuire
Sf. I.G. A. ne spune ca preotia este sublima, deoarece este o mare dregatorie, este o slujba
nespus de insemnata. Din pricina maretiei si inaltimii ei SF. I.G.A. a fugit de ea cand era tanar.
Sublimitatea slujirii preotesti nu trebuie cautata in deplina sanatate a trupului preotului, a
culturii lui, nici in viata ascetica,nici in virtute,pentru a da de sublimul ei trebuie sa mergi mai
sus, pe varful care atinge cerul. Pe acest pisc preotul se simte o nimica, se simte mic, dar e mare;
se simte neputincios, dar e puternic; se simte cuprins de groaza si de frica dar acestea sunt pline
de nadejdi.
Preotul este sublim in doua momente: in scaunul duhovniciei si in fata Sf Jertfelnic. In
scaunul duhovnicesc, preotul are o putere pe care D. nu a dat-o nici ingerilor, nici arhanghelilor,
ci doar oamenilor:Oricate veti lega pe pamant MT 18,18. In fata SF Jertfelnic preotul este la
fel de sublim deoarece om fiind si imbracat in trup si sange se poate apropia de fericita si
nemuritoarea fire a Dumnezeirii. De fircare data cand se savarseste Sf Lit. preotul coboara cerul
pe pamant, aduce pe D. pe Sfanta Masa, de pe tronul slavei Sale din ceruri: Si fa adica
paine..iar ceea ce este in potirul
Preotia N.T. depaseste orice alta misiune, inclusiv preotia V>T> Ea este o stare sublima,
cea mai sfanta slujba, caci preotul, savarsind Sfintele Taine, este in intima legatura cu Ii. Hr.; prin
el D le vorbeste oamenilor, el este :lumina lumii; sarea pamantului (Mt. 5, 13-14).

Prin preoti lucreaza Hr. insusi, ca preotul unic propriu-zis, la unificarea vazuta si
nevazuta a oamenilot in Sine. Avand pe Hr. unicul Preot lucrand prin ei, toti preotii sunt organele
vazute ale preotiei Lui unice.
Credinciosii trebuie sa aiba in acest om luat dintre ei, un organ ales de Sus, ca mijloc al
unificarii lor cu Hr. pe care-L reprezinta.
Apostolii urmand indemnului Mantuitorului Mt.28,19-20, au procedat in tocmai, prin
rugaciuni si prin punerea mainilor peste cei chemati la vrednicia de urmasi ai lor. La inceput
numirea de preoti si episcopi se da tuturor celor pe care apostolii ii hirotoneau ca urmasi ai
lor. Dupa ce comunitatiile cresc acesti eiscopi apar ca inzestrati cu puterea de a hirotonii preoti
ca ajutoare ale lor si de a supraveghea activitatea acestora.
Episcopul este reprezentantul deplin al lui Hristos, Arhiereul unic si unificator. Fiecare
episcop este capul unei Biserici locale, capul plinatatii lui Hr.
Fara episcop nu poate exista Biserica, pt ca fara episcop, Hr.nu are un organ si un chip
vazut prin care sa hirotoneasca organele vazute (preot si diacon) ale savarsirii celoralalte Taine,
prin care adauga membrii noi la Biserica si intretine viata Bisericii in unitate. Episcopul e chipul
Tatalui, el detine in chip vazut locul lui Hr. ca invatator, preot si pastor.
Fara episcop nu poate fi si nu se poate numi nici Biserica nici crestin, dar aceasta nu-l
scoate pe episcop din categoria slujitoruluii, puterea ce se exercita prin el nu este a lui ci este a
lui Hr.
Episcopii de la inceput se numeau si preoti intruc harul episcopatului se cuprinde de fapt
si cel al preotiei , dar nu si invers. In sensul acesta, si Petru, ca episcop, se numeste impreuna
preot 1Pt.5,1 la fel si Ap Ioan (3 In1,1)
Pe langa episcopii si preotii asezati inca de Apostoli, tot acestia au asezat prin punerea
mainilor si pe primii diaconi(fapte 6,6)
Ulterior celelalte trepte inferioare ce au aparut nu sunt de drept divin adica nu au har
special. Ele sunt trepte de hirotesie, nu de hirotonie, si au numai semnificatii administrative. In
Biserica Ortodoxa nu sunt admise la hirotonie femeile.

Intrucat au in comun cu credinciosii aducerea lor duhovniceasca din puterea jertfei lui
Hr., slujitorii crestini nu mai sunt separati de credinciosi in modul in care erau preotii din legea
veche, sau cei pagani. Toti crestinii sunt in acest sens o preotie imparateasca 1 Pt.2,9
In privinta preotiei universale Biserica Ortodoxa recunoaste ca toti crestinii poseda o
preotie universala; toti crestinii au chemarea sa-I aduca slujire lui D. intre cei ce nu sunt crestini.
Credinciosul ca preot imparatesc, luand putere din jertfa adusa de preotul slujitor la Liturghie,
continua acest extra muros, oficiind liturghia prin viata sa de toate zilele. Prezenta lui in lume e
ca o epicleza perpetua. E o chemare a Duhului Sf. peste el si peste ziua care incepe, peste munca
sa si roadele pamantului.
Deci in Biserica se disting: a) starea harica a tuturor crestinilor,primita prin tainele de
initiere(BEM); b) slujirea preoteasca propriu-zisa instituita de Mantuitorul Is. Hr. si acordata in
Taina Hirtotoniei prin succesiune apostolica.
Fiecare are locul, functia si specificul ei in Biserica. Ambele sunt necesare si inseparabile,
deoarece Biserica nu este o institutie clericala si nici o slujire nu este auto-suficienta.
In virtutea participarii la preotia lui Hr., toti crestinii sunt preoti si jertfe in Biserica, toti
sint invatatori si calauzitori spre mantuire a lor si a altor credinciosi.
Dupa Sf. Parinti omul este in acelasi timp imparat, prooroc si preot ca si Hr.: imparat, in
virtutea stapanirii lui peste patimi; preot, din cauza autojertfirii; prooroc, ca un initiat in tainele
dumnezeiesti.
Credinciosii si comuniateta ca intreg sau ca Biserica trebuie sa recunoasca faptul ca
Hristos, in calitate de Cap al ei, este altcineva decat ea ca trup al Lui, ca ea insasi are nevoie de
Hr. ca Mijlocitor. De aceea preotii sunt instituiti in slujba preotiei de D. Insusi prin impartasirea
harului Duhului Sf. in Taina Hirotoniei instituita de Mantuitorul Is. Hr. in acest scop.
In ceea ce priveste preotia sacerdotala, aceasta continua apostolatul intreitei slujiri a
Mantuitorului prin urmatoarele;
1. Propovaduirea cuvantului sau functia de continuitate apostolica;Mergand inavatati
toate neamurileMt 28-19. Intregul popor drept credincios raspunde de apostolicitatea

Bisericii, dar preotia hirotonita are harisma particulara de a supraveghea

corectitudinea traditiei apostolice, de a o marturie autentica a acestei traditii si de a o
exprima in mod oficial.
2. Preotia este slujire sacramentala prin excelenta, investita cu puterea de a savarsii ce
7Taine; Botezandu-le in numele T.(Mt 28-19); carora le veti ierta pacatele si
Aceasta sa o faceti intru pomenirea mea(Lc.22-19)
3. Preotia hirotonita are harisma conducerii comunitatii, a indrumarii pastorale si
organizarii eclesiale:Luati aminte la voi insiva si la toata turma in care Duhul Sf. va
pus pe voi episcopi, ca sa pastrati Biserica lui D. pe care el a castigat-o cu insusi
sangele Sau.(F.A. 20,28)
Fiind insarcinati de D. cu apostolatul in virtutea tainelor de initiere, toti credinciosii se
bucura de dreptul si au obligatia de a activa individual sau grupati in societati, pt ca
mesajul manturii in Hr. sa fie cunoscut si primit de toti oamneii si de pe tot pamantul.
Numai prin ei pot oamenii sa auda evanghelia si sa-l cunoasca pe Hr. In comunitatile
parohialeactiunea lor este atat de necesara incat fara ea, apostolatul preotiei sacramentale
nu poate avea efect deplin.
Mirenilor li se ofera nenumarate ocazii de a exercita apotolatul evanghelizarii si al
sfintirii. Insasi marturia vietii crestine si faptele bune savarsite din credinta lucratoare
prin iubire(Gal.5,6) au puterea de a-I atrage pe oameni la D.(Mt.5,16)
Totusi un astfel de apostolat nu consta numai in marturia vietii. Adevaratul
apostol cauta ocazii de a-L vesti pe Hristos prin cuvant, fie necredinciosilor,pt ai aduce la
creinta, fie credinciosilor, pt a-I instrui, a-I intari si a-I indemna la o viata crestina cat mai
adevarat.
In inima tuturor trebuie sa rasune cuvintele: Vai mie daca nu voi binevesti.
(1Cor.9,16)

Subiect 2. Sfanta Scriptura in viata Bisericii. Cunoasterea,interpretarea

corecta si lectura duhovniceasca a Sfintei Scripturi

Dialogul viu al Bisericii cu Hristos se poarta in mod principal prin Sf. Scriptura si prin
Sf.Traditie. Sf. Scriptura este una din formele in care se pastreaza Rvelatia in eficienta ei, ca apel
al lui D. in continuare.
Sfanta Scriptura prezinta pe Hr.in forma cuvantului lui dynamic si a cuvantului tot asa de
dynamic al Sf Ap.despre faptele lui mantuitoare. Sf. Sc. descrie si modul in care D. a pregatit
mantuirea noastra in Hr. si modul in care Hr. continua sa lucreze, pt asemanarea noastra cu El,
pana la sfarsitul lumii.
Noi simtim prin cuvantul Scripturii. Ca Hr. continua sa lucreze in noi prin Duhul Lu ice
Sfant; Iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului(Mt.28.20).
Sf.Sc. e Fiul si Cuvantul lui D. care S-a talamcit pe Sine in cuvinte, in lucrarea Lui de
apropiere de oameni pt ridicarea lor la el, pana la intruparea, invierea si inaltarea Lui ca om.
Scriptura reda ceea ce continua sa faca Fiul lui D. cu noi din aceasta stare de Dumnezeu
si om desavarsit, deci Scriptura talmaceste lucrarea prezenta a lui Hristos. Bogatia ce ne-o va
arata D. in veacurile viitoare, bunatatea Lui integrala fata de noi cuprinsa in Hr, e descrisa in
Scriptura.; Sf.Ap.Pavel: D. va arata bogatia covarsitoare a harului Sau, prin bunatatea ce a avuto catre noi Hr. Ii.(Ef.2,7)
In felul acesta Sf. Scr. Nu e numai o carte prin care sa pastram in memorie ce a facut D.
ci si o carte care ne spune ce face si ce va face Fiul lui D. , pt a ne conduce si pe noi la inviere.
Dupa

civintele Sf. Ev. Matei Cerul si pamntul vor tece dar cuvintele Mele nu vor

trece(Cap.24,55), ne dam seama ca Sf. Scr. Este astfel o carte pururea actuala.
Cuvintele Scr. Sunt prilejul inevitabil pentru ca sa intram in legatura cu Persoana
autentica a lui Hr. deasupra lor, prin lucrarea Duhului Sf, dar nu numai citite in forma lor scrisa,
ci si prin cunoastrea lor in continut.
Sf. Maxim M. spune: e nevoie de multa stiinta(duhovniceasca) pentru ca inlaturand mai
inainte cu grija valurile literelor care acopera Cuvantul, sa putem privi cu mintea dezvaluita pe
Cuvantul Insusi.

Desi Sf. Scr cuprinde p selectie de marturii, marturia originala sau primele marturii ale
Rvelatiei, scrise integral sub inspiratia Duhului Sf. ca voi sa credeti ca Ii. este Hr Fiul lui D; si
crescand, viata sa aveti intru numele Lui(In.20,31), acestea contin rezumativ si exprima
contextual ansamblul Revelatiei sau al istoriei mantuirii. De aceea Sf. Scr nu poate fi interpretata
authentic pentru ca sa nu-si descopere sensul duhovnicesc si integral decat in Biserica, in
continuitatea exegetica a Sf Traditii.
Ap. Petru, scriind despre a 2-a venire a Domnului, ii indeamna pe crestini sa-si aduca
aminte de porunca Domnului data prin apostolic(2Pt.3,2) si sa inteleaga aceasta porunca in ensul
explicatiilor date de Ap. Pavel in epistolele sale. In acelasi timp, el atrage atentia ca in aceste
epistole sunt unele lucruri cu anevoie de inteles pe care cei nestiutori si neintariti le
rastalmacesc ca sip e celelalte Scripturi spre a lor pierzare(2Pt..3,16),respingand prin aceasta
interpretarile subiective si profane ale Sf. Scripturi.
Diaconul Filip, misionarul crestin, in dialogul cu dregatorul etiopian, nu adduce propria
sa interpretare a Scripturii, ci exegeza traditional a Bisericii care il descopera pe Hristos in taina
V.T.
Totusi ca mijloc sau prilej inevitabil prin care e mentine si intareste credinta in hristos,
dup ace ea s-a constituit tota Scriptura este de Dumnezeu insuflata(2Tim.3,16)
Sf I G A afirma in termeni categorici ca Scriptura este inspirata , ca a fost scrisa de
barbati bineplacuti lui D. care a vegheat de aproape la redactarea in grai omenesc a dezvaluirilor
descoperite lor in momentul scrieri precum si a adevarurilor pe care ei le cunosteau din revelari
anterioare.
Prin acesti oameni care nici ei nu s-au ridicat la nivelul virtutii lui Moise incat sa
vorbeasca fata catre fata cu D. prin ei, D, vorbeste catre fiinta omeneasca, de aceea se cuvine
atunci cand se citeste Scriptura sa o ascultam ca nefiind a omului, ci a celui care cunoaste
adancurile lui D, adica a Duhului care canta cu aceasta lira.
Prin inspiratia Sf. Scripturi Sf. ioan GA intelege atat insuflarea in mintea autorului a
adevarurilor divine de catre Duhul Sf pt a expune fara greseala adevarurile revelate , cat si
indemnul la propovaduiresi indeosebi calauzirea cugetului autorului de catre Duhul Sfant pt a

expune fara greseala adevarurile insuflate si cele cunoscute de autor printr-o revelatie anterioara.
De aceea , inspiratia se extinde asupra intregii Scripturi, pricina pt care in lectura trebuie sa
cercetam idea fiecarui text, sa cercetam fiecare cuvant, caci de cuvinte depinde descoperirea
adevaratului sens al adevarurilor propovaduite de Sfanta Scriptura. Iata de ce trebuie sa vedem
Scriptura ca pe o scrisoare a dragostei lui Dumnezeu pentru om, fiindca noi trebuie sa ajungem
sa ne cucerim mintea si inima pt dragostea ce ploua peste noi har dupa har.
Cand ni se pare ca ceva nu este bine scris in Scriptura, sileste-ti mintea sa se lase cucerita
de gandul ca inca nu poate pricepe si purcede la ascutirea armelor duhovnicesti, pt a-ti curatii
solzii de pe ochii trupuli, caci, de cate ori silesti textul sa intre in logica umana, creezi un idol, iti
idolatrizezi propria-ti ratiune si esti departe de tara Celui fara de tara si cu nume minunat.
Celui care doreste sa se apropie in adevar e intelesurile tainice ale Scripturii, Sf Vasile cel
Mare ii recomanda, in primul rand o pregatire ascetica: curatirea inimii, rugaciunea, meditatia,
dar si o pregatire de facture intelectuala care sa cuprinda deopotriva cunostintee teoogice si din
cele apartinand stiintelor lumii.
Numai prin meditarea si aprofundarea cuvintelor Sf Scripturi in care nu este nimic de
prisos, crestinul poate ajunge la cunoasterea lui D, la asemanarea cu El si la dobandirea
mantuirii.

Subiect 3. Sfintele Taine in iconomia mantuirii si viata credinciosilor

Biserica Ortodoxa socoteste ca mantuirea nu se finalizeaza in moartea lui Hr pe cruce,

ci in unirea lui Hr Cel rastignit si inviat cu oamenii ce cred in El, pentru ca si ei sa poata muri
pacatului si invia. Consecvent cu acesta, ea acorda tainelor un loc de mare importanta in
iconomia mantuirii ca mijloace prin care se infaptuieste unirea oamenilor cu Hr.
La baza conceptiei despre taine a B.O. sta increderea in putinta lucrarrii Duhului
dumnezeiesc al lui Hr printr-un om asupra altui om, prin mijlocirea trupurilor si a materiei dintre
ele, in ambianta Bisericii, ca trup tainic al lui Hristos. Prin mana omului se scurg puteri spirituale
asupra altui om fie direct prin trup, fie prin alta materie.
Sf. Taine =
Savarsitorul Tainei e preotul, reprezentantul Bisericii, prin el lucreaza Duhul Sfant, care
sufla in toata ambianta Bisericii ca trup tainic in care lucreaza Hr. De aceea Taina se savarseste
la intalnirea a doua subiecte umane deschise prin credinta Duhului Sfant lucrator in ambianta
Bisericii.
Baza

generala a Tainelor Bisericii este credinta ca Dumnezeu poate lucra asupra

creaturii in realitatea ei vizibila. In acest sens, intelesul general al Tainei este unirea lui D. cu
creatura. Tainele sunt lucrarile invisibile a lui Hr, savarsite prin acte vizibile in Biserica.
Prin Taina Botezului fiecare persoan/ om devine membru al Bisericii printr-o prima
unire a lui cu Hr, iar prin celalte Taine se accentueaza si mai mult sau se restabileste unirea
membrilor Bisericii cu Hr. i ntre ei (Euharistie) intarindu-se unitatea Bisericii, sau se acorda
unor persoane harul savarsirii Tinelor (hirotonia) sau se da harul necesar altor raspunderi
(casatoriei si restabilirii sanatatii)
Caracterul si numele de Taine il au cateva lucrari vizibile ale Bisericii, instituite de Hr.,
ntruct harul si adevarul prin Ii.Hr. au venit (In.1,17), (al carui savarsitor El este), prin care Hr,
uneste cu Sine (Biserica) persoanele care cred in El.
Tainele pun in relief marea insemnatate a trupului omenesc si valoarea lui eterna. A sfinti
trupul inseamna a sfinti si sufletul, orice gest al trupului are repercursiuni asupra vietii sufletesti
si orice gand sau simtire din suflet se repercuteaza in trup, producandu-se o reciprocitate intre
suflet si trup.

Hr atinge prin lucrarea Lui trupul nostru, dar aceste atingeri se adancesc in sufletul
nostru, Hr insusi lucrand prin trupul Sau plin de putere, asupra trupului nostru, comunicandu-ne
si sensibilitatea curat a sufletului Lui si puterea dumnezeirii aflata in El.
Hr patrunde cu energia trupului Sau curat in trupul nostru prin materiile folosite in Taine,
sau prin gesturile preotului, ca sa puna si in trupul nostru inceputul sfintirii, necesitand si un
efect din partea primitorului Tainei .
Ii. Hr. a instituit Tainele, dar le-a si practicat cel dintai, ramanand in continuare
savarsitorul lor invizibil. El insusi S-a botezat, de aceea a poruncit ca toti sa se boteze
asigurandu-i totodata ca El insusi va fi prezent in practicarea acestei Taine: Iata Eu cu voi sunt
pana la sfarsitul veacului(Mt.28-20)
El insusi a primit pe Duhul Sf. ca om dupa botez, urmand ca noi sa-L primim de la El in
Taina Mirungerii.
A iertat pacatele si le iarta in continuare prin preoti, prin succesiune apostolic:Carora
le veti ierta pacatele vor fi iertate..(In.20, 22-23)
El pune baza Euharistiei prin moartea pe cruce si prin Inviere si savarseste prima
Euharistie, (Cina cea de Tain: Luati mancati Beti dintru acestia toti..(Mt. 26, 26-28). Prin
cuvintele: Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea (Lc.22-19), porunceste urmasilor sa o
savarseasca, El Insusi fiind permanent prezent in ea ca jertfa si jertfitor.
El a fost arhiereul prin excelenta si ramane in chip nevazut in aceasta lucrare prin
arhiereii si preotii vazuti.
El a binecuvantat Nunta si a vindecat pe bolnavi (Sf. Maslu).
Biserica savarseste toate cele 7 Taine, pt ca Hr le-a savarsit vizibil cat a fost pe pamant si
le savarseste dupa Inaltarea Sa la ceruri, sau dupa Intrarea cu trupul in planul deplin pnevmatizat,
in mod invizibil in Biserica Sa.
Contactul personal in credinta al primitorului tainei cu preotul, ca savarsitor al ei, e
necesar pt savarsirea tainei. Totdeauna prin acest contact primitorul tainei intra in legatura directa
cu Hr si cu comunitatea Bisericii ca trup al Lui. Aceasta o arat cu deosebita claritate marturisirea

credinciosului la primirea Euharistiei, aratandu-se convingerea ca Hr insusi il impartaseste cu

trupul Sau. Prin cuvintele preotului:Se impartaseste robul.. preotul constata numai acest fapt,
prilejuieste intalnirea dintre Hr si credincios.
Aceasta constatare despre lucrarea directa a lui Hr prin acordarea harului Sau o face si
episcopul la savarsirea hirotoniei, si preotul in Taina Pocaintei, dar si prin cuvintele: Se
boteaza.sau Se cununa.. preotul arata lucrarea directa a lui Hr asupra primitorului Tainei sau
intalnirea personala dintre cei 2. Din toate acestea rezulta ca savarsitorul propriu-zis al tainei este
Hr insusi in mod nevazut.
In ceea ce priveste numarul Tainelor, 3dintre ele sunt Taine ale unirii depline cu Hr si ale
intrarii depline in biserica (BEM), doua ale reintaririi in Hr a celor imbolnaviti sufleteste sau
trupeste (Pocainta, Maslul) si doua, mijloace prin care se acorda primitorului puterea de aa
implini fie misiunea speciala a svarsirii Tainelor, a propovaduirii cuvantului si a pastoririi unei
comunitati bisericesti(Hirotonia), fie indatoririle special legate de viata de casatorie(Cununia).
Vorbind depsre necesitatea Tainelor, ea este strans legata de necesitatea harului pentru
mantuire. Deoarece omul natural nu poate face nici macar primii pasi pentru inceputul mantuirii
sale (In.15,5), este de la sine inteles ca Tainele, fiind singurele mijloace de impartasire a harului
divin in mod real, pe care le-a instituit Insusi Mantuitorul si le-a incredintat sfintei Sale Biserici
in scopul mantuirii si sfintirii oamenilor, ele sunt absolute necesare oricarui crestin pentru
mantuire.
Desi nu se poate nega faptul ca D in mod extraordinar poate impartasi harul Sau si astfel
decat prin Sf Taine(cum a fost cazul sutasului corneliu), insa calea obisnuita de impartasire a
harului, lasata de Mantuitorul Hr Bisericii Sale, este cea a Tainelor. De aceea ,Biserica Ortodoxa
invata ca Tainele sunt absolute necesare pentru mantuirea si sfintirea credinciosilor.
Toate Tainele au nu numai caracter de Taina, ci si de jertfa. In toate Hr se da pentru noi si
ne da impreuna cu SineTatalui, dar ni se da si noua. In Botez El ne sadeste o viata noua capabila
sa se jertfeasca lui D cu El, in mirungere ne da puterea inaintarii in virtuti, care sunt forme de
autojertfire. Pocainta e harul iertarii care se intalneste cu renuntarea noastra la placerile egoiste.
Preotia e consacrarea celui ce se hirotoneste lui D si puterea pt o viata inchinata Lui si Bisericii.
Casatoria e un dar al iubiri si daruirii adevarate, imbinata cu o infranare a egoismului.

Prin aceste toate, Tainele stau intr-o legatura cu jertfa lui Hr, primind puterea de a ne
jertfi din starea de jertfa a lui Hristos.

Subiect 4. Taina Marturisirii-mijloc de innoire si sfintire a credinciosilor

Biserica Ortodoxa socoteste ca mantuirea nu se finalizeaza in moartea lui Hr pe cruce, ci

in unirea lui Hr Cel rastignit si inviat cu oamenii ce cred in El, pentru ca si ei sa poata muri
pacatului si invia. Consecvent cu acesta, ea acorda tainelor un loc de mare importanta in
iconomia mantuirii ca mijloace prin care se infaptuieste aceasta unire a oamenilor cu Hr.
La baza conceptiei depsre taine a B.O. sta increderea in putinta lucrarrii Duhului
dumnezeiesc al lui Hr printr-un om asupra altui om, prin mijlocirea trupurilor si a materiei dintre
ele, in ambianta Bisericii, ca trup tainic al lui Hristos. Prin mana omului se scurg puteri spirituale
asupra altui om fie direct prin trup, fie prin alta materie.
Savarsitorul Tainei e preotul, reprezentantul Bisericii, prin el lucreaza Duhul Sfant, care
sufla in toata ambianta Bisericii ca trup tainic in care lucreaza Hr. De aceea Taina se savarseste
la intalnirea a doua subiecte umane deschise prin credinta Duhului Sfant lucrator in ambianta
Bisericii.
Baza generala a Tainelor Bisericii este credinta ca Dumnezeu poate lucra asupra creaturii
in realitatea ei vizibila. In acest sens, intelesul general al Tainei este unirea lui D. cu creatura.
Tainele sunt lucrarile invisibile a lui Hr, savarsite prin acte vizibile in Biserica.
Prin Taina Botezului fiecare devine membru al Bisericii printr-o prima unire a lui Hr, iar
prin celalte Taine se accentueaza si mai mult sau se restabileste unirea membrilor Bisericii cu Hr,
intarindu-se unitatea Bisericii, sau se acorda unor persoane harul savarsirii Tinelor(hirotonia) sau
se da harul necesar altor raspunderi(casatoriei si restabilirii sanatatii)

Caracterul si numele de Taine il au cateva lucrari vizibile ale Bisericii, instituite de Hr.
harul si adevarul prin Ii.Hr. au venit(In.1-17), (al carui savarsitor El este), prin care Hr, uneste
cu Sine (Biserica) persoanele care cred in El.
Tainele pun in relief marea insemnatate a trupului omenesc si valoarea lui eterna. A sfinti
trupul inseamna a sfinti si sufletul, orice gest al trupuli are repercursiuni asupra vietii sufletesti si
orice gand sau simtire din suflet se repercuteaza in trup, producandu-se o reciprocitate intre
suflet si trup.
Taina Marturisirii este mijloc de innoire si sfintire a credinciosilor, de indrumare
duhovniceasca si pastoratie individuala
A fost instituita de Hr prin faptul ca El insusi a savarsit-o acordand cel dintai iertarea
pacatelor si prin faptul ca a dat puterea iertarii pacatelor si ucenicilor Sai si urmasilor acestora. In
cele mai multe cazuri Hr a impartasit harul vindecarii si implicit al curatirii de pacate prin mana
Sa, sau printr-o materie atinsa de mana Sa si pusa in contact cu cel bolnav sau pur si simplu prin
cuvantul Lui plin de putere dumnezeiasca. Mt.9-30Atunci S-a atins de ochii lor zicand: Fie voua
dupa credinta voastra Mt 9-22Indrazenst fiica, credinta ta te-a mantuit
In preajma inaltarii la cer, dat fiind ca nu va mai putea acorda iertarea pacatelor in mod
vizibil,, transmite i ucenicilor Sai puterea de a ierta pcatele. Aceasta putere le-o da,
comunicandu-le Duhul Sau cel Sfant. Este propriu-zis puterea Lui insusi, lucrand in ei. De aceea
iertarea acordata de ucenicii Lui si de urmasii acestora este acordata de Hr insusi, adica este o
iertare acordata in cer: Si graind acestea a suflat si le-a zis; Luati DuhIn20,22-23. E o putere
pe care le-a fagaduit-o Iisus ucenicilor de mai inainte, pregatindu-I pentru acest dar: Adevar
garaiesc vou: oricate veti lega pe(Mt 18,18)
E drept ca in epistolele lui Iacob se da sfatul Marturisiti-va unul altuia pacatele si va
rugati unul pentru altul..Iac 5,16). Dar in acest text, precuum se vede, nu se spune ca prin
aceasta marturisire reciproca credinciosii se elibereaza de pacate. Pentru aceasta, trebuie o iertare
de la Dumnezeu, si aceasta o pot da numai episcopul sau preotul ca alesi si trimisi de Dum.

Depsre practicarea acestei taine, inca de la inceputul Bisericii, in toate cele 3 componente
ale ei(marturisirea pacatelor in fata preotilor, cainta pentru ele si iertarea acordata de preot)
exista nuymeroase marturii: Didahia, tertulian, Sf Ciprian, Sf Irineu, Origen.
Taina aceasta este o taina a comunicarii in care preotul patrunde in sufletul penitentului
care I se deschide de bunavoie.
Taina pocaintei se savarseste asuprav unui om care a dovedit ca nu a conlucrat cu harul
Botezului, ceea ce il face vinovat si da dovada ca in el s-a produs o boala, sau o slabiciune, care-l
poate duce si dupa aceasta taina la noi caderi. Deci el trebuie sa explice din ce motive a cazut si
care sunt slabiciunile lui, pentru a fi vindecat.
Cel ce isi marturiseste pacatele in convingerea ca acestea prin dezlegarea preotului, i-au
fost iertate, simte cu adevarat o usurare sufleteasca, se simte mai aproape de Dumnezeu si de
semeni si e mai dispus sa traiasca astfel incat sa nu mai recada in pacatele care l-au instrainat de
Dumnezeu. Simtindu-se mai usurat si mai linistit, este mai impacat in sufletul sau si mai inclinat
sa paseasca pe calea virtutii, aceasta si ca urmare a sfaturilor si indemnurilor pe care le-a primit
de la duhovnic in scaunul marturisirii.
Dar pt ca Taina Pocaintei sa aiba aceste efecte, penitentul trebuie sa indeplineasca
urmatoarele conditii:
-sa faca o marturisire sincera si completa inaintea duhivnicului, parandu-I rau de pacatele
savarsite, recunoscandu-se vinovat in fata lui D si sa-si propuna cu tarie sa nu mai savarseasca
astfel de pacate.
- hotararea de a nu mai pacatui trebuie sa o puna in practica, astfel ca de la o marturisere
la alta sa se constate indreptarea acestuia si sa se vada o staruinta din partea lui in a se dezbraca
de pacatele facute mai inainte.
- sa aiba convingerea ca mila si bunatatea lui D. sunt atat de mari, incat ele pot ierta orice
pacate, daca cel ce le-a savarsit arata cainta adevarat.
- sa-si implineasca epitimia sau canonul dat de duhovnic, deoarece prin aceasta poate
evita prilejurile de a pacatui si este ajutat sa invinga pacatul. Desigur, aceste epitimii vor fi

astefel alese de duhovnic, incat sa-l ajute pe penitent, chiar la parasirea caii pacatului, tinand
seama de firea, starea sufleteasca, posibilitatiile spirituale si materiale ale acestuia.
Daca in ascultarea marturisirii preotul preotul exercita rolul unui prieten intelegator, in
ceea ce priveste epitimia sau canonul, el exercita mai ales rolul unui judecator dublat de al unui
medic, care apreciaza mijloacele potrivite sa vindece slabiciunile aflate.
Epitimia, adica punerea in aplicare a canoanelor prevazute pt diferite pacate, nu au ca
scop pedepsirea, ci vindecarea penitentului. Duhovnicului I se cere sa fie in stare , prin citire de
carti duhovnicesti, prin urmarirea diferitelor procese sufletesti, prin experienta, nu numai sa dea
cu o anumita siguranta sfaturile cele mai eficiente ci si sa le argumenteze in fata penitentului ca
acesta sa se lase convins sa le urmeze.
Astazi cand foarte multi se impartasesc destul de rar, oprirea de la Sf Impartasanie pt un
an, doi sau trei nu mai e simtita ca un canon eficient. Mai eficienta e recomandarea infranarii de
la pacatele marturisite si anumite reparatii corespunzatoare duhovnicul trebuind sa ramana intr-o
legatura sufleteasca cu el, sau intr-o prietenie duhovniceasca, care ea insasi ii poate fi aceluia de
mare folos.

Subiect 5. Sfanta Euharistie ca Taina, Jertfa si comuniune

Biserica Ortodoxa socoteste ca mantuirea nu se finalizeaza in moartea lui Hr pe cruce, ci

in unirea lui Hr Cel rastignit si inviat cu oamenii ce cred in El, pentru ca si ei sa poata muri
pacatului si invia. Consecvent cu acesta, ea acorda tainelor un loc de mare importanta in
iconomia mantuirii ca mijloace prin care se infaptuieste aceasta unire a oamenilor cu Hr.
La baza conceptiei depsre taine a B.O. sta increderea in putinta lucrarrii Duhului
dumnezeiesc al lui Hr printr-un om asupra altui om, prin mijlocirea trupurilor si a materiei dintre
ele, in ambianta Bisericii, ca trup tainic al lui Hristos. Prin mana omului se scurg puteri spirituale
asupra altui om fie direct prin trup, fie prin alta materie.

Savarsitorul Tainei e preotul, reprezentantul Bisericii, prin el lucreaza Duhul Sfant, care
sufla in toata ambianta Bisericii ca trup tainic in care lucreaza Hr. De aceea Taina se savarseste
la intalnirea a doua subiecte umane deschise prin credinta Duhului Sfant lucrator in ambianta
Bisericii.
Baza generala a Tainelor Bisericii este credinta ca Dumnezeu poate lucra asupra creaturii
in realitatea ei vizibila. In acest sens, intelesul general al Tainei este unirea lui D. cu creatura.
Tainele sunt lucrarile invisibile a lui Hr, savarsite prin acte vizibile in Biserica.
Prin Taina Botezului fiecare devine membru al Bisericii printr-o prima unire a lui Hr, iar
prin celalte Taine se accentueaza si mai mult sau se restabileste unirea membrilor Bisericii cu Hr,
intarindu-se unitatea Bisericii, sau se acorda unor persoane harul savarsirii Tinelor(hirotonia) sau
se da harul necesar altor raspunderi(casatoriei si restabilirii sanatatii)
Caracterul si numele de Taine il au cateva lucrari vizibile ale Bisericii, instituite de Hr.
harul si adevarul prin Ii.Hr. au venit(In.1-17), (al carui savarsitor El este), prin care Hr, uneste cu
Sine (Biserica) persoanele care cred in El.
Tainele pun in relief marea insemnatate a trupului omenesc si valoarea lui eternal. A sfinti
trupul inseamna a sfinti si sufletul, orice gest al trupuli are repercursiuni asupra vietii sufletesti si
orice gand sau simtire din suflet se repercuteaza in trup, producandu-se o reciprocitate intre
suflet si trup.
Sfanta Euharistie este taina prin care sub forma painii si a vinului, crestinulse
impartaseste cu insusi trupul si sangele Domnului, prezente in mod real prin prefacerea
elementelor (painea si vinul) la jertfa euharistica de la Sf Liturghie.
Alaturi de T. Botezului si Mirungerii, euharistia este cea de-a treia taina a initierii, Tiana
sfarsitului sau a desavarsirii, ea dandu-se pt viata de veci, deci o ridicarea deasupra vietii
pamntesti.
Este cea mai insemnata dintre toate tainele, deoarece, in timp ce prin celalte taine primi
doar harul divin , prin Sf Euharistie ne impartasim cu Insusi izvorul harului, cu Domnul Ii Hr
intreg. Prin Sf Euharistie ne unim deplin cu Hr si toti intreolalta, devenind contrupesti.
Euharistia fiind prin excelenta Taina unitatii Bisericii.

A fost instituita la Cina cea de Taina de Mantuitorul Hr, atunci cand luand painea in
mainile Sale, a multumit si a binecuvantat, a frant si a dat sfintilor sai Ap. Zicand: Luati
mancati..apoi luand paharul si multumind a zis; Beti dintru acestia(Mt 26.26-28)
Materia Sf Euharistii este painea si vinul, ca produse specifice ale priceperii omensti in
materie de hrana. Momentul prefacerii cinstitelor daruri de paine si vin ce sut puse inainte in
Trupul si Sangele Domnului este acela in care preotul liturghisitor rosteste epicleza sau
ragaciunea de chemare sau invocare a Duhului Sf peste darurile euharistice si le binecuvinteaza,
pt ca Duhul Sf sa le prefaca in Trupul su Sangele Domnului.
Fiul lui D nu se putea multumii sa se intrupeze numai ca un om cu intentia de a ramane
separat de ceilalti, ci ca sa mearga mai departe, intrupandu-se asa zicand in toti oamenii, trebuind
sa vina in noi, nu o singura data, ci mereu, deci pe de o parte trebuind sa fie in noi, pe de alta sa
ramana deosebit de noi si mai presus de noi, ca sa poata veni mereu intr-un mai mare grad in noi
spre alimentarea iubirii, care se arata prin unirea trupuli nostru cu trupul si sangele Sau preacurat.
Dupa invatatura ortodoxa Sf Euharistie are un intreit caracter: de Taina de Jertfa si de
ospat comemorativ sau anamnetic. Prin Taina, D. ne impartaseste lucrarea Sa, ca har si ca dar,
iar prin jertfa noi oferim lui D. cele ale noastre si insasi fiinta noastra, in Euharistie intalnindu-se
aceste doua miscari: de la noi la D si de la D la noi, in modul cel mai complex si mai accentuat.
Aspectul de jertfa si cel de taina al Euharistiei sunt nedespartite. Ca Jertfa ea este o Taina; caci
daruindu-ne lui D ne inaltam si ne impartasim de sfintirea si de binecuvantarea Lui, iar Taina este
o Jertfa, caci trupul Domnului care ni se da este in stare de trup jertfit si inviat si ne imprima
starea de jertfa prin care ne inaltam si inaintam spre inviere.
In Euharistie, Hr nu ne da numai o iradiere a starii sale de Jertfa si de inviere ci insusi
Trupul Sau in aceasta stare. De aceea Euharistia este culminarea tuturor celorlate Taine.
Euharistia are insa si caracterul de ospat comemorativ sau anamnetic, ea fiind o aducere
aminte, o anamneza a intregii opere maintuitoare a lui Hr, dupa porunca data Ap.Aceasta sa o
faceti intru pomenirea Mea(Lc.22.19)
Puterea pt viata de jertfire o luam din starea de jertfa a lui Hr in Euharistie. Impreuna
-noastra jertfire cu Hr o aducem ca jertfa Tatalui, producandu-se o uniune stransa intre jertfa Lui

si jertfa noastra. Precum nu exista o separatie individualista intre jertfa mea si a lui hr, asa nu
exista separtie intre jertfa mea si a celorlati. De aceea Euharistia este a Bisericii, a comunitatii,
iar comunitatea bisericeasca s-a oferit nu numai prin paine si vin, ci prin toate rugaciunile ei, prin
toate declaratiil;e ei de predare lui D:pe noi insine si unii pe altii si toata viata noastra lui Hr D
sa o dam.
Cei ce se impartasesc impreuna se afla deja intr-o unitate de credinta. De aceea inca
inainte de anaforaua liturgica toti credinciosii spun prin vocea preotului: Sa ne iubim unii pe
altii ca intr-un gand sa marturisim, si apoi rostesc impreuna Crezul. La sfarsitul Liturghiei, se
impartasesc(de episcop sau preot) impreuna pentru sporirea acestei unitati, impartasirea cu
Sangele si Trupul Domnului fiind o hrana duhovniceasca ce aduce cu sine curatirea de pacate,
progres in viata duhovniceasca, ea fiind in acelasi timp si arvuna vietii vesnice, precum rezulta si
din forumla impartasirii;Se impartaseste robul lui D cu cinstitul si sfantul Trup si sange al
Domnului si Dumnezeului si M nostru Ii. Hr, spre iertarea pacatelor spre viata de veci amin, cei
ce se impartasec primind astfel garantia invierii si a nemuririi.
Aceste efecte ale Sf Euharistii se arata in cei ce o primesc cu vrednicie, dupa pregatire
corespunzatoare, facuta prin cainta, rugaciune, post si acte de milostenie. Cei ce se impartaesc
insa cu nevrednicie isi agonisesc osanda precum ne incredinteaza si Sf A Pavelcaci cel ce
mananca si bea din pahar cu nevrednicie, oasanda isi mananca si bea, nesocotind Trupul
Domnului.(1 Cor11.29)
Biserica afirma si o impartasire in viata viitoare, de Hr cel jertfit si inviat, pe care o
anticipeaza impartasirea in timpul de acum cu acelasi Hr. in aceasta impartasire eterna se inchie
iconomia, ca unire eterna a oamenilor cu D in Hr.
Euharistia in viata de veci este ca incoronare a iconomiei dumnezeiesti, acea unire
desavarsita intre creatie si Hr, in careDumnezeu va fi totul in toate(1Cor.15,28)

Subiect 6. Participarea la viata liturgica. Rolul ei pentru viata spiritual a

credinciosilor si importanta ei misionar-pastorala

Participarea tuturor credinciosilor la viata liturgica a parohiei trebuie sa ramana regula de

aur a pastoratiei. Preotul mentine unitatea reala a parohiei si poate evita descompunerea
comunitatii, numai prin antrenarea tuturor credinciosilor in viata liturgica sacramentala autentica.
Viata crestinului consta intr-un continuu efort de a deschide caile de venire a Duhului
Sfant in noi, in interiorul nostru, in mediul inconjurator, pt a ne sfinti si modela dupa chipul lui
Hr. Aceasta inseamna cultul: a orienta, a darui si incredinta viata lui D, asa cum ne rugam la Sf
Liturghie: Pe noi insine si unii pe altii .

((( Cultul = a cultiva, a ngriji, a respecta, a

adora. Cultul nseamn, n general, orice form sau act religios, menit s pun pe om n legtur
cu Dumnezeu, iar pe de alta mijlocind sfinirea omului sau mprtirea harului dumnezeiesc. El
este o manifestare extern a religiozitii omeneti. Cultul ar putea fi definit: omul n cutarea lui
Dumnezeu n timp ce Revelaia poate fi definit ca Dumnezeu n cutarea omului))).
Tainele,Liturghia, cultul in general sunt evenimente sinergice care fac posibila
transcenderea umanului dincolo de creat. Actul liturgic are la baza actul de credinta, viata cultica
a Bisericii este o celebrare saramnetala a credintei. Slujbele cele mai populare nu sunt altceva
decat o dogmatica doxologica.
Cultul ortodox a fost instituit pentru a transforma rugaciunile, vocile, laudele si
multumirile celor ce formeaza comunitatea, intr-o singura rugaciune, o unica voce, lauda si
multumire.
Locasul bisericesc insusi nu este numai o simpla casa de adunare in care credinciosii
sunt chemati spre a fi evanghelizati prin citirea cuvantului lui D, ci este un loc al prezentei lui
Hr, un loc de inaltare si sfintire a vietii credinciosilor prin harul lui D prezent si lucrator in el.
In locasul bisericesc Dumnezeu, Cel ce se odihneste intru sfintii Sai , este present
prin harul Sau si in sfintii reprezentati pe icoanele de aici, prin aceasta sfintii sunt prezenti in
mod real in locasul liturgic, iar credinciosii participa astfel la comuniunea sfintilor, care este o
comuniune liturgica. Forma lacasului de cult fiind cruciform, in traditia rasariteana, si orientate
de la Apus la Rasarit, arata ca Biserica reprezinta calea spre cele ce sunt inainte si in viitor sau
la locul invierii, locul de trecere din moarte la viata si de pe pamnat la cer pr Prof Ioan Bria

spune ca Biserica are misiunea de a atrage pe credinciosi in sfera de lucrare a harului, de a-i
transfigure prin aceasta si a-i antrena in aceasta trecere.
Adunarea liturgica in biserica este raspunsul comun pe care credinciosii il dau la
chemarea lui D de a forma poporul Sau, de a ramane in comuniune cu El. Aceasta comuniune
este totdeauna o slujire, atat a preotilor care in virtutea Tainei hirotoniei au puterea de a actualiza
istoria maintuirii, cat si a credinciosilor care-si prezinta vietile lor ca jertfe duhovnicesti, placute
lui D prin Ii. Hr.(Ptr1.2,5), ca dar de multumire pentru jertfa lui Hr si pentru toate binefacerile
lui D.
Pt Ap Pavel ,Biserica estecasa lui D

in sensul de comunitate vazuta a credinciosilor

botezati, prezenti in locasul sfintit. In locasul bisericesc, Dumnezeu, Cel ce Se odihneste intru
sfintii Sai, este prezent prin harul Sau si in sfintii reprezentati pe icoanele de aici, iar credinciosii
participa astfel la comuniunea sfintilor, care este o comuniune liturgica.
Prin participarea la viata liturgica si in special la Sf Liturghie, credinciosii invatza
credinta cea adevarat, o marturisesc, o traiesc si o pastreaza.Am vazut lumina cea adevarata, am
primit.. Ei reusesc sa inteleaga rostul grijilor si necazurilor zilnice si al vietii in general si sa le
dea sensul voit de Dumnezeu. Invatza si primesc puterea sa se opuna raului, pacatului si urii.
Liturghia are darul de a impaca pe oameni, de a potoli patimile dintre ei, de a intari sentimentul
virtutii si al solidaritatii. Ei invatza sa implineasca voia lui D., se impaca cu D. si intreolalta si
sporesc in iubire fata de D. si unii fata de altii.
Liturghia prin esenta si menirea ei are un caracter comunitar. Ea este o actiune sfanta care
trebuie sa angajeze viata spiritual a comunitatii intregi. Participarea active, conlucrarea
credinciosilor este absolute necesara, Sf Jertfa aducandu-se in numele lor si pentru ei. De aceea
atitudinea pasiva, de simpli spectator, a credinciosilor in biserica este o abatere nu numai de la
ceea ce ne arata Sf Scriptura su Sf Traditie, dar contravene continutului menirii Liturghiei insesi.
La desfasurarea Sf Liturghii trebuie sa ia parte active prin rugaciuni si cantare toti cei
prezenti, rezulta limpede in primul rand din formulele de dialog si raspunsuri intre slujitori si
credinciosi, din forma totdeauna plural, a indemnurilor la rugaciune din ectenii, precum si din
unele rugaciuni rostite de preot in taina in altar sau din ectenia intreita in care preotul roaga

pentru cei ce se ostenesc si canta, aici nefiind vorba numai de cantareti, ci si de toti credinciosi
din Biserica.
Fara o participare active la viata liturgica a Bisericii care culmineaza cu impartasirea cu
vrednicie si cu constiinta curate cu Sfintele Taine, credinciosul poate fi usor prins de lupul cel
intelegator si atras in diferite grupari sectante prin prozelitismul insistent al acestora.
Starea sufleteasca a credinciosului care se inapoiaza acasa dupa participarea la viata
liturgica, intr-o zi de sarbatoare este o stare de inaltare si multumire; iar cel cu pacate grele este
patruns de cainta si se inapoaiaza mai indreptat la casa sa; asemenea vamesului din parabola.
Realizarea in Biserica a unei atmosphere de evlavie colectiva il ajuta pe fiecare sa se
ridice deasupra propriei staturi spirituale obisnuite si sa participle la momente de intens traire
spiritual.
Comunitatea liturgica este astfel un mijloc de intarire a credintei, si in dreapta credinta si
de progress spiritual pentru cei ce participa la ea, precum si o marturie vizibila pentru convertirea
altora. Prin spiritual sau comunitar, cultul public al Bisericii este astfel si un loc unde crestinii se
pregatesc pentru misiune,
Pentru creearea atmosferei de rugaciune si evlavie si antrenarea credinciosilor in
participarea mai intensa si cu real folos duhovnicesc la viata liturgica a bisericii se impun
urmatoarele:
-preotul sa aiba mereu constiinta sublimitatii cutremuratoare a misiunii sale, aceea ca el
este slujitorul vazut al preotiei nevazute lui Hr. Asadar preotul trebuie sa savarseasca serviciile
religioase, cu regularitate , cu toata responsabilitatea si cu pregatirea sufleteasca necesara, slujba
sa fie traita si simtita pana la transfigurare. Rugaciunea, cantarea sa fie calra, adecvate
continutului, expresive pentru a transpune comunitatea in stare de rugaciune si a contribui la
creearea atmosferei de evlavie colectiva.
-promovarea participarii active a credinciosilor prin ; aducerea de daruri, rostirea unor
rugaciuni si prin cantarea in comun.

-promovarea intelegerii corecte de catre preoti si credinciosi a misterului liturgic prin

studii, predici, cateheze.
-trebuie sa aiba mereu in vedere ca impartasirea credinciosilor la Sf Lit. tine de insa i
fiinta Tainei euharistice.
((Sfnta Liturghie este ca un fel de "pate" sptmnal n care se face trecerea "din
moarte la via i de pe pmnt la cer" a celor ce particip cu pregtirea necesar i deplin la ea.
Dac n Liturghia euharistic se realizeaz Biserica-trupul lui Hristos ca sacrament al
mpriei lui Dumnezeu, tot n aceasta Hristos ne unete cu Sine n misiunea, jertfa i nvierea
Lui, de aceea Sfnta Liturghie este i locul prin excelen unde cretinii se pregtesc pentru
misiune. Cci a fi n comuniune cu Hristos cel rstignit i nviat nseamn a fi ptruns de iubirea
lui fa de lumea pentru mntuirea creia El i-a dat viaa i a te angaja n slujba nfptuirii
mpriei lui Dumnezeu. Sfnta Liturghie se ncheie de aceea cu un act de trimitere: "Cu pace s
ieim", exclam preotul, iar comunitatea rspunde: "ntru numele Domnului". Cei care i-au
rennoit comuniunea cu Hristos n Sfnta Liturghie, naintnd cu El spre mpria lui Dumnezeu
sunt trimii n lume, dup cum Apostolii au fost trimii de Hristos, pentru a fi martori i
mrturisitori ai Lui, nu pentru a rmne n lume ci pentru a adduce lumea n Biseric. Prin
comuniunea cu Hristos n Sfnta Liturghie, realizat prin cuvnt, rugciune i apoi prin
mprtirea cu nsui Trupul i Sngele Su, credincioii devin martori ai lui Hristos, fr s fi
fost martori istorici ai Lui. Acum cnt: "Am vzut lumina cea adevrat, am primit Duhul cel
ceresc", de aceea pot spune cu sfntul Apostol Ioan: "v vestim viaa de veci care la Tatl era i
care nou ni s'a artat ca i voi s avei prtie cu noi, iar prtia noastr este cu Tatl i cu
Fiul Su Iisus Hristos" (1 In. 1,2-3). Ea are ns i o dimensiune misionar important. ntr-un
anumit sens misiunea ine de ritmul liturgic al Bisericii. Misiunea este n mod esenial un act de
mrturie (1 In. 1, 1-5), comuniunea cu
Dumnezeu se realizeaz n mod culminant n Sfnta Liturghie care este o
naintare spre mpria Lui.
Liturghia arat c adorarea lui Dumnezeu "n duh i'n adevr" (In.,
4,24) este nedesprit de anamnez, adic de amintirea public a istoriei
mntuirii n totalitatea ei, a Vechiului i a Noului Testament i de lauda i
mulumirea adus lui Dumnezeu pentru mntuirea druit n Fiul Su. Prin cult
n general, prin lecturile biblice, prin imnele dogmatice doxologice, mesajul
204 PR. PROF. DR. I. BRIA, OP.CIT., P. 43.
205 IBIDEM, P. 24.
130
cretin ptrunde n ritmul vieii de toate zilele a credincioilor. i aceasta prin
Sfnta Liturghie cu att mai mult, cu ct n ea sunt amintite i actualizate
principalele acte ale istoriei mntuirii. -Valer Bel, - Misiunea Bisericii n lumea
contemporan /128-130))

Subiect 7. Intelesul, folosul si importanta postului crestin

Unul dintre mijloacele de sfintire si binecuvantare a vietii credinciosilor si de desavarsire

morala este postul. Prin post religios se intelege in general retinerea totala sau partiala de la
anumite mancari si bauturi, pe un timp mai lung sau mai scurt, potrivit randuielii Biserici.
Retinerea aceasta de la mancari si bauturi trebuie insotita si de retinerea de la ganduri, pofte,
patimi si fapte rele, ceea ce inseamna ca postul trupesc trebuie insotit si de post sufletesc. In felul
acesta el devine arma impotriva diavolului si a ispitelor lui.
Prin post deprindem puterile noastre si le intarim in lupta impotriva diavolului.
Postul este de origine si instituire divina si de aceea il gasim practicat din vremuri
stravechi, intalniindu-l in aproape toate religiile si la toate popoarele. Dupa unii sfinti parinti
(Vasile cel Mare si IGA) el isi are originiea in rai, prin interzicerea data de Dum. protoparintilor
nostri de a manca din pomul oprit.Din toti pomii din rai poti sa mananci, iar din pomul
cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci, in ziua in care vei manca,vei muri.(Fac.,2,1617)
In V.T porunca postuluii, ca infranare totala sau partiala de la mancari sau bauturi, apare
ca un postulat al Legii lui Moise, impus de Dumnezeu.. astefle in Levitic citim;Aceasta sa fie
pentru voi lege vesinica;in luna a saptea, in ziua a zeea a lumii,se posteste si nici o munca sa nu
faceti
In N.T. postul este tot atat de apreciat si practicat. Astfel, Mantuitorul Hr. inainte de a-Si
incepe activitatea, S-a retras in pustie, unde a postit patruzeci de zile si patruzeci de
nopti(Mt,4,2), confirmand astfel postul prin insusi exeplul Sau si desavarsindu-l prin aratarea
sensului sau adevarat ca si a modului in care trebuie sa fie practicat.
Hr recomanda postul alaturi de rugaciune, drept mijlocul cel mai eficace de a izgoni
diavoli;Acest neam de demoni nu iese decat numai cu ragaciune si cu post(Mt17,21)
Dupa exeplul Mantuitorului, postul a fost practicat de sfintii apostolic si de ucenicii lor,
mai ales cand se pregateau pentru misiuni mai importante, cum au fost alegerea pentru
propovaduire si hirotonie a lui Pavel si a lui Varnava(Fapte13,3) si hirotonia de preoti in cetati.

Sfanta Scriptura vorbeste, pe langa postul trupesc de unul duhovnicesc, care consta in
infranarea patimilor trupesti si in intarirea sufletului, spre lupta cu ispitele si biruinta diavolului.
Insusi Mantuitorul recomanda postul ca intaritor al trupuli impotriva diavolului si a uneltirilor
lui(Mt.,17,21)
Postul aduce cu sine sine un anumit fel de viata; mai simpla, mai curata si mai
cumpatata, imbuibarea in mancari adduce cu sine mai multe boli trupesti si sufletesti. Cunoaste
spune Sf Ioan Scararul, ca de multe ori dracul sade langa stomac. Omul care posteste se intareste,
se sfinteste si se imbunatateste. Sf IGA spune: Stai langa cel ce posteste si indata ai sa simti
mireasma lui, caci cel care posteste e ca un mir duhovnicesc, aratand si prin limba si prin ochi si
prin toate celelalte, buna stare a sufletului.
Prin sfantul post se face curatirea si intarirea sufletului, cea mai rodnica semanare in Duh.
De aceea, de regula se incheie prin impartasirea cu Sfintele Taine. Avand postul in viata noastra
atatea rosturi si foloase trupesti si duhovnicestisa nu uitam ca trebuie sa ne folosim de el.
Dupa gradul de severitate sau de asprime, se deosebesc mai multe feluri de post:
1. Ajunarea sau postul total, care consta in abtinerea de la orice mancare sau bautura pe
un timp mai lung sau mai scurt. Acest post se mai numeste si post negru,pe care il
intalnim in Sf Scriptura la Moiese in munte, De Ilie proorocul si de Mantuitorul in
pustie(Mt.4,1-2)
2. Postul aspru sau uscat, cand ajunam pana spre seara si atunci gustam din mancari
uscate:paine,fructe,seminte si apa.,este deci un post partial, adica infranare numai de
la anumite mancari, cu o alimentatie redusa,mai saraca,pentru disciplinarea trupului
si a sufletului. Aici avem exeplu pe Ioan Botezatorul care manca lacuste si miere
salbatica(Mt.3,4)
3. Postul comun sau obisnuit in care se mananca mancaruri pregatite din alimente
vegetale cu untdelemn.
4. Postul usor sau dezlegarea,cand se mananca peste si se bea vin. Aceste momente sunt
indicate in calendar.
Intre timpurile liturgice de peste an se numara si posturile, si anume posturile de cate
o zi: Miercurea(cand arhiereii au tinut sfat s ail omoare pe Iisus si Iuda l-a vandut),
Vinerea(in amintirea patimilor Mantuitorului), ajunul Bobotezei(ca pregatire pt Botezul

Domnului), 29August, ca sa ne aduca aminte ca betia si desfranarea au dus la taierea

capului celui din urma prooroc, Inaltarea Sf Cruci , ca sa ne amintim din nou de patimile
Domnului si de insemnatatea lor pentru sufletele noastre.
Posturile de mai multe zile sunt: Postul Pastilor, Postul Craciunului, Postul Sf Ap
Petru si Pavel si Postul Sfintei Marii.
Anul bisericesc incepe cu Postul Nasterii Domnului, care dureaza 40 zile, de la 15
noiembrie pana la 25 dec.
Urmeaza postul Pastilor, care dureaza 7 saptamani inainte de Pasti, in amintirea
postului Mantuitorului. Acest post este mai sever in cea ce priveste ultima saptamana, de
aceea este socotit ca fiind cel mai insemnat dintre toate posturile sic el mai nimerit prilej
de curatie de pacate, prin rugaciune si fapte de milostenie.
Postul Sf Apostoli, randuit de Biserica in amintirea sfintilor apostolic Petru si Pavel.
Lungimea acestui post variazain functie de data serbarii Sfintelor Pasti.
Postul Adormirii Maicii Domnului dureaza de la 1 august pana in 15 august.
Asadar postul desavarsit este imbinarea postului trupesc cu cel sufletesc, oferind
putere de stapanire si de infranare a poftelor, de intarire a vointei, de sporire in virtute, de
crestere in evlavie.
Postul ce adevarat dupa cum scrie si in triod este indepartarea de rautate,infranarea
limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte, de clevetire, de minciuna si de juramant mincinos.
Lipsa acestora este postul cel adevarat si bine primit.
Biserica ortodoxa Romana

socoteste postul ca fiind de origine divina, practicat de

Mantuitorul si recomandat urmasilor sai. Asadar postul are un inalt sens religios-moral, fiind un
act de cinstire a lui Dumnezeu, o jertfa benevola din partea crestinului, in scopul desavarsirii
morale.

Subiect 8. Transmiterea credintei si educatia religios morala a copiilor si

tinerilor; catehizarea si invatamantul religios

Transmiterea dreptei credine nu se face de la sine, n virtutea tradiiei orale i a cultului,

fr o predare explicit i sistematic a acesteia n cadrul unui program de predici i cateheze.
Prin ntreg cultul ei, Biserica face o restituire n fiecare timp i loc a istoriei mntuirii, care sa
mplinit odat pentru totdeauna n Iisus Hristos.
Cretinul i mrturisete credina, o triete, o pstreaz curat i contribuie la
transmiterea ei numai ca membru al comunitii liturgice. Cultul i tradiia Bisericii constituie de
aceea mediul prin excelen n care se transmite credina adevrat.
Ciclul credinei comport trei etape principale; a. Iniierea n tainele credinei i
mrturisirea personal a credinei, sau fidelitatea fa de Iisus Hristos i Evanghelia Sa; b.
Celebrarea credinei prin cult i Taine, sau fidelitatea fa de sine i de Biserica lui Hristos,
lrgirea orizontului speranei; c.Practicarea credinei n morala personal i social, sau
fidelitatea fa de aproapele i de lume n desvrirea comuniunii dragostei.
Misiunea cea mai dificil dar i cea mai urgent a preotului este aceea de a iniia n
credin, de a face ucenici ai lui Hristos, de a aduga zilnic Bisericii pe cei ce se convertesc i se
boteaz. Credina nu se pred i nu se nva pentru a satisface o curiozitate religioas sau
cultural, ci spre a deschide poarta spre cunoaterea lui Dumnezeu.
preoii, teologii, cateheii trebuie s deao mare atenie cunoaterii, nelegerii i
comunicrii lui Iisus Hristos, aa cum El nsui Sa fcut cunoscut n mod tangibil apostolilor i
evanghelitilor. Biserica trebuie s fie antrenat, nu numai n pedagogia pstrrii motenirii, ci i
n pedagogia transmiterii acestei moteniri, ca aceasta s devin mod de via pentru viitor, o
cretere tainic continu n adevrul credinei, bucuria speranei i faptele iubirii. Dumnezeu
voiete ca toi oamenii s se mntuiasc i la cunotina adevrului s vin (1 Tim 2, 4).
Credina ca rod al lucrrii harului n sufletele celor ce ascult i primesc cuvntul
propovduirii este rspunsul omului la iubirea lui Dumnezeu: Noi l iubim pe Dumnezeu pentru
c El ne-a iubit mai nti (1 In 4, 19).
Cultul constituie cel mai bun cadru de catehizare i transmitere a dreptei credine. ntro
epoc n care predomin mass-media cu mesajul ei secularizat este necesar s se punn valoare
fora de ptrundere, de comunicare i transformare a cultului public. Desigur preotul are datoria
de a nva, fr frica de a se repeta, n toate ocaziile i situaiile pastorale: la botez, cununie,
nmormntare, sfetanie, la diferite evenimente din viaa parohiei sau a credincioilor.

Dar educatia si instructia crestina in cadrul familiei sunt cruciale pentru copii si tineri.
Credinta se invata, se practica si se transmite mai intain inlauntrul familiei crestine. Prin parintii
crestini se face imbisericirea copiilor si a tinerilor si tot prin ei acestia sunt trimisi in lume ca
ucenici si martori ai lui Hristos.
Familia cretin este coala virtuilor. Cea mai bun cretere pe care o pot da prinii
copiilor este cea moral i religioas. Fiecare copil este o fiin metafizic spune Nichifor
Crainic, un mic filozof religios care se roag cu drag lui Dumnezeu, i place Biserica, pune
ntrebri despre lume i via, vrea s cunoasc toate, cutnd raiunea ascuns a lucrurilor. Toi
copiii au o fireasc pornire spre Dumnezeu, spre religie. Educaia religioas cuprinde practica
vieii n rugciune, iubirea de Dumnezeu i de aproapele. Cu ndrumri sntoase, creterea n
,,cei apte ani de acas las n inima i n mintea copiilor urme i amintiri neterse. O bun
educaie acas dezvolt sentimente religioase pe care i cea mai atee coal nu le mai poate
nimici.
Desigur copiii, elevii beneficiaz de o instrucie religioas n coli i licee,asadar preotul
are datoria de a colabora cu profesorii de religie pentru ca aceast instrucie s nu rmn doar
una formal, ci s fie o adevrat iniiere n credin. El trebuie s aib grij ca aceast iniiere s
se concretizeze n angajarea activ a copiilor i tinerilor n viaa liturgic i comunitar a
parohiei.
Pentru o iniiere temeinic n credin, preotul trebuie s desfoare un program
sistematic de predare a istoriei mntuirii pe baza Sfintei Scripturi, de predare a dreptei credine
prin explicarea i dezvoltarea Simbolului de credin i de explicare a Liturghiei i a cultului.
n predici, cateheze i cuvntri ocazionale credincioii vor fi nvai s dobndeasc
simul misiunii prin mrturisirea credinei cu cuvntul i cu fapta i s invite i pe alii la cum
credin. Biserica are nevoie de mrturia evanghelic i lucrarea misionar a fiecrui credincios,
dup starea i locul pe care-l are fiecare nBiseric i n societate.
Prin catehizare intelegem o initiere contiunua a credinciosilor in viata in Hristos si o
predare a traditiei bisericesti, si nu o simpla transmitere a unor cunostinte de baza.
Catehizarea atat a celor care urmeaza sa fie botezati, cat si a celor care sunt dj botezati,
constituie o lucrare de baza a parohiei. Dupa predominarea botezului pruncilor catehizarea este
absolute necesara dupa Botez pentru mentinerea credinciosilor in trupul Bisericii.

O grija speciala trebuie acordata catehizarii tineretului, astfel incat ea sa devina

atragatoare pentru copii, in special prin dialog sincer, ca sa poata aborda diversele problem ale
adolescentei.
Pentru o educaie cretin i misionar ct mai complet, preotul este dator s organizeze
n parohie biblioteca parohial i s o doteze corespunztor. El va ndemna pe credincioi s
mprumute cri pentru lectur duhovniceasc, catehetic i misionar. Va face cadou tinerilor
cstorii i credincioilor, la diferite ocazii festive din viata acestora.

Subiect 9. Misiune, dialog, ecumenism i antiecumenism

Misiunea Ortodoxiei, spune Pr Stniloae, trebuie ndreptat spre acele sectoare ale
societii care astzi se situeaz departe de Biseric i care au nevoie de salvarea ce le-o poate
aduce Ortodoxia.
Misiunea intern are ca subiect pe cei care formal aparin Bisericii, dar care n realitate
sunt rupi de viaa acesteia; de asemenea, Printele i vizeaz aici i pe membri celorlalte
confesiuni cretine care, spre deosebire de cei ce in de Biserica Ortodox, s-au nstrinat de
tradiia primului mileniu cretin.
Misiunea extern a Bisericii, ea are ca subiect pe cei care niciodat nu au trit n modul
de existen cretin.
Misiunea este eficient numai cnd puterea Duhului Sfnt iradiaz din cel care predic pe
Hristos.
Principala preocupare a Bisericii n lumea contemporan este de a restaura comuniunea
dintre oameni. Biserica Ortodox trebuie:
a) s fie deschis puterii necreate a lui Dumnezeu care vine la noi,
b) s cread c, ajutai de aceast putere, este posibil pentru noi s ducem o via de sfinenie i
sacrificiu

c) astfel s actualizeze ca i comuniune Biserica. Mesajul su este: napoi la martiri i sfini,

napoi la asceii purttori de Hristos!
Printele Stniloae vorbete despre o relaie paradoxal ntre Biserica Ortodox i
Bisericile nedepline astfel exprimat: cele din urm s-au format ntr-o anumit legtur cu
Biserica deplin i exist ntr-o anumit legtur cu ea, dar nu se mprtesc de lumina i de
puterea deplin a soarelui Hristos. ntr-un fel deci, Biserica cuprinde toate confesiunile desprite
de ea, ntruct ele nu s-au putut despri deplin de Tradiia prezent n ea. Altfel, Biserica n
sensul deplin al cuvntului este numai cea ortodox . Faptul c se poate vorbi de eclezialitate i
n afara Bisericii propriu-zise, cea Ortodox, se datoreaz tot caracterului hristologic i
pnevmatic pe care l posed ntreaga creaie.
De asemenea vorbete despre o Sobornicitate deschis. Plenitudinea Bisericii ca Trup al
lui Hristos, realizat prin prezena harului Duhului Sfnt n ea, reclam cu necesitate unitatea n
diversitate, adic depirea oricrei forme de accentuare unilateral a unui aspect sau altul din
Tradiia eclezial. n formularea Prrintelui o tradiie nu poate dura permanent cnd n ea e
nedeplintate, o insuficien, pentru c generaiile urmtoare i dau seama de aceast
nedeplintate i caut s o depeasc sau cel puin s o ntregeasc printr-o concepie mai
cuprinztoare, printr-un mod de via lipsit de nedeplintatea de care suferea cel de pn atunci.
Este punctul n care concepia despre Bisericile nedepline se ntlnete cu cea despre
sobornicitatea deschis: plenitudinea eclezial a Bisericii depline a lui Hristos, Biserica
Ortodox, este deschis tuturor, dar n aceast sobornicitate intr doar cei care renun la
accentuarea excesiv a unei pri din credina Apostolilor i doresc s triasc potrivit
ntregului, n Biserica una, sfnt, soborniceasc i Apostolic.
Biserica ortodox este prezent n Micarea Ecumenic i n Consiliul Ecumenic al
Bisericilor, dar are un statut propriu, desfurndu-i activitatea dup anumite criterii
eclesiologice i principii de lucru care decurg din nvtura ortodox despre Biseric i unitatea
Bisericii.
Problema ecumenic nu este unitatea Bisericii per se, care este dat de Dumnezeu i
este pstrat n mod istoric i vzut n Biserica ortodox, ci de desunitatea istoric a cretinilor.
Biserica este una n fiina ei, iar unitatea este un dar dat de Iisus Hristos Biserica este Trupul

lui Hristos (1 Cor 12, 27), iar Hristos este Capul Bisericii (Col 1, 18); n acelai timp unitatea ei
este o misiune de realizat din partea cretinilor ca rspuns al lor la darul dumnezeiesc al unitii
(Cf Ef. 4, 12-13): spre zidirea trupului lui Hristos, pn ce toi vom ajunge la unitatea
credinei....
Lucrarea de mntuire a lui Hristos a fost ndreptat spre mpcarea cu Tatl, a unora cu
alii i cu creaia. n lumina acestor consideraii teologice, Biserica ortodox consider
angajamentul n restabilirea vzut a unitii cretine ca fiind inspirat de Duhul Sfnt, dup
cuvintele Apostolului: Dumnezeu Cel ce ne-a mpcat cu Sine prin Hristos i ne-a dat i nou
slujirea mpcrii (2 Cor 5, 18).
Prin urmare schisma nu se afl n interiorul Bisericii, ci n separarea confesiunilor
cretine de Biserica cea una, nemprit. Cauzele multiple ale acestei desuniti cretine se reduc
n esen la faptul c cretinii nu au rspuns i nu rspund n Duhul Bisericii cele una la darul
dumnezeiesc al unitii ei.
A depi aceast situaie nseamn n primul rnd a identifica situaia la adevrata ei
dimensiune, adic a sublinia realitatea schismei i a identifica cauzele care au dus la apariia sa.
(Georges Florovsky)
Ecumenismul este o ocazie excepional, mai ales azi, ntr-un moment n care se
dezmembreaz nu numai structuri mondiale, ci i popoare i naiuni europene IB.
Micarea Ecumenic este acest efort comun al cretinilor diferitelor confesiuni, angajai
n ea de a rspunde mpreun la acest dar dumnezeiesc al unitii Bisericii, avnd ca scop final
realizarea vzut a unitii cretine i a unirii Bisericilor.
Acesta este i motivul pentru care Biserica ortodox a fost una dintre promotoarele
Micarii Ecumenice nscut la nceputul secolului XX i s-a angajat nc de la nceput cu toat
sinceritatea, participnd activ la toate aciunile acesteia.
n acord cu celelalte Biserici ortodoxe locale, BOR este membr activ n Micarea
Ecumenic i n alte organizaii ecumenice, datorit preocuprii sale pentru restabilirea unitii
cretine. Ea consider c (cf hotrrii edinei 3 pre-conciliare Panortodoxe, 1986) participarea

ortodox la Micarea Ecumenic nu este n contradicie cu natura i istoria Bisericii ortodoxe. Ea

este purttoarea credinei apostolice pe care o face cunoscut n cadrul noilor condiii istorice.
n conformitate cu eclesiologia ortodox, scopul fundamental i final al Micarii
Ecumenice este unul singur, anume unirea tuturor Bisericilor, sau mai exact a tuturor
confesiunilor cretine n integritatea nvturii de credin apostolica, mrturisit de
Biserica una, nedivizat, pstrat n Biserica ortodox.
Unul dintre principalele organisme ale Micarii Ecumenice este Consiliul Mondial al
Bisericilor, din care face parte i BOR. Nu include toate Bisericile i confesiunile, este un
organism ecumenic bine structurat, fr a avea caracter eclezial.
Dialogul ecumenic i colaborarea Bisericilor n cadrul acestui organism, slujete cauza
refacerii unitii cretinilor, dar nu este identic cu unirea ca atare. Este un forum unde Bisericile
urmeaz s clarifice punctele de divergen/convergen.
n acord cu observaiile delegaiilor Bisericilor Ortodoxe Rsritene i Orientale de la
Chambesy, printele profesor Valer Bel a subliniat urmtoarele aspecte pozitive ale participrii
ortodoxe la Micarea Ecumenic n general i la Consiliul Mondial al Bisericilor n special:

ca forum de dialog privind unitatea cretin, Consiliul Mondial al Bisericilor a servit ca

platform de ntlnire ntre Bisericile ortodoxe i alte Biserici, unde au avut posibilitatea
s-i mrturiseasc credina i spiritualitatea

participarea la Micarea Ecumenic a permis Bisericilor ortodoxe s depeasc orice

forme impuse lor de situaia politic, Consiliul Mondial slujind ca factor legitim de
ntlnire ntre Bisericile ortodoxe, care, altfel, ar fi fost forate de circumstanele
particulare s rmn izolate unele de altele

ortodoxia a avut ocazia s intre n contact i n dialog cu alte confesiuni cretine i cu

lumea, n general

toate au ajutat teologia i spiritualitatea ortodox s se manifeste mai deplin i s se fac

mai bine cunoscut dincolo de graniele ortodoxiei

Consiliul Mondial a acordat Bisericilor Ortodoxe n perioada opresiunii comuniste sprijin

moral i ajutor umanitar

Consliul Mondial a asistat i sprijinit dialogul pentru comuniunea deplin dintre Biserica
Ortodox i Biserica Ortodox Oriental
Exist ns i unele ngrijorri n legtur cu participarea Ortodoxiei la Micarea

Ecumenic
1. S-a constatat o deprtare de la bazele constituionale, acesta tinznd s devin un forum
al schimbului de opinii fr baz cretin
2. Se minimalizeaz conceptul de erezie, acceptndu-se o anumit relativizare a credinei
cretine, datorit tratrii unor subiecte departe de Scriptur i Tradiie.
3. Ortodoxia recunoate c unitatea nu nseamn uniformitate, ci exist o anumit
diversitate legitim n cadrul aceste uniti, Consiliul Mondial nu este preocupat de aceste
limite
4. Ortodoxia este deschis fa de noile interpretri ale Scripturii, dar nu accept noile
teologii radicale: limbajul, inclusiv cnd se face referire la Dumnezeu; hirotonia femeilor;
morala sexual i avortul. Ortodoxia nu poate accepta adaptarea limbajului Scripturii
5. Bisericile ortodoxe caut unitatea cretin prin dialog i respect reciproc, iar alte biserici
fac prozelitism n rndul credincioilor ortodoci
6. Bisericile ortodoxe au demonstrat o deschidere spre alte religii, considernd necesar
ntlnirea cu ele pentru a promova respectul reciproc, cooperarea n slujirea umanitar i
n interesul pcii, dar e mpotriva sincretismului
7. Consiliul Mondial abordeaz anumite conflicte etnice i politice, evitnd altele
8. Bisericile ortodoxe sunt considerate ca fiind din Rsrit, percepnd teologia i
spiritualitatea ortodox ca fiind fr relevan pentru Occidentul modern
9. Ortodocii din organele de conducere ale Consiliului sunt n inferioritate
Din aceste motive BOR are rezerve fa de orientarea actual a Micarii Ecumenice i a
Consiliului Mondial al Bisericilor. Ea d prioritate unitii panortodoxe i intensificrii relaiilor
cu Bisericile ortodoxe locale, dar rmne n acelai timp deschis Micarii Ecumenice, fiind
convins c aceasta are nevoie de mrturia i misiunea specific ortodoxiei.

BOR crede c

izolarea fa de Micarea Ecumenic ar putea contribui la agravarea tensiunilor confesionale i

naionale n zonele rii n care convieuiesc confesiuni i naionaliti diferite.

Dac pionerii Micarii Ecumenice din Romnia s-au luptat cu convingerea c unitatea
vzut a Bisericii este un imperativ biblic i istoric (Ion Bria), au aprut i voci care promoveaz
o campanie antiecumenic precipitat, care nu e de bun augur.
Florovsky a fost unul dintre criticii severi al ecumenismului contemporan. Ecumenismul
nu inseamna pt Florovsky o activitate sociala ci unirea in Biserica Una. Este necesara(re)
integrarea in traditie caci traditia este insasi Biserica in care Domnul este mereu prezent.
Miscarea ecumenica este o cautare a unitatii si nu unitatea insasi, este o cale nu un fapt.
Geroge Florovsky a devenit un critic sever al ecumenismului contemporan, desi a fost un
sustinator fervent al prezentei ortodoxe in miscarea ecumenica, dar a ramas dezamagit de directia
gresita(sincretism religios) si de dezorganizarea acestei miscari.

n teologia ortodox a secolului XX Iustin Popovici reprezint cea mai dur voce care
rsun la adresa Occidentului, n general, i a ecumenismului, n special.
Pentru el ecumenismul, produs al omului modern, autonom i deprtat de Dumnezeu, e
numele de obte pentru cretinismele mincinoase, pentru bisericile mincinoase ale Europei
Apusene. Acestea sunt erezie peste erezie, pot fi ncadrate sub denumirea generic de a-toterezie sau pan-erezie sau chiar legiune.
Ecuaia viaa n Hristos = viaa n Biseric este punctul de plecare i pt ceea ce nseamn
veritabilul ecumenism, cci Hristos este Capul Bisericii soborniceti.
Realitatea unitii cretine, ce reprezint scopul micrii ecumenice, este, sinonim pentru
Printele Popovici cu revenirea tuturor cretinilor la adevrata Biseric a lui Hristos, Biserica
Ortodox.
Dialogul ecumenic contemporan, purtat n numele dragostei, se fptuiete pur i simplu
n chipul unui sentimentalism gunos, dovad a puintii credinei. El ncalc principiul
conform cruia esena dragostei este adevrul i dragostea viaz doar umblnd ntru adevr.
Dialogul dragostei trebuie s fie deopotriv i dialogul adevrului, dup ndemnul paulin
dragostea s fie nefarnic (Rom 12, 9).

Dialogului ecumenic Printele i contrapune, aadar, sfinenia: asceii sunt singurii

misionari ai Ortodoxiei. Ascetismul e singura coal misionar a Ortodoxiei.
Mesajul ecumenic al Ortodoxiei este acela c Sfinii sunt ntruparea trit a adevrurilor
dogmatice venice, iar a fi cretin pe deplin nseamn comuniunea cu sfinii n rugciune, post
i priveghere.
Exist un ecumenism adevrat, i acesta este ntoarcerea la Hristos, adevrata trire a
adevratului Hristos.
Poziia ortodocilor n raport cu cretinii heterodoci este, una ambivalent: pe de o parte,
ortodocii le ofer dragoste i ospitalitate n numele lui Hristos, pe de alt parte, nu se poate avea
o comuniune eclezial, din cauza sentimentului dureros c suntem desprii n credin.
Pentru a putea face fa provocrilor ecumenice i socio-culturale globale actuale, se
cuvine mai ales ca Ortodoxia s ntreasc unitatea Bisericilor locale.

Subiect 10. Preacinstirea Maicii Domnului

Invatatura despre Sfanta Feciara Maria, Maica Domnului, are, in invatatura Bisericii
Ortodoxe, un loc bine definit si o importanta deosebita, intrucat sta in legautra cu invatatura
despre Iisus Hr si cea despre mantuirea neamului omenesc ca impacarea cu Dumnezeu prin El.
Sfta Fecioara Mara ocupa in cultul Bisericii Orotdoxe un loc de frunte, inaintea tuturor
fapturilor vazute si nevazute, fiind cinstita in mod deosebit, mai presus decat toti sfinti si decat
toti ingeri, tocmai pentru faptul ca prin nasterea dupa trup a Mantuitorului, ea este faptura umana
cea mai patrunsa de Duhul Sfant, dumnezeirea salasluindu-se in e atunci si pururea.
Este un moment deosebit in istoria mantuirii acea Buna-vestire si realizarea ei, de aceea
persoana Sfintei Fecioare Maria ramane ca o piatra de hotar intre VT si NT, in planul iconomiei
divine de izbavire si impacare a omului cu D prin Hr.

Credinta si pietatea crestina au inconjurat persoana Sfintei Fecioare cu o evlavie si o

cinstire deosebita de care nu s-a invrednicit nici una dintre fapturile lui D , dand expresie unui
cult de preacinstire impodobit cu imne, cantari alese si prerogativele speciale de care se bucura
Sfanta Fecioara in planul mantuirii si in viata Bisericii
Deosebita cinstire pe care Biserica Ortodoxa o acorda Sfintei Fecioare Maria izvoraste si
se fundamenteaza pe o serie de prerogative sau elemnte speciale care alcatuiesc mariologia.
1. Invatatura ca Sf Fec. Maria este Nascatoare de Dumnezeu (theotokos)
2. Invatatura despre purureafecioria Maicii Domnului (aeiparthenia) si curatia ei
trupeasca si sufleteasca sau lipsa de pacate personale
3. Preacinstirea Maicii Domnului (hYperdulia) si rolul ei de mijlocitoare pe langa Ii Hr,
Fiul ei dupa trup.
Sfanta Fecioara are o cinstire deosebita care izvoraste din prerogativele Nascatoare de
Dumnezeu si Pururea-Fecioara, aceasta cinstire fiind sporita de curatia trupeasca si sufleteasca a
Sfintei Fecioare. De aceea BO o numeste pe Sfanta Fecioara drept Preasfanta si Preacurata
Ea este cea mai apropiata de II Hr, prin aceasta unitate stransa dintre Maica si Fiu, ceea
ce indreptateste cinstirea ei mai presus decat sfintii ingeri si decat toti sfinti, exprimata si in
cuvinte imnului liturgic Ceea ce esti
Cinsirea deosebita a Sf Fecioare isi are justidficarea si in numeroasele marutrii ale Sfintei
Scripturi si Sfintei Traditii.
Dupa ce protoparintii nostri au pacatuit, D, i-a incunostiintat ca mantuirea va veni prin
femeie. Precum pacatul a venit prin Eva , mantuirea avea sa rasara din Eva cea noua, Fecioara
Maria. Proorocul Isaia profeteste ca Mantuitorul lumii se va naste din femeieIata, Feciaora va
lua in pantece si va naste fiu si vor pune numele Emanuel(Is7,14)
Insusi Dumnezeu a pretuit-o prin faptul ca dintre toate femeile din lume, pe ea a ales-o sa
fie Maica Flui Sau
Ingerul Gavriil, ii s-a inchinat si a salutat-o prin cuvintele:Bucura-te ceea ce esti plina de
dar,Domnul este cu tine.(Lc.1,28-29)

Cu ocazia vizitei pe care i-a facut-o Elisabetei,aceasta la fel a numit-obinecuvantata

intre femei si Maica Domnului meu
Oamenii din multime care ascultau cuvintele lui Iisus si vedeau minunile Lui, o fericeau
zicand:Fericit este pantecele care Te-a purtat si sanul la care ai supt(Lc.11,27)
Sfanta Fecioara a marturisit in fata Elisabetei:Iata, de acum ma vor fericii toate
neamurile. Ca mi-a facut mie marire Cel puternic (Lc.1.48-49),de aici rezulta c ea era constienta
de cinstirea ce I se va da in viitor.
Cinstirea si grija de care s-a bucurat din partea dumnezeiescului sau Fiu, care tot timpul ii
era supus(Lc2,51) o asculta cand ii cerea ceva(In2,3-10), iar cand era rastignit pe cruce s-a
ingrijit de viitorul ei.
Nasterea mai presus de fire a Mantuitorului a pastrat neatinse pecetile fecioriei, maica
Domnului ramanand fecioara si dupa nastere. Aceasta a vestit-o Domnul prin proorocul
Iezechiel.
Cinstea pe care Biserica o da Sfintei Fecioare se numeste supravenerare,preacinstire sau
supracinstire, spre deosebire de cea data sfintilor, care se numeste venerare.
Datorita marelui rol in iconomia manturii, Biserica o preamareste din cele mai vechi
timpuri, inchinandu-I imne, adresandu-I rugaciuni si dandu-I tot felul de numiri ca:Imparateasa
Maica,pururea fericita, pre-nevinovata, Biserica sfintitta, rai cuvantator, lauda fecioriei. Nu
exista nici un serviciu divin in care Sfanta Fecioara sa nu fie pomenita ori sa I se adreseze
rugaciuni si ectenii. Mai mult Biserica i-a stabilit in decursul anului bisericesc patru sarbatori
mari socoteite intre praznicele Imparatesti:Nasterea Maicii Domnului(8sept), Intrarea in
Biserica(21noiembrie), Bunavestire(25 martie), Adormirea(15august).
Sfintii parinti au invesmantat persoana Sfintei Fec Maria cu aceeasi vrednica si deosebita
cinstire, fie atunci cand au dogmatizat invatatura ca Sfanta Fec este Nascatoare de Dumnezeu, fie
atunci cand au statornicit datoria crestinilor de a cinsti pe Sfanta Fecioara, preum si felul cinstirii
ce I se cuvine. Sinodul VII ecumenic hotaraste:Noi pazim cuvintele Domnului, prin care ne-am
invatat a cinsti si a slavi mai intai pe cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu.

Bisercia crestina, tinand seama de prerogativele speciale Maicii, i-a atribuit o cinstire
deosebita, superioara sfintilor ingeri si tuturor sfintilor, adica un cult de supracinstire care este
deosebit de cultul de adorare datorat lui Dumnezeu.
Biserica Ortodoxa aduce Sfintei Fecioare un cult de preacinstire nu numai pentru
sfintenia ei deplina, ci pentru ca si acum ,aflandu-se langa Mantuitorul, este Maica tuturor
dreptcredinciosilor crestini care se roaga necontenit, ea fiind Solitoarea noastra catre Fiul sau.

Subiect 11. Principalele culte neoprotestante din Romania

Din punct de vedere dogmatic, frmiarea religioas contemporan, cu referire implicit
i la cretinism, i are cauza n libertatea greit neleas de ctre om, dar lsat de Creator
pentru a arta perfeciunea creaiei (Facere 1, 31).Este vorba, dup cum tim, de o perfeciune
relativ, cci att omul, ct i cosmosul, trebuie s rspund chemrii de a parcurge un proces de
devenire, de transfigurare, de asemnare cu Dumnezeu dup har (n cazul omului).
Sectele i, n general, toate gruprile religioase derivate din cretinismul autentic sunt
expresia mplinirii faptice a pildei neghinelor, rostit de Mntuitorul.
CULTUL CRETIN BAPTIST
Deriv din secta anabaptitilor, nfiinat de Nicolas Storch i influenat puternic de
Thomas Mnzer, care, n 1517 se desparte de el, numindu-l carne ghiftuit pentru c nu a
promovat Reforma i n sfera social.
Apariia baptitilor n forma actual e legat de numele lui John Smith n 1608,
emigreaz din Anglia n Olanda.
Un adept al su, Thomas Holwys, revine n Anglia i va nfiina prima Biseric Baptist
la Londra.
Doctrina; sola scriptura, sola gratia, preoia universal; cred n Sf. Treime; condiiile
mntuirii: 1. sola fide (fr fapte), 2. Pocina; Simboluri: Botezul (rezervat adulilor) i Cina
Domnului cu pine frnt i vin; Biserica nevzut; rugciuni numai pentru vii;Eshatologie:
milenarismul, starea intermediar a sufletelor pn la Parusie

Cultul: au zi dedicat: duminica (i unele srbtori);casa de rugciune: sal, cu baptister,

balcon, instrumente; ora de rugciune i ora biblic, pigmentate cu cntri (instrumentale i
corale); Cina: o dat pe lun; Cununia nu Tain, ci act solemn: cntri, urri, predic; Serviciul
nmormntrii acas, cu predic i rug. pentru vii, nu pt. mori
Karl Scharschmit este primul baptist ce emigreaz n Romnia i fondeaz o biseric
baptist la Bucureti n 1856

CULTUL PENTICOSTAL SAU BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLIC

A aparut in 1901, intemeietor este Carol Parham, pastor baptist din Kansas care susine
c asupra sa i a unui grup de 13 persoane s-a pogort Duhul Sfnt i au nceput s vorbeasc n
limbi
Doctrina
Botezul cu ap nu este suficient: se desvrete prin botezul cu Duh Sfnt, care confer
daruri: vorbirea n limbi, vindecri, profeii.
Revelaia deschis: Rpirea Bisericii la Parusie, Mileniul, Satan legat, apoi dezlegat,
nvierea pctoilor, judecata.
Ritualuri: ungerea cu untdelemn a bolnavilor, consacrarea pastorilor i a caselor de
rugciune, prin punerea minilor.
Vorbirea n limbi, nsoit de tremurturi, spasme, salturi, bti din palme, plns.
Aa-zise limbi ngereti- bolboroseli.
Duhul Sfnt creatur, lociitorul lui Hristos pe pmnt.
Motivaia glosolaliei a fost predicarea Evangheliei la neamuri.
Glosolalia a avut 3 scopuri: rspndirea rapid i eficient a Evangheliei, demonstrarea
puterii cretinismului, artarea universalitii cretinismului.

Primul penticostal roman a fost Pavel Budeanu, ardean ntors din S.U.A. dup 1910.
Cult
Botezul copiilor mari (s neleag c Hristos este Mntuitorul lor personal).
Cina cu azim i must se svrete fr deosebire de dat.
Dup Cin splarea picioarelor;
Cstoriile numai ntre penticostali;
Ordinaia pastorilor i diaconilor n unele comuniti, i femei;
Zi: duminica;
Dri ctre Cezar, jurmntul acceptate cele ctre autoriti.

EVANGHELITII
Cultul evanghelist apare n Elveia, n sec. XIX; se numesc Chrtiens. Zic c nsui
Hristos este ntemeietorul lor. Au un amestec din doctrina zwinglinian, calvin, baptist.
Specific doctrinar
Botezul e unul, dar are 3 fee: a)cu ap, b)cu Duh Sfnt (concomitent sau ulterior fa de cel cu
ap). c)botezul n moartea Domnului starea cea mai nalt de sfinenie
Botezul se savarseste la maturitate
Cina Domnului act comemorativ la care Hristos este de fa. Se face cu pine (simbol al
unitii Bisericii) i vin.
Parusia are 2 etape: 1. tainic: Hristos va veni s rpeasc Biserica i nu va atinge pmntul;
numai Biserica l va vedea. 2. public, la 7 ani de la rpire. Satana va fi legat 1000 de ani
(mpria pcii pe pmnt). Dumanii vor fi nimicii, iar drepii nviai.

4 judeci: - a celor credincioi n cer, a celor aflai n via la Parusie, cnd vine Mileniul. a
pctoilor, la sfritul Mileniului, a diavolilor
Primul evanghelist in Romania este misionarul englez Broadbent, i i se altur
personaliti precum Negruzzi i Briloiu.

CULTUL ADVENTIST DE ZIUA A APTEA

Au denumirea de la adventus venire i ziua sabatului = nvturi doctrinare de baz
Venirea a 2-a, numit i Parusie a preocupat dintotdeauna pe cretini. Este strns legat de
conceptul de mileniu.
In 1831 William Muller a nceput s predice despre sfritul lumii: parusia i mileniul,
calculate de el a se petrece n 1843.
Continuatoarea lui Muller va fi metodista Hellen White,ea, reinterpreteaz textul Daniel
8,14 n sensul curirii sanctuarului ceresc. Deci, calculul n-a fost greit; Hristos a venit, dar pe
nori.
White are, n continuare, peste 2000 de viziuni, pn la moarte (1915). Va fi numit de
adepi spiritul profetic.
Doctrine i practici specifice
-Parusia n chip nevzut n 1844 = curirea Sanctuarului ceresc lucrare de judecat ce se va
ncheia odat cu timpul lsat pentru pocin oamenilor.
-Sola Scriptura, sola fide, sola gratia.
-credina n Sf. Treime
-egalitatea legii V.T. cu cea a N.T. Consecine: sabatul, zeciuiala, mncruri curate i necurate,
abinerea de la alcool i tutun.
-Botez la maturitate

-sufletul e muritor
-Cina Domnului cu azim i must (simboluri), se face de 4 ori pe an, unit cu rnduiala splrii
picioarelor.
Cultul
Case de rugciune cu: amvon, baptisteriu, scaune, loc pt. cor, org, instrumente, instalaii
moderne. Botez la majorat, printr-o singur scufundare
Cina o dat la 3 luni, smbta. Cei ce se mprtesc anun acest lucru printr-un bilet
sau prin ridicarea minii. Se unete cu splarea picioarelor, pe perechi (brbai cu brbai i femei
cu femei).
Cununia: duminica sau n alte zile (nu smbta).

MARTORII LUI IEHOVA

Alte denumiri: studeni n Biblie, mileniti, russelliti.
Fondatorul este Charles Russell, om bogat, cltorete la Locurile Sfinte i-i
sistematizeaz primele idei doctrinare: iminena sfritului lumii, inexistena iadului, conceptul
de Armaghedon, mileniul.
Specificul acestei grupri: predilecia pentru calcule ale Parusiei.
Doctrina
-numele lui Dumnezeu Iehova prezent n traducerea lor eretic a Bibliei ,-nu cred n Sf.
Treime
-Hristos e cel mai mare om care a trit vreodat. Anterior ntruprii, dar i dup aceasta, e
confundat cu Arhanghelul Mihail, -Duhul Sfnt energie impersonal
-nu cred n suflet, nici n iad i chinuri

-citesc i interpreteaz Biblia asiduu, n special crile Daniel i Apocalipsa, cu descrieri

terifiante: Armaghedonul rzboi final ntre bine i ru
-nu cinstesc pe Maica Domnului, sfinii, moatele
-neag crucea; afirm c Hristos a fost rstignit pe un par
-nu au srbtori i sunt foarte ostili att celor cretine (Pate, Crciun), ct i celor laice
-nu au Sf. Taine
Practici ce contravin moralei cretine
-interzicerea transfuziilor, a altor tratamente medicale, vaccinuri, transplanturi
-refuzul aprrii patriei: guvernarea mondial regatul lui Iehova, nerespectarea drapelelor,
imnelor, refuzul exercitrii dreptului la vot;
-izolarea social, refuzul contactelor cu nemartorii n afara ntlnirilor prozelitiste
Cult
- 5 adunri /sptmn, dedicate pregtirii activitilor prozelitiste: ntrunirea de serviciu, coala
de minister teocratic, ntrunirea public, Studiul Turnului de veghere, Studiul de carte
-botez n piscine, la congrese
- recunoaterea drept cult religios tendin de autodeterminare, strnete mnia unor aripi
extremiste
NEW AGE
-micare mistico-pgn i sincretist la dimensiuni cosmice.
-nu e o religie, ns are caracter religios. Nu e o filozofie, dar propune o viziune proprie asupra
lumii i omului. Nu e nici tiin, dar pretinde c se folosete de legi tiinifice.
Doctrina: se fundamenteaz, potrivit specialitilor, pe cei 4 stlpi:
1. pretenia de a mpca religia cu tiina.

-Universul este un uria corp viu unic; toate fiinele sunt nrudite, formeaz o familie. Omul nu e
liber i rspunztor de faptele sale; e o parte din ntreg. Susinerea panteismului. Negarea
creaiei.
2. Religiile orientale
-sunt promovate pentru c ntruchipeaz cel mai bine acel vis al unitii primare i al contopirii.
-taoismul: -organismul viu unic forele opuse yin i yang se menin n echilibru reciproc.
-credina n rencarnare; practicile yoga
3. Noua psihologie
-concepia sinelui aproape de Dumnezeu, dac nu chiar Dumnezeu nsui
-strile i tririle excepionale avute de sfini se repet n fiecare din noi,
-concepii noi: rebirth, (noua natere), chanelling (intrarea n contact cu lucruri sau fiine de
dincolo de lumea vzut).
4. Astrologia
-ezoterismul, cunoatere tainic prin citit n stele i horoscoape
-n 2000, soarele a intrat n constelaia Vrstorului, ncepnd astfel Noua Er (New Age), n care
se va schimba cursul lumii i al istoriei.
Secta Moon (Asociaia pentru unificarea cretinismului mondial)
-fondat n Coreea de Sud de Moon Sun Myung noul Mesia exclus de la penticostali. Se
consider cel ce termin lucrarea nceput de Hristos i stopat prin rstignirea lui. El trebuia s
gseasc o femeie perfect, mpreun cu care s rennoiasc lumea. Aceasta va fi a 5-a soie a lui
Moon, o student de 18 ani, cstorit cu el. Secta deine averi uriae, cu care Moon i-a
cumprat titluri tiinifice.
Doctrin: trim zilele din urm, cnd avem de-a face cu micri i manifestri de tip
Cain i Abel (inclusiv revoluiile i rzboaiele, profeind cel de-al treilea rzboi mondial).
Predic: Haidei s-l nfrngem mpreun pe Satan! promoveaz nfricoarea adepilor.

-practici: oficierea de mii de cstorii simultan (n 1995 recordul: peste 360.000 de perechi).
Se recomand poligamia i libertinajul (aa se strng sute de mii de cupluri). Sunt impuse: postul
negru, rugciunile istovitoare, prestarea de munc nepltit n ntreprinderile sectei pn la 16
ore pe zi!
-n Romnia: se organizeaz sub paravanul unor asociaii de studeni, profesori, femei.
Mormonii sau Biserica lui Isus Hristos a sfinilor din zilele din urm
-fondator: Joseph Smith (1844), cruia i s-a artat ngerul Moroni i i-a spus c nite noi
revelaii se afl ascunse pe dou plci de aur. I le descoper, el le traduce i le public, dup care
ngerul i le ia napoi. Revelaiile sunt: Cartea lui Mormon, Perla de mare pre i Doctrin i
legminte. Acestea se adaug Scripturii, pe care o completeaz, fiind la fel de valabile i
inspirate.
-doctrin: revelaiile mormone descriu istoria lui Lehi, Asemnarea este izbitoare cu textele
Scripturii.
-cred n Iisus i Sf. Duh, in duminica, au posturi, dau zeciuieli i consider c toi oamenii,
inclusiv morii, trebuie botezai, pentru a nu rmne n nchisoarea spiritual.
-promoveaz conceptul cstoriilor eterne inclusiv de tip poligam cu un mare respect
pentru femei, care aparin soului pentru venicie.
-n Romnia: ptrund nc din 1899, prin Mia Markov i Arghir Dimitrov
Biserica Satanei - cond. de Anthony Lywey, sediu central la San Francisco: smna
satanei n om trebuie cultivat; editeaz Biblia satanic. Cultul e macabru, se desfoar
noaptea n cimitire, ruine, locuri pustii, profannd morminte i realiznd sacrificii animale i
chiar umane. Atragerea adepilor prin muzic (unele genuri rock i formaii, de ex.: AC/DC =
Anti Christ/Death to Christ). Semne i simboluri: crucea ntoars, simbolul anarhiei etc.
Nu intra in practica Bisericii Ortodoxe sa declare persecutia sectelor sau sa arunce
anatema asupra heterodocsilor, dar nici sa lase pe credinciosii ei prada minciunii despre Biserica
istorica, trivializarii religiei si persiflarii numelui lui Dumnezeu. Continuitatea cu Traditia este
cruciala; a propovaduii Evanghelia, a celebra Sf Taine, a edifica Biserica locala, dupa porunca lui
Hristos:Faceti aceasta intru pomenirea mea(Lc22,19)

Biserica Ortodoxa a pastrat si a transmis in succesiune neintrerupta credinta cea

adevarata, credinta care ,odata pentru totdeauna le-a fost data sfintilor(Iuda,3) si structurile
sacramentale si comunitare ale Bisericii.
Cu cat cineva este mai in dezacord cu invatatura ortodoxa cu atat are nevoie mai mult de
ajutorul nostru, de aceea cei rataciti de Biserica trebuie priviti dupa expresia parintelui Dumitru
Belu, frati in asteptarea dragostei noastre.
Preotul sa nu aiba liniste si multumire pana ce nu a incercat toate mijloacele si nu a facut
toate incercarile posibile pentru salvarea si mantuirea sufletelor incredintate.
Preotul trebuie sa aiaba o viziune larga asupra fratelui ratacit, sa-l priveasca si sa-l
abordeze ca pe oaia cea pierduta care trebuie gasita si readusa in staul(Mt18,12), avand mereu
cuvintele Mantuitorului:Si alte oi am,care nu sunt din staulul acesta(In10,16)
In localitatile cu mai multe culte, preotul trebuie sa dea dovada de spirit ecumenist,
intelepciune si respect, sa dialogheze cu reprezentantii acestora si sa fie la inaltimea chemarii
sale, tinand cu tarie traditia ortodoxa.
Biserica Ortodoxa are un caracter profund contemplativ si aceasta este o adevarata
binecuvantare pentru lumea in care traim, dominata de raceala tehnologiei si a stiintei.
Daca vrem sa depasim fenomenul sectar si agresivitatea lui fata de Biserica noastra,
trebuie sa imbratisam deopotriva contemplatia si misiunea.

Subiect 12. Sarbatorile crestine in viata Bisericii. Serbarea Duminicii

In sens crestin sarbatoare se numeste orice zi inchinat lui Dumnezeu cel in Treime si
sfintilor bineplacuti Lui, praznuita cu evlavie si cu slujba liturgica. Sarbatorierea unei anumtie
zile din spatamana(a7-a),dupa o munca de sase zile, a fost randuita de Dumnezeu, ca zi de
odihna,dintru inceput, caci dupa creearea intregii fapturi si a omuluiDumnezeu s-a odihnit a
saptea zi

Pentru ca o zis sa capete, denumirea de sarbatoare, trebuie sa aiba un temei si o

semnificatie speciala fata de celelalte, sa fie adica,legata sau determinata de un eveniment
important, de un fapt istoric deosebit, prin care este preamarit Dumnezeu sau lucrarea Lui in
lume si pentru ea. Asa a fost cu popurul iudeu caruia, dup ace D l-a scos din robia Egiptului, i-a
randuit ca lege-prin Moise.sarbatorirea Sabatului.
Sunt si sarbatori nationale in viata fiecarui popr, care amintesc diferite evenimente sau
fapte marete ale lui. Sabatul la evrei era o sarbatoare national-religioasa, in care se adora
Dumnezeu.
Sarbatorile crestine, ale Bisericii, au alta semnificatie si un alt temei, fiind si acestea
semnul adorarii lui Dumnezeu, dar mai ales, al comuniunii lor intime cu El,ca determinate de
mantuirea lor, care se lucreaza prin ele.
Instituirea lor de catre Biserica este in general facuta de mantuitorul Hr, prin exemplul
Sau si al apotolilor, de a participa la sarbatorile Legii Vechi, pana cand s-au produs evenimentele
din viata lui Iisus si a Bisericii, si au aparut temeiurile determinate ale sarbatoririi lor din Legea
cea Noua.Aceasta sa o faceti intru pomenirea Mea(Lc22,19)
Rostul sarbatorilor nu este numai latreutic si doxologic, de preamarire lui D, ci si
sotereologic si ecleziologic, prin faptul ca ele unesc si infratesc pe toti inHr si in Biserica
In sarbatori, crestinii simt ca traiesc in Hr, simt ca se apropie mai mult de D si se simt mai
infratiti, mai ales in cadrul Sf Liturghii, astefel credinciosii prin participarea active la Sf
Liturghie, ascultand rugaciunile, Ap. Evanghelia si predica participand la sfintele cantari si apoi
prin impartasirea celor ce s-au pregatir, se realizeaza deplina comuniune spiritual a locuirii lui Hr
in noi si a noastra in El. Asadar sarbatorile sunt nu numai zile de reculegere si de adorare si
slavire lui Dumnezeu, ci si ale inaltarii noastre sufletesti si ale mantuirii noatre de obste
Dar nu toate sarbatorile au aceeasi importanta si stralucire, ci ele se deosebesc atat dupa
persoanele cat si dupa evenimentele la care se refera. In general, ele se impart in sarbatori
saptamanale(Duminicile) si sarbatorile de peste an. Sunt sarbatori mari si sarbatori mici, privite
dupa insemnatatea lor. In calendarul bisericesc sarbatorile mari sunt inseminate cu cruce rosie ,
iar cele mici cu cruce neagra.

Sarbatorile mari sunt: cele imparatesti, Nasterea maicii domnuil, Inaltarea Sfintei cruci,
Intrarea in Biserica a maicii Domnului, Nasterea Domnului, Botezul Domnului,Intampinarea
Domnului, Buna Vestire, Schimbarea la Fata, Adormirea Maicii Domnului, Duminica Floriilor,
Inaltarea Domnului, Pogorarea Sf Duh, Invierea Domnului, Sfanta Treime, Taiereaimprejur,inchinate vietii mantuitorului si persoanelor Sfintei Treimi, cele inchinate Sf Cruci, cele
inchinate Maicii Domnului, inchinata Sf Arhangheli, si cele inchinate sfintilor mari(vasile cel
mare, Ioan Gura de Aur, Sf Constantin si Elena, Sf Gheorghe, Sf Apostili Petru si Pavel). Altele
sunt cele ale sfintilor mici(inseminate cu cruce neagra), apoi Duminica Tuturor Sfintilor si
sarbatorile care privesc cultul mortilor. Apoi unle sarbatiori sunt fixe altele ca Floriile, Invierea,
Inaltarea si Cincizecimea sunt cu date schimbatoare. Ele fiind in functie de data Pastilor.

Sarbatorile bisericesti, pe langa insemnatatea lor istorica,sunt si haina si forma

stralucitoare care impodobesc Biserica, fata ei divina si luminoasa,in care ni se infatiseaza
principalele moment din viata mantuitorului si a Bisericii. La acestea se adauga cele ale sfintilor,
care impodobesc stralucind ca stelele pe bolta celrului.
Dupa importanta lor, sarbatorile par ca niste trepte ale unei scari si popasuri duhovnicesti
pe calea urcusului nostrum spre desavrasire, spre deplina comuniune cu D. unde nu sunt sarbatori
oamnenii si le creaza, fiind nu numai o nevoie fizica a incetarii lucrului pt odihna , ele raspun
mai ales unei nevoi spiritual,a inaltarii sufletesti si a cugetarii spre cele de sus.. caci si sufletul
simte nevoia unei odihne a lui, de poverile care il apasa si il framanta.de aceea zice Mantuitorul
Veniti la mine tot ice osteniti si impovarati si veti gasi odihna sufletelor voastre(Mt11,28-29).
De aceea, sarbatorile se numesc zile de odhina, inchinate Domnului si nevoilor sufletesti
ale crestinului:pregatirea deosebita, cu curatenie, mergerea la biserica, participarea la Sf Lit,
ascultarea Evangheliei, , dipa amiaza, vizitarea bolnavilor, citirea Sfintei Scruipturi, a vietilor
sfintilor si ale altor carti de zidire sufleteasca.
Duminica este ziua invierii Domnului si ziua de odihna a crestinilor. Cat de mare si sfanta
este Invierea Domnului se vede si din faptul ca ziua aceasta primeste un nume deosebit. Pana la
Invierea Domnului ziua aceasta avea un nume una a sambetelor, sau ziua cea dintai a
saptamanii. De la Invierea Domnului, ziua aceasta se numeste pana astazi ziua Domnului,

adica Duminica(Apoc.1,10),ziua sfanta si de odihna a crestinilor, care se parznuieste anul

intreg.
Noi crestinii sarbatorim Duminica in locul sambetei ca zi de odihna si serbare
saptamanala, pentru ca; Duminica este ziua cea dintai a creatiunii, ziua facerii lumi(Facere1,1-5).
Duminca este ziua invierii Domnului(Mt26,1-7). Duminica este ziua pogorarii Duhului Sfant si a
intemeierii Bisericii(Fapte2),de atunci cincizecimea de numeste Duminica cea mare..
Duminica este ziua in care , de la cei dintai crestini pana astazi, Biserica
serbeazafrangerea painii adica Sfanta Liturghie.(Fapte2,24,). Dovezi ca cei dintai crestini au
serbat totdeanua Duminica avem nu numai in Sf Scriptura dar si in scrierile barbatilor apostolic,
ucenicii Sfintilor Apostoli, din care si Sf Ignatie episcopul Antiohiei, scrie crestinilor din
Magnezia:Acei care au vietuit dupa randuiala cea veche au revenit la nadejdea cea noua si nu
mai tin sambata, ci-si intocmesc viata potivit zilei Domnului. Si Sf Iustin martirul scrie
Duminica ne adunam cu totii la un loc.
Pe vremea lui Constantin cel mare Duminica a fost recunoscuta si consfintita si de catre
stat, ca zi de odihna.
Duminica este sfintit, ca zi de sarbatoare si de cult a Noului Testament si a Bisericii, de
Insusi Mantuitorul Hr, prin invierea Sa, facand-o sa devina zi de bucurie duhovniceasca; ea a fost
sfintita apoi prin aratarile Lui, facute in aceasta zi. Duminica Invierii o sfinteste Domnul
savarsind Cina euharistica de la Emaus impartasind pe Luca sip e Cleopa, care earu cu El;
De asemnea Duminica s-au facut apostolilor si cele mai mari revelatii. Astfel Sf A psi Ev
Ioan, aflat in surghiun pe insula Patmos, spune ca a fost rapit in duh in zi de
Duminica(Apoc1,10)
Duminica este ziua bucuriei spirituale. Dupa inviere, Mantuitorul Se arata in aceeasi zi pe
rand; mai intai Maicii Sale, apoi S-a aratat mariei magdalena, din care sosese sapte demoni si
celoralate femei mironosite, spunandu-le :Bucurati-va(Mt28,9, si apoi lui Petru si celorlati
apostoli.
Duminica investeste pe apostoli, prin viu grai si prin suflarea Sfantului Duh asupra lor, cu
harul apostolesc, preotesc si al duhovniciei si cu puterea de ai ierat pavatele.

Asadar Duminica este sfintita, ca zi de sarbatoare de Insusi Mantuitorul prin Invierea Sa,
prin aratarile Lui, facand-o sa devina zi de bucurie duhovniceasca pentru credinciosi.

Subiect 13. Biserica i provocrile societii contemporane. Secularizarea,

globalizarea, ingineria genetic (fertilizarea in-Vitro, clonarea, transplantul de
organ), avortul, eutanasia, homosexualitatea

Globalizarea i secularizarea
Globalizarea reprezint etapa cea mai recent a modernitii, cu implicaii imprevizibile
pentru destinul ntregii umaniti, n sensul c economicul invadeaz cu mentalitatea sa agresivmercantil ntregul orizont sl vieii sociale i spirituale.
Viznd crearea unei noi ordini mondiale, adic a unei civilizaii unice i omogene, perfect
integrate economic prin suprimarea diversitii persoanelor i culturilor, dar i prin producerea
unui individ golit de orice transcenden, aservit idolilor tehnicii i economiei pieei libere,
globalilarea se dovedete o extrem de primejdioas utopie a ultramodernitii.
Putem defini lumea secularizat ca fiind o lume despiritualizat i desacralizat, o lume
dominat de pofta trupului i pofta ochilor i trufia vieii, care se adapteaz spiritului vreacului.
Secularismul nseamn deci constituirea vieii personale i sociale ca autonome, fr o raportare
la principiile fundamentale ale spiritualitii cretine. Religia i morala sunt cantonate n
domeniul vieii private, soluiile tehnice i legislaia public se substituie consensului moral.
Niciodat nu s-a pus att de acut problema moral asupra nsei existenei vieii umane ca
n ultimele decenii, de cnd uimitoarea dezvoltare a tiinei i a tehnologiei biomedicale a permis
medicinei s intervin definitoriu n trei aspecte ale vieii omului:
1. n procreare
2. n ridicarea standardului de via i n prelungirea ei prin diferite metode, ca transplantul
de organe

3. n asistarea momentului morii

Contextul tehnico-tiinific n care societile mult afectate de secularizare au
maximalizat beneficiile omului i a minimalizat riscurile interveniilor asupra semenului n
cele trei aspecte amintite, a dus la apariia bioeticii.
Se disting 2 modele bioetice, una care are la baz sistemul moral cretin i alta sistemul
etic secular, acesta din urm desprind raiunea de credin, desacralizeaz persoana i
transform omul n obiect de laborator.
Biserica, are ca misiune punerea la dispoziia omului a mijloacelor duhovniceti prin care
acesta s-i ctige mntuirea, din porunca iubirii de Dumnezeu i de aproapele oferind
rspunsuri pentru fiecare situaie concret.
tiina i tehnologia au devenit realiti att de puternice aezate n mna omului, nct se
vorbete pe bun dreptate despre jocul de-a Dumnezeu: sunt oameni care creeaz, ori care judec
i hotrsc viaa i moartea, aciuni specifice Creatorului. Tehnica nu creeaz, ci copiaz. Nici
tiina nu copiaz ci descoper creaiile deja existente n lume.
Societatea nu se adapteaz suficient de repede din punct de vedere moral la schimbrile
fulgertoare produse de ultimile descoperiri tiinifice.
Cretinismul vede n tehnic expresia spiritului creator uman i a puterii lui de stpnire
asupra naturii, care au fost date omului de Dumnezeu, n momentul aducerii lui la existen; prin
tehnic omul ndeplinete porunca Creatorului: Stpnii pmntul
Ingineria genetic se ocup cu manipularea materialului genetic (ADN) din gamei sau
embrion n scopuri terapeutice sau eugenice.
Terapia genetic implic examinarea prinilor n devenire pentru a vedea dac pentru
copiii lor exist riscul de a moteni anumite defecte genetice, precum i intervenii prenatale i
postnatale pentru corectarea lor.
Putem pleda n favoarea terapiei genetice pentru corectarea unor defecte, putndu-se
ajunge n viitor la eliminarea genelor nesntoase n stadiul embrionic sau chiar la corectarea de
anomalii nainte de fertilizare.

Eugenia desemneaz tiina care are ca scop mbuntirea materialului genetic uman,
adic a nsi naturii umane, prin ajustarea factorilor de mediu i a condiiei umane n general.
Procedurile eugenice, fie c mbuntesc anumite trsturi sau creaz o ras superioar
ori inferioar trebuie combtute vehement ca o violare a suveranitii divine i a drepturilor
omului.
Este o ironie faptul c, n timp ce milioane de copii sunt avortai n fiecare an, se cheltuie
sume exorbitante pentru dezvoltarea tehnicilor de reproducere asistat. Noile tehnologii ridic
problema limitelor ce trebuie fixate n crearea artifical a vieii umane.
Una dintre tehnicile de reproducere asistat este fertilizarea in vitro.
Este o metod dificil, care presupune fecundaia n laborator. Ea presupune o serie de
etape precum: stimularea hormonal a ovarului; determinarea momentului ovulaiei prin evaluri
hormonale i examene ultrasonografice; apoi are loc fecundaia, cnd embrionul este transferat n
uter.
E bine de tiut c pentru fecundarea in vitro sunt recoltate i fecundate mai multe ovule.
Proiectul are ns n vedere conceperea doar a unui singur copil.
Tehnic, sunt implantai mai muli embrioni pentru a asigura mai multe anse de reuit,
dat totodat exist riscul unei sarcini multiple. n acest caz se procedeaz la o reducere
embrionar (ntrerupere de sarcin).
Fertilizarea in vitro poate fi acceptat, n opinia lui John Breck, dac:
10. Embrionii rmai s fie donai unui cuplu nefertil, s-ar considera adopie
11. Nu se va recurge la reducia fetal
Neputina unui cuplu de a avea copii trebuie discutat cu duhovnicul, dar trebuie s se ia
n calcul i opiunea unei adopii.
Transplantul de esuturi i de organe este una din practicile de vrf ale medicinii
contemporane, care transform suferina n ndejde pentru mai mult via.

Biserica o binecuvinteaz atta vreme ct nimeni nu trebuie ucis pentru ca s triasc

altcineva, dar numai cnd rmne a fi unicul remediu valid pentru prelungirea i mbuntirea
(n cazul transplantului de cornee, de piele,) vieii unui pacient.
Viaa unei persoane, unic i irepetabil, este un dar al lui Dumnezeu, neles ca vieuire a
sufletului n trup, templu al Duhului Sfnt.
Transplantul trebuie s aib la temelie iubirea cretin a celui ce druiete i mplinirea ei
n iubirea celui care primete, ambii dndu-i consimmntul.
n acest context, medicul trebuie s aib contiina c este instrument i colaborator al lui
Dumnezeu, n nlturarea manifestrii rului n lume ca suferin. El trebuie de asemenea s-l
informeze pe donatorul viu despre riscurile i consecinele asupra sntii i asupra capacitii
de munc pe care prelevarea de organe le poate provoca, asigurndu-l i de faptul c viaa nu-i va
fi pus n pericol.
n selecionarea pacienilor crora urmeaz s li se efectueze transplantul, se impune ca
medicii s se aib n vedere:
1. urgena transplantrii;
2. posibilitatea de reuit;
3. previziunea ca organul s se poat transplanta;
4. prioritatea cererii.
Biserica nu poate fi de acord cu transplantul esuturilor embrionare care comport riscul
afectrii sntii ftului i nici cu utilizarea pentru transplant a organelor nou-nscuilor acefali
sau hidrocefalici.
Biserica binecuvinteaz persoanele care pot face, eventual, asemenea sacrificii, dar, n
egal msur, i nelege pe cei care nu pot face aceasta, respectnd libertatea de decizie a
fiecrui om. Deopotriv, are toat nelegerea pentru cei care-i doresc scparea de suferin i
prelungirea vieii fizice, fiind ncredinat c prelungirea vieii fizice va oferi acestora ansa
apropierii de Dumnezeu i a progresului duhovnicesc.
Avortul

Din punct de vedere cretin, viaa pe care omul o primete este spaiul n care urmeaz s
se manifeste nsui Dumnezeu. Dac Dumnezeu este Creatorul vieii omului, inclusiv a celui
nenscut, atunci El este i Stpnul ei i, deci nimeni, n nici o mprejurare nu are dreptul s
ucid fiina uman, n numele nici unui principiu i cu ct mai mult din cauza comoditii i
linitii familiei sau carierei viitoarei mame.
Conceptul de emancipare al femeii se ntemeiaz pe cel al sacrificrii copilului.
Pe acelai plan cu avortul trebuie puse i contracepia de orice fel i planningul familial, a
cror aciune realizeaz acelai efect. Medicamentele contraceptive au consecine greu de evaluat
pentru trupul femeii.
Avortul involuntar, nefiind provocat sau prevzut, rmne o ntmplare regretabil, iar n
acest context persoana este lipsit de vinovie.
Nu se admite ns avortul premeditat, indiferent de perioada n care se produce, nici
pentru salvarea sntii mamei.
Embrionul este nsufleit nc din momentul fecundaiei sale, prinii sunt mpreunlucrtori cu Dumnezeu.
Avortul nseamn distugerea fiinei umane n care Dumnezeu i-a aezat Chipul Su,
negarea adevratului i singurului Stpn al vieii, rpirea dreptului de a se nate al copilului, o
fiin care nu a apucat s guste viaa sau s primeasc botezul.
Documentul Sinodal al BOR menioneaz referitor la avort: se ucide o fiina uman; este afectat
demnitatea mamei; exist riscul mutilrii trupului femeii, al mbolnvirii i al morii premature
Dac viaa mamei este pus n pericol prin sarcin sau natere, ar trebui acordat
prioritate vieii mamei, nu pentru c ar fi mai important, ci datorit responsabilitii mamei fa
de copii ori familie
Familia este Biseric n miniatur, parte a Bisericii i a neamnului.
Singurul mijloc de contracepie este disciplina castitii.
Eutanasia
Cu privire la respectul fa de via i de purttorul acesteia, au existat i s-au dezvoltat i
alte atitudini fa de viaa uman, nct a aprut o adevrat cultur a morii.
Formularea unei poziii pro s-a transformat astzi ntr-o afirmare a libertii umane. Aa
cum omul i cere societii drepturi pentru via a ajuns s cear i drepturi pentru moarte, pentru
a hotr singur cnd s-i ncheie viaa printr-o moarte bun.

Omul bolnav fie nu mai suport suferina, fie nu o mai nelege din punct de vedere
duhovnicesc, dar nu exist suferin inutil, chiar dac nu-i pudem descifra rostul.
Conceptul de eutanasie l modific pe cel de medicin. Medicul, prin definiie, este un
aprtor al vieii, el nu poate s devin, prin natura activitii sale, un uciga, nici mcar n
situaia n care, din mil, ca om, ar trebui s-i curme suferina.
Moartea este momentul cel mai important al vieii, pentru c numai prin ea se accede la
eternitate. Starea n care se afl omul nainte de moarte i modalitatea n care moartea survine
sunt foarte importante.
Iubirea de aproapele nu const n curmarea vieii cuiva din mil, ci n a-l ajuta s suporte
durerea pn n clipa cnd se va preda lui Dumnezeu.
Eutanasia nu poate avea justificare medical sau economic.
S-au remarcat 3 opinii majore referitoare la atitudinea fa de suferin:
1. meninerea vieii cu orice pre - vitalismul
2. libertatea pacienilor de a alege cnd i cum s moar cu demnitate (eutanasia activ)
3. oprirea tratamentului (eutanasia pasiv)
Se recomand administarea tuturor tratamentelor fireti pentru uurarea durerii.
Moartea este un mijloc de unire cu Dumnezeu.
Homosexualitatea este definit ca o atracie psiho-sexual predominant i persistent
fa de membri ai aceluiai sex. Comportamentul homosexual este o pervertire voit i pctoas
a posibilitilor sexuale druite de ctre Dumnezeu, o parodie a unirii ntr-un singur trup.
Levitic18, 20 - S nu te culci cu brbat ca i cu femeie; aceasta e spurcciune
Levitic 20, 13 - prevede ca amndoi s fie omori
Sf Ioan Hrisostom - comportamentul homosexual este o nebunie monstroas, o pasiune
nefireasc a celor ce l-au prsit pe Dumnezeu

Subiect 14. Familia si Biserica, mediu de implinre si desavarsire crestina

Familia este cel dinti aezmnt divin, ntemeiat de Dumnezeu pentru om n rai, cu
sfatul Preasfintei Treimi: ,,Nu este bine s fie omul singur; s-i facem ajutor asemenea lui (Fac.

2, 18). Familia este celula i baza societii, prima ,,bise-ric ntemeiat de Dumnezeu din iubire
pentru om, dup modelul Bisericii cereti. Cea dinti familie a fost ntemeiat n rai, nu pe
pmnt, avnd ca Arhiereu i martor pe nsui Dumnezeu, pentru a sublinia ce mare rol are
familia, ce demnitate i-a dat Creatorul i ce misiune deosebit i-a ncredinat.
..Familia ns fiind o biseric mic" presupune i o anumit conduit i via religioas
corespunztoare calitii de cretin. Practicarea virtuilor, a rugciunii i a postului sunt
recomandate soilor ca mijloace de nduhovnieire i desvrire.
Dup morala cretin, familia este prima i cea mai mic celul a organismului social.
Originea ei st n natura social a omului i n voina divin exprimat pozitiv la crearea omului
(Fac. 1, 27-28). Familia se ntemeiaz prin cstorie, adic prin legtura de bun voie i pentru
toat viaa a unui brbat i a unei femei. nsuirile fiiniale ale cstoriei sunt: unitatea, trinicia,
sfinenia i egalitatea dintre soi. Scopul cstoriei este: nmulirea neamului omenesc, ajutorul
reciproc, nfrnarea trupeasc i ndeosebi ,,stabilirea unei stri desvrite ntre soi, ca s se
mplineasc reciproc, transmind unul altuia calitile i darurile care sunt proprii fiecruia,
nnobilndu-se reciproc i lucrnd la ndeplinirea menirii morale a fiecruia (Hristu Andrutsos).
Scopul cstoriei este ndeosebi ultimul, fiindc sunt cstorii i fr copii i nu din vina soilor
i fiindc ajutorul reciproc poate fi dat i fr legtura cstoriei.
n decursul timpului n urma pcatului strmoesc decznd cstoria din curenia ei
originar, a deczut i familia. Mntuitorul, reabilitnd cstoria i nnobilnd-o moral prin
ridicarea la valoarea unei Sfinte Taine, a reabilitat i familia. Hristos ntrete din nou legtura
cstoriei dintre brbat i femeie i o nal, din ordinea naturii, n ordinea harului, nvluinduo, prin participarea Sa la nunta din Cana Galileei, n ambiana haric ce iradia din Persoana
Sa. Svrind acolo prima minune, prin puterea Sa dumnezeiasc, i dnd perechii ce se
cstorea s bea din vinul iubirii, El ne arat c ncepe nlarea vieii omeneti n ordinea
harului i n iconomia mntuirii, de la ntrirea i nlarea cstoriei. Astfel, Taina unirii
indisolubile ntre un brbat i o femeie, ca unire care se spiritualizeaz ntr-o tot mai adnc
comuniune, este Tain n Hristos. ,,Taina aceasta mare este; iar eu zic, n Hristos i n
Biseric, spune Sfntul Apostol Pavel (Efes. 5, 32). Unirea lor n Hristos este o mic
biseric, dup cum arat Sfntul Ioan Gur de Aur: ,,Cstoria este un chip tainic al Bisericii.
Cnd cei doi se unesc n cstorie, ei nu mai sunt ceva pmntesc, ci chipul lui Dumnezeu.

Familia este cel dinti cadru social de care fiecare om are nevoie pentru a vieui n el. Ea
este, mai ales, mediul cel mai prielnic pentru naterea, dezvoltarea i desvrirea fiinei umane.
Dintre toate vieuitoarele, omul se nate cel mai plpnd i cel mai neputincios n a-i satisface
nevoile vitale existenei: total dezarmat, singurul lui mijloc de conservare fiind lacrimile. De
aceea, el are neaprat nevoie de ajutorul nencetat al prinilor si, care, n aceast lucrare, nu
pot fi ntrecui de nimeni.
Familia este prima alctuire de via obteasc i smburele din care cresc toate celelalte
forme de via social. Scopul i funcia ei principal este de a asigura nmulirea, perpetuarea i
creterea omenirii. De aceea, ea este organizat cu deosebire n vederea copilului. Procrearea,
ntreinerea, ngrijirea, creterea i aezarea copilului constituie preocuparea central a familiei.
Familia este un oficiu nalt al respectului, al demnitii, al libertii interioare, al
senintii constructive. Mediul familial ofer siguran, linite, afeciune, senintate, care
constituie o atmosfer prielnic pentru o dezvoltare normal i echilibrat. Cminul nu este
numai confort domestic, ci i un ,,loc de reculegere, de linite, de regsire lmuritoare cu tine
nsui. Nicieri nu te simi mai bine ca la ,,mama acas, ca n familia ta.
Odat cu aducerea pe lume' a copiilor familia devine cu adevrat o biseric mic", asa
cum a numit-o Sfntul foan Gur de Aur, pentru c aa cum Biserica mare se dezvolt continuu i
se ntrete prin aducerea la snul ei a noi si noi oameni care, prin Botez devin fiii ei, tot aa
copiii ntresc viaa de familie i amplific iubirea ntre soi. Familia cu copii e o reflectare mai
complet a comuniunii i iubirii Sfintei Treimi. In fiecare copil ii regsim pe copilul Iisus (Matei
18, 5). i aa cum copilul Iisus cretea i se ntrea cu duhul" (Luca 1, &0) i i sporea cu
nelepciunea, i cu vrsta i cu harul la Dumnezeu si la oameni" (Luca 2, 52).
Familia este un paznic ce vegheaz nencetat i un zgaz puternic care ocrotete
moralitatea prinilor prin bucuriile curate i senine, precum i prin sentimentele de iubire i
rspundere pe care le prilejuiete. Copiii sunt pentru prinii lor un imbold puternic spre munc i
economie, spre ct mai multe virtui, precum i o puternic pavz contra ispitelor din afar.
Prezena copiilor exercit o cenzur moral din cele mai eficiente asupra conduitei prinilor. Din
dorina i grija de a-i face ct mai buni i mai fericii, prinii i dau toat silina s le ofere pilde
personale ct mai bune i s propeasc mereu n toate domeniile.

In familia cretin copiii trebuie s fie ptruni de sentimente religioase, calde i

puternice. De aceea, o alt ndatorire a prinilor este de a-i educa de timpuriu ntru nvtura i
nelepciunea
Domnului" (Efeseni 6, 4). nsuirea Legii divine are o nsemntate covritoare n formarea
religios-moral a tinerilor fii ai Bisericii.
Una dintre cele mai importante misiuni, pe care copiii o ndeplinesc printre noi, cei maturi,
este de a ne prilejui i ajuta s ne pstrm i s ne recptm tinereea. Copiii sunt vestitorii i
purttorii primverii; ei rspndesc pretutindeni un aer proaspt de noutate i frgezime.
nnoirea i ntinerirea efectuat de copil asupra organismului mamei sale, care cuprinde i
sufletul ei, se extinde asupra ntregii familii, stimulnd n toi cei din jurul lor fore latente
nebnuite, izvoare de energie fizic i spiritual pn atunci necunoscute.
Copilul este o cluz miraculoas care ne poart din nou n lume, obligndu-ne s-o
cunoatem din ce n ce mai bine. Datorit copiilor notri, stimulai de ei i de dragostea pentru
ei, devenim mai luminai, mai puternici i mai buni. Prin ei ne relum de la nceput ntreaga
noastr via i activitate, acel anevoios i splendid efort de umanizare. ntre noi i copiii
notri are loc un permanent schimb de valori, o druire reciproc. Dac i nvm alfabetul, ei
ne nva n schimb un alfabet mult mai scump i mai nobil al emoiilor, al primelor
sentimente, al uriaei fantezii, al puritii i al candoarei, puterea de a descoperi lumea cu
priviri proaspete.
Familia cretin este inclus n misiunea Bisericii; este o prelungire a Bisericii n lume i
o aducere a lumii n Biseric. Toi prinii sunt datori s-i mbisericeasc copiii, s-i
mprieteneasc cu Duhul lui Dumnezeu i s-i creasc sub aripile Bisericii, aa cum a fost
mbisericit i crescut Maica Domnului.
Familia cretin este coala virtuilor. Cea mai bun cretere pe care o pot da prinii
copiilor este cea moral i religioas. Fiecare copil este o fiin metafizic (Nichifor Crainic), un
mic filozof religios care se roag cu drag lui Dumnezeu, i place Biserica, pune ntrebri despre
lume i via, vrea s cunoasc toate, cutnd raiunea ascuns a lucrurilor. Toi copiii au o
fireasc pornire spre Dumnezeu, spre religie. Educaia religioas cuprinde practica vieii n
rugciune, iubirea de Dumnezeu i de aproapele. Cu ndrumri sntoase, creterea n ,,cei apte

ani de acas las n inima i n mintea copiilor urme i amintiri neterse. O bun educaie acas
dezvolt sentimente religioase pe care i cea mai atee coal nu le mai poate nimici

Subiect 15. Sfintirea timpului. Anul liturgic si ciclurile acestuia. Laudele

bisericesti. Starea de rugaciune, felurile si conditiile rugaciunii.

Viata omului se scurge in timp, intre cele doua termene sau hotare ale ei. Nasterea si
moartea. Ca si spatiul, timpul este o dimensiune a existentei, cadru firesc al vietii omului. Din
punct de vedere teologic, Hristos este nu numai Intemeietorul si Capul nevazut al Bisericii, ci si
axa timpului, centrul istoriei religioase a omenirii. Hristos da adevaratul continut al istoriei, e
vesnic prezent in timp, ca Dumnezeu intrupat, ca Unul care a fost in acelasi timp in mormant cu
trupul,in iad cu sufletul,in rai cu talharul si care acum sade langa Tatal.
Fiecare act divin din iconomia mantuirii a avut loc o data, intr-un anumit moment al
istoriei, dar se ofera, devine continuu prezent in Taine,in misterul liturgic. In vremea aceea de
la inceputul fiecarei pericope evanghelice citite la Liturghie reprezinta timpul sfintit, vesnicul
prezent din dimensiunea liturgica a timpului.
Inainte de Inaltarea Sa la cer , Mantuitorul a fagaduit Sf Apostoli;Iata, Eu voi fi cu voi in
toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Biserica a fost preocupata sa intretina mereu vie
amintirea vietii, a invataturii si a faptelor Domnului, precum si a Sfintilor, in mintea si viata de
toate zilele a credinciosilor, prin comemorarea periodica a acelor fapte. Scopul acesta l-a atin
Biserica mai ales prin intocmirea minunata a anului liturgic, cu sarbatorile, posturile, pomenirile
mortilor si diferitele momente din cursul anului.
Anul liturgic are 4 cicluri care se suprapun i se ntreptrund: Ciclul sptmnal, Ciclul
octoihului, Ciclul srbtorilor mobile, cele care depind de data serbrii Patelui, care este
variabil. Are 18 sptmni mpride n perioada Triodului i Penticostarului
srbtorilor fixe

si Ciclul

In cursul fiecarui an liturgic Biserica tinteste sa inconjoare timpul vietii noastre

pamantesti in patru cercuri concentrice, ea cauta sa sfinteasca prin rugaciune continua, toate
subdiviziunile calendaristice ale timpului:ziua, saptamana, luna si anul, iar prin aceasta viata
noastra intreaga.
In cultul crestin ziua liturgica nu incepe cu miezul noptii sau cu dimineatza ci incepe cu
seara din timpul primei laude bisericesti adica vecernia. Fiecare zi din cursul anului este
consacrata amintirii sau comemorarii unui moment din istoria sfanta a mantuirii, din viata si
activitatea Mantuitorului, a Sf Fecioare, a Sf Apostoli sau a unui Sfant.
Zilele liturgice se impart in doua; zile de rand care sunt cele mai numeroase si zile de
sarbatoare. Cele mai importante zile din cursul anului bisericesc sunt; Vinerea Patimilor,
Duminica Sf Pasti si Dum Rusaliilor, legate de cele trei evenimente de capetenie din istoria
sfatna a mantuirii. Din cultul iudaic a mostenit Biserica crestina impartirea zilelor in Ceasuri
astfel;ceasul I cuprinzand primele 3 ore ale diminetii(6-9), ceasul III cuprinzand a doua parte a
diminetii(9-12), ceasul VI intre orele 12-15, ceasul IX intre orele 15-18.
Cele spate laude bisericesti alcatuiesc serviciul divin public al fiecarei zile liturgice, asa
cum se savarseste el in manastiri si catedrale(Vecernia, Pavecernita. Miezonoptica, Utrenia si
Ceasurile).
Fiecare grup de sapte zile liturgice alcatuieste o saptamana liturgica. Saptamana liturgica
incepe cu duminica respectiv cu vecernia de sambata seara si se sfarseste cu sambata.Saptamana
liturgica constituie o subdiviziune de mare importanta deoarece reglementeaza succesiunea celor
8 glasuri ale octoihului.fiecare glas tine o saptamana si revine astfel din 8 in 8 saptamani,
incepand de la Duminica Sfintelor Pasti.
Sirul saptamanilor din cursul anului bisericesc ortodox incepe cu Spataman Luminata si
se termina cu Saptamana Patimilor dinaintea Pastelui urmator, care sunt si cele mai insemnate
saptamani liturgice.
In cadrul saptamanii , fiecare zi este inchinata pomenirii unui dintre persoanele sau
momentele de seama ale istoriei sfinte. Astfel, duminica este ziua sau sarbatoarea saptamanala a
Invierii Domnului. Lunea este inchinata Sfintilor Ingeri, martea e inchinata amintirii celor mai

vechi dintre Sfintii calendarului crestin adica Sfintilor Prooroci si indeosebi Sfantului Ioan
Proorocul. Miercurea si vinerea sunt inchinate Sfintei cruci si Sfintelor Patimi ale Domnului.
Joia e inchinata amintirii Sfintilor Apostoli, pentru ca atunci a avut loc Cina cea de taina la care
Mantuitorul a intemeiat Sf Liturghie. Sambata este inchinata amintirii tuturor mortilor si in
primul rand a Sfintilor marturisitori si Mucenici.
Mai putina importanta are in cadrul anului bisericesc impartirea in luni. Sirul lunilor
anului bisericesc incepe insa nu cu ianuarie ca in calendarul civil, ci cu septembrie si se sfarseste
cu august, asadar anul liturgic incepe la 1 septembrie.
Anul bisericesc se imparte in trei mari perioade; perioada triodului, Penticostarului si
Octoihului.
Perioada Triodului tine de la Duminica Vamesului si a Fariseului pana la Duminica
Pastilor. Primele tre saptamani din aceasta perioada alcatuiesc vremea de pregatire sufleteasca in
vederea inceperii postului iar restul sapte saptamani insusi Postul pastilor. Perioada triodului
reinnoieste oficiul arhieresc al Mantuitorului sau activitatea Sa de Mare Preot, indeplinita prin
Jertfa.
Perioada Penticostarului tine de la Duminica Pastilor pana la Duminica Tuturor Sfintilor.
Aceasta perioada reprezinta si celebreaza timpul dintre inviere si Inaltarea Domnului, urmata de
pogorarea Duhului Sfant.
Perioada Octoihului tine tot restul anului. Este cea mai lunga perioada din cursul anului
bisericesc. Acesta comemoreaza si sarbatoreste evenimentele dinainte de venirea mantuitorul;ui,
pana in ajunul Patimilor sale, adica reinnoieste activitatea profetica.
Biserica aduce prinosul sau de slavire, lauda si multumire lui Dumnezeu printro serie de
slujbe care se numesc in general Cele sapte Laude. Ele sunt vecernia,pavecernita, miezonoptica
utrenia cu ceasul I, si ceasurile III, VI si IX.
Vecernia se aduce ca o multumire la sfarsitul zilei, pentru ca am ajuns cu bine la apusul
soarelui si ca am adaugat inca o zi la varsta noastra, ea ne aduce totodata aminte si de rastignirea
si punerea in mormant, care a avut loc spre seara.

Pavecernita este slujba care cerem de la Dumnezeu ajutor si paza pentru trecerea in pace
a nopti care incepe, rugandu-L sa ne dea odihna netulburata.
Miezonoptica este expresia nevointei monahale si pustnicesti a privegherii si totodata
simbol si imitatie a laudei necurmate pe care ingerii o aduc pururea lui Dumnezeu.
Utrenia exprima primele ganduri ale sufletului credincios,dupa scularea din somnul
noptii, cuprinzand multumirea pentru trecera in pace a noptii si rugaciunea pentru trairea cu folos
si cuviinta a zilei care incepe.
Ceasurile de rugaciune cuprind rugaciunea adusa lui Dumnezeu in momentele cele mai
de seama ale zilei, simbolizand astfel lauda necurmata pe care Puterile ceresti o aduc lui
Dumnezeu in tot timpul.
Dupa timpul din zi in care se savarsesc, slujbele care alcatuiesc serviciul divin public al
unei zile liturgice se pot imparti in trei cicluri sau grupe, formate fiecare din cate trei slujbe si
aunume. Ciclul intai, in care intra ceasul al noulea, vecernia si pavecernita; ciclul al doilea, in
care intra miezonoptica, utrenia si ceasul intai si ciclul al treilea, in care intra ceasul al treilea,
ceasul al saselea si Liturghia.
Rugaciunea este comunicarea cu Dumnezeu cel nevazut, este un dar si un privilegiu
acordat omului, pentru ca ea inseamna vorbirea cu Insusi Creatorul sau. Pentru credinciosul
adevarat, rugaciunea este o necesitate asa cum este, de pilda, pentru orice om respiratia.
Dupa cuprinsul ei rugaciunea poate fi de lauda, cum gasim atatea locuri in Sf
ScripturaIn toate zilele Te voi binecuvanta si voi lauda numele Tau in veacul veacului(Ps.144).
Mai poate fi de multumire pentru binefacerile primite, cum ne invata Sf Apostol Pavel Rugativa neincetat. Dati multumire pt toate caci aceasta este voia lui Dumnezeu intru Hristos Iisus
pentru voi. Rugaciunea mai poate fi de cerere, ca de pilda, rugaciunea canaanencei.
Dintre toate cele trei feluri de rugaciuni omul,este inclinat mai mult spre rugaciunea de
cerere, din cauza ca isi aminteste de Dumnezeu mai ales in necaz su stramtoare. Oricat ar fi felul
de rugaciune, de lauda, de multumire sau de cerere, noi suntem datori sa indreptam si sa inaltam
catre Dumnezeu tot ce este mai bun si mai frumos in sufletul nostru.

Rugaciunea este de doua feluri; particulara si publica, dupa cum este facuta de fiecare
credincios in parte sau de comunitatea credinciosilor. Rug. particulara este rugaciunea pe care o
inalta catre Dumnezeu orice credincios, in felul sau propriu si in orice imprejurare. Ea se poate
face fie in gand, fie soptit, fie cu glas tare dupa firea omului.
Rugaciunea publica isi are temeiul in cuvintele Mantuitorului cand zice;unde sunt doi
sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor. Rugaciunea publica inseamna
rugaciune in comunitate, facuta dupa randuielile Biserici. Se intelege ca rugaciunea publica nu
face inutila rugaciunea particulara, personala. Ambele feluri de rugaciune se impletesc, se
influenteaza una pe alta si se insufletesc reciproc.
Rugaciunea curata si sincera aduce dupa sine usurarea sufletului de povara pacatelor si
iertarea, asa cum s-a intamplat cu vamesul din Evanghelie si cu atatia pacatosi care prin
rugaciune si pocainta au dobandit indreptare. Rugaciunea trebuie sa fie facuta in duh si adevar,
adica sa corespunda unei puternice simtiri launtrice; sa fie facuta cu umilinta, cu staruinta. Cel ce
se roaga sa aiba inima curata, fiindca numai cei curati cu inima vor vedea pe Dumnezeu.
Prin rugaciune omul credincios ajunge sa se afle intr-o stare prielnica harului si
binecuvantarilor lui Dumnezeu si sa se bucure de fericirea ca Imparatia lui Dumnezeu se
salasluieste in sufletul lui.
Nu trebuie uitata de asemenea rugaciunea pentru aproapele nostru, atunci cand el se afla
in suferinta, necaz si are mare nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Despre o astfel de rugaciune
vorbeste Sf Ap Iacov atunci cand el indeamna pe crestini sa se roage unul pentru altul.ca mult
poate rugaciunea staruitoare a dreptului.
Asadar rugaciunea este ajutor contra bolilor pentru cei slabi si aparare a sanatatii
pentru cei tari.

Subiect 16. Notiunea de sfintenie. Cinstirea sfintilor si a sfintelor

moaste

Cultul sfintilor se intemeiaza, in Ortodoxie, pe doua adevaruri de credinta;A) pe credinta

ca omul primind Tainele Bisericii, primeste harul ca energie necreata a lui Dumnezeu prin care el
poate sa inainteze intr-o viata curatita de patimi si b) pe credinta ca moartea fizica este doar
trecerea de la viata temporara la viata eterna pentru sfinti, la fericire vesnica, cum zice Sf Maxim
Marturisitorul, indumnezeirea cea dupa har.
Insusirea de sfant este atribuita in primul rand lui D, sfintenia este proprie numai lui
D:Sant este numele Lui zice proorocul Isaia(57,15). Iar daca fiecare persoana a Sf Treimi este
sfanta, zice Sf Chiril al Alexandriei, Duhul Sfant este calitatea sfinteniei divine. Sf Vasile cel
Mare spune ca sfintenia este elementul esential al naturii Sale, dupa cum spune si Paul
Evdeokimov, Duhul Sfant este sfintenia ipostaziata.
Prin notiunea de sfant se indica distanta incomensurabila dintre Dumnezeu si creatura.
Dumnezeu este infinit superior tuturor celor pamantesti, vremelnice si imperfecte. Distanta
aceasta incomensurabila este si de natura ontologica, adica D este insusi binele absolut, in fata
caruia cele pamantesti sunt imperfecte si relative.
In NT sfintenia divina se arata in Sfanta Treime, adica in fiecare persoana divina. Astfel
Dumnezeu Tatal este Sfantul. El estedesavrasit(Mt5,48), mantuitorul Hristos este vestit de
Arhanghelul Gavriil ca Sfantul care se va naste din Sfanta Fecioara(Luca,1,15) pentru ca este
Fiul lui Dumnezeu si pentru ca zamislirea Lui ca om si intruparea are loc prin coborarea Duhului
Sfant si prin umbrirea puterii Celui Prea Inalt. El este sfantul prin excelenta nu numai ca
Dumnezeu ci si ca om, caci desi S-a facut om intru toate, El n-a avut pacat, El este arhiereul cel
adevarat, sfant. Iisus Hr fagaduieste trimiterea Duhului Sfant in lume la apostoli si dupa invierea
si inaltarea Sa la ceruri revarsa harul Sfantului Duh peste ei.. pentru ca Duhului ii este fiintiala
sfintenia, el este numit consecvent Duhul Sfant.
Sfintenia realizata de crestin in calitate de madular al trupului lui Hr implica salasluirea
lui Hr sau a Duhului Sfant, respectiv a puterii si lucarii dumnezeiesti necreate in cei ce se alipesc
cu credinta de Hr, implinind poruncile Lui. Mantuitorul spune:Daca Ma iubeste cineva, va pazi
cuvantul Meu si Tatal Meu il va iubi(Ioan14,23)
Sfintirea si sfintenia nu exclud, ci dimpotriva implica si efortul personal de curatie. Duhul
Sfant coborandu-se peste apostoli la Cincizecime i-a sfinti, in mod culminant, imediat.Dar

pastrarea sfinteniei nu s-a facut fara efortul lor de curatie si de intarire in credinta. Si aceasta s-a
facut de catre ei in prealabil, dar nu fara ajutorul lui D, ci cu un ajutor cu atat mai eficient cu cat
acesta le venea in mod nemijlocit de la Fiul lui D intrupat langa care au petrecut peste trei ani si
pe care L-au vazut nu numai rastignit, ci si inviat
Sfintenia este unire intre curatie si lucrarea dumnezeiasca in om, aratata de Sf Ap Pavel in
cuvinteleCaci lauda noastra aceasta este, marturia constiintei noastre ca ne-am purtat in lume in
sfintenie si curatie dumnezeiasca. Unirea dintre puritate si lucrarea dumnezeiasca ce constituie
sfintenia, face posibila actualizarea si descoperiarea tot mai mare a chipului lkui D in om care
devine tot mai transparent fata de D si tot mai deschis tainei fratelui.
Sfintenia omului, si sfantul este o participare la sfintenia, sau la puritatea plina de taina a
lui D si prin aceasta la insasi viata lui D care se face simtita in trairea aceleasi taine si infinitati.
Aceasta participare este simultana cu uitarea placerilor trecatoare si inferioare pacatului.
Sfintii sunt oameni care in ca in viata lor pamanteasca au bineplacut lui D, iar dupa
moarte au fost invredniciti de o parte din fericirea vesnica care o vor primii in mod deplin dupa
obsteasca judecata. Pentru viata lor virtuoasa, pentru suferintele indurate pt credinta in Hr, pt
dragostea lor fata de D si fata de semeni, in Sf Scriptura ei sunt numiti prieteni ai lui
D(In15,14), casnici ai lui Dumnezeu(Ef2,19).
Inca in viata pamanteasca , sfintii au fost inzestarti de D cu felurite daruri, fapt pt care
oamenii le-au dat o cinstire deosebita. Astfel, cand Ap petru a intrat in casa sutasului Corneliu,
acesta a cazut la picioarele lui si I s-a inchinat(FA10,25).
In viata aceasta , sfintii s-au straduit sa intrupeze in persoana lor sfintenia lui Hr,
devenind astfel urmaritorii sau imitatorii Lui. Din acest motiv ei sunt pt noi exemple vrednice de
urmat. Sf Ap Pavel spuneFiti impreuna urmatori mie fratilor. Sf Ioan Gura de Aur spunecel
mai bun fel de a-I cinsti pe sfinti este imitarea lor.
Atat in aceasta viata cat si dupa moarte, sfintii se roaga pentru oameni, atat pentru cei vi,
cat si pentru cei morti. Aflandu-se in apropierea lui D si cunoascand nevoile celor ce se afla in
viata, de asemenea ascultand rugaciunile celor vii si luand cunostiinta de cararile acestora, sfintii
intervin pe langa Dumnezeu pentru ca cererile lor sa fie implinite. Noi nu putem cunoaste in ce

masura aceste rugaciuni si cereri ale noastre sunt implinite de D prin mijlocirea sfintilor, dar
dupa indemnul Sf Iacobca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului(Iac5,16, avem
credinta ca mijlocirile sfintilor pentru noi catre D nu raman neascultate.
Cea mai vie expresie a cinstirii sfintilor este rugaciunea de la proscomidie, cand sunt
scoase si asezate langa Sf Agnet miride pentru prooroci , apostoli, mucenici si sfinti. Acest lucru
este si o marturie evidenta ca sfintii sunt in comuniune permanenta cu D.
O prima grija a crestinilor in general fata de sfinti a fost, incepand din epoca persecutiilor,
strangerea si pastrarea cu sfintenie a ramasitelor pamantesti ale martirilor si sfintilor. De-a lungul
istoriei Bisericii, prin inmomantarea lor cu deosebita cinste si evalvie. Acestea erau pt primii
crestini mai de pret decat pietrele pretioase si mai scumpe decat aurul.
A doua forma a cinstirii sfintilor a fost pastrarea amintirii muceniciilor, atat prin
consemnarea in scris a vietii, a faptelor, a muceniciei si a eventualelor minuni savarsite de ei, in
actele martirice care erau citite in adunarile liturgice, cat si prin instituirea sarbatorilor inchinate
lor.
Sarbatorile alcatuiesc cea mai importanta forma de manifestare a cultului public al
sfintilor. Acestea sunt aniversari anuale ale mortii lor martirice si anume, in ziua mortii lor
martirice, socotita ca zi de nastere pentru viata vesnica.
Construirea de biserici inchinate pomenirii martirilor si sfintilor si puse sub hramul lor
sunt o alta forma a manifestarii cultului sfintilor, chiar din primele 6 secole. Cele dintai bisericii
s-au ridicat in cinstea Maicii Domnului, a Sf Ioan Botezatorul si a sfintilor apostoli. Astfel la
Roma s-a construit Biserica Sf Maria Antiqua.. la Constantinopol. Imparatul Constantin cel Mare
ridica vestita biserica in cinstea Sfintilor Apostoli. Rand pe rand au aparut api bisericii inchinate
altor sfinti mari sau mici, sau mai multor sfinti in acelasi timp.
Pentru toate aceste motive, sfintii merita cinstire din partea noastra, iar prin cinstirea lor,
noi Il preamarim pe Acela care i-a facut vase alese ale sfinteniei.
Cultul sfintelor moaste,adica cinstirea ramasitelor trupesti ale sfintilor, este o forma a
exprimarii cinstirii sfintilor. Sfintele moaste sunt ramasite pamantesti din trupurile sfintilor, pe

care D le-a invrednicit de nestricaciune, de asemene imbracamintea si orice alte obiecte ramase
de la sfinti, de care ei s-au folosit in viata.
Invrednicind de nestricaciune trupurile unor sfinti, de asemenea inzestrandu-le cu darul
facerii de minuni, Insusi Dumnezeu ne arata in chip vazut ca moastele sfintilor trebuie cinstite.
Asadar , pastrarea acestora in nestricaciune si puterea lor facatoare de minuni sunt temeiurile
vrednciei lor de cinstire.
Biserica a invatat si practicat totdeauna cinstirea sfintelor moaste, iar Sf Traditie, prin
marturiile ei, arata vrednicia de cinstire a acestora. Una din marturiile mai vechi despre cinstirea
sfintelor moaste ne-o da epistola Bisercii din Smirna, in legatura cu martiriul Sfantuli
PolicarpNoi am stran osemintele lui ca un odor mai scump decat aurul si le-am asezat cum se
cuvine.
In rasarit la putin timp dupa incetarea persecutiilor, osemintele sfintilor martiri au inceput
a fi cautate si dezgropate din locurile unde fusesera ingropate, si aduse cu cinste in orase si mai
cu seama in capitalele proviincilor si metropolelor bisericesti. Mutarea si reinhumarea
osemintelor de sfinti se intensifica din a doua jumatate a sec IV. Astefl imparatul Constantius a
adus la Constantinopol moastele Sf Timotei, apoi pe ale Sf Ap Andrei si Luca de la Alexandria si
le-a depus in biserica Sfitilor Apostoli.
Asadar sfantul intruchipeaza si concretizeaza sfintenia. Aceasta are atatea forme cate
individualitati umane sunt. Dar opera sublima a sfinteniei are totdeauna un caracter individual si
creator. Biserca cunoaste diverse grade de sfintenie :profeti, apostoli, amrtiri, dascali, calugari
venerabili; cu siguranta aceasta lista nu este definitiva sau completa; fiecare epoca descopera un
nou aspect al sfinteniei. Pe langa acesta lumea nu cunoaste pe toti sfintii, de aici provine si
sarbatoarea tuturor sfintilor, stiuti si nestiuti.
Sfintii sunt mainile lui D, prin care El desavarseste lucrarile Sale, si prietenii si impreunarugatori cu noi la D pentru maintuirea noastra.

Subiect 17. Cinstirea sfintelor icoane si a Sfintei Cruci

Prin termenul de icoana se intelege in general, orice reprezentare vizibila a unei persoane
sau a unui obiect.
In Biserica crestina, prin sfintele icoane se inteleg reprezentarile vizibile redate prin
zugravie, ale chipurilor lui D, Mantuitorului Hr, Sf Duh, Maicii Domnului, sfintilor ingeri,
precum si ale unor scene biblice. Avand in vedere stransa legatura dintre icoana si persoana pe
care o repezinta, Biserica noastra a explicat adeseori ca cinstirea icoanelor nu contravine poruncii
a II-a din Decalogsa nu iti faci chip cioplit, deorece icoana nu e chip cioplit, nu e idol, ci e
reprezentarea unei persoane sfinte care exista in realitate, iar noi nu ne inchinam materiei din
care e facuta icoana, ci persoanei reprezentate in icoana.
Cinstirea sfintelor icoane in Biserica crestina isi are in primul rand temeiul ei
fundamental si esential in intruparea mantuitorului. Prin intruparea Sa , mantuitorul a dat
posibilitatea de a I se reprezenta chipul Sau pe sfintele icoane. Nu poate fi vorba despre o
reprezenatre pe icoana a chipului naturii sau fiintei divine, ci numai despre o reprezenatre dupa
formele felurite in care dumnezeu sau sfintii ingeri s-au aratat in lume. Despre Mantuitorul, Sf
Scriptura ne spune ca Dumnezeu S-a aratat in trup(Tim.3,16), avand infatisareaca un
om(Filip2,7), ca este chipul lui Dumnezeu(IICor,4,4).
Marturiile sf Traditii dovedesc existenta si cinstirea sfintelor icoane inca din primele
secole ale Bisericii primare, statorniciind si datoria cultului crestin, de a cinsti sfintele icoane.
Scriitorii bisericesti afirma ca au vazut sfinte icoane, cea mai evidenta marturie in acest sens
fiind picturile aflate in catacombe. Cat de raspandita si de puternica a fost cinstirea sfintelor
icoane in Biserica primara o dovedeste biruinta definitiva impotriva iconoclastilor si restabilirea
integrala a acestui cult.
Sf parinti de la sinodul VII ecumenic hotaras, ca sfintele icoane sa fie cinstite cu sarutare
si inchinare respectuoasa.
Cinstirea sfintelor icoane isi are temeiul si in nevoia de concret sau in dorinta de
apropiere fata de Dumnezeu a credinciosului. Omul simte in general necesitatea de a avea redata

in forma vizibila chipul persoanelor apropiate si indragite, de aceea cel credincios doreste sa aiba
reprezentat pe icoane chipul lui Hr, sau chipul celor ce alcatuiesc in ceruri Biserica triumfatoare.
Un temei deosebit il are cinstirea icoanelor in importanta pe care o au pentru viata
religios-morala a credinciosului si peste tot a Bisericii. Icoanele au un rol didactic-instructiv
intrucat mijlocesc in forma vizuala si simbolica marturisirea adevarurilor de credinta. Ele sunt o
adevarata cateheza prin care credinciosul ajunge la cunoasterea lui D si la cele necesare pentru
mantuire..
Cinstirea sfintelor icoane are si o valoare educativ-morala; in general icoanele trezesc,
intretin si intaresc peste tot viata duhovniceasca. Ele intaresc credinta si aduc un real si
substantial folos in sporirea evlaviei, fiind un stimulent pt savarsirea binelui.
Adorarea lui Dumnezeu este un cult suprem, absolut si deplin, cinstirea sf icoane este un
cult subordonat, inferior aceluia si relativ, si se integreaza pe deplin in ordonarea latreutica.
Pt importanta pe care o au sf icoane in viata crestinilor, cinstirea lor in Biserica ortodoxa
se incadreaza deplin cultului divin, in viata liturgica, in activitatea de sfintire a bisericii si in
stradaniile celor credinciosi spre mantuire.
Asemenea sfintelor icoane, un alt obiect vrednic de cinstire este sfanta cruce. In inteles
material, crucea este un obiect format din doua bucati de lemn asezate de-a curmezisul una peste
alta, pe care a fost rastignit Mantuitorul hr. in sens spiritual, prin cruce se inteleg greutatile si
suferintele pe care fiecare om trebuie sa le suporte in viata.
Vt ne prezinta nenumarate semne, figuri sau tipuri prin care sunt prefigurate persoana
Mantuitorului, jertfa Lui, si crucea, altarul acestei jertfe, precum si alte semnificatii ale Crucii si
folosirii semnului ei. Ca putere si lucrare anticipata a crucii, o vedem lucrand in toiagul lui
Moise, care lovind cu toiagul in mare a despicat-o in doua pentru trecerea lor si inecarea
egiptenilor., sau la Meriba unde lovind cu toiagul stanca, a iesit apa pnetru a potoli setea
poporului. O forma a crucii si a puterii ei o aflam si in mainile intine ale lui moise, prin care
Israel a biruit pe amaleciti. Tot in Vt proorocul iezechiiel ne descopera si sensul sau forma
grafica a crucii, ultima litera a alfabetului ebraic avand aceasta forma atunci.

In NT crucea isi descopera deplinul inteles si toate semnificatiile ei: materiala,

spirituala,teologica,soteriologica, ecleziologica si eshatologica. Crucea devine de acum hotarul
dintre pacat si virtute, dintre lumea de inchinatori , de cinstitori ai ei, si cea de vrajmasi ai Crucii.
In Nt crucea a devenit altarul de jertfa pe care mantuitorul S-a jertfit pentru
rascumpararea neamului omenesc., este mijlocul prin care s-a inlaturat vrajmasia dintre oameni
si impacarea lor cu D(Ef2,16), este semnul biruintei lui hr, asupra mortii si semnul fiului Omului,
care se va arata pe cer la a doua venire a Domnului(Mt24,30), ea este pecetea lui Dumnezeu
asupra celor meniti sa scape de la pierzare(Ap7)
Vrednicia de cinstire a crucii rezulta si din cuvintele Sf Apostol PavelMie insa sa nu-mi
fie a ma lauda fara numai in crucea domnului(Gal6,14) si Caci cuvantul crucii este nebunie
pentru cei ce pier(1Cor1,18)
Sfintii apostoli arata nenumaratele consecinte si binefaceri ale lucrarii domnului prin
Cruce sau ale jertfiei Lui pe Cruce, pentru om si pentru intreaga creatie.
Crucea apare la rastignirea Domnului ca semnul binecuvantat prin care se face dreptatea
lui Dumnezeu , adica rascumpararea ,indreptarea noastra prin impacarea lumii cu
dumnezeufacuta de hr pe cruce.
Lucrarea mantuirii savarsita de Mantuitorul Hr pe cruce este opera intregii Sfintei
Treimi(Ioan14,26), de aceea Crucea este slavita si ea va aparea si la a doua venire a
Domnului,fapt pt care crestinii ori de cate ori pomensc numele persoanelor Sf Treimi isi fac
semnul Crucii. Crestinii se inseamna cu semnul Sfintei Cruci la orice rugaciune, metanie la
masa.
O alta lucrare a jertfei domnului pe cruce a fost izbavirea omenirii din robia pacatului,
prin surparea diavolului, a iadul si a mortii, eliberand pe cei tinuti de frica mortii. De aceea se
zice ca, crucea este arma impotriva diavolului, ca el se scutura si se cutremura de puterea ei, ca
moartea a surpat si mortii ai sculat in troparul Sfantului Maslu.
Crucea a fost folosita de Mantuitorul, si dupa el de apostoli si de Biserica, si ca gest de
binecuvantare cu mana. El a binecuvantat copii si painile pe care le-a inmultit in pustie, a

binecuvantat painea si vinul la instituirea Sf Euharistii; si cand S-a aratat celor doi ucenici la
Emaus, i-a binecuvantat.
Pentru rolul ei important in mantuire, ca si celelalte lucrari ale bisericii, Crucea este
cinstita si slavita prin nenumarate cantari zilnice, in tot anul; mai ales in zilele de post, miercurea
si vinerea dar indeosebi in postul mare, cand prin cantari sunt aratate toate semnificatiile si
lucrarile ei. Biserica i-a inchinat si un acatist specialAcatistul Sfintei Cruci.
Sfanta Traditie ne da marturie depsre cinstirea sfintei cruci incepand din epoca apostolica.
O gasim asezata pe turlele bisericilor, la raspantiile drumurilor, la mormintele crestinilor, ca si in
casele credniciosilor. In biserici ea se afla imprimata pe vesmintele liturgice, pe coperta cartilor
de cult,e zugravita pe peritii interiori si avem foarte multe exemple.
Crucea este si ramane altarul jertfirii lui hr si al mantuirii noastre, este odor sfant si
sfintitor, prin care lucreaza puterea lui dumnezeu si s-a lucrat mantuirea lumii.
De aceea crucea este cinstitta si venerata, fiind insusi semnul venirii lui hr. au cinstit-o
apostolii, Biserica si toti crestinii de 2000 anisi o vor cinsti pana la sfarsitul veacului, caci este
Crucea Domnului.
Inchinarea adusa Crucii este slavirea si adorarea celui care a purtat-o si a fost rastignit pe
ea.crucii tale ne inchinam Stapane, si sfanta invierea ta o laudam si o slavim

Subiect 18. Comuniunea sfintilor, rugaciunile pentru cei adormiti si folosul lor

Cultul sfintilor se intemeiaza, in Ortodoxie, pe doua adevaruri de credinta;A) pe credinta

ca omul primind Tainele Bisericii, primeste harul ca energie necreata a lui Dumnezeu prin care el
poate sa inainteze intr-o viata curatita de patimi si b) pe credinta ca moartea fizica este doar
trecerea de la viata temporara la viata eterna pentru sfinti, la fericire vesnica, cum zice Sf Maxim
Marturisitorul, indumnezeirea cea dupa har.

Sfintii sunt oameni care in ca in viata lor pamanteasca au bineplacut lui D, iar dupa
moarte au fost invredniciti de o parte din fericirea vesnica care o vor primii in mod deplin dupa
obsteasca judecata. Pentru viata lor virtuoasa, pentru suferintele indurate pt credinta in Hr, pt
dragostea lor fata de D si fata de semeni, in Sf Scriptura ei sunt numiti prieteni ai lui
D(In15,14), casnici ai lui Dumnezeu(Ef2,19).
Inca in viata pamanteasca , sfintii au fost inzestarti de D cu felurite daruri, fapt pt care
oamenii le-au dat o cinstire deosebita. Astfel, cand Ap petru a intrat in casa sutasului Corneliu,
acesta a cazut la picioarele lui si I s-a inchinat(FA10,25).
In viata aceasta , sfintii s-au straduit sa intrupeze in persoana lor sfintenia lui Hr,
devenind astfel urmaritorii sau imitatorii Lui. Din acest motiv ei sunt pt noi exemple vrednice de
urmat. Sf Ap Pavel spuneFiti impreuna urmatori mie fratilor. Sf Ioan Gura de Aur spunecel
mai bun fel de a-I cinsti pe sfinti este imitarea lor.
Atat in aceasta viata cat si dupa moarte, sfintii se roaga pentru oameni, atat pentru cei vi,
cat si pentru cei morti. Aflandu-se in apropierea lui D si cunoascand nevoile celor ce se afla in
viata, de asemenea ascultand rugaciunile celor vii si luand cunostiinta de cararile acestora, sfintii
intervin pe langa Dumnezeu pentru ca cererile lor sa fie implinite. Noi nu putem cunoaste in ce
masura aceste rugaciuni si cereri ale noastre sunt implinite de D prin mijlocirea sfintilor, dar
dupa indemnul Sf Iacobca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului(Iac5,16, avem
credinta ca mijlocirile sfintilor pentru noi catre D nu raman neascultate.
Sufletele care la judecata particulara au fost gasite capabile de comuniunea cu Dumnezeu
sunt fixate intr-o comuniune de iubire cu Sfanta Treime. Pr Dumitru Staniloae spune ca aceasta
comuniune desi

e de acum statornica, vrea sa fie mereu mai adanca , ceea ce e propriu

comuniunii.
Iubirea lui Dumnezeu , de care se bucura sfintii este iubirea celor trei Persoane
Dumnezeiesti desavarsit unite, nu se poate sa nu se produca in ei si o iubire intreolalta, mai ales
ca ei sunt impreuna recapitulate in Hristos. Iubirea dreptilor trebuie sa se indrepte sis pre cei pe
pamant, cu care de asemenea se afla intr-un anumit grad recapitulate in Hristos.

Sfintii ajuta pe cei de pe pamnat in greutatiile lor, pentru a le invinge, mai ales in
trebuinta lor pentru mantuire. Daca Hristos a spus Iata eu cu voi sunt in toate zilele pana la
sfarsitul veacului, sfintii sunt si ei duhovniceste cu noi, pentru ca Hristos nu e singur niciodata.
Sfintii sunt aproape de Hristos, au indrazneala la El. Iisus i-a declarat prietenii Lui si i-a
asigurat;Daca ramaneti intru Mine si cuvintele Mele raman intru voi, veti cere orice veti vrea si
se va implini voua(In 15,7)
Biserica si noi toti care suntem madulare ale ei, le cerem sfintilor sa se roage lui Hristos
pentru noi. Nu le cerem sa ne dea de la ei ajutorul si mantuirea, caci ca oameni nu au de la ei
nimic, ci totul de la Hristos. le cerem sa numai sa se roage lui Hristos, ca sa ne dea noua cele de
folos in viata aceasta si mantuirea vesnica.
Intre noi si lumea celor mutati dincolo este o legatura continua, o comuniune pe care
avem datoria sa o cultivam, sa o pastram sis a o marturisim ca pe un adevar de credinta.
Comuniunea aceasta este folositoare atat pentru noi , cei din aceasta viataa, cat si pentru
cei de dincolo. Caci daca rugaciunile sfintilor sunt ascultate si bine primite de Dumnezeu,
rugaciunile noastre catre sfinti, ca ei sa se roage pentru noi si pentru cei mortii ai nostril, sunt
recomandate de Biserica tuturor credinciosilor, ca fiind aducatoare de folos.
Rugaciunile pentru cei adormiti au un rol important si bine definit. Pomenirea celor
plecati dintre noi si rugaciunile, ca si faptele de milostenie savarsite pentru ei au la baza credinta
despre supravietuirea sufletelor dupa moarte si stransa lor legatura sau comuniune cu cei vii.
Ele preupun o anumita stare dupa moarte, de fericire sau nefericire, dobandita in urma judecatii
particulare, la care se are in vedere starea omului in clipa mortii.
Nemurirea sufletului si supravietuirea lui dupa moarte sta la baza cultului mortii si a
rugaciunilor pentru cei morti. Sufletul nu este numai suflare de viata sau viata insasi, ca o
manifestare a trupuli, ci este elemental essential al finite omenesti, pentru ca nu piere niciodata,
cum zice si Mantuitorul Nu va temeti de cei care ucid trupul, iar sufletul nu pot sa-l
ucida(Matei 10,28).
Din cuvintele Mantuitorul despre bogatul nemilostiv si saracul Lazar rezulta ca mortii
sunt morti numai cu trupul, asadar sufletele lor traiesc mai departe si sunt deplin constiente.

Rugaciunile pe care le facem noi , fie personala fie prin Sfanta Biserica, pentru iertarea
pacatelor, pentru usurarea starii lor si pentru odihna lor vesnica, sunt folositoare pentru situatia in
care se gasesc pana la judecata viitoare.
Rugaciunea noastra pentru cei morti este cu atat mai indreptatita, cu cat acestia nu mai
pot face nimic pentru soarta lor dupa moarte, asa cum reiese clar din cuvintele
Mantuitorului;Mie Mi se cade sa fac, pana este ziua, lucrurile Celui care M-a trimis pe
Mine;caci vine noaptea cand nimeni nu poate sa mai lucreze(Ioan9,4)
Cei aflati in iad, dar nu lipsiti total de credinta in Hristos, pot fi mutati si ei in raiul
comuniunii cu Hristos, sau pot fi ridicati de la chinuri mai grele la unele mai usoare prin
rugaciunile celor de pe pamant si ale sfintilor.
Prin rugaciunile celor de pe pamant insotite de asezarea miridelor pentru cei decedati in
jurul Sf Agnet devenit trupul lui Hristos, cei aflati in nefericirea necomuniunii cu Hristos poate
sunt ajutati de comuniunea ce le-o ofera Hristos prin jertfa Sa si de comuniunea oferita de cei
ce se roaga pentru ei, sa accepte aceasta comuniune.
Cand cerem lui Dumnezeu vesnica pomenire pentru cineva, cerem sa fie pomenit de
Dumnezeu si in present, cum va fi pomenit in eternitate, deci sa-l tina neincetat viu. Daca am
cere lui Dumnezeu sa-l pomeneasca numai de la judecata din urma mai departe, ar insemna ca
Dumnezeu il tine uitat pentru o vreme, iar dupa aceea iarasi Isi va adduce aminte de el. Noi nu
cerem lui Dumnezeu sa-Si aduca aminte numai cateodata de acela, ci sa-l aiba neintrerupt in
amintire, in vecii vecilor.
Prin rugaciuni tinem pe cei ce au fost, vesnic vii. Nimeni nu se pierde definitiv.
Relatiile prin rugaciune sunt cele mai iubitoare relatii, si in mod paradoxal, ele se pot
realiza cel mai usor, Duhul Sfant aducandu-Si ajutorul ajutorul Lui la savarsirea rugaciunii. Prin
rugaciune, vrei ca semenul tau sa traiasca in veci, intru fericire, ii doresti absolutul, vrei sa fi cu
el in comuniune eternal; prin rugaciune nu-ti mai rezervi nici o posibilitate de a intrerupe candva
comuniunea cu el, de a-l impiedica maine sa fie fericit.

Subiect 19. Dezbinarea Bisericii Ortodoxe din Transilvania. Uniatismul

Spre deosebire de toate religiile si de toate confesiunile crestine, uniatismul nu s-a nascut
dintr-o aderare a unor mase de oameni la o conceptie religioasa deosebita de cea pe care au avuto inainte, care sa raspunda unor noi trebuinte sufletesti si sa aduca o schimbare in viata lor
spirituala.
Uniatismul a fost rezultatul unei indelungate actiuni de violentare a constiintei religiose a
poporului transilvanean care a fost supus unor crunte si prelungite presiuni pentru a adera la
catolicism. O parte din poporul roman a acceptat pentru inselarea si potolirea celor ce exercitau
asupra lui aceasta silnicie, dar si-a pastrat in realitate tot continutul credintei si cultul sau
ortodox.
Astfel s-a nascut uniatismul roman ca un compromis artificial si hibrid intre presiunile
exercitate asupra poporului din Transilvania si intre forta lui de rezistenta. Uniatismul a purtat
pecetea silniciei religioase la care a fost supus poporul roman, fiind prin insasi existenta lui o
acuza grava la adresa unor conceptii si metode politice si religioase, pe care constiinta umana a
timpului nostru le condamna si le considera definitiv apuse. Nicolae Iorga a spus ca biserica
unita era o creatie artificiala si nu pornise dintr-o convingere.
La crearea si mentinerea uniatismului a prezidat o intreita silnicie, pana cand deplina
incetare a acelei silnicii a avut efect si disparitia lui.
Silnicia unei asupriri sociale si economice. Poporul roman din Transilvania se afla in
jurul anului 1700 cand s-a nascut uniatismul, sub regimul legii Aprobatae Constitutiones care
dispunea ca romanii sa fie tinuti in robie deplina, avand sa plateasca toate darile si prestandu-le
robota. Preotii sau parohii se socoteau printre iobagi, care nume indica servajul; in ceea ce
priveste contributiile, incasarea darilor, precum si alte sarcini. Preotii nu se deosebeau de laici
fiind si ei supusi robiei.
Precum taranii si preotii romani erau considerati si tratati ca iobagi si tolerati,nu ca o
natiune recunoascuta asemenea celor trei natiuni:unguri,sasi,secui, asa credinta ortodoxa nu era

considerata si ea ca tolerata, nefiind socotita ca cele patru religii recepte(catolica, calvina,

luterana si unitariana)
Dupa ce Transilvania a fost ocupata de austrieciin 1687, aceasta trebuia sa contribuie la
cheltuielile indelungatului razboi al Austriri cu turcii(1683-1699), astefle Dieta transilvana a
incarcat pe preotii ortodocsi romani si pe laicii mai instariti cu dari speciale, in vreme ce preotii
religiilor recepte desi aveau salarii mari de la stat erau scutiti de orice impozit.
Apasat de povara acestei grele situatii nu e de mirare ca o parte din clerul ortodox roman
a cceptat unirea cu Roma, cu sentimentul exprimat de episcopul Inocentiu Micu KleinEu si
clerul meu ne-am unit sub conditia de a obtine acele beneficii si foloase
O alta cauza a uniatiei a fost silnicia administrativ-militara a Imperiului habsburgic sub
influenta intereselor politice.
Primul interes provenea din faptul ca dinastia habsburgica din Austria catolica cotropind
Transilvania, a gasit aici o situatie religioasa care nu prezenta pt ea destula siguranta politica. Ca
sa-si asigure dominatia in Transilvania ,Imperiul Habsburgic trebuia sa isi sporeasca
componenta. De aceea odata cu trupele imperiale au venit si iezuitii in anul 1688.
Printr-un memoriu in anul 1697 prin pacea de le Zenta statul catolic ardelean cerea
imparatului sa faca apel la preotii ortodocsi romani ca sa imbratiseze catolicismul, promitandu-le
scaparea de povara darilor. Asadar nu predica superioritatii catolicismului a stat la baza
uniatismului, ci promisiunea unei mai bune stari economice si sociale pt preotii romani.
Rezolutia imperiala voia sa lase impresia ca preotii ortodocsi sunt liberi sa se decida
pentru oricare din cele 4 religii, dar faptul ca, contii calvini Banfi si Bethlen, chemati de imparat
la Viena in anul 1697, pt consultare in problema rezolutii, se opun, e o dovada ca era data in
folosul catolicismului. Imparatul a trimis in secret un ordin generalului Rabutin, comandantul
militar al Transilvaniei, ca preotii romani sa se uneasca decat cu religia catolica.
Al doilea interes urmarit de curtea imperiala prin trecerea romanilor ortodocsi in
dependenta papalitatii a fost ruprea lor din legaturile bisericesti cu romanii din Principate.
Prezenta acestui interes in creearea uniatiei de catre habsburgi e tradata de acuzatia adusa
mitropolitului Atanasie, incepatorul uniatie,la Viena in 1701, ca intretine corespondenta cu

principele Tarii Romanesti, si urmatoarea obligatie ce trebuia sa si-o ia Atanasie a fost la

renuntarea corespondentelor si lepadarea de credinta.
Interesul politic al Casei de habsburg s-a manifestat in masurile severe luate impotriva
tinerilor pe care ortodocsii ardeleni, lipsiti de episcopi,ii trimiteau la episcopiile din Principate
ca sa vina de acolo hirotoniti ca preoti. In rescriptul Mariei Tereza din anul 1747 catre
guvernatorul ardelean se ordona sa se confiste la trecatori toate cartile schismatice ce incearca a
se aduce din Moldova si Valahia.
A treai cauza a uniatiei a fost silnicia iezuitilor si a varfurilor clerului unit. Uniatia s-a
creat si mentinut in Transilvania si prin silnicia exercitata la inceput de iezuiti, iar mai tarziu de
varfurile clerului unit, care au trecut in tabara clerului catolic. Pentru a intelege cum a fost
posibila o silnicie din partea aceasta, nu trebuie sa uitam ca e vorba de timpul cand Biserica
Roamano-Catolica avea inprivinta libertatii religioase o doctrina, care are drept de liberate numai
adevarul, adica invatatura catolica.
Un simbol concentrat al celor trei silnicii ni-l ofera stransa colaborare dintre ofiterii
austrieci,iezuitii, iar mai tarziu de varfurile unite, si agentii fiscali. Preotii castigati pentru unire
de cate ori se loveau in sate de rezistenta credinciosilor ortodocsi aparea prin case insotiti de
ofiterii austrieci si de agentii fiscului pentru a aresta si prada bunurile oamenilor.
Conlucrarea stransa dintre silnicia catolica si silnicia Imperiului habsburgic s-a accentuat
in 1699 cand guvernul austriac si conducerea Bisericii Romano-Catolice vazand ca actiunea
misionarilor iezuiti dependenti de autoritatile ordinului lor, nu poate indupleca poporul roman la
uniatie au hotarat inlocuirea lor cu misionari militari.
Iezuitul Brzenski spune ca misiunile iezuite de propaganda insoteau armata austriaca prin
sate si raspandeau printre preoti decretul imparatului Leopold I

din 14 aprilie 1698 si al

cardinalului Colonici prin care se fagaduiau usurari materiale celor ce vor imbratisa unirea.
Asadar raspandirea decretului imperial facuta de iezuiti insotiti de soldati, era de natura
nu numai sa momeasca pe unii preoti ci sa si bage teama in oameni.
Din intalnirea intre intreita silnicie pe care am amintit-o mai sus si intre rezistenta
romanilor pe langa Ortodoxie, a rezlultat compromisul sau chipul hibridu si consistent al

uniatismului. Unde rezistenta slabea mai mult, intreita silnicie devenea mai indrazneata si inainta
in opera de catolicizare, cum s-a intamplat in unele parti din nordul Ardealului. Cand rezistenta
devenea totala, se prabusea chiar si chipul aparent al unirii.

Subiect 20. Lupta clerului si a credinciosilor din Transilvania pentru apararea

Ortodoxiei, in sec XVIII

In anul 1701 dupa instalarea lui Atanasie in 25 iunie, ca episcop

pentru a servi

catolicismului, romanul Nagyszegi inainta un protest la curtea imperiala in numele preotilor si

credinciosilor ortodocsi din partile Alba-Iuliei, Barsovului si Fagarasului, fapt pentru care
Nagyszegi a platit cu inchisoare de 6 ani.
Romanii din tinutul Brasovului si Fagarasului s-au rupt formal de sub jurisdictia
episopului Atanasie, intrand sub jurisdictia mitropolitului de Bucuresti, apoi de la 1716, de cand
Oltenia a ajuns sub stapanirea Austriei, sub cea a episcopului de Ramnic, iar prin aceasta sub cea
a mitropolitului de Carlowitz.
Dar o vreme a domnnit in popor o confuzie. El nu-si dadea seam ace s-a intamplat,
intrucat preotii nu-I spunea ca nu mai sunt ortodocsi. Dupa ce s-a dumirit o miscare generala de
rezistenta s-a intins in toata transilvania mai ales incepand din 1744. Credinciosii refuzau sa mai
participe la slujbele preotilor uniti, si isi trimiteau tineri sa se hirotoneasca la episcopiile din
Principate. Curtea din Viena a ordonat arestarea acestor preoti si calugari in diferite randuri, ceea
ce echivala cu interdictia cultului ortodox. Astfel a inceput lupta intre romani si autoritatile
imperial, lupta in care poporul n-a putut fi invins niciodata.
Intr-o petitie catre contele Haller, romanii din scaunele Salistei, Miercurii, Sebesului,
Orastiei, declar a in noiembrie 1748 ca nu au fost si nici nu vor sa fie uniti, aceasta au facut-o
cunoscut si imparatesei. Rezultatul cererii catre imparateasa a fost ca li s-a cerut tutoro satelor sa

trimita cate 2 oameni la Sibiu, sa li sa citeasca un rescript al imparatesei, acest rescript citindu-se
in latineste, neintelegand ei ceva, indata trimisii au fost alungati cu batele.
Intr-o alta cerere catre imparateasa, romanii din Ardeal se plang, in august 1750 ca din
toate satele au fost arestati preoti si credinciosi si nu li s-au dat drumul decat dupa ce preotii au
prestat juramant ca nu vor mai savarsii Sf liturghie, cu atat mai putin botezul, sau alte slujbe pana
nu vor trece la unire. Se intelege usor ce urmari dureroase au provenit din aceasta sila, deoarece
in decurs de 7 ani, mai multe mii de persoane au murit nebotezate, nemarturisite si necuminecate.
Indata ce un preot facea aceasta, I se confiscau toate bunurile.
Romanii din Saliste si din Brasov roaga pe mitropolitul din Carlowitz sa intervina pentru
eliberarea preotului Mucenic din Sibiel si taranul Oprea Miclaus, care au fost intemnitati si acolo
au si murit.
Metoda de arestari era cam aceeasi; plutoane de soldati intrau noaptea in sat, legau
strajile, arestau preotii, jefuiau tot din case, luau si vitele, apoi plecau cu preotul sau cu
preoteasa, uneori cu copilul mic in brate.
Ortodocsi romanii mureau in toate partile ca martiri pentru credinta lor, fie impuscati sau
spanzurati, fie in batai si in temnite, insasi Imparateasa Maria trebuia sa recunoasca in rescriptul
din 1760 ca multimea a fost tratata in acel principat al nostru cu moartea si cu mijloace de
cruzime pentru religia de rit grec.
De pe la 1755, au inceput sa se tina adunari cu sute de delegate din numeroase sate. Popa
Cosma din deal, popa Ioan din Aciliu, popa Ioan din Sadu sunt pe rand organizatorii lor. Din
aceste adunari trimit memorii, stabilesc masuri de actiune comuna. De la aceste adunari se
ajunge la 1760 la rascoala lui Sofronie.
Calugarul Sofronie de la Cioara fiind alungat din schitul lui si schitul daramat de armata ,
a inceput sa cutreiere satele Hunedoarei cerand sa se adune cu totii pe la autoritati sis a ceara
libertatea de credinta. Insa el a fost arestat inainte de craciunul anului 1759 si intemninat la
Bobalna. La 12 februarie 1760 vreo 500 de oamenii au atacat temnita din Bobalna si l-au
elibarat.

Calaugarul Sofronie a tinut adunari mari la Zlatna, Abrud, Campeni, pooprul a fost mereu
mobilizat in jurul lui, urmarindu-l dintr-o localitate in alta. Scopul miscarii lui Sofronie era sa
inscrie intr-o lista pe totii ortodoc si sa ceara un episcope orthodox. Insa el a fost arestat iar in
august 1760, dar a fost scapat la portile Zlatnei de mai multe mii de oameni. Miscarea s-a extins
foarte repede in toata Transilvania. Episcopul Petru Aron a scapat numai fugind la sediul
comandantului militar din Sibiu de razbunarea poporului.
O vreme Sofronie s-a miscat suveran in toata Transilvania. In 14 februarie 1761 Sofronie
a convocat un sinod la Alba Iulia, in care cere guvernului iarasi libertatea religiei ortodoxe,
episcop orthodox, restituirea bisericilor si eliberarea celor arestati.
Vazand aceasta miscare curtea din Viena trimite in transilvania pe genralul Bucow, cu
trupe numeroase. In acelasi timp dupa 60 de ani de la desfiintarea Mitropoliei Ortodoxe, le
numeste episcope pe Dionisie Novacovici.
La inceput Bucow promite romanilor implinirea doleantelor lor, dar dupa ce poprul s-a
linistit generalul incepe o actiune si mai crunta si mai sistematica decat cele anterioare. Masurile
generalului erau ingrozitoare cand acesta cu un cinism revoltator a declarat ca va extermina pe
totii romanii din tinutul Bistritei, fiindca nu voiau sa primeasca uniatia.
In Ocna Sibiului, in Saliste romanii declarandu-se ortodocsi nu au vrut sa implineasca
ordinul de a preda biserica preotilor uniti. A trebuit ca companii de soldati sa le ia biserica si s-o
predea episcopului Petru Aron, iar pe fruntasi sa-I aresteze sis a-I supuna la bastoane.
In iulie 1761 in prezenta lui Petru Aron si Dionisie Novacovici, generalul Bucow a luat
cheile celor doua bisericii ortodoxe din Alba Iulia si le-a dat unitilor.
La Cuzdrioara langa Dej generalul Bucow a arestat si judecat pe loc si anume doi oameni
la moarte prin streang si doi la serviciu militar pe viata.
De aceea se poate spune ca adevaratul intemeietor al uniatiei a fost aceste general
austriac, cu tunurile si cu dragonii sai.
Romanii ortodocsi nemaiputand suporta persecutiile religioase din acel timp, emigrau in
tarile romane cu zecile de mii. Calugarului Sofronie i-au urmat in Muntenia un numar asa de

mare incat au poulat vreo 50 de stae. In 1773 emigrarile luau astfel de proportii, ca romanii din
Principate strigauToata Transilvania vine la noi .
Ortodoxia ardeleana trebuia strangulate in intregime, chiar cu ajutorul episcopului
administrator orthodox. In anul 1768 a fost numit ca episcop administrator orthodox Ioan
Gheorghevici, episcop de Varset, cu indicatia sa ramana la sediul episcopiei lui sis a mearga
cateodata vara in Transilvania, cand poporul e ocupat cu muncile agricole. Gheorghevici nu a
putut veni in Transilvania caci a fost ales mitropolit la Carlovit, iar in 1771 a fost numit episcope
administrator in Transilvania, Sofronie Chirilovici. Si acesta a primit aceleasi indicatii.
Dar cu venirea imparatului Iosif al II-lea la tronul imperial, se instaureaza, cel putin,
pentru un timp o era mai blanda. La 8 noiembrie 1781, noul imparat emite edictul de toleranta,
prin care este desfiintata pedepsirea ca apostati a celor ce parasesc uniatia.
Cat de putina a fost acceptata uniatia chiar de taranii militarizati, o dovedeste faptul ca
dupa 1781 cand imparatul Iosif da edictul de tolerant, acestia revin in masa la Ortodoxie atat in
zona Fagarasului cat si in tinutul Hategului.

Subiect 21. Istoricul Arhiepiscopiei Ortodoxe Romane a Vadului,

Feleacului si Clujului

Cu opt decenii si jumatate in urma au reinviat vechile Eparhi de Vad si Feleac, cu sediul
la Cluj sub denumirea de Episopia Ortodoxa Romana a Vad, fel, si Clujului(1921). Episcopia
vadului a fost intemeiata de marele domnitor molodovean Stefan cel Mare si Sfant, precum si
Mitropolia din Feleac, contemporana celei dintai. Din cauza condiitilor vitrege cele doua Eparhii
au fost desfiintate de catre autoritatile maghiare calvine ale vremii. Asadar mitropolitii
Transilavaniei, care si-au avut sediul la Feleac (desfiintat in secXV), s-au mutat din loc in loc
astfel ca centrele lor au fost Manastirea Prislop, Geoagiu, Lancram si Alba-Iulia,inainte de a
ajunge aici biruitor Mihai Viteazul.

Pana in 1698 credinciosi transilvaneni au fost sub obladuirea duhovniceasca a

mitropolitului ortodox de Alba Iulia. Prin trecerea unei parti a romanilor din Transilvania la
unirea cu Biserica Romei, in frunte cu mitropolitu Atanasie, a incetat existenta ierarhiei
superioare ortodoxe din aceste tinuturi. Vreme de 6 decenii ortodocsi transilvaneni au ramas fara
episcop, dar in 1761 ei au obtinut dreptul de a avea un ierarh in fruntea lor, dar de neam sarb.
Abia in 1811 ajunge in fruntea Bisericii Ortodoxe din Transilvania un vladica de neam roman
Vasile Moga, care a pastorit pana in 1864. In locul sau a fost numit in 1846 ca vicar general
Arhim. Andrei Saguna, ca din 1848 sa fie ales si hirotonit in rangul de episcop. La scurt timp
dupa alegere inca din 1850 a inceput demersurile pentru inaltarea Episcopiei din Sibiu la rang de
mitropolie, fapt intamplat in 1864.
Actul care a impulsionat relizarea visului lui Andrei Saguna, de a fi o Episcopie la Cluj, a
fost Unirea Transilavaniei cu Romania la 1 Dec 1918. Unul dintre cei mai activi reprezentanti
clerici pt infiintarea Episcopiei la cluj a fost Arhim. Nicolae Ivan, care prin eforturile sale, s-a
ajuns la infiintarea unui Consistoriu Eparhial la Cluj in 1919.
Dupa indeplinirea formalitatilor de reinfiintare in 1921, a avut loc alegerea intaiului
episcop ortodox la Cluj in persoana Arhim. Nicolae Ivan. Ajuns in fruntea episcopiei la o varsta
destul de inaintata(66ani), a desfasurat o bogata activitate; intameierea unor institutii si sectoare
de baza ale Eparhiei, zidirea Catedralei(1923-1933), Institutul Teologic Universitar din Cluj,
tipografia Renasterea, in acelasi timp a cumparat 20 de cladiri in Cluj carora le-a dat o destinatie
bisericeasca.
Urmasul sau, episcopul Nicolae Colan(1936-1957), a continuat activitatea antecesorului
sau, dar avand si el realizari proprii: inaltarea unei cladiri pentru fostul Institut Teologic;
apromovat, la acelasi institut cadre didactice de valoare(a predat Studiul Noului testament); a
tiparit carti proprii; a infiinatat liceele de baieti si de fete din Cluj; a intemeiat scoala de cantareti
bisericesti din Nuseni; a dat fiinta seminarului Teologic Ortodox din Cluj in anul 1952; a finalizat
iconostasul din catedrala; a fost un carturar de seama, iar in vremi de restrictie in 1940-1944 a
dus o viata de martir.
I-a urmat in scaun Episcopul Teofil Herinianu(1957-1992), din 1973 Arhiepiscop, odata
cu ridicarea la rang de Arhiepiscopie a Eparhiei Vadului Feleacului si Clujului. A condus Eparhia

Clujuli in plina perioada comunista, cu mari restrictii si pericole pentru Biserica, dar s-a bucurat
si de primii zori ai democratiei din tara noastra. A construit caminul preotesc si si o cladire pentru
Seminarul Teologic Ortodox; a fost ctitorul a doua capele din Cluj; a promovat cadre didactice de
valoare la Seminarul Teologic Ortodox din Cluj; a avut un rol insemnat la reinfiintarea
Institutului Teologic Universitar din Cluj napoca in anul 1990; a sustinut publicarea de carti
bisericesti si laice in perioada comunista; sub el s-au ridicat zeci de lacasuri de cult. In aceste
activitati a fost ajutat dupa 1973 de Episcopii vicari Iustinian Chira-Maramuresanul si Irineu
Pop-Bistriteanul
Arhiepiscopul Teofil a fost cunoscut ca slujitor de inalta tinuta duhovniceasca, de bun
talmacitor al Sfintei Scripturi, dar si de simbol al refacerii unitatii religioase a romanilor
transilvaneni dupa anul 1948.
Cel de-al patrulea ierarh eparhiot al eparhiei noastre este IPS Arhiepiscop si Mitropolit
Bartolomeu Anania din 1993 pana in anul 2011, in cei 18 ani de arhierie a avut realizari
impresionante; aparitia a numeroase carti bisericesti si laice, in Ed Arhidiecezana,iar mai apoi in
ed Renasterea; tiparirea a multor carti din Sfanta Scriptura, in varianta talamacita de IPS
Arhiepiscop Bartolomeu; finalizarea traducerii intregii Biblii tiparita in 2001, o opera
monumentala a epocii noastre; a intemeiat postul de radio Renasterea, la centrul eparhial;
Pentru intreaga activitate carturareasca I s-a acordat titlul de Doctor Honoris causa al
uniersitatii Babes Bolyai din Cluj Napoca, precum si al universitatii de Medicina si Farmacie
Iuliu Hatieganu.
IPS Bartolomeu a pus piatra de temelie a multor lacasuri de cult, iar numarul manastirilor
a crescut de la 8 la 21; a infiintat al doilea post de episco-vicar, in care a fost numit Arhim. Vasile
Flueras cu titlul de Somesanul; a infiintat doua protopopiate la Gherla si in Cluj-Napoca; a dat
fiinta sectorului misionar- social , de pe urma caruia beneficiaza cei saraci.
Infiintarea Mitropoliei la Cluj in 4 noiembrie 2005 este un lucru foarte important pe care
l-a facut Mitropolitul Bartolomeu Anania.
Mitropolitul Bartolomeu in activitatea sa a fost ajutat de cei doi episcopi vicari Prea
Sfintitul Episcop Dr. Irineu Pop-Bistriteanul, caruia I s-a incredintat mai mult sectorul cultural,

indeosebi scolile teologice din Cluj, unde a fost si profesor la disciplina Teologie Morala. Prea
Sfintitul Episcop-vicar Vasile Somesanul I s-a incredintat conducerea Sectorului misionar-social.
Literat, teolog, traducator si orator de seama, IPS Bartolomeu s-a numarat intre carturarii
de frunte ai tarii noastre pana cand a trecut la Domnul in 31 ianuarie 2011.
Al cince-lea ierarh al Mitropoliei Clujului este IPS Andrei Andreicut care este intronizat
in data de 25 martie, de sarbatoarea Bunei- Vestiri, in scaunul mitropolitan.
IPS Arhiepiscop si Mitropoli Andrei Andreicut s-a nascut la 24 ianuarie in anul 1949, in
satul Oarta de Sus Jud Maramures. In anul 1990 a fost ales si hirotonit arhiereu-vicar pentru
episcopia Alba-Iulia, iar din luna iunie aceluiasi an a devenit episcop titular.