Programa examenului de capacitate pentru personalul clerical

din cadrul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului

Examen oral
Subiecte rezolvate

Cluj-Napoca
2012

1
 Programa examenului de capacitate pentru personalul clerical
Examen oral

1. Cultele recunoscute de Stat în România

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ
EPISCOPIA ORTODOXĂ SÂRBĂ DE TIMIŞOARA
B I S E R I C A R O M A N O - CATOLICĂ
BISERICA ROMÂNÂ UNITĂ CU ROMA, GRECO-CATOLICĂ
A R H I E P I S C O P I A B I S E R I C I I A R M E N E 6.
BISERICA CREŞTINĂ RUSĂ DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
BISERICA REFORMATĂ DIN ROMÂNIA
BISERICA EVANGHELICĂ C.A. DIN ROMÂNIA
BISERICA EVANGHELICĂ LUTHERANĂ DIN ROMÂNIA
BISERICA UNITARIANĂ DIN TRANSILVANIA
U N I U N E A B I S E R I C I L O R C REŞTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
BISERICA CREŞTINĂ DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA-UNIUNEA
BISERICILOR CREŞTINE DUPĂ EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
BISERICA EVANGHELICĂ ROMÂNĂ
UNIUNEA PENTICOSTALĂ
BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂDIN ROMÂNIA
BISERICA CREŞTINĂ ADVENTISTĂ DE ZIUA A ŞAPTEA DIN ROMÂNIA
FEDERAŢIA COMUNITĂŢILOR EVREIEŞTI DINROMÂNIA
C U LT U L M U S U L M A N
ORGANIZAŢIA RELIGIOASĂ MARTORII LUI IEHOVA
a. Relaţiile dintre Biserică şi Stat. Raporturile preotului cu autorităţile de stat.
Preotul şi politica
(1) Statul român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social
-caritabil, cultural şi de parteneriatsocial, precum şi statutul lor de factori ai păcii soc
iale.
(2) Statul român recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe Române şi al
celorlaltor biserici şi culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii
româneşti.
Art. 8.
–(1)Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele seorganizează şi
funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom,
potrivit propriilor statute sau coduri canonice.
(2) De asemenea, sunt persoane juridice şi părţile componente ale cultelor, aşa cum sunt
menţionate în statutele sau codurile canonice proprii, dacă îndeplinesc cerinţele prevăzute
în acestea.

2
(3) Cultele funcţionează cu respectarea prevederilor legale şi în conformitate cu propriilestatute
sau coduri canonice, ale căror prevederi sunt aplicabile propriilor credincioşi.(4)
Denumirea unui cult nu poate fi identică cu cea a altui cult recunoscut în România.
Art. 9.
–
(1) În România nu există religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţăreligioasă
sau ideologie atee.

(2) Cultele sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale,
nuva promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de
vreun cult.
(3) Autorităţile publice cooperează cu cultele în domeniile de interes comun şi sprijină
activitatea acestora.
(4) Statul român prin autorităţile publice abilitate, sprijină activitatea spiritual culturală
şisocială în străinătate a cultelor recunoscute în România.(5) Autorităţile publice centrale
pot încheia cu cultele recunoscute parteneriate în domeniile de interes comun, cât şi
acorduri pentru reglementarea unor aspecte specificetradiţiei cultelor, care se supun
aprobării prin lege.
Art. 10.
–
(1) Cheltuielile pentru întreţinerea cultelor şi desfăşurarea activităţilor lor se voracoperi,
în primul rând, din veniturile proprii ale cultelor, create şi administrate înconformitate cu
statutele lor.
(2) Cultele pot stabili contribuţii din partea credincioşilor lor pentru susţinerea
activităţilor pe care le desfăşoară.
(3) Statul promovează sprijinul acordat de cetăţeni cultelor prin deduceri din impozitul
pevenit şi încurajează sponsorizările către culte, în condiţiile legii.(4) Statul sprijină, la
cerere, prin contribuţii, în raport cu numărul credincioşilor cetăţeniromâni şi cu nevoile
reale de subzistenţă şi activitate, salarizarea personalului clerical şineclerical aparţinând
cultelor recunoscute. Statul sprijină cu contribuţii în cuantum maimare salarizarea
personalului de cult al unităţilor de cult cu venituri reduse, în condiţiile
stabilite prin lege.
(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să
contribuie la cheltuielile unui cult religios.(6) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere,
de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind funcţionarea unităţilor de
cult, pentru reparaţii şi construcţiinoi, în raport cu numărul credincioşilor, conform
ultimului recensământ, şi cu nevoile
reale.
(7) Statul sprijină activitatea cultelor recunoscute şi în calitate de furnizori de servicii
sociale.
(8) Autorităţile publice asigurăoricăror persoane, la cerere, dreptul de a fi consiliat
potrivit propriilor convingeri religioase prin înlesnirea asistenţei religioase.
Art. 11.

3
–Sprijinul statulu
i constă şi în acordarea de facilităţi fiscale, în condiţiile legii.
Art. 12.
–
Utilizarea fondurilor băneşti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale,precum şi
respectarea destinaţiei bunurilor primite în proprietate sau folosinţă de laautorităţile
publice locale sau centrale se supun controlului statului.
Art. 13.
–
(1) Raporturile dintre culte, precum şi cele dintre asociaţii şi
grupuri religioase se
desfăşoară pe baza înţelegerii şi a respectului reciproc.
(2) În România sunt interzise orice
forme, mijloace, acte sau acţiuni de defăimare şi învrăjbire religioasă, precum şi ofensa
publică adusă simbolurilor religioase.(3) Împiedicarea sau tulburarea libertăţii de
exercitare a unei activităţi religioase, care sedesfăşoară potrivit legii, se pedepseşte
conform dispoziţiilor legii penale.
Art. 14.
–
(1) Fiecare cult trebuie să aibă un organism naţional de conducere sau de
reprezentare.
(2) Unităţile de cult, inclusiv filialele lor fără personalitate juridică, se înfiinţează şi
seorganizează de către culte potrivit propriilor statute, regulamente şi coduri canonice.(3)
Înfiinţarea unităţii de cult trebuie să fie comunicată, spre evidenţă, Ministerului Culturiişi
Cultelor.

5
(4) Unităţile de cult nou înfiinţate ca persoane juridice pot solicita şi primi sprijin
financiar, în condiţiile legii.
Art. 15.
–
Sigiliile şi ştampilele folosite de către un cult sau de către o unitate locală de culttrebuie
să conţină şi denumirea oficială sub care cultul a fost recunoscut, sau iniţialele
acestuia.
Art. 16.
–
(1) Cultele recunoscute pot folosi, în desfăşurarea activităţilor lor, orice limbăconsideră
de cuviinţă. Evidenţa financiar
-
contabilă se va ţine şi în limba română.(2) În relaţiile oficiale cu autorităţile statului,
cultele recunoscute folosesc limbaromână.

2. Principiile fundamentale ale administraţiei bisericeşti parohiale

4
 a. Principiul conducerii întregii administraţii a Bisericii de către un organ
colegial-central: Sfântul Sinod
b. Principiul subordonării
c. Principiul participării credincioşilor la realizarea administraţiei bisericieşti
d. Principiul egalităţii în drepturi şi îndatoriri a tuturor credincioşilor
e. Principiul conducerii colegiale sau a muncii în echipă
f. Principiul canonicităţii şi legalităţii în administraţia bisericească
g. Principiul cointeresării în activitatea organelor din administraţia
bisericească
3. Organele administrative bisericeşti parohiale. Atribuţiile lor
a. Consiliul Parohial
 Întocmeşte bugetul parohiei
 Ia hotărâri cu privire la zidirea, repararea şi înzestrarea bisericii, a casei
parohiale şi a altor clădiri parohiale
 Hotărăşte înfiinţarea de fonduri cu scop bisericesc, cultural şi filantropic
şi stabileşte normele privind adunarea mijloacelor băneşti necesare
parohiei
 Administrează averea parohială
 Fixează cuantumul maxim al taxelor benevole de cult în favoarea
parohiei
 Înzestrează biserica cu icoane, odăjdii, obiecte sfinţite şi cele necesare
serviciului religios
 Verifica casa epitropiei
 Alcătuieşte la sfârşitul anului raportul general privind mersul treburilor
parohiale
b. Parohul
 Aduce la îndeplinire toate dispoziţiile statutului şi regulamentelor
bisericeşti în ceea ce priveşte parohia
 Reprezintă parohia în justiţie, în faţa autorităţilor, personal sau prin
delegaţi
 Convoacă şi prezidează Adunarea Parohială şi Consiliul Parohial
 Aduce la îndeplinire dispoziţiile organelor superioare
 Îngrijeşte de aducera la îndeplinire a hotărârilor Adunării Parohiale şi a
Consiliului Parohial
 Ţine registru despre parohieni
 Controlează administrarea averii bisericeşti
 Întocmeşte şi ţine la zi inventarul averii parohiale
c. Epitropul
 Administrează averea mobilă şi imobilă a parohiei în conformitate cu
hotărârile Adunării Parohiale şi a Consiliului parohiale
 Păstrează într-un seif banii şi hârtiile de valoare ale parohiei
 Ţine registru de venituri şi cheltuieli
5
  Prezintă la sfârşitul anului un raport documentat asupra veniturilor şi
cheltuielilor
 A îngriji edificiile bisericeşti şi a altor bunuri bisericeşti
 A încasa sumele cuvenite parohiei şi a face plăţile curente cu aprobarea
parohului
4. Când şi cum întocmeşte preotul paroh execuţia bugetară şi bugetul?
Execuţia bugetară se întocmeşte la încheierea perioadei de gestiune şi anume la
sfârşitul anului calendaristic, parohul întocmeşte următoarele formulare tipizate:
a. Situaţia mijloacelor fixe pe categorii
b. Situaţia materialelor, obiectelor de inventar de mică valoare sau de scurtă durată,
animalelor şi produselor
c. Bugetul de venituri şi cheltuieli
 Se întomeşte pe formular tipizat ( formularul folosit şi la întocmirea
bugetului de venituri şi cheltuieli – prevederi sau planul de venituri şi
registrul general de venituri şi cheltuieli
 Înainte de a întocmi bugetul de venituri şi cheltuieli realizat la 31
decembrie este necesar ca parohul să întocmească execuţia bugetară
trimestrială
d. Darea de seamă privind activitatea organelor de conducere parohiale în cursul
anului încheiat
e. Planul de activitate a organelor parohiale pentru anul viitor
f. Bugetul de venituri şi cheltuieli
5. Registrele folosite de preot în activitatea administrativă de la parohie. Completarea lor
 Registrul chitanţier cuprinde chitanţele numerotate cu următoarele
elemente: parohia, chitanţa nr, data, am primit de la, suma de lei, adică,
reprezentând, casier
 Registrul de casă are următoarea ruricatură: parohia, registrul de casă pe
anul, nr.crt, felul actului de casă, numărul actului, data, explicaţia,
intrări, ieşiri, sold, sold CEC, simbol art. Bugetar La sfârşitul anului se
completează soldul la începutul anului, încasări în cursul anului, total
încasări, plăţi în timpul anului, sold la 31 decembrie, depuneri la bancă
în contul nr....., semnături paroh, epitrop, membri consiliului
 Registrul general de venituri şi cheltuieli are următoarele rubrici: nr.crt,
data, număr act justificativ, natura încasărilor, respectiv a plăţilor,
încasat lei, cheltuit lei, observaţii
 Registrul ordine de plată cuprinde ordinele de plată în două exemplare,
din care un exemplar se ataşează la actele justificative şi un exemplar
rămâne la cotor. Are următoarele rubrici: ordin de plată nr., dispoziţia de
plată: epitropia va plăti lui:… , suma lei, suma în litere, scopul plăţii,
data, semnaturile:paroh, epitrop delegate al consiliului parochial,
primitor, L.S.
 Registrul dispoziţie de încasare (respectiv plată) se utilizează în
6
 raporturile parohiei cu banca şi are următoarea rubricatură: nr.crt, data,
dispoziţia de (plată, încasare)nr…., banca plătitorului, banca
beneficiarului, suma în litere, data şi felul documentelor anexate, scopul
plăţii, termen de plată, data primirii la banca plătitorului, debit cont nr.,
credit cont nr., lei in cifre, penalităţi pentru…. Zile, lei…, data, ştampila
şi semnăturile de înregistrare la bancă, Ştampila, semnătura emitentului
– se încheie în 3 exemplare
 Registrul partizi venituri, respectiv cheltuieli cu rubricile: Eparhia,
protopopiatul, parohia, registrul de partizi, evaluări iniţiale prin bancă,
majorări de evaluări, paragraf, articol, denumirea venitului, data, nr
actului, explicaţia, suma încasată, suma restituită
 Registrul materiale
 Registrul inventar pe categorii de bunuri
 Registru de evidenţă a registrlor chitanţier
 Registrul numerelor de inventar
 Registrul unic de evidenţă a credincioşilor
 Registre matricole: botezaţi, cununaţi, bunei învoiri, morţilor
 Condică
 Registrul , delegaţii de serviciu
Reglementările privind ridicarea noilor construcţii parohiale
Hotărârea cu privire la zidirea, repararea şi înzestrarea bisericii , a casei parohiale, şi a
altor clădiri intră în competenţa Consiliului Parohial, cu aprobarea Adunării Parohiale,
organul deliberativ în parohie .
Parohul răspunde de respectarea legilor cu privire la investiţii, de aplicarea normelor
tehnice legale şi de aplicarea legilor bisericeşti în ce priveşte angajarea , executarea şi
acoperirea cheltuielilor impuse de lucrările de investiţii
Constatarea necesităţii, posibilităţii şi oportunităţii lucrării de investiţie de către Consiliul
Parohial şi aprobarea Adunării Parohiale întrunită în şedinţă extraordinară
Procesele verbale de constatare şi aprobaare ale Consiliului parohial şi a Adunării
Parohiale, însoţite de un raport întocmit de paroh , cu adresă se trimit la protopopiat
pentru a se atesta necesitatea şi oportunitatea lucrărilor . Protopopiatul trimite cele patru
documente care includ şi raportul de atestare a necesităţii şi oportunităţii investiţiei
După obţinerea avizului de principiu din partea centrului eparhial , prin protopopiat
oficiul parohial solicită întocmirea Studiului de fezabilitate şi a proiectului de execuţie
Pe parcursul Studiului de fezabilitate şi Proiectului de execuţie parohia va solicita toate
avizele şi acordurile necesare
Consiliul Parohial examinează documentaţia, iar adunarea parohială aprobă, încheindu-se
un proces-verbal
Studiul de fezabilitate, Proiectul tehnic, Procesele verbale de însuşire şi aprobare ale
Consiliului şi Aduării Parohiale se trimit cu raport prin adresa la protopopiat, spre a fi
înaintate la Centrul Eparhial spre avizare şi aprobare

7
După aprobarea documentaţiei de Consiliul Eparhial , Centrul eparhial solicită emiterea
autorizaţiei de construcţie
După primirea documentaţiei aprobate , parohia procedează la angajarea unui constructor
autorizat sau demarează la execuţia lucrărilor prin regie proprie
După terminarea lucrărilor se face recepţia acestora
După recepţie bunul se înscrie în inventarul parohiei, mai apoi în cartea funciară

Reglementările privind intervenţiile asupra monumentelor istorice. Norme de păstrare a

bunurilor ce fac parte din patrimoniul cultural eclesial
Hotărârea cu privire la zidirea, repararea şi înzestrarea bisericii , a casei parohiale, şi a
altor clădiri intră în competenţa Consiliului Parohial, cu aprobarea Adunării Parohiale,
organul deliberativ în parohie .
Parohul răspunde de respectarea legilor cu privire la investiţii, de aplicarea normelor
tehnice legale şi de aplicarea legilor bisericeşti în ce priveşte angajarea , executarea şi
acoperirea cheltuielilor impuse de lucrările de investiţii
Constatarea necesităţii, posibilităţii şi oportunităţii lucrării de investiţie de către Consiliul
Parohial şi aprobarea Adunării Parohiale întrunită în şedinţă extraordinară
Procesele verbale de constatare şi aprobaare ale Consiliului parohial şi a Adunării
Parohiale, însoţite de un raport întocmit de paroh , cu adresă se trimit la protopopiat
pentru a se atesta necesitatea şi oportunitatea lucrărilor . Protopopiatul trimite cele patru
documente care includ şi raportul de atestare a necesităţii şi oportunităţii investiţiei
După obţinerea avizului de principiu din partea centrului eparhial , prin protopopiat
oficiul parohial solicită întocmirea Studiului de fezabilitate şi a proiectului de execuţie
Pe parcursul Studiului de fezabilitate şi Proiectului de execuţie parohia va solicita toate
avizele şi acordurile necesare
Consiliul Parohial examinează documentaţia, iar adunarea parohială aprobă, încheindu-se
un proces-verbal
Studiul de fezabilitate, Proiectul tehnic, Procesele verbale de însuşire şi aprobare ale
Consiliului şi Aduării Parohiale se trimit cu raport prin adresa la protopopiat, spre a fi
înaintate la Centrul Eparhial spre avizare şi aprobare
După aprobarea documentaţiei de Consiliul Eparhial , Centrul eparhial solicită emiterea
autorizaţiei de construcţie
După primirea documentaţiei aprobate , parohia procedează la angajarea unui constructor
autorizat sau demarează la execuţia lucrărilor prin regie proprie
După terminarea lucrărilor se face recepţia acestora
După recepţie bunul se înscrie în inventarul parohiei, mai apoi în cartea funciară
Toate aceste proceduri se desfăşoară doar cu avizul emis de Ministerul Culturii şi Cultelor , prin proiectanţi
autorizaţi, precum şi executanţi autorizaţi

Reglementările privind lucrările de pictare şi repictare a bisericii

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, nr. 11.236/1986:
Cu privire la pictura bisericească, preotul paroh trebuie să aibă în vedere respectarea
următoarelor norme:

8
- să nu se aducă modificări picturilor din bisericile monumente istorice sau din bisericile
mai noi, cu prilejul restaurării lor;
- să fie păstrate intacte tablourile votive ale ctitorilor, tabloul Chiriarhului locului, precum
şi cele ale altor ierarhi, atunci când se restaurează pictura, atât în bisericile monumente
istorice, cât şi în cele obişnuite;
- să se păstreze intact, cu prilejul unei restaurări, programul iconografic pictural referitor
la tabloul votiv al ctitorului şi ierarhului;
- să nu se înlocuiască tabloul cu chipul ierarhului sub care s-a pictat sau s-a sfinţit
biserica, cu cel din timpul căruia se face restaurarea;
- să nu se picteze chipul ierarhului în timpul căruia s-a restaurat pictura, alături de cel în
timpul căruia s-a zidit şi pictat biserica respectivă; numele ierarhului în timpul căruia s-a
făcut restaurarea se poate scrie în pisanie;
- să nu se anuleze pisania veche cu prilejul restaurării unor picturi, ci ea să fie repusă în
valoare;
- se poate face totuşi şi o altă pisanie;
- să se menţioneze în descrierea iconografică a devizelor de restaurare a picturii cine este
trecut în tabloul votiv;
- să se reproducă întreg conţinutul pisaniei; Centrele eparhiale vor avea un dosar cu
fotografii ale tablourilor votive şi ale pisaniilor existente în toate bisericile din eparhie;
- să se interzică cu desăvârşire pictarea în biserici a chipului preoţilor sau al membrilor
Consiliului parohial, în locul ctitorilor, aceştia putând fi menţionaţi în pisanie sau în alt
loc în pridvor;
- să se interzică cu desăvârşire a se scrie numele donatorilor de icoane sau scene în
biserică,
numele acestora putând fi trecut în pisanie sau într-un pomelnic permanent al bisericii şi
în documentul întocmit cu prilejul sfinţirii bisericii; Centrele eparhiale vor semnala
Comisiei de pictură bisericească toate cazurile de încălcare a erminiei bisericeşti, cu
prilejul restaurării sau picturii din nou, pentru luarea de măsuri;
- să nu se execute lucrări de pictură cu pictori neautorizaţi, cei vinovaţi căzând sub
incidenţa prevederilor regulamentare;
- devizele de pictură să fie întocmite cu multă exigenţă şi pe bază de date reale, spre a se
evita devizele suplimentare, care nu vor fi admise decât în cazuri cu totul excepţionale şi
în proporţie de maximum 20% din valoarea devizului;
- să se respecte întru totul preţurile stabilite de Comisia de Pictură Bisericească şi
aprobate de Permanenţa Consiliului Naţional Bisericesc;
- Centrele eparhiale să urmărească dacă devizele şi suplimentările de devize au fost
supuse
aprobării organelor parohiale şi dacă procesele verbale sunt întocmite cu respectarea
prevederilor art. 62 din Statutul B.O.R.27;
- pictorii care întocmesc devize cu date eronate vor fi sancţionaţi conform prevederilor
din Instrucţiuni; la adjudecarea lucrărilor prin licitaţie sau concursuri, cu sau fără premii,
la bisericile monumente istorice şi la bisericile obişnuite, să se respecte întru totul
procedura prevăzută de cap. III, IV şi V din Instrucţiuni.

9
- adjudecarea lucrărilor se va face prin licitaţie potrivit prevederilor legale;
- Comisia de Pictură Bisericească va aproba unui pictor o singură lucrare sau cel mult a
doua lucrare, dacă la o biserică lucrează în sezonul cald şi la alta în sezonul rece, cu
acceptarea scrisă a preoţilor parohi de la ambele parohii;
- să se întocmească obligatoriu contract între parohia beneficiară şi pictorul executant, în
care pe lângă obligaţiile reciproce şi, în special, pe lângă cea de a respecta prevederile din
deviz, să fie menţionate şi persoanele de pe şantier, ucenici sau stagiari, care trebuie să fie
obligatoriu în evidenţa Comisiei de Pictură Bisericească; un exemplar din acest contract
va fi înaintat acestei Comisii; pictorul contractant al lucrării va fi prezent permanent pe
şantier şi va executa personal lucrarea, ucenicii şi stagiarii ajutând la lucrările auxiliare
(fonduri, chenare, draperii etc.), potrivit priceperii şi puterii lor de muncă;
- după pictarea Sfântului Altar, se va face recepţie parţială de către delegatul Centrului
eparhial şi un pictor autorizat care dă recomandări cu privire la continuarea lucrării. La
solicitarea Centrului eparhial sau a pictorilor executanţi, Comisia de Pictură Bisericească
va delega un pictor pentru a analiza situaţia de pe şantierul respectiv, împreună cu
delegatul Eparhiei, dând îndrumările cuvenite pentru remedierea deficienţelor constatate,
îndrumări care sunt obligatorii, încheindu-se un proces verbal care va fi depus la Comisia
de Pictură Bisericească cu raport de cele constatate. Cu acest prilej se va verifica pe
şantier modul cum se respectă devizul şi contractul, componenţa echipei de pe şantier
(dacă sunt cei prezenţi în contract), calitatea tehnică şi artistică a lucrării şi situaţia
legalităţii plăţilor făcute;
- recepţiile definitive se vor face de către Centrul eparhial împreună cu un delegat al
Comisiei de Pictură Bisericească sau cu un pictor autorizat din zonă, acesta din urmă
raportând cele constatate la recepţie cu privire la calitatea lucrării;
- în cazul în care se vor constata incorectitudini, pictorul delegat va fi sancţionat conform
Instrucţiunilor, putându-i-se ridica şi autorizaţia; un exemplar din procesul verbal de
recepţie definitivă va fi înmânat Comisiei de Pictură Bisericească;
- fondul premial prevăzut în deviz, care nu este un drept legal pentru munca prestată, ci o
apreciere materială pentru o lucrare de foarte bună calitate, se va acorda numai de
Comisia de recepţie definitivă şi numai la sfârşitul lucrării, cu multă exigenţă şi numai
pentru lucrările care îndeplinesc condiţiile de mai sus;
- Comisia de Pictură Bisericească va depune mai multă exigenţă în autorizarea pictorilor
şi
zugravilor bisericeşti, precum şi la promovarea lor în categorii superioare.
6. Opera socială şi de caritate a Bisericii Ortodoxe, în contemporaneitate. Elemente ale
diaconiei locale
A. Programe social-caritative şi culturale ale Sectorului (cantine sociale, cabinete
medicale, librării, cămine pentru persoane vârstnice, biblioteci, ateliere de icoane pe
sticlă,
centre de zi, centre de îngrijiri paliative, cercuri de pictură, programe de integrare şi
reintegrare
socială, de consiliere, de ajutor alimentar şi farmaceutic).
B. Programele parohiale

10
I. Cantine sociale – Legea nr. 208/1997 privind cantinele de ajutor social:
Art. 1 - (1) Cantinele de ajutor social sunt unităţi publice de asistenţă socială, cu
personalitate juridică, care funcţionează în subordinea consiliilor locale şi îşi desfăşoară
activitatea potrivit prevederilor prezentei legi.
(2) Cantinele de ajutor social prestează servicii sociale gratuite sau contra cost
persoanelor aflate în situaţii economico-sociale sau medicale deosebite.
II. Programe de ajutor alimentar (acest program presupune distribuire de alimente şi
hrană
caldă).
III. Centre de zi – Legea nr. 47/8 martie 2006 privind sistemul naţional de asistenţă
socială:
Art.12 - (2) Centrele de zi şi rezidenţiale reprezintă aşezăminte în care serviciile sociale
sunt acordate de către personal calificat şi care dispun de infrastructura adecvată
furnizării
acestora; în centrele rezidenţiale persoana este găzduită mai mult de 24 de ore.
IV. Cabinete medicale (se vine în întâmpinarea nevoilor persoanelor care nu pot
beneficia de asistenţă medicală datorită faptului că nu cotizează la sistemul de asigurări
sociale de sănătate, precum şi a celor care au venituri insuficiente).
V. Locuinţe protejate (găzduirea gratuită a persoanelor defavorizate pe durată
determinată sau nedeterminată).
VI. Centre educaţionale (copiii defavorizaţi beneficiază de consiliere, activităţi
educative,
recreative, spirituale, caritabile, meditaţii gratuite).
VII. Centre de îngrijire şi asistenţă pentru vârstnici (cămine de bătrâni care oferă
adăpost şi îngrijire).
VIII. Burse şi ajutoare financiare oferite de parohii:
- Burse oferite de parohii unor elevi şi studenţi;
- Ajutoare financiare oferite de parohii.
IX. Alte programe (activităţi corale, pelerinaje, consiliere juridică, psihologică,
cadastrală,
medicală).
7. Cine are voie să intre în altarul bisericii ortodoxe? Norme canonice şi reglementări
liturgice referitoare la amenajarea şi întreţinerea curăţeniei în Sfântul Altar
Mirenii nu au voie să intre în Altar, conform canonului 69 de la Sinodul VI ecumenic,
nici femeile, dar au voie să intre în altar călugării şi călugăriţele.
8. Ce este antimisul? Rostul şi semnificaţia lui
Sfântul antimis este o bucată de pânză de in ori de mătase , în formă de pătrat, cu
laturile de 50-60 cm, având pe ea imprimată scena pregătirii pentru înmormântare a
trupului Domnului şi conţinând părticele din moaşte de sfinţi. Antimisul este deci
înlocuitor mobil al Sfintei Mese, care în vechime se numea jertfelnic, sau altar , dat
fiind că pe el se pun , de fapt şi se sfinţesc cinstitele Daruri, adică se săvârşeşte Sfânta
Liturghie..Ca idee şi funcţie , antimisele de azi înlocuiesc deci acele vechi altare

11
 mobile , care au dipărut din uzul ritului ortodox . Sub forma şi dimensiunile lor de azi
antimisele apare ceva mai târziu şi anume prin secolele VII-VIII, folosirea şi
răspândirea lor fiind mai favorizată în perioada iconoclasmului, sec VIII-IX, când
ortodocşii izgoniţi din bisericile comune de către iconoclaşti, erau nevoiţi să
săvârşească Liturghia, în alte locaşuri, ori sub cerul liber, slujindu-se pentru aceasta de
antimise..
În forma de azi, antimisul este în acelaşi timp o dedublare a vechiului iliton, adică
a acelei pânze sau bucăţi de pânză care se aşternea peste vechile altare creştine, fie ele
fixe, fie ele mobile, iar la nevoie acopereau cu ea Sfintele Daruri ori se înveleau când
trebuiau transportate în alt loc . Ilitonul s-a păstrat până azi, el stând întodeauna pe
Sfânta Masă şi servind ca învelitoare sfântului antimis.
După înfrângerea iconoclasmului, antimisele erau folosite la început numai în
bisericile încă nesfinţite, sau în paraclisele particulare unde trebuia să se săvărşească
Sfânta Liturghie. Fiind sfinţite numai de către episcop , ele erau folosite şi pentru
sfinţirea bisericilor la care nu se putea deplasa episcopul, în acest caz epsicopul
dădea un antimis sfinţit delegaţilor lui preoţi împuterniciţi să facă sfinţirea, unde se
punea pe Sfânta Masă a bisericii respective şi rămânea în proprietatea ei. El stă acum
pe orice Sfântă Masă din bisericile ortodoxe, atât ca semn al binecuvântării
episcopului şi autorităţii lui canonice asupra bisericilor şi slujitorilor respectivi, cât şi
pentru a putea fi folosit în caz de nevoie pentru săvărşirea Sfintei Liturghii în afara
bisericii. De aceea antimisele sunt sfinţite şi semnate de episcopul locului indicându-
se pe fiecare parohia, sau biserica la care a fost dat spre slujire, cu hramul respectiv şi
data . Slujba sfinţirii antimiselor , tipărită în cartea de slujbă cu Sfinţirea bisericii, se
face prin ungerea cu Sf. Mir.
Antimisul stă întodeauna pe Sfânta Masă, întocmit şi învelit în iliton, iar deasupra
lui se aşază Sfânta Evanghelie. Se desface la ectenia pentru catehumeni din cursul
liturghiei, pentru a se pune pe el Cinstitele Daruri, după ce au fost transportate de la
proscomidiar la Sfânta Masă la Vohodul Mare. După sfinţirea Darurilor şi
împărtăşirea cu ele , se întocmeşte din nou în timpul ecteniei “Drepţi primind …”,
aşezând –se peste el Sfânta Evanghelie, aşa cum stă tot timpul. Sfântul antimis se
întrebuinţează şi la sfărâmarea şi uscarea Sfântului Agneţ, din care se face Sf.
Împărtăşanie pentru cei bolnavi, în marţea Săptămânii Luminate, punându-se pe el
discul cu Sf. Agneţ sfărâmat şi vasul cu cărbuni pentru uscarea lui.
Antimisul simbolizează Mormântul Mânturitorului, precum şi giulgiul în care a
fost înfăşurat Trupul Domnului la punerea Lui în mormânt, iar ilitonul reprezintă fie
tot giulgiul, fie mahrmama cu care a fost acoperit capul Mântuitorului.
9. Este posibilă coliturghisirea cu un preot grcco-catolic?
Nu este îngăduită coliturghisirea cu un preot greco-catolic.
10. Este îngăduit ca preotul sau credincioşii ortodocşi să intre în locaşurile de închinare ale
celorlalte culte şi să se roage în ele?
Rugăciunea unui preot în lăcașul de închinare a altor culte nu este îngăduită decât în
situații excepționale. Caracterul exceptional este definit de episcop. ( ex. Situația în
12
 care un spațiu de cult este împrumutate cu binecuvântarea episcopului – situație
frecventă în diaspora)
11. Atitudinea preotului şi credincioşilor ortodocşi faţă de fenomenul sectar
Aria de acţiune prozelitistă a mişcărilor evanghelice parabisericeşti
formează mai ales din aceste spaţii urbane, în care sistemul parohial tradiţional a fost
dezechilibrat.Pentru a putea fi eficientă, în contextul actual strategia misionară,
trebuie să adopte o poziţie activă, un misionarism activ şi integral, apoi una defensivă.
Locuitorii de azi din marile oraşe sunt în mare parte cetăţeni nominali.
Stabiliţi prin convenţii sociale şi profesionale ei nu fac parte trup şi suflet din
cartierul, sau oraşul lor, iar credincioşii nu au sentimentul de aparteneţă la o
comunitate parohială. Relaţiile pastoral-liturgice dintre preot şi credincioşi sunt cu
totul întâmplătoare, rezumative şi impersonale.
Datoria principală a preoţilor este aceea de a reconstitui, menţine şi întări
continuu activitatea spirituală a parohiei. Ei trebuie să facă totul pentru a evita
apariţia, în spaţiul parohial a unui cerc periferic de credincioşi, care se identifică
numai parţial cu comunitatea lor. Se ştie că victimele prozelitismului sectar se
recrutează din rândul acestor marginalizaţi din diferite cauze. Deşi Biserica posedă
totul, unii dintre credincioşi caută acel esenţial, pe care nu-l găsesc în activitatea
parohiei, nu numai în termeni de atmosferă umană, ci şi în termeni de angajament
spiritual expres şi mai ales de exerciţiu concret al harismelor particulare.De aceea
stilul de viaţă parohial, disciplina pastorală şi îndeosebi coordonarea de către preot a
unei diversităţi de daruri şi slujiri joacă aici un rol decisiv.
Preotul trebuie să fie părintele spiritual al tuturor membrilor parohiei, în
mod egal. Mirenii, tinerii, femeile, copiii, bătrânii, toate aceste cercuri parohiale,
trebuie să fie nu numai recunoscute, ci şi articulate în jurul unor proiecte generale.
Trebuie găsite mijloace pentru antrenarea tuturor acestor cercuri în viaţa spirituală a
parohiei.Problemele parohiei sunt ale tuturor credincioşilor din parohie, cum arată Sf.
Ap. Pavel: ”ca să nu fie dezbinare în trup ci mădularele să de îngrijească deopotrivă
unele de altele. Şi dacă un mădular suferă toate mădularele suferă cu el şi dacă un
mpdular este slăvit, toate mădularele se bucură cu el”(1 Corinteni 12, 25-26)
Copiii, elevii şi tinerii trebuie iniţiaţi în credinţa şi morala ortodoxă şi
antrenaţi în viaţa parohială prin intermediul Liturghiei şi a altor programe religioase
pentru tineret şi în participarea la societatea civilă pentru a da mărturie creştină
ortodoxă. Scoşi din anonimat şi monotonie, tinerii trebuie să stăpânească idealul
creştin ortodox, adică modul de a trăi creştineşte, prin rugăciune, asceză, ascultare de
Dumnezeu şi iubire totală.

12. Anul liturgic

Înainte de Înălţarea Sa la cer, Mântuitorul a făgăduit Sfinţilor Săi Apostoli: ”Iată Eu
voi fi cu voi în toate zilele până la sfârşitul veacului...”(Matei 28,20). Potrivit acestei făgăduinţe
Biserica a fost preocupată încă de la început să asigure şi să facă prezenţa spirituală, nevăzută,
dar reală şi perpetuă, a Mântuitorului, în mijlocul credincioşilor ei, în tot timpul vieţii lor. Cum?
13
 Căutând să întreţină mereu vie amintirea vieţii, a învăţăturii şi a faptelor Domnului, precum şi a
sfinţilor, în mintea şi viaţa de toate zilele a credincioşilor, prin comemorarea periodică a acestor
fapte . Scopul acesta l-a atins Biserica prin diferitele ei orânduieli, aşezăminte de cult, dar mai
ales prin întocmirea Anului bisericesc, cu sărbătorile, posturile, pomenirile morţilor şi diferitele
momente din cursul anului, importante din punct de vedere religios .
Ideea şi intenţia aceasta străbat toate subdiviziunile naturale şi artificiale ale timpului,
în cadrul cărora se scurge viaţa oamenilor: ziua, săptămâna, luna şi anul. Prin sărbătorile,
posturile, diferitele pomeniri şi slujbe bisericeşti, care se succedă şi revin într-o anumită ordine
în fiecare zi şi ăn fiecare an, noi nu numai că reîmprospătăm în minte sau comemorăm , ci
retrăim oarecum periodic momentele importante din viaţa şi activitatea Mântuitorului.
Spre deosebire de anul civil care începe la 1 ianuarie, anul bisericesc începe la 1
septembrie, pentru că după tradiţia moştenită din Legea Veche, în această zi(care era şi începutul
anului civil la evrei) s-a început Creaţia lumii şi tot în această zi Şi-ar fi început Mântuitorul
activitatea Sa publică.
Ca mijloc de comemorare a vieţii şi activităţii răscumpărătoare a Mântuitorului, anul
bisericesc ortodox are deci în centrul său sărbătoarea Sfintelor Paşti şi se poate împărţi în trei
mari perioade, numită după cartea principală de slujbă pe care o folosesc cântăreţii de strană în
fiecare din aceste perioade şi anume:
1. Perioada Triodului(perioada prepascală) ţine de la Duminica Vameşului şi Fariseului(cu
3 săptămâni înainte de începutul Postului Paştilor, până la Duminica Paştilor, total 10
săptămâni.
2. Perioada Penticostarului(perioada pascală) ţine de la Duminica Paştilor, până la
Duminica 1 după Rusalii sau a Tuturor Sfinţilor, total săptămâni.
3. Perioada Octoihului(perioada postpascală) ţine tot restul anului, adică de la sfârşitul
perioadei Penticostarului, până la începutul perioadei Triodului. Este cea mai lungă
perioadă din cursul anului bisericesc, durata ei variază între 40-26 săptămâni, în funcţie
de data Paştilor.
Fiecare dintre aceste trei perioade ale anului bisericesc are în centrul ei un moment
liturgic, care gravitează toate celelalte sărbători:
 Octoihul are ca sărbătoare central Naşterea Domnului, urmată de Bobotează
 Triodul culminează cu Vinerea patimilor
 Penticostarul începe cu Paştile şi se termină cu Rusaliile
Fiecare din aceste trei perioade reînoieşte anual o anumită latură sau parte din viaţa şi activitatea
Mântuitorului:
1. Perioada Octoihului comemorează şi sărbătoreşte evenimentele dinainte de venirea
Mântuitorului, până în ajunul Patimilor Sale, cu alte cuvinte reînoieşte activitatea profetică,
didactică a Domnului
2. Perioada Triodului reînoieşte oficiul arhieresc al Mântuitorului
3. Perioada Penticostarului comemorează pe Iisus ca Împărat şi întemeietor al Bisericii Sale.

13. Cărţile liturgice necesare pentru săvârşirea serviciilor religioase

1. Evanghelia
14
 2. Apostolul
3. Psaltirea
4. Liturghierul
5. Molitfelnicul
6. Aghiasmatarul
7. Panihida
8. Carte Te-deum
9. Acatistierul
10. Doxologie
11. Ceaslovul
12. Penticostarul
13. Triodul
14. Octoihul mare
15. Octoihul mic
16. Mineiul
17. Arhieraticonul
18. Tipicul
14. Cărţile de slujbă pentru cântăreţ. Cuprins şi întrebuinţare
1.Octoihul mic – sau Catavasierul este un extras din Octoihul Mare din Minei şi Triod.
Cuprinde numai imnurile din rânduiala slujbelor de duminica: Vecernia, Utrenia, Sf. Liturghie cu
cântările Învierii din duminici, pe cele 8 glasuri, podobiile celor opt glasuri, polieleul şi
mărimurile, catavasiile praznicelor împărăteşti, svetilnele şi stihirile evanghelice din slujba
Utreniei de duminică.
2.Octoihul Mare – cuprinde rânduiala celor şapte Laude sau slujbe ale serviciului divin zilnic:
Vecernia, Pavecerniţa, Miezonoptica, Utrenia, Ceasul al treilea, Ceasul al şaselea, Ceasul al
nouălea, cuprinde şi rânduiala Sfintei Liturghii.
Octoihul se numeşte astfel deoarece imnele din slujbele sale se cântă pe opt glasuri ce se
succedă săptămânal. Fiecare glas are cântările pentru slujbele dintr-o săptămână. Cântările
Octoihului se axează în fiecare zi pe o rugăciune de invocare şi pomenire: Luni, pentru sfinţii
îngeri, marţi pentru sfinţi prooroci, miercuri şi vineri pentru Crucea Răstignirii lui Hristos, joi e
ziua Sfinţilor Apostoli, sâmbătă se pomenesc toţi sfinţii şi adormiţii din neamul nostru, iar
duminica e ziua de bunavestire Învierii Domnului şi de mântuire a omenirii de păcatul
strămoşesc.
3.Mineiele – Cântările bisericeşti rânduite la praznice împărăteşti , la sărbătorile sfinţilor celor
mari şi sfinţilor de fiecare zi sunt adunate în douăsprezece cărţi intitulate Mineie, după cele
douăsprezece luni ale anului, fiecare volum purtând numele lunii pentru care a fost înscris.
Mineiul cuprinde slujba de la Vecernie şi Utrenie pentru fiecare zi a anului bisericesc, începând
cu 1 septembrie, până la 31 august, precum şi rânduiala sărbătorilor de peste an şi celor 7 Laude
din Ajunul Naşterii Domnului. În minei se află, pe lângă tipicul slujbei şi sinaxar.
4. Apostolul – este cartea de cult care, ca şi Evangheliarul, cuprinde texte scripturistice ce se
citesc la slujbele bisericeşti. Este de asemenea împărţit în pericope care cuprind Faptele
Apostolilor, Epistolele Pauline 14 la număr şi şapte epistole soborniceşti.
15
Repartiţia în desfăşurarea slujbei liturgice a pericopelor apostolic, urmează ca şi Evanghelia,
perioadele anului bisericesc. În timpul Penticostarului se citeşte din Faptele Apostolilor, celelalte
pericope din epistole se citesc de la Rusalii până la Paşti, repartizate pe restul întregului an
bisericesc.
5. Psaltirea este una din cărţile de cult în care sunt cuprinse cele mai frumoase imne de slăvire
a
a lui Dumnezeu , ceea ce explică şi folosirea ei frecventă în cultul divin public.Pslamii se cântă
cu precădere la slujbele Vecerniei şi Utreniei. Rânduiala cuprinde cântarea textelor psalmilor în
slujba unei săptămâni, iar în Postul Mare, cântarea lor se repetă de două ori.
6. Triodul – cuprinde rânduiala serviciului divin din perioada anului bisericesc numită a
Triodului.
Perioada Triodului îîncepe cu Duminica vameşului şi a fariseului şi se termină cu Sâmbăta
Mare. Cuprinde în total 10 săptămâni, dintre care primele 3 sunt pregătitoare pentru Postul
Sfintelor Paşti, iar restul de şapte săptămâni sunt ale Postului. Slujbele liturgice ale duminicilor
Triodului, ale praznicelor împărăteşti şi ale sfinţilor se găsesc în Triod, combinate cu slujbele din
Minei.
În duminicile din perioada Triodului se cântă sluja dub Octoih cu slujba din Triod, iar pentru
sfinţii din Minei care cad duminica se cântă această slujbă, se cântă această slujbă, numai dacă
sfântul este şi hramul bisericii, sau este sfânt cu polieleu.
Datele când poate începe această perioadă, care e în funcţie de data Paştilor.
7. Penticostarul – este cartea de slujbă care cuprinde perioada de la Înviere până la
Cincizecime. Slujba din perioada Penticostarului se deosebeşte de a Triodului şi a Octoihului,
printr-o serie de caracteristici. Imnele din Penticostar, sunt imne pline de bucuria Învierii.
Penticostarul cuprinde rânduiala slujbelor din Săptămâna Luminată: a cântărilor, a
glasurilor, a binecuvântărilor, a Vohodului (cu Sfânta Evanghelie, cu cădelniţa), cum şi când
se citeşte Psaltirea., Sf. Evanghelie, despre rânduiala Ceasurilor Sfintei Liturghii de la
Duminica Învierii până la Înălţare.Cuprinde rânduiala pregătirii Sf. Agneţ pentru împărtăşirea
bolnavilor, sfinţirea apei în vinerea Izvorului Tămăduirii, otpsutul slujbelor din Săptămâna
Luminată, răspunsuri şi cântări în acest timp la Sf. Liturghie , slujba sfinţilor de rând , în
această săptămână, stihuri şi stihiri care se cântăîn Duminicile Penticostarului, Axionul
Paştilor, antifoanele şi Troparul Învierii.
8. Ceaslovul – cuprinde rugăciuni şi cântări pentru ore fixe: ale serii, ale Miezonopticii, ale
dimineţii. Psalmii ocupă cel mai mult loc în aceste rugăciuni, condacele de peste săptămână,
prochimenele săptămânii, troparele şi condacele Triodului, ale Învierii, pe cele opt glasuri, şi
rânduiala Panaghiei. Urmează apoi un număr de acatiste şi paraclise.
Se arată rânduiala Împărtăşaniei pentru cei ce se pregătesc să primească Sf.Împărtăşanie şi
apoi rugăciunea de mulţumire; pravila pentru cei ce se pregătesc pentru slujirea Sfintei
Liturghii, canon de pocăinţă către Domnul nostru Iisus Hristos.
În ultima parte se află Sinaxarul pe cele 12 luni.
9. Tipicul – este cartea care cuprinde rânduiala, îndrumările după care se desfăşoară cele trei
perioade ale anului bisericesc: perioada Octoihului, a Triodului şi a Penticostarului.
Tipicul cuprinde două părţi. Partea întâi prezintă rânduiala serviciului divin al celor
16
 şapte Laude şi al Sf. Liturghii, în cele trei perioade ale anului bisericesc.
În partea a doua sunt rânduielile de slujbă a Sfintelor Taine şi ierurgii, precum şi
asupra câtorva practici sumare din domeniul cultului.

15. Unde se regăsesc rugăciunile şi ecteniile pentru diferite trebuinţe ale credincioşilor?
În Molitfelnic se găsesc rugăciunile pt. diferite trebuinţe ale credincioşilor, iar în
Liturghier se găsesc ecteniile pt. diferite trebuinţe.
16. Data serbării Paştelui
Data Paştilor creştine depinde deci de două fenomene naturale(astronomice), dintre care unul este
cu dată fixă, legat de mişcarea Soarelui pe bolta cerească(echinocţiul de primăvară cade întodeauna
pe 21 martie), iar altul cu dată schimbătoare, legat de Mişcarea de Rotaţie a Lunii în jurul
Pământului(Luna plină de după echinocţiul de primăvară). Aceasta dinn urmă face ca data Paştilor
să varieze în fiecare an, căci Luna plină pascală apare în unii ani mai aproape de echinocţiu, în alţii
mai departe. Astfel, când Luna Plină coincide cu echinocţiu 21 martie şi e o zi de sâmbătă, Paştile
poate fi serbat chiar a doua zi, duminica, 22 martie, aceasta este cea mai timpurie dată a serbării
Sfintelor Paşti. Dacă însă Luna Plină a avut loc chiar înainte de echinocţiu, atunci ea nu e pascală, ci
trebuie să aşteptăm pe cea după echinocţiu care va apărea peste 29 de zile.
Data Paştilor poate varia într-un interval de 35 de zile, între 22 martie şi 25 aprilie.
Data Paştilor se sărbătoreşte în aceeaşi duminică în toate bisericile ortodoxe, atâat cele ce au
calendarul iulian, cât şi cele cu calendarul îndreptat, doar că numerotarea datei diferă, având în
vedere că cei pe stil vechi sunt cu 13 zile în urmă.
17. Sărbătorile bisericeşti: praznicele împărăteşti, sărbătorile Maicii Domnului
 Naşterea Maicii Domnului – 8 septembrie
 Înălţarea Sfintei Cruci – 14 septembrie
 Intrarea în biserică a Maicii Domnului – 21 noiembrie
 Naşterea Domnului – 25 decembrie
 Botezul Domnului – 6 ianuarie
 Întâmpinarea Domnului – 2 februarie
 Bunavestire – 25 martie
 Schimbarea la faţă a Domnului – 6 august
 Adormirea Maicii Domnului – 15 august
 Duminica Floriilor – cu o săptămână înainte de Paşti
 Înălţarea Domnului – 40 zile după Paşti
 Pogorârea Duhului Sfânt – 50 zile după Paşti
 Sfânta Treime – lunea după Rusalii
18. Sărbătorile bisericeşti: sărbătorile sfinţilor mai importanţi în Biserica Ortodoxă
 Sf. Mare mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, la 26 octombrie
 Sf. Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei – 6 decembrie
 Sf. Arhidiacon şi întâiul Mucenic Ştefan – 27 decembrie
 Sf. Vasile cel Mare Arhiepiscopul Cezareei Capadociei – 1 ianuarie
 Soborul Sf. Ioan Botezătorul – 7 iauarie
 Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur – 30
17
 ianuarie
 Sf. Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruinţă – 23 aprilie
 Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena – 21 mai
 Naşterea Sf. Ioan Botezătorul – 24 iunie
 Sf. Ap. Petru şi Pavel – 29 iunie
 Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul – 20 iulie
 Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul – 29 august

19. Sărbătorile sfinţilor români şi ale celor cu moaşte la noi în ţară

 Sfântul Cuvios Ioan de la Prislop ( 13 septembrie)
 Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş (15 septembrie)
 Sf. Ierarh Martir Antim Ivireanul (27 septembrie)
 Sf. Cuvioasă Paraschiva de la Iaşi (14 octombrie)
 Preotul mărturisitor Ioan din Galeş (21 octombrie)
 Preotul mărturisitor Moise Măcinic din Sibiel (21 octombrie)
 Sfântul Mucenic Oprea Nicolae din Sălişte (21 octombrie)
 Cuviosul Mărturisitor Sofronie de la Cioara (21 octombrie)
 Cuviosul Visarion Mărturisitorul (21 octombrie)
 Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi (27 octombrie)
 Sfinţii Mucenici Claudiu, Castor, Sempronian şi Nicostrat (9 noiembrie)
 Sf. Martiri şi Mărturisitori Năsăudeni:
 Atanasie Todoran din Bichigiu, Vasile din Mocod,
Grigore din Zagra şi Vasile din Telciu (12 noiembrie)
 Sfântul Cuvios Paisie de la Neamţ (15 noiembrie)
 Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul (20 noiembrie)
 Sfântul Mucenic Dasie (20 noiembrie)
 Cuviosul Antonie de la Iezeru-Vâlcea (23 noiembrie)
 Sf.Ierarh Andrei Şaguna(30 noiembrie)
 Sfânta Muceniţă Filofteia de la Curtea de Argeş (7 decembrie)
 Cuviosul Daniil Sihastrul (18 decembrie)
 Cuviosul Nicodim de la Tismana (26 decembrie)
 Sfântul Mucenic Hermes (31 decembrie)
 Sfântul Ierarh Petru Movilă, mitropolitul Kievului (31 decembrie)
 Cuviosul Antipa de la Calapodeşti (10 Ianuarie)
 Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic (13 ianuarie)
 Sfântul Bretanion, Episcopul Tomisului (25 ianuarie)
 Cuviosul Ioan Cassian Romanul (29 februarie)
 Cuvoisul Gherman din Dobrogea (29 februarie)
 Sfântul Mucenic Montanus, preotul şi soţia sa, Maxima (26 martie)
 Sfântul Irineu de Smirnum (6 aprilie)
 Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica (11 aprilie)
18
  Sfântul Mucenic Sava de la Buzău (12 aprilie)
 Sfântul Teotim, episcopul Tomisului (20 aprilie)
 Sfântul Ierarh Ilie Iiorest, mitropolitul Transilvaniei (24 aprilie)
 Sfântul Ierarh Sava Brancovici, mitropolitul Transilvaniei (24 aprilie)
 Sfântul Iosif Mărturisitorul din Maramureş (24 aprilie)
 Sfinţii Mucenici Pasicrat şi Valentin (24 aprilie)
 Sfântul Mucenic Ioan Valahul (12 mai)
 Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul (27 mai)
 Sfântul Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava (2 iunie)
 Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasis şi Filip de la Niculiţel (4 iunie)
 Sfinţii Mucenici Nicandru şi Marcian (8 iunie)
 Sfântul Mucenic Isihie (15 iunie)
 Sfântul Niceta de Remesiana (24 iunie)
 Sfântul Ierarh Ghelasie de la Râmeţ (30 iunie)
 Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi (1 iulie)
 Dreptcredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt (2 iulie)
 Sfântul Mucenici Epictet şi Astion (8 iulie)
 Sfântul Mucenic Emilian de la Durostor (18 iulie)
 Sfântul Ioan cel Nou de la Neamţ (Hozevitul) (5 august)
 Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla (7 august)
 Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului (11 august)
 Sfinţii Martiri Brâncoveni: Constantin Vodă şi cei patru fii ai săi: Constantin,
Ştefan, Radu şi Matei şi sfetnicul Ianache (16 august)
 Sfântul Mucenic Donat diaconul (21 august)
 Sfântul Mucenic Romul preotul (21 august)
 Sfântul Mucenic Silvan, diaconul (21 august)
 Sfântul Mucenic Venust (21 august)
 Sfântul Mucenic Lup (23 august)

20. Praznicele împărăteşti cu dată schimbătoare

 Duminica Floriilor
 Sfintele Paşti
 Înălţarea Domnului la cer
 Pogorârea Duhului Sfânt
 Sfânta Treime
21. Rânduiala Vecerniei
VECERNIA VECERNIA ZILELOR VECERNIA MICĂ
SĂRBĂTORILOR DE RÂND (numai la sărbătorile
cu priveghere)
Preotul Îmbrăcat cu epitrahilul din Îmbrăcat cu epitrahilul Îmbrăcat cu epitrahilul

19
 faţa Sfintei Mese:
“Binecuvântat este
Dumnezeul nostru....”
Cântăreţul „Amin” „Veniţi să ne
închinăm...”, Psalmul 103
Preotul Iese în faţa Sfintelor uşi şi
citeşte rugăciunile
Luminilor în taină, în timp
ce la strană se citeşte
psalmul 103
Preotul După ce se termină la strană
de citit Psalmul 103, din
faţa Sfintelor uşi – Ectenia
Mare
Cântăreţul După ectenia mare, la
strană se cantă: „Fericit
bărbatul...”
Preotul Ectenia mică ( „Iară şi iară
în pace...”)
Cântăreţul „Doamne strigat-am....” cu
stihirile şi stihurile rânduite
(stihirile pe 10, pe 8 ori pe
6)
Preotul La „Să se îndrepteze...”
cădire mare
Preotul Îmbracă felonul, deschide
uşile împărăteşti şi face
Vohodul cu cădelniţa ,
cădind în naos şi în altar.
Ajungând in mijlocul
bisericii sub policandru,
preotul stă cu faţa spre
răsărit şi zice Rugăciunea
intrării „Seara şi dimineaţa
şi la amiază...”
Preotul Cădind de pe solee:
„Înţelepciune drepţi...”
Cântăreţul „Lumină lină” cântat
Preotul „Să luăm aminte!Pace
din faţa Sfintei Mese: din faţa Sfintei Mese:
“Binecuvântat este “Binecuvântat este
Dumnezeul nostru....” Dumnezeul nostru....”
„Amin” „Veniţi să ne „Amin” „Veniţi să ne
închinăm...”, Psalmul închinăm...”, Psalmul
103 103
Iese în faţa Sfintelor uşi Iese în faţa Sfintelor uşi
şi citeşte rugăciunile şi citeşte rugăciunile
Luminilor în taină, în Luminilor în taină, în
timp ce la strană se timp ce la strană se
citeşte psalmul 103 citeşte psalmul 103
După ce se termină la După ce se termină la
strană de citit Psalmul strană de citit Psalmul
103, din faţa Sfintelor uşi 103, din faţa Sfintelor uşi
– Ectenia Mare – Ectenia Mare
Catisma de rând(citită
din mijlocul Bisericii)
Ectenia mică ( „Iară şi
iară în pace...”)
„Doamne strigat-am....” „Doamne strigat-am....”
stihirile pe 6 stihirile pe 4
La „Să se îndrepteze...” La „Să se îndrepteze...”
cădire mare cădire mare
„Lumină lină” citit „Lumină lină” citit
„Să luăm aminte!Pace „Să luăm aminte!Pace
20
 Tuturor!” Tuturor!” Tuturor!”
Cântăreţul „Şi duhului tău” „Şi duhului tău” „Şi duhului tău”
Preotul „Înţelepciune!Să luăm „Înţelepciune!Să luăm „Înţelepciune!Să luăm
aminte!” aminte!” aminte!”
Cântăreţul Prochimenul zilei cântat Prochimenul zilei cântat Prochimenul zilei cântat
Cântăreţul Paremiile (numai la
praznicele şi sărbătorie
sfinţilor
Preotul Ectenia întreită ( „Să zicem
toţi din tot sufletul....”
Cântăreţul Rugăciunea „Învredniceşte- Rugăciunea Rugăciunea
ne, Doamne...” „Învredniceşte-ne, „Învredniceşte-ne,
Doamne...” Doamne...”
Preotul Din altar: ectenia Din altar: ectenia Din altar: ectenia
cererilor(„Să plinim cererilor(„Să plinim cererilor(„Să plinim
rugăciunea noastră cea de rugăciunea noastră cea rugăciunea noastră cea
seară de seară de seară
Cântăreţul Stihoavna cu stihurile şi Stihoavna cu stihurile şi Stihoavna cu stihurile şi
stihirile ei, „Acum stihirile ei, „Acum stihirile ei, „Acum
liberează...” şi rugăciunile liberează...” şi liberează...” şi
începătoare rugăciunile începătoare rugăciunile începătoare
Preotul După „Tatăl nostru...” „Că a După „Tatăl nostru...” După „Tatăl nostru...”
ta este împărăţia... „Că a ta este împărăţia... „Că a ta este împărăţia...
Cântăreţul Troparele rânduite Troparul sfântului zilei Troparul sfântului zilei
din Minei şi a din Minei şi a
Născătoarei Născătoarei
Preotul Ectenia întreită din faţa Ectenia întreită din faţa
Sfintelor Uşi Sfintelor Uşi
Preotul Deschide Sfintele Uşi şi Din faţa Sfintelor Uşi
face Apolisul Apolisul

22. Rânduiala Utreniei

Utrenia duminicilor Utrenia praznicelor şi Utrenia zilelor de rând

sfinţilor
Preotul Îmbrăcat în epitrahil cu Îmbrăcat în epitrahil cu Îmbrăcat în epitrahil cu
cădelniţa, din faţa Sfintei cădelniţa, din faţa Sfintei cădelniţa, din faţa Sfintei
Mese: „Binecuvântat este Mese: „Binecuvântat este Mese: „Binecuvântat este

21
 Dumnezeul nostru...” şi
face cădire mare
Cântăreţu „Amin. Veniţi să ne
l închinăm ...” şi Pslamii 19
şi 20. Rugăciunile
începătoare.(„Sfinte
Dumnezeule...” şi
celelalte)
Troparele Crucii
„Mântuieşte Dumnezeule
Poporul Tău ...” şi
celelalte)
Preotul Din altar Ectenia
„Miluieşte-ne pe noi
Dumnezeule... Slavă
Sfintei ... Treimi”
Cântăreţu Citirea celor şase Psalmi
l
Preotul Citirea celor 12 rugăciuni
ale dimineţii
Preotul Din faţa uşilor împărăteşti
Ectenia Mare
Cântăreţu „Dumnezeu este
l Domnul ...” şi troparele
rânduite
Catismele de rând şi
Sedelnele Învierii din
Octoih cu ectenii mici
între ele
Cântăreţu Binecuvântările Învierii
l „Bine eşti cuvântat
Doamne...,Soborul
Îngeresc
....
Preotul Face cădire mare
Preotul Din altar Ectenie mică
Cântăreţu Ipacoi al Învierii, glasul de
l rând din Octoih;
Dumnezeul nostru...” şi
face cădire mare
Amin. Veniţi să ne
închinăm ...” şi Pslamii 19
şi 20. Rugăciunile
începătoare.(„Sfinte
Dumnezeule...” şi
celelalte)
Troparele Crucii
„Mântuieşte Dumnezeule
Poporul Tău ...” şi
celelalte)
Din altar Ectenia
„Miluieşte-ne pe noi
Dumnezeule... Slavă
Sfintei ... Treimi”
Citirea celor şase Psalmi
Citirea celor 12 rugăciuni
ale dimineţii
Din faţa uşilor împărăteşti
Ectenia Mare
„Dumnezeu este
Domnul ...” şi troparele
rânduite
Catismele de rând şi
primele două rânduri de
Sedelne ale sărbătorii, cu
ectenii mici între ele.
Polieleul şi Mărimurile
Sfântului din Catavasier
sau Psaltire
Face cădire mare
Din altar Ectenie mică
Al treilea rând de Sedelne
a sărbătorii
22
Dumnezeul nostru...” şi
face cădire mare
Amin. Veniţi să ne
închinăm ...” şi Pslamii 19
şi 20. Rugăciunile
începătoare.(„Sfinte
Dumnezeule...” şi celelalte)
Troparele Crucii
„Mântuieşte Dumnezeule
Poporul Tău ...” şi celelalte)
Din altar Ectenia
„Miluieşte-ne pe noi
Dumnezeule... Slavă
Sfintei ... Treimi”
Citirea celor şase Psalmi
Citirea celor 12 rugăciuni
ale dimineţii
Din faţa uşilor împărăteşti
Ectenia Mare
„Dumnezeu este
Domnul ...” şi troparul
Sfântului zilei (în Postul
Mare „Aliluia...” şi
cântările Treimice
Catismele de rând şi
sedelnele fără ectenii mici
între ele
 Antifoanele Învierii, glasulAntifonul I, glas IV „Din
de rând in Octoih tinereţele mele...”
Prochimenul glasului de Prochimenul sărbătorii
rând din Octoih din Minei, Triod sau
Penticostar
Preotul Din latura de nord a Evanghelia sărbătorii din
Sfintei Mese, Evanghelia faţa uşilor împărăteşti
Învierii, cea de rând, din
cele 11
Cântăreţu „Învierea lui Hristos Numai între Paşti şi
l văzând...” Înălţare se zice: „Învierea
lui Hristos văzând...”
Preotul Scoaterea Sf. Evanghelii Preotul pune la loc Sf.
în naos pentru sărutate Evanghelie pe Sf. Masă
Cântăreţu Psalmul 50, „Mărire... Psalmul 50, „Mărire... Psalmul 50
l Pentru rugăciunile ...” şi Pentru rugăciunile ...” şi
celelalte; în duminicile celelalte
Triodului „Uşile
pocăinţei...”
Preotul Rugăciunea „Mântuieşte Rugăciunea „Mântuieşte
Dumnezeule poporul Dumnezeule poporul
Tău...”, ori numai Tău...”, ori numai
ecfonisul: “Cu mila şi cu ecfonisul: “Cu mila şi cu
îndurările...” îndurările...”
Cântăreţu Canoanele şi catavasiile Canoanele şi catavasiile Canoanele de la Minei şi
l de rând cu ectenie mică de rând cu ectenie mică Octoih citite
după cântarea III şi VI după cântarea III şi VI
Preotul La cântarea IX cu La cântarea IX cu La cântarea IX cu cădelniţa
cădelniţa din faţa Sfintei cădelniţa din faţa Sfintei din faţa Sfintei Mese „Pe
Mese „Pe Născătoarea de Mese „Pe Născătoarea de Născătoarea de Dumnezeu
Dumnezeu şi Maica Dumnezeu şi Maica şi Maica Luminii...” şi face
Luminii...” şi face cădire Luminii...” şi face cădire cădire mare
mare mare
Cântăreţu „Măreşte suflete al meu pe La sfinţi la fel ca „Măreşte suflete al meu pe
l Domnul...” şi „Ceea ce duminica Domnul...”
eşti mai cinstită decât La praznice: stihirile şi Irmosul cântării a IX-a al
Heruvimii...” încheind cu stihurile cântării IX a Canonului din Minei şi
Irmosul cântării a IX –a a canonului „Cuvine-se cu adevărat...”
Catavasiilor
Preotul Ectenie mică Ectenie mică Ectenie mică

23
Cântăreţu „Sfânt este Domnul
l Dumnezeul nostru” şi
Svetilna de rând a Învierii
Laudele „Toată suflarea să
laude pe Domnul..”cu
stihirile şi stihurile
glasului de rând din
Octoih; la „Slavă...”
voscreasna cea de rând
Preotul Din faţa uşilor împărăteşti
deschise şi închinându-se
spre icoana Mântuitorului:
„ Slavă Ţie, Celui ce ne-ai
arătat lumina!”
Cântăreţu Doxologia mare(cântată)
l Ceaslov, cu rugăciunea
Preotul
Cântăreţu
l Minei ori din Octoih „ Bine
Cântăreţu Troparul de rând al
l Învierii
Preotul Ectenie întreită
„Miluieşte-ne pe noi,
Dumnezeule...”
Ectenia cererilor „Să
plinim rugăciunea noastră
cea de dimineaţă...” „Pace
tuturor!”, „Capetele
noastre....” şi rugăciunea
plecării capetelor în taină,
cu ecfonisul „Că al Tău
este a ne milui...”
Svetilna Svetilna Sf. De la Minei,
Laudele „Toată suflarea ori a zilei săptămânii din
să laude pe Domnul..”cu Ceaslov
stihirile şi stihurile Laudele citite din Ceaslov,
glasului de rând din iar dacă la Minei sunt
Minei; la „Slavă...”, „Şi stihiri la Laude acestea se
acum...”, stihirile cântă
sărbătorii
Din faţa uşilor împărăteşti „Slavă Ţie, Celui ce ne-ai
deschise şi închinându-se arătat lumina!” – uşile
spre icoana împărăteşti rămân închise
Mântuitorului: „ Slavă
Ţie, Celui ce ne-ai arătat
lumina!”
Doxologia mare(cântată) Doxologia mică citită din
„Învredniceşte-ne
Doamne...”
Ectenia cererilor „Să
plinim rugăciunea noastră
cea de dimineaţă...”
Stihoavna Laudelor din
este a ne mărturisi
Domnului, Rugăciunile
începătoare: „Sfinte
Dumnezeule şi celelalte...”
Troparul sărbătorii din Troparele zilei din Minei
Minei
Ectenie întreită Ectenie întreită „Miluieşte-
„Miluieşte-ne pe noi, ne pe noi, Dumnezeule...”
Dumnezeule...”
Ectenia cererilor „Să
plinim rugăciunea noastră
cea de dimineaţă...” „Pace
tuturor!”, „Capetele
noastre....” şi rugăciunea
plecării capetelor în taină,
cu ecfonisul „Că al Tău Otpustul
este a ne milui...”
24
 Otpustul Otpustul

23. Slujbele premergătoare săvârşirii Sfintei Liturghii. Rânduiala şi timpul

săvârşirii lor
a) Ceasul IX
 Rânduiala
Ceasul IX
Preotul Cu epitrahilul la gât dă binecuvântarea
mica: „Binecuvântat este Dumnezeul
nostru...”
Cântăreţul Rugăciunile începatoare „Împărate
ceresc ...” şi celelalte
„Veniţi să ne închinăm...” Psalmii 83,
84 şi 85
Troparele: al sfântului şi al
Născătoarei
(în post troparul Ceasului IX „Cela ce
în ceasul al nouălea...” cu stihurile
respective)
(în post cele trei tropare din Ceaslov:
„Văzând tâlharul ...” şi celelalte
Doamne miluieşte de 40 de ori
„Cela ce în toată vremea şi tot
ceasul..”
Doamne miluieşte de 3 ori
„Ceea ce eşti mai cinstită...”
„Întru numele Domnului...”
Preotul Ecfonisul „Dumnezeule, milostiveşte-
Te spre noi...”
(numai în post: „Doamne şi Stăpânul
vieţii mele...” cu metaniile şi
închinăciunile...)
Rugăciunea Sf. Vasile cel Mare:
„Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase,
Dumnezeul nostru...”
Otpustul mic, numai dacă Ceasul IX
s-a citit în pronaos
 Timpul săvârşirii – la începutul ultimului sfert al zilei, aproximativ ora 3 p.m.
b) Vecernia
 Rânduiala Vecerniei
VECERNIA VECERNIA ZILELOR VECERNIA MICĂ

25
 SĂRBĂTORILOR
Preotul Îmbrăcat cu epitrahilul din
faţa Sfintei Mese:
“Binecuvântat este
Dumnezeul nostru....”
Cântăreţul „Amin” „Veniţi să ne
închinăm...”, Psalmul 103
Preotul Iese în faţa Sfintelor uşi şi
citeşte rugăciunile
Luminilor în taină, în timp
ce la strană se citeşte
psalmul 103
Preotul După ce se termină la strană
de citit Psalmul 103, din
faţa Sfintelor uşi – Ectenia
Mare
Cântăreţul După ectenia mare, la
strană se cantă: „Fericit
bărbatul...”
Preotul Ectenia mică ( „Iară şi iară
în pace...”)
Cântăreţul „Doamne strigat-am....” cu
stihirile şi stihurile rânduite
(stihirile pe 10, pe 8 ori pe
6)
Preotul La „Să se îndrepteze...”
cădire mare
Preotul Îmbracă felonul, deschide
uşile împărăteşti şi face
Vohodul cu cădelniţa ,
cădind în naos şi în altar.
Ajungând in mijlocul
bisericii sub policandru,
preotul stă cu faţa spre
răsărit şi zice Rugăciunea
intrării „Seara şi dimineaţa
şi la amiază...”
Preotul Cădind de pe solee:
DE RÂND (numai la sărbătorile
cu priveghere)
Îmbrăcat cu epitrahilul Îmbrăcat cu epitrahilul
din faţa Sfintei Mese: din faţa Sfintei Mese:
“Binecuvântat este “Binecuvântat este
Dumnezeul nostru....” Dumnezeul nostru....”
„Amin” „Veniţi să ne „Amin” „Veniţi să ne
închinăm...”, Psalmul închinăm...”, Psalmul
103 103
Iese în faţa Sfintelor uşi Iese în faţa Sfintelor uşi
şi citeşte rugăciunile şi citeşte rugăciunile
Luminilor în taină, în Luminilor în taină, în
timp ce la strană se timp ce la strană se
citeşte psalmul 103 citeşte psalmul 103
După ce se termină la După ce se termină la
strană de citit Psalmul strană de citit Psalmul
103, din faţa Sfintelor uşi 103, din faţa Sfintelor uşi
– Ectenia Mare – Ectenia Mare
Catisma de rând(citită
din mijlocul Bisericii)
Ectenia mică ( „Iară şi
iară în pace...”)
„Doamne strigat-am....” „Doamne strigat-am....”
stihirile pe 6 stihirile pe 4
La „Să se îndrepteze...” La „Să se îndrepteze...”
cădire mare cădire mare
26
 „Înţelepciune drepţi...”
Cântăreţul „Lumină lină” cântat „Lumină lină” citit „Lumină lină” citit
Preotul „Să luăm aminte!Pace „Să luăm aminte!Pace „Să luăm aminte!Pace
Tuturor!” Tuturor!” Tuturor!”
Cântăreţul „Şi duhului tău” „Şi duhului tău” „Şi duhului tău”
Preotul „Înţelepciune!Să luăm „Înţelepciune!Să luăm „Înţelepciune!Să luăm
aminte!” aminte!” aminte!”
Cântăreţul Prochimenul zilei cântat Prochimenul zilei cântat Prochimenul zilei cântat
Cântăreţul Paremiile (numai la
praznicele şi sărbătorie
sfinţilor
Preotul Ectenia întreită ( „Să zicem
toţi din tot sufletul....”
Cântăreţul Rugăciunea „Învredniceşte- Rugăciunea Rugăciunea
ne, Doamne...” „Învredniceşte-ne, „Învredniceşte-ne,
Doamne...” Doamne...”
Preotul Din altar: ectenia Din altar: ectenia Din altar: ectenia
cererilor(„Să plinim cererilor(„Să plinim cererilor(„Să plinim
rugăciunea noastră cea de rugăciunea noastră cea rugăciunea noastră cea
seară de seară de seară
Cântăreţul Stihoavna cu stihurile şi Stihoavna cu stihurile şi Stihoavna cu stihurile şi
stihirile ei, „Acum stihirile ei, „Acum stihirile ei, „Acum
liberează...” şi rugăciunile liberează...” şi liberează...” şi
începătoare rugăciunile începătoare rugăciunile începătoare
Preotul După „Tatăl nostru...” „Că a După „Tatăl nostru...” După „Tatăl nostru...”
ta este împărăţia... „Că a ta este împărăţia... „Că a ta este împărăţia...
Cântăreţul Troparele rânduite Troparul sfântului zilei Troparul sfântului zilei
din Minei şi a din Minei şi a
Născătoarei Născătoarei
Preotul Ectenia întreită din faţa Ectenia întreită din faţa
Sfintelor Uşi Sfintelor Uşi
Preotul Deschide Sfintele Uşi şi Din faţa Sfintelor Uşi
face Apolisul Apolisul

 Timpul săvârşirii Vecerniei este Ceasul al zecelea din zi, adică aproximativ ora 4 p.m.,
deci înainte de căderea serii iarna 3-4 p.m., iarna 5-6 p.m. În mănăstiri la sărbători cu
priveghere, Vecernia se oficiază după apusul soarelui.
c) Litia
 Rânduiala

27
Litia
Preotul Din Sf. Altar rosteşte ecfonisul „Fie
stăpânirea împărăţiei Tale
binecuvântată...”
Cântăreţul Stihirile Litiei, concomitent cu ieşirea
clerului din altar, pe uşa de nord, mergerea
în pronaos şi cădirea în jurul mesei cu
icoana sărbătoririi, şi în tot pronaosul
Preotul, sau diaconul dacă Ectenia litiei „Mântuieşte, Dumnezeule
este poporul Tău...”
Preotul „Pace tuturor!”
Preotul, sau diaconul dacă „Capetele noastre...”
este
Preotul Rugăciunea litiei: „Stăpâne, mult
Milostive...”
Cântăreţul Stihoavna Vecerniei, „Acum liberează..”,
rugăciunile începătoare „Sfinte
Dumnezeule...” şi celelalte
Preotul Întreita înconjurare şi cădire a mesei cu
prinoasele, concomitent cu cântarea
troparelor rânduite
Preotul Rugăciunea pentru binecuvântarea
prinoaselor
„Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul
nostru...”
Cântăreţul „Fie numele Domnului binecuvântat...”
de trei ori
Preotul şi cântăreţii „Bogaţii au sărăcit...”de trei ori: o dată
clerul, de două ori cântăreţii
Preotul Otpustul Vecerniei

 Timpul săvârşirii – La praznice, la sfinţi cu priveghere, hramuri sau în ajunul

duminicilor se uneşte Vecernia cu o rânduială deosebită numită Litie.
d) Miezonoptica
 Rânduiala
Miezonoptica de toate zilele Miezonoptica de sâmbătă Miezonoptica de duminică
Preotul Cu epitrahilul din faţa uşilor Cu epitrahilul din faţa uşilor Cu epitrahilul din faţa uşilor
împărăteşti închise : împărăteşti închise : împărăteşti închise :
„Binecuvântat este „Binecuvântat este Dumnezeul „Binecuvântat este
Dumnezeul nostru...” nostru...” Dumnezeul nostru...”
28
Cântăreţu „Amin”, Rugăciunile „Amin”, Rugăciunile „Amin”, Rugăciunile
l începătoare şi Psalmul 50 începătoare şi Psalmul 50 începătoare şi Psalmul 50
Catisma a 17-a – Psalmul 118 Catisma a 9-a (Psalmii 64-69) Canonul Treimic al glasului
de rând din Octoih
Simbolul credinţei Simbolul credinţei Troparele Treimice din
Ceaslov „Cuvine-se cu
adevărat a lăuda pe
Treimea...”
Rugăciunile începătoare: Rugăciunile începătoare: Rugăciunile începătoare:
„Sfinte Dumnezeule...” şi „Sfinte Dumnezeule...” şi „Sfinte Dumnezeule...” şi
celelalte celelalte celelalte
Troparele glas 8 „Iată Mirele Troparele glas 2 „Nezidită Ipacoi al Învierii, al glasului
vine...” şi celelalte fire...” şi celelalte de rând din Octoih
„Doamne miluieşte!”, de 40 „Doamne miluieşte!”, de 40 de „Doamne miluieşte!”, de 40
de ori ori de ori
„Ceea ce eşti mai cinstită ...” „Ceea ce eşti mai cinstită ...” „Ceea ce eşti mai cinstită ...”
„Întru numele Domnului...” „Întru numele Domnului...” „Întru numele Domnului...”
Preotul Din altar: „Dumnezeule Din altar: „Dumnezeule Din altar: „Dumnezeule
milostiveşte-Te spre noi...” milostiveşte-Te spre noi...” milostiveşte-Te spre noi...”
Rugăciunea Sf.Efrem Sirul, cu Rugăciunea Sf.Efrem Sirul, cu Rugăciunea Sf.Efrem Sirul,
metanii, numai în post metanii, numai în post cu metanii, numai în post
Cântăreţu Rugăciunea Sfântului Rugăciunea Sfântului Mardarie Rugăciune către Sfânta
l Mardarie Treime, a lui Marcu
Monahul – citită de preot
Rugăciunea Sfântului Evstratie
„Veniţi să ne închinăm...” şi „Veniţi să ne închinăm...” şi
Psalmii 120 şi 133 Psalmii 120 şi 133
Rugăciunile începătoare Rugăciunile începătoare „Sfinte
„Sfinte Dumnezeule...” şi Dumnezeule...” şi celelalte
celelalte
Troparele şi rugăciunea pentru Troparele şi rugăciunea pentru
pomennirea morţilor pomennirea morţilor
„Pomeneşte Doamne...” „Pomeneşte Doamne...”
Troparele de umilinţă Troparele de umilinţă
„Miluieşte-ne pe noi, „Miluieşte-ne pe noi, Doamne,
Doamne, miluieşte-ne pe miluieşte-ne pe noi...”
noi...”

29
Preotul Din faţa uşilor împărăteşti:
Ectenia întreită: „Miluieşte-ne
pe noi, Dumnezeule...”
Otpustul : „Slavă Ţie
Hristoase Dumnezeule...”
„Hristos Adevăratul nostru
Dumnezeul nostru...”
Ectenia de obşte „Să ne rugăm
pentru pacea lumii...”
„Pentru rugăciunile Sfinţilor
Părinţilor noştri...”
 Timpul săvârşirii – ori la miezul nopţii, ori dimineaţa; şi într-un caz şi în celălalt este
unită cu Utrenia, ca un preambul al acesteia
e) Utrenia
Utrenia duminicilor
Preotul Îmbrăcat în epitrahil cu
cădelniţa, din faţa Sfintei
Mese: „Binecuvântat este
Dumnezeul nostru...” şi
face cădire mare
Cântăreţu „Amin. Veniţi să ne
l închinăm ...” şi Pslamii 19
şi 20. Rugăciunile
începătoare.(„Sfinte
Dumnezeule...” şi
celelalte)
Troparele Crucii
„Mântuieşte Dumnezeule
Poporul Tău ...” şi
celelalte)
Preotul Din altar Ectenia
„Miluieşte-ne pe noi
Dumnezeule... Slavă
Sfintei ... Treimi”
Cântăreţu Citirea celor şase Psalmi
l
Preotul Citirea celor 12 rugăciuni Citirea celor 12 rugăciuni Citirea celor 12 rugăciuni
ale dimineţii ale dimineţii
Din faţa uşilor împărăteşti:
Ectenia întreită: „Miluieşte-ne
pe noi, Dumnezeule...”
Otpustul : „Slavă Ţie Hristoase
Dumnezeule...”
„Hristos Adevăratul nostru
Dumnezeul nostru...”
Ectenia de obşte „Să ne rugăm
pentru pacea lumii...”
„Pentru rugăciunile Sfinţilor
Părinţilor noştri...”
Utrenia praznicelor şi
sfinţilor
Îmbrăcat în epitrahil cu
cădelniţa, din faţa Sfintei
Mese: „Binecuvântat este
Dumnezeul nostru...” şi
face cădire mare
Amin. Veniţi să ne
închinăm ...” şi Pslamii 19
şi 20. Rugăciunile
începătoare.(„Sfinte
Dumnezeule...” şi
celelalte)
Troparele Crucii
„Mântuieşte Dumnezeule
Poporul Tău ...” şi
celelalte)
Din altar Ectenia
„Miluieşte-ne pe noi
Dumnezeule... Slavă
Sfintei ... Treimi”
Citirea celor şase Psalmi
ale dimineţii
30
Otpustul : „Slavă Ţie
Hristoase Dumnezeule...”
„Hristos Adevăratul nostru
Dumnezeul nostru...”
Ectenia de obşte „Să ne
rugăm pentru pacea lumii...”
„Pentru rugăciunile Sfinţilor
Părinţilor noştri...”
Utrenia zilelor de rând
Îmbrăcat în epitrahil cu
cădelniţa, din faţa Sfintei
Mese: „Binecuvântat este
Dumnezeul nostru...” şi
face cădire mare
Amin. Veniţi să ne
închinăm ...” şi Pslamii 19
şi 20. Rugăciunile
începătoare.(„Sfinte
Dumnezeule...” şi celelalte)
Troparele Crucii
„Mântuieşte Dumnezeule
Poporul Tău ...” şi celelalte)
Din altar Ectenia
„Miluieşte-ne pe noi
Dumnezeule... Slavă
Sfintei ... Treimi”
Citirea celor şase Psalmi
Preotul Din faţa uşilor împărăteşti Din faţa uşilor împărăteşti Din faţa uşilor împărăteşti
Ectenia Mare Ectenia Mare Ectenia Mare
Cântăreţu „Dumnezeu este „Dumnezeu este „Dumnezeu este
l Domnul ...” şi troparele Domnul ...” şi troparele Domnul ...” şi troparul
rânduite rânduite Sfântului zilei (în Postul
Catismele de rând şi Catismele de rând şi Mare „Aliluia...” şi
Sedelnele Învierii din primele două rânduri de cântările Treimice
Octoih cu ectenii mici Sedelne ale sărbătorii, cu Catismele de rând şi
între ele ectenii mici între ele. sedelnele fără ectenii mici
între ele

Cântăreţu Binecuvântările Învierii Polieleul şi Mărimurile

l „Bine eşti cuvântat Sfântului din Catavasier
Doamne...,Soborul sau Psaltire
Îngeresc
....
Preotul Face cădire mare Face cădire mare
Preotul Din altar Ectenie mică Din altar Ectenie mică
Cântăreţu Ipacoi al Învierii, glasul de
Al treilea rând de Sedelne
l rând din Octoih; a sărbătorii
Antifoanele Învierii, glasulAntifonul I, glas IV „Din
de rând in Octoih tinereţele mele...”
Prochimenul glasului de Prochimenul sărbătorii
rând din Octoih din Minei, Triod sau
Penticostar
Preotul Din latura de nord a Evanghelia sărbătorii din
Sfintei Mese, Evanghelia faţa uşilor împărăteşti
Învierii, cea de rând, din
cele 11
Cântăreţu „Învierea lui Hristos Numai între Paşti şi
l văzând...” Înălţare se zice: „Învierea
lui Hristos văzând...”
Preotul Scoaterea Sf. Evanghelii Preotul pune la loc Sf.
în naos pentru sărutate Evanghelie pe Sf. Masă
Cântăreţu Psalmul 50, „Mărire... Psalmul 50, „Mărire... Psalmul 50
l Pentru rugăciunile ...” şi Pentru rugăciunile ...” şi
celelalte; în duminicile celelalte
Triodului „Uşile
pocăinţei...”
Preotul Rugăciunea „Mântuieşte Rugăciunea „Mântuieşte

31
 Dumnezeule poporul
Tău...”, ori numai
ecfonisul: “Cu mila şi cu
îndurările...”
Cântăreţu Canoanele şi catavasiile
l de rând cu ectenie mică
după cântarea III şi VI
Preotul La cântarea IX cu
cădelniţa din faţa Sfintei
Mese „Pe Născătoarea de
Dumnezeu şi Maica
Luminii...” şi face cădire
mare
Cântăreţu „Măreşte suflete al meu pe
l Domnul...” şi „Ceea ce
eşti mai cinstită decât
Heruvimii...” încheind cu
Irmosul cântării a IX –a a
Catavasiilor
Preotul Ectenie mică
Cântăreţu „Sfânt este Domnul
l Dumnezeul nostru” şi
Svetilna de rând a Învierii
Laudele „Toată suflarea să
laude pe Domnul..”cu
stihirile şi stihurile
glasului de rând din
Octoih; la „Slavă...”
voscreasna cea de rând
Preotul Din faţa uşilor împărăteşti
deschise şi închinându-se
spre icoana Mântuitorului:
„ Slavă Ţie, Celui ce ne-ai
arătat lumina!”
Cântăreţu Doxologia mare(cântată)
l Ceaslov, cu rugăciunea
Preotul
Dumnezeule poporul
Tău...”, ori numai
ecfonisul: “Cu mila şi cu
îndurările...”
Canoanele şi catavasiile
de rând cu ectenie mică
după cântarea III şi VI
La cântarea IX cu
cădelniţa din faţa Sfintei
Mese „Pe Născătoarea de
Dumnezeu şi Maica
Luminii...” şi face cădire
mare
La sfinţi la fel ca
duminica
La praznice: stihirile şi
stihurile cântării IX a
canonului
Ectenie mică
Svetilna
Laudele „Toată suflarea
să laude pe Domnul..”cu
stihirile şi stihurile
glasului de rând din
Minei; la „Slavă...”, „Şi
acum...”, stihirile
sărbătorii
Din faţa uşilor împărăteşti
deschise şi închinându-se
spre icoana
Mântuitorului: „ Slavă
Ţie, Celui ce ne-ai arătat
lumina!”
Doxologia mare(cântată)
32
Canoanele de la Minei şi
Octoih citite
La cântarea IX cu cădelniţa
din faţa Sfintei Mese „Pe
Născătoarea de Dumnezeu
şi Maica Luminii...” şi face
cădire mare
„Măreşte suflete al meu pe
Domnul...”
Irmosul cântării a IX-a al
Canonului din Minei şi
„Cuvine-se cu adevărat...”
Ectenie mică
Svetilna Sf. De la Minei,
ori a zilei săptămânii din
Ceaslov
Laudele citite din Ceaslov,
iar dacă la Minei sunt
stihiri la Laude acestea se
cântă
„Slavă Ţie, Celui ce ne-ai
arătat lumina!” – uşile
împărăteşti rămân închise
Doxologia mică citită din
„Învredniceşte-ne
Doamne...”
Ectenia cererilor „Să
 plinim rugăciunea noastră
cea de dimineaţă...”
Cântăreţu Stihoavna Laudelor din
l Minei ori din Octoih „ Bine
este a ne mărturisi
Domnului, Rugăciunile
începătoare: „Sfinte
Dumnezeule şi celelalte...”
Cântăreţu Troparul de rând al Troparul sărbătorii din Troparele zilei din Minei
l Învierii Minei
Preotul Ectenie întreită Ectenie întreită Ectenie întreită „Miluieşte-
„Miluieşte-ne pe noi, „Miluieşte-ne pe noi, ne pe noi, Dumnezeule...”
Dumnezeule...” Dumnezeule...”
Ectenia cererilor „Să Ectenia cererilor „Să
plinim rugăciunea noastră plinim rugăciunea noastră
cea de dimineaţă...” „Pace cea de dimineaţă...” „Pace
tuturor!”, „Capetele tuturor!”, „Capetele
noastre....” şi rugăciunea noastre....” şi rugăciunea
plecării capetelor în taină, plecării capetelor în taină,
cu ecfonisul „Că al Tău cu ecfonisul „Că al Tău Otpustul
este a ne milui...” este a ne milui...”
Otpustul Otpustul
 Timpul săvârşirii Utreniei: dimineaţa după răsăritul soarelui
24. Posturile de peste an
Postul adică, abţinerea totală sau parţială de la anumite alimente, pe un timp mai lung sau mai
scurt, este o practică existentă, în diferite forme la mai toate religiile, vechi şi noi, ale omenirii .
În Vechiul Testament, postul pracicat de evrei era prescris prin poruncile pozitive socotite ca date
de Dumnezeu prin Moise şi profeţi, fiind reglementate prin dispoziţii prescrise din Lege, privitoare la
timpurile de post. Dumnezeu Însuşi orânduieşte postul din Ziua Curăţirii sau Ispăşirii (Ziua a zecea din
luna a şaptea: Lev.16,29 şi 23,32.
După captivitate s-au adăugat noi posturi generale, pe lângă cele vechi din luna a şaptea şi anume,
posturile din lunile a patra, a cincea, a şasea şi a zecea, cel din ajunul sărbătorii Purim ş.a.
Cât priveşte postul particular, practicat de diferite persoane în diverse momente şi împrejurări, el
este amintit în cărţile Vechiului Testament. Astfel Moise a postit 40 de zile pe Muntele Sinai, înainte de
a primi tablele Legii (Ieşire 34,28), Daniel în Babilon a postit 3 săptămâni ş.a.
Mântuitorul Însuşi a practicat postul; El a postit postit 40 de zile înainte de începutul activităţii Sale
publice (Matei 4,2,Marcu 1,13 şi Luca 4,1-3) şi a învăţat pe ucenicii Săi, atât prin cuvânt, cât şi prin
faptă, că postul este inseparabil de rugăciune ( Matei 4,1). El l-a recomandat ca pe un mijloc de luptă
împotriva ispitelor şi a puterii diavolului (Matei 17,21), stăruind că nu trebuie practicat cu forme
externe, după obiceiul iudeilor, ci cu voie bună şi cu conştiinţa că, postind, săvârşeşti o faptă bine
plăcută lui Dumnezeu.(Matei 4,16)

33
 Sfinţii Apostoli au practicat postul. Spre ex. Sf.Ap. Pavel a postit şi a îndemnat pe fiii săi
duhovniceşti să practice postul unit cu rugăciunea.
Creştinismul a dat postului o însemnătate mareîn viaţa religioasă şi mai ales în viaţa monahală,
făvând din el un act de virtute şi de cult, un mijloc de progres în viaţa spirituală, de luptă împotriva
patimilor şi poftelor şi totodată un semn de respect şi de omagiu adus lui Dumnezeu.S-a accentuat
îndeosebi sensul spiritual al postului, precizând că postul adevărat constă nu numai în abţinerea
voluntară de la mâncare şi băutură, ci şi într-o străduinţă neîncetată de a domina cu spiritul, toate
patimile şi poftele, instinctele şi pornirile inferioare ale trupului, care îl apropie pe om de animale.
De aceea e nevoie, din timp în timp de zile sau perioade de postire, în care lupta spirituală cu
patimile sufleteşti şi trupeşti trebuie ajutată şi intensificată printr-o strunire mai aspră a trupului, pentru
ca acesta să rămână, un instrument docil şi apt pentru realizarea năzuinţelor superioare ale spiritului,
pentru ridicarea lui către Dumnezeu.
1. Felurile postirii
Din punct de vedere al asprimii
a) Postul integral – ajunare, care constă în abţinerea completă de la orice mâncare şi băutură pe
un timp anumit;
b) Postul negru (xirofagie) –se îngăduie numai mâncare uscată: pâine, fructe uscate sau seminţe,
legume şi apă;
c) Postul comun sau obişnuit – în care se admite consumarea mâncărurilor gătite din alimente de
origine vegetală;
d) Postul uşor – în care se îngăduie consumarea peştelui, vinului şi untdelemnului;

Din punctul de vedere al extensiunii postului :

a) Postul general – ţinut de Biserica întreagă
b) Postul local
c) Postul particular

Din punctul de vedere a duratei:

a) Post de o zi
b) Posturi de mai multe zile

Zile separate de post din cursul anului bisericesc:

a) Toate miercurile şi vinerile de peste an cu excepţia celor de harţi, pt că amândouă amintesc de
evenimente nefericite din viaţa Mântuitorului 1. Miercuri – cărturarii şi fariseii au hotărât să-L
ucidă pe Mântuitorul 2. Vineri – au pus în aplicare prin judecare, condamnare la moartea şi
răstignirea Mântuitorului
Zile de harţi din cursul anului bisericesc:
Miercuri şi vineri – în Săptămâna Luminată
Miercuri şi vineri în Săptămâna I după Rusalii
Miercurile şi vinerile dintre Naşterea şi Botezul Domnului
Miercuri şi vineri din Săptămâna Vameşului şi a Fariseului
b) Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci
34
 c) Ziua Ajunului Bobotezei
d) În ziua Tăierii Capului Sf. Ioan Botezătorul

Posturi de durată
1. Postul Naşterii Domnului – începe cu data de 15 noiembrie şi durează 40 de zile
2. Postul Paştilor – 7 săptămâni
3. Postul Sf. Petru şi Pavel – durata acestuia se stabileşte în funcţie de data Sfintelor Paşti
4. Postul Adormirii Maicii Domnului – din 1 august până în 14 august
25. Cele şapte laude
1. Vecernia
2. Pavecerniţa
3. Miezonoptica
4. Utrenia
5. Ceasurile I,III,VI, IX
26. Ierurgiile
Ierurgiile sunt slujbe, rânduieli şi rugăciuni pentru binecuvântarea şi sfinţirea omului în
diferite momente şi împrejurări din viaţa sa, ca şi pentru binecuvântarea şi sfinţirea naturii
înconjurătoare şi a diferitelor lucruri sau obiecte de folos omului. Ele stau de obicei în legătură
cu sfintele taine şi Sfânta Liturghie, fiind săvârşite ori înaintea acestora, ca o pregătire a lor, ori în
timpul lor, ori după ele, ca o încoronare sau desăvârşire a lor.
Scopul ierurgiilor este acela să-l purifice pe omul credincios şi firea înconjurătoare, în care
trăieşte el, adică vietăţile şi lucrurile de care omul credincios are nevoie pentru a trăi, sau pentru
viaţa sa materială şi spirituală. După învăţătura Bisericii noastre, păcatul primilor oameni a
introdus dezordinea, suferinţa, durerea şi nefericirea, nu numai în viaţa omenească, ci a stricat şi
frumuseţea şi armonia dintru început a firii înconjurătoare dinainte de păcatul primilor oameni,
când toate câte făcuse Dumnezeu „erau bune foarte” (Fac 1,31). Blestemul Ziditorului, de după
căderea lui Adam s-a răsfrânt nu numai asupra tuturor oamenilor, care se trag din prima pereche,
moştenind păcatul originar, ci şi asupra tuturor lucrurilor din natură, în mijlocul căreia omul îşi
trăieşte viaţa: „Blestemat să fie pământul întru lucrurile tale; întru necazuri vei mânca dintr-
însul în toate zilele vieţii tale. Spini şi pălămidă va răsări ţie şi vei mânca iarba pământului,
întru sudoarea feţei tale vei mânca pâinea ta, până când te vei întoarce în pământ, din care eşti
luat; că pământ eşti şi în pământ te vei întoarce.” Facere 3, 17-19
Soarta naturii a fost astfel strâns legată de cea a omului; coruptă din pricina omului, ea îşi
aştepta vindecarea sau restabilirea tot prin el. Căzută sub influenţa celui rău din pricina
păcatului omenesc, natura a redobândit o dată cu omul posibilitatea de a fi restabilită, întru
curăţia, frumuseţea şi armonia iniţială, prin întruparea Mântuitorului. Îmbrăcând cu adevărat
firea omenească, Mântuitorul şi-a împletit toată viaţa Sa pământească cu aceea a oamenilor şi a
naturii. El a mers pe pământ, a străbătut ogoarele şi lanurile de grâu, a iubit florile câmpului, şi
păsările cerului, pe care le-a dat pildă omului pentru frumuseţea şi strălucirea lor a mâncat din
roadele pământului, a fost botezat în apa Iordanului, Trupul Său a fost uns cu mir şi aromate
ş.a.m.d. Într-un cuvânt, nimic din opera creaţiei n-a rămas străin omenităţii Sale şi nimic n-a
rămas în afara harului Duhului Sfânt.
35
 Astfel, Mântuitorul sfinţind firea omenească, pe care a purtat-o, El a lăsat Sfinţilor Săi
Apostoli şi puterea de a resfinţi natura, de a o sustrage înrâuririi şi puterii celui rău.
Prin ierurgii, puterea şi acţiunea curăţitoare şi sfinţitoare a Bisericii se revarsă nu numai
asupra fiinţei omului, ci şi asupra întregii lumi creaturale, scoţând-o de sub puterea blestemului
şi sfinţind-o. Prin puterea sfinţitoare dată slujitorilor Bisericii, se împartăşeşte firii neînsufleţite şi
fiinţelor neraţionale, harul Sfântului Duh.
Împărţirea ierurgiilor
A. După obiectul lor:
 La persoane
 La lucruri
B. După formă:
 Rugăciuni
 Rânduieli
 Slujbe
C. După scopul lor:
1) Exorcisme – sunt rugăciuni sau rânduieli pentru eliberarea omului, a naturii şi a
lucrurilor, de sub înrâurirea şi puterea nefastă a diavolului şi a duhurilor rele. De ex.
Moltifa Sf. Trifon la vii, grădini şi holde, Molitfele Sf. Vasile cel Mare, Molitfele Sf.
Ioan Gură de Aur.
2) Curăţirile şi dezlegările - sunt rugăciuni şi rânduieli prin care anumite persoane
sunt dezlegate sau curăţite de prihana păcatelor sufleteşti şi de întinarea păcatelor
trupeşti fără de voie, adică legate de rânduiala firii, sau rugăciuni prin care lucrurile
sunt curăţite de atingerea cu ceva spurcat. Deoarece asemenea păcate îl situează pe
om în starea de necurăţie materială ori spirituală, Biserica a rânduit o seamă de
ierurgii care să redea fiilor ei curăţia pierdută şi să îi pună din nou în legătură cu
Biserica şi cu Harul Dumnezeiesc.Aşa avem, de exemplu: ierurgiile în legătură cu
botezul(Rânduiala din ziua întâi a femeii lăuză, Rugăciunea când leapădă femeia...),
slujba Înmormântării.
3) Binecuvântările – sunt rugăciuni, sau rânduieli în care, mai ales prin semnul Sfintei
Cruci, se invocă Harul şi ajutorul dumnezeiesc asupra unei persoane sau a unui lucru
curat, menit pentru hrana, folosul sau mântuirea omului. Astfel de ierurgii avem de
ex. în Molitfelnic: Molitfa ce se citeşte la hainele sau lucrurile ce se împart de
pomană după moarte, Rugăciunile pentru binecuvântarea meselor şi a pomenilor;
Rugăciunea pentru temelia casei şi cea pentru casă nouă; Rugăciunea la săparea
fântânii; Rugăciunea binecuvântării ogoarelor la începerea semănăturii; Rugăciunile
pentru binecuvântarea roadelor, a fructelor, şi a mâncărurilor aduse ca pârgă la
Biserică. În aceeaşi categorie intră şi Rugăciunile pentru diferite trebuinţe de la
sfârşitul Liturghierului, precum şi Te-deumurile.
4) Sfinţirile – sunt ierurgiile prin excelenţă, adică cele care, prin efectele şi importanţa
lor, se apropie cel mai mult de Sfintele Taine. Prin ele, anumite persoane sau lucruri
nu numai că sunt binecuvântate, ci în plus sunt consacrate, afierosite sau închinate
unor scopuri sau întrebuinţări sfinte. Astfel de slujbe sunt în Molitfelnic: diferite
36
 sfeştanii sau agheasme şi slujbe pentru sfinţirea bisericii şi a obiectelor de cult,
sfinţirea Sfântului şi Marelui Mir ş.a.

27. Veşmintele preotului. Veşmintele arhiereului

1. Vesmintele preotului
1. Stiharul – este un veşmânt lung, cu mâneci largi ca o cămaşă de noapte, ca o cămaşă de
noapte, care acoperă corpul de la grumaz până în picioare.
Stiharul simbolizează strălucirea dumnezeirii şi viaţa vrednică de admiraţie a preotului.
2. Epitrahilul – nu este altceva decât orarul diaconesc trecut peste grumaz şi atârnând în jos
cu ambele laturi apropiate .
Epitrahilul se confecţionează din acelaşi material ca şi felonul preoâesc sau ca sacosul
arhieresc şi este brodat cu mai multe cruci brodate ori cusute cu galon. Este veşmântul
cel mai mult folosit de către preot, la unele ierurgii săvârşite în afara bisericii, la ierurgii la
care se citeşte şi Evanghelia, la unele Taine şi ierurgii îmbracă epitrahilul şi felonul, iar
toate veşmintele le îmbracă la Sf. Liturghie.
Epitrahilul simbolizează puterea harului dumnezeiesc, care se pogoară asupra preotului şi
prin care el slujeşte cele sfinte şi totodată jugul cel bun al slujirii lui Hristos, luat de preot
şi episcop, la chemarea Mântuitorului. El aminteşte totodată şi de Crucea pătimirii purtată
de Hristos pe drumul calvarului sau funia cu care El a fost legat când a fost dus în faţa
arhiereului spre judecată. Franjurile cu care se termină capătul inferior al epitrahilului
simbolizează sufletele credincioşilor, a căror răspundere o poartă preotul.
3. Brâul – este o piesă vestimentară de stofă lungă de aproximativ ½ şi lată de 6-8 cm, cu
care preotul şi arhiereul îl încing peste stihar, strângându-l în jurul mijlocului, spre a nu-i
incomoda la lucrarea celor sfinte.
4. Mânecuţele – sunt piese vestimentare comune celor trei trepte ierarhice, care se pun
peste marginea mânecilor stiharului, pentru a le strânge, ca să nu stânjenească mişcările
mâinilor. Mânecuţele simbolizează puterea lui Dumnezeu care dă tărie slujitorilor Săi,
precum indică formula din îmbrăcarea mânecuţei din dreapta. Unii tâlcuitori ai cultului
spun că mânecuţele amintesc de funiile cu care au fost legate mâinille Mântuitorului după
arestarea Sa în grădina Ghetsimani, spre a fi dus la judecată şi patimi.
5. Felonul este veşmântul de deasupra preoţilor, care aminteşte toga anticilor şi mantaua,
sau pelerina pe care o purtau Mântuitorul şi Apostolii şi care la evrei era în uz
general.Felonul reprezintă purpura stacojie cu care a fost îmbrăcat Hristos la patimi.
După alţii, culoarea albă a felonului simbolizează curăţia şi sfinţenia liturghisitorului şi
strălucirea slavei şi a luminii dumnezeieşti, pe care o refelctă slujba preoţească.
2. Veşmintele arhiereşti
1. Stiharul
2. Epitrahilul
3. Brâul
4. Mânecuţele
5. Sacosul – este un veşmânt în formă de sac, ca şi stiharul, dar mai scurt şi cu mâneci
mai scurte şi mai largi, pe care arhiereii îl îmbracă peste stihar, după ce şi-au pus
37
 epitrahilul, brâul şi mânecuţele. Este confecţionat din stofă de in, lână, mătase sau
catifea, iar culoarea lui poate fi albă, purpurie sau galbenă.Sacosul se îmbracă de
arhiereu doar la săvârşirea Sfintei Liturghii.
Sacosul are aceeaşi semnificaţie pe care o are felonul la preoţi, fiind la arhierei
semnul căinţei şi al smereniei, aducând aminte, că şi felonul de hlamidă mohorâtă cu
care Mântuitorul a fost îmbrăcat în batjocură de către ostaşi pentru că Se numise pe
Sine, împărat al iudeilor.
6. Omoforul este o piesă vestimentară specifică arhiereilor, purtată de aceştia pe umeri,
împrejurul gâtului. Există un omofor mare şi unul mic .Şi unul şi altul se
confecţionează din lână sau din mătase brodată cu fir de argint sau de aur, iar la
mijloc, respectiv în dreptul gâtului arhiereului se aplică o iconiţă în formă de
medalion, cu chipul Mântuitorului.Omoforul mare se foloseşte de la începutul
Liturghiei până la Apostol, când este dezbrăcat şi înlocuit tot restul slujbei cu
omoforul mic. Omoforul ne aduce aminte de veşmântul arhieresc a lui Aaron, pe care
arhiereii Legii Vechi îl purtau fixat pe umărul stâng cu şervete lungi.
7. Mantia – este un veşmânt lung şi larg, fără mâneci, ca o pelerină bogată, de culoare
purpurie, împodobită cu nişte fâşii; se încheie la gât şi jos în faţă, având la dreapta şi
la stânga încheietorilor câte două tăbliţe brodate sau cusute cu fir de aur. Mantia se
îmbracă la slujbele la care arhiereul nu îmbracă stiharul şi sacosul. Mantia înseamnă
puterea şi plenitudinea chemării arhiereului.

28. Rugăciuni: Rugăciunile începătoare

Slavă Ţie Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, care pretutindenea eşti şi toate le
împlineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi
şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne,

iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre pentru sfânt
numele Tău.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin

Tatăl nostru, Care eşti în Ceruri, sfinţească-se numele Tău. Vie Împărăţia Ta. Facă-se
voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ.Pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă
astăzi. Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri, şi nu
neduce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău.Preotul: Că a Ta este împărăţia şi
puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii
vecilor.Amin

38
29. Rugăciuni: Troparele de umilinţă
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unuiStăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte,

nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şiacum ca un Milostiv şi ne izbăveşte pe noi
de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tău, toţi
lucrulmâinilor Tale şi numele Tău chemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu

pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să nemântuim prin tine din nevoi, că tu eşti
mântuirea neamului creştinesc.
30. Rugăciuni: Crezul
Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al
tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a
născut mai înainte de toţi vecii: Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din
Dumnezeu adevărat, născut iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au
făcut;
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a
întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Mariaşi S-a făcut om;
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi;
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;
Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea
sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce
împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit,Care a grăit prin prooroci.Întru una,
sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică;
Mărturisesc un botez spre iertarea păcatelor;
Aştept învierea morţilor;
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

31. Rugăciuni: Psalmul 50

Miluieste-ma, Dumnezeule, dupre mare mila Ta, si dupre multimea indurarilor tale
sterge faradelegea mea. Mai vartos ma spala de faradelegea mea, si de pacatul meu

39
 ma curateste, ca faradelegea mea eu o cunosc, si pacatul meu inaintea mea este
pururea. Tie unuia am gresit, si rau inaintea Ta am facut, ca sa te indreptatesti intru
cuvintele Tale si sa biruiesti cand te vei judeca tu. Ca iata intru faradelegi m-am
zamislit, si in pacate m-a nascut maica mea. Ca iata adevarul ai iubit, cele nearatate si
cele ascunse ale intelepciunii tale ai aratat mie. Stropi-ma-vei cu issop, si ma voiu
curati; spala-ma-vei, si mai vartos decat zapada ma voiu albi. Auzului meu vei da
bucurie si veselie, bucura-se-vor oasele cele smerite. Intoarce fata ta de catre pacatele
mele, si toate faradelegile mele sterge. Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule,
si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele. Nu ma lepada dela fata ta, si
Duhul tau cel Sfant nu lua dela mine. Da mie bucuria mantuirii tale, si cu duh
stapanitor ma intareste. Invata-voi pre cei fara de lege caile tale, si cei necinstitori la
tine se vor intoarce. Izbaveste-ma de sangiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii
mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea ta. Doamne, buzele mele vei deschide, si
gura mea va vesti lauda ta. Ca de-ai fi voit jertfa, as fi dat: arderi de tot nu vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu, duhul zdrobit; inima infranta si smerita Dumnezeu nu va urgisi.
Fa bine, Doamne, intru bunavoirea Ta, Sionului, si sa se zideasca zidurile
Ierusalimului. Atunci binevoi-vei jertfa dreptatii, prinosul si arderi de tot; atunci vor
pune pre altarul tau vitei.
32. Rugăciuni: Rugăciunile la îmbrăcarea în veşminte
Luând stiharul în mâna stângă preotul face trei metanii spre răsărit şi îl
binecuvântează, zicând:
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
După ce sărută semnul Sfintei Cruci de pe el, se îmbracă cu el zicând:
Preotul: Bucura-se-va sufletul meu întru Domnul că m-a îmbrăcat în veşmântul
mântuirii şi cu haina veseliei m-a împodobit; ca unui mire mi-a pus cunună şi ca pe o
mireasă m-a împodobit cu podoabă.
Luând epitrahilul, îl binecuvântează, sărută crucea de pe gulerul epitrahilului şi îl
pune pe după gât, zicând:
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoţii Săi, ca
mirul pe cap, ce se pogoară pe barbă, pe barba lui Aaron, ce se pogoară pe marginea
veşmintelor lui.
Luând brâul, îl binecuvântează, sărută crucea de la mijlocul lui şi se încinge cu el,
zicând:
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere şi a făcut fără
prihană calea mea, Cel ce întocmeşte picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele
înalte mă pune.
Luând mânecuţa dreaptă, sărută semnul Sfintei Cruci de pe ea şi o pune la mână
zicând:
Preotul: Dreapta Ta, Doamne, s-a preaslăvit întru tărie; mâna Ta cea dreaptă,
Doamne, a sfărâmat pe vrăjmaşi şi cu mulţimea slavei Tale ai zdrobit pe cei
potrivnici.

40
 Apoi luând mânecuţa stângă sărută semnul Sfintei Cruci de pe ea şi zice:
Preotul: Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit; înţelepţeşte-mă şi mă voi învăţa
poruncile Tale.
Dacă este protosinghel sau are vreun alt rang bisericesc, luând bederniţa, o
binecuvântează şi, sărutând-o, o pune zicând:
Preotul: Încinge sabia Ta peste coapsa Ta, Puternice, cu podoaba Ta şi cu frumuseţea
Ta şi încordează şi bine sporeşte şi stăpâneşte pentru adevăr, blândeţe şi dreptate. Şi
minunat Te va povăţui dreapta Ta, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Luând apoi felonul (sfita), îl binecuvântează, sărută crucea de pe el, se îmbracă,
zicând:
Preotul: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi întru
bucurie se vor bucura, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
La sfârşit, îşi spală mâinile, zicând:
Preotul: Spăla-voi între cei nevinovaţi mâinile mele şi voi înconjura altarul Tău,
Doamne, ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale. Doamne, iubit-
am bună-cuviinţa casei Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale. Să nu pierzi cu cei
necredincioşi sufletul meu şi cu vărsătorii de sânge viaţa mea, în mâinile cărora sunt
fărădelegile; dreapta lor s-a umplut de daruri, iar eu întru nerăutatea mea am umblat.
Izbăveşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte. Piciorul meu a stat întru dreptate; în biserici
Te voi binecuvânta, Doamne.

33. Rugăciuni: La „luarea vremii"

Cu capetele descoperite ei merg la icoana Mântuitorului, zicând troparul:
Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşealelor noastre,
Hristoase Dumnezeule; că de voie ai binevoit a Te sui cu Trupul pe cruce, ca să scapi
din robia vrăjmaşului pe cei ce i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumire strigăm Ţie:
Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti
lumea.
Se închină în faţa icoanei şi o sărută. Trec după aceea la icoana Născătoarei de
Dumnezeu, zicând troparul:
Ceea ce eşti izvorul milei, învredniceşte-ne pe noi milostivirii, Născătoare de
Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos; arată, precum de-a pururea; pu terea ta, că
întru tine nădăjduind, strigăm ţie: Bucură-te, ca şi oarecând Gavriil, mai-marele
voievod al celor fără de trup.
Apoi, în acelaşi chip, zicând troparul sau condacul potri vit, ei se închină icoanei
hramului bisericii şi icoanei hramului sărbătorit în ziua aceea. Ei se pot închina şi la
celelalte icoane de pe iconostas. Dacă icoana hramului este aceea a Învierii, ei zic
troparul Învierii, glas 6:
Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pâmânt, ne
învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim.
Apoi mergând în mijlocul bisericii ei stau înaintea sfintelor uşi cu capetele
descoperite şi diaconul zice:

41
 Diaconul: Domnului să ne rugăm.
Preotul: Doamne, trimite mâna Ta dintru înălţimea locaşului Tău şi mă întăreşte spre
slujba Ta ce-mi este pusă înainte, ca neosândit stând înaintea înfricoşătorului Tău
altar, să săvârşesc Jertfa cea fără de sânge. Că a Ta este puterea şi slava în vecii
vecilor. Amin.
Îşi acoperă capetele şi diaconul zice:
Diaconul: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii
vecilor. Amin.
Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte. Părinte binecu vântează.
Preotul: (Duminica): Cel ce a înviat din morţi, (în alte zile): Hristos, Adevăratul
nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale celui între sfinţi
Părintelui nostru Ioan Gură de Aur, arhiepiscopul Constantinopolului (sau: ale celui
între sfinţi Părintelui nostru Vasile cel Mare, arhiepiscopul Cezareii Capadociei) şi
pentru ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască pe noi ca un bun şi de
oameni iubitor.
Diaconul: Amin.

34. Sfânta Liturghie. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur. Rânduiala şi timpul săvârşirii ei
Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur se săvârşeşte în toate celelalte zile de duminici şi
sărbători, în care nu se face Liturghia Sfântului Vasile cel Mare sau Liturghia Darurilor mai
înainte sfinţite.Ea este Liturghia obişnuită în Biserica Ortodoxă, săvârşindu-se de cele mai
multe ori în cursul anului bisericesc.

Rânduiala Sf. Liturghii

A. PROSCOMIDIA
Preotul la proscomidiar: „Dumnezeule curăţeşte-mă pe mine păcătosul....” de trei ori.
Preotul i-a prima prescură si copia cu amândouă mâinile; le ridică până în dreptul frunţii şi
zice:”Răscumpăratu-ne-ai pe noi din blestemul legii...” Preotul trecând prescura şi copia în mâna
stângă, le binecuvintează cu dreapta zicând: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru....”. Preotul i-a
copia în mâna dreaptă, iar prescura în mâna stângă, însemnând curciş cu copia de trei ori,deasupra
peceţii spune : „Întru pomenirea Domnului şi Dumnezeului nostru şi Mântuitorului
nostrru...”.Aşează prescura pe tavă sau talerul de lemn ce se găseşte la Proscomidiar, alături de
sfintele vase, înfinge copia în partea dreaptă a peceţii, adică cea cu literele IIS şi NI şi taie zicând: „Ca
un miel spre junghiere S-a adus..., apoi taie în partea stângă zicând: „Şi ca o oaie fără de glas....”, tăind
apoi din partea de sus a peceţii zicând „Întru semerenia Lui, judecata Lui s-a ridicat.”, iar tăind jos
zice: „Iar neamul Lui cine-l va spune.”.
Preotul înfinge copia orizontal, în partea dinspre el, ceva mai sus de coaja de jos, scoate Sfântul
Agneţ cu faţa în sus pe sfântul disc. Îl junghie cruciş zicând „Junghie-se Mielul lui Dumnezeu cel ce
ridică păcatele lumii.” Înjunghie cu sfânta copie Sfântul Agneţ, sub numele Iisus zicând: „Şi unul din
ostaşi cu suliţa coasta Lui a împuns” Îndată preotul luând în mâna dreaptă vasul cu vin şi în stânga
vasul cu apă, toarnă în potir vin şi apă cât se cuvine, binecuvântând apoi amestecarea.
După ce acoperă sfântul potir , ia în mână prescura a doua şi taie o părticică sub formă

42
 triunghiulară, în cinstea Născătoarei de Dumnezeu şi o aşază de-a dreapta Sfântului Agneţ, aproape
de mijlocul lui.
Din a treia prescură, scoate părticele sub formă triunghiulare, însă mai mici decât părticica pentru
Sf.Fecioară , pentru cele nouă cete ale sfinţilor care se pun în partea stângă a Sfântului Agneţ:
1. Sf. Ioan Botezătorul
2. Proorocilor
3. Sfinţilor Apostoli
4. Sfinţilor ierarhi
5. Sfinţilor mucenici şi muceniţe
6. Sfinţilor cuvioşi şi cuvioase
7. Sfinţilor făcători de minuni şi doctori fără de arginţi
8. A sfinţilor Ioachim şi Ana şi a sfântului zilei
9. A sf.Ioan Gură de Aur, sau a sf.Vasile cel Mare
Din a patra prescură scoate trei părticele sub formă de triunghi mai mici ca cele pentru Născătoarea
de Dumnezeu, dar mai mari decât a cetelor sfinţilor şi pomeneşte pe arhiepiscopul locului, precum şi
pe arhierul care l-a hirotonit dacă este în viaţă, la prima părticică, apoi pomenşte poprul român şi
conducătorii ţării, la a doua părticică, iar la ultima, preotul pomeneşte pe ctitorii şi binefăcătorii
locaşului.
Preotul ia tot din a patra prescură părticele mici şi le pune sub arhierei, aici pomenindu-i pe cei vii.
Din a cincea prescură, preotul i-a miride pentru morţi, pe care le pune sub părticica ctitorilor.Dacă
arhierul care l-a hirotonit pe preot nu mai este în viaţă, el este primul ce se pomeneşte la morţi, la
Proscomidie.
La sfârşit preotul ia a patra prescură din care a proscomidit şi îşi scoate părticică pentru sine, pe care o
pune la cei vii.
Preotul curăţă cu buretele marginea discului, apoi ia cădelniţa şi tămâiază steluţa pe care o sărută şi
o pune deasupra Sfântului Agneţ. Apoi tămâiază acoperământul cel dintâi care acoperă Sf. Disc, la fel
procedează cu acoperământul pentru Sf.Potir, precum şi cu Aerul pe care îl tămâiază şi îl pune peste
Sf. Disc şi Sf. Potir, apoi luând cădelniţa, preotul tămâiază Darurile aşezate la proscomidiar. După
tămâiere preotul rosteşte rugăciunea punerii înainte şi face apolisul.
B. LITURGHIA CATEHUMENILOR
Rânduiala Sf. Liturghii a Sf. Ioan Gură de Aur
Preotul După otpustul Utreniei, preotul vine în faţa Sfintei Mese, şi
închinându-se de tre ori, cu mâinile ridicate se roagă în taină:
„Împărate ceresc...”, „Slavă întru cei de sus...”, „Doamne, buzele mele
vei deschide....”
Sfintele uşi fiind deschise, preotul ia Sfânta Evanghelie, cu ambele
mâini o ridică puţin şi dă binecuvântarea mare: „ Binecuvântată este
Împărăţia....”, făcând cu Sfânta Evanghelie, semnul Sfintei Cruci peste
sfântul antimis şi o aşază la loc
Se închid sfintele uşi şi preotul, sau dacă este diacon zice ectenia mare:
„ Cu pace Domnului să ne rugăm....”

43
 Preotul zice ecfonisul: „ Că ţie se cuvine toată slava, cinstea ...”
Cântăreţul „Amin” şi cântă Antifonul întâi: „Mărire ....Şi acum....Binecuvintează
suflete al meu ...”
Preotul Citeşte în taină Rugăciunea Antifonului întâi, iar după sfârşitul
antifonului rosteşte ectenia mica: „ Iară şi iară cu pace....”, apoi preotul
zice ecfonisul: „Că a Ta este stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia”
Cântăreţul „Amin” şi cântă Antifonul al doilea: „Mărire ....Şi acum....Unule-
Născut, Fiule ...”
Preotul Citeşte în taină Rugăciunea Antifonului al doilea, apoi după terminarea
de cântat a antifonului, rosteşte ectenia micăşi ecfonisul „Că bun şi
iubitor de oameni...”
Cântăreţul „Amin” şi cântă Fericirile
Preotul Citeşte în taină Rugăciunea Antifonului al treilea, apoi preotul deschide
sfintele uşi, ia Sfânta Evanghelie şi iese pe uşa dinspre miazănoapte ,
rostind rugăciunea intrării.
Preotul binecuvintează cu mâna dreaptă intrarea din mijlocul bisericii,
ţinând Sf. Evanghelie în mâna stângă, apoi de pe solee ridică puţin
Sfânta Evanghelie şi zice cu glas mare „Înţelepciune, drepţi!”
Cântăreţul „Veniţi să ne închinăm....” iar de nu este duminică, în loc de „...Cel ce
ai înviat din morţi...” se zice: „Cel ce eşti minunat întru sfinţi...”
Preotul „Domnului să ne rugăm.” Şi ecfonisul „Că sfânt eşti Dumnezeul
nostru...”
După cuvintele ...”Acum şi pururea...” Preotul sau diaconul se apropie
de sfintele uşi şi zice „Doamne mântuieşte pe cei binecredincioşi...! de
trei ori, acesta se cântă şi la strană de fiecare dată după ce îl rosteşte
preotul”
„Şi ne auzi pe noi.” O dată care se cântă şi la strană
„Şi în vecii vecilor...”
Strana „Amin.” Cântarea cea întreit-sfântă „Sfinte Dumnezeule, Sfinte
Tare, ... miluieşte-ne pe noi.”
Preotul Citeşte în taină rugăciunea cântării celei întreit-sfinte;
La „Slavă... Şi acum...” Preotul merge la proscomidiar şi zice:
„Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.”
Apoi întorcându-se pe dinaintea Sfintei Mese, merge către scaunul cel
de sus şi, plecându-se zice: „Binecuvântat eşti pe scaunul împărăţiei
Tale...” Şi se aşează cu faţa spre apus stând lângă colţul dinspre răsărit-
miazăzi al Sfintei Mese
După plinirea cântării celei întreit-sfinte, preotul sau dacă este diaconul
dintre sfintele uşi, cu faţa spre credincioşi zice: „ Să luăm aminte.!”
Preotul: „Pace tuturor”

44
Cântăreţul „Şi duhului tău.” Citeşte prochimenul Apostolului, din mijlocul
bisericii
Preotul Sau diaconul „Să luăm aminte”
Cântăreţul „Din Epistola către... citire”
Preotul Sau diaconul „Înţelepciune”
Cântăreţul Citeşte Apostolul
Preotul Preotul – i-a cădelniţa şi cădeşte Sfânta Masă împrejur şi sfântul altar
tot, apoi iese din altar şi cădeşte din mijlocul bisericii, icoanele, scaunul
arhieresc, strănile, pe cântăreţ şi pe credincioşi din mijlocul
bisericii(Cădire mică). După ce termină de cădit preotul se întorce în
altar şi citeşte în taină Rugăciunea dinainte de Evanghelie
Şi sfârşindu-se de citit Apostolul, preotul , stând înaintea Sfintei Mese,
se întoarce cu faţa spre credincioşi şi zice dintre uşile împărăteşti:
„Pace ţie cititorule.”
Cântăreţul „Şi duhului tau.” „Aliluia” de trei ori
Preotul Stă între sfintele uşi cu faţa către apus şi zice Sfânta Evanghelie
„Înţelepciune, drepţi...să ascultăm Sfânta Evanghelie...” „Pace tuturor”
Cântăreţul „Şi duhului tău”
Preotul „Din Sfânta Evanghelie de la ... citire”
Cântăreţul „Slavă Ţie Doamne...”
Preotul Citeşte Sfânta Eavnghelie
Cântăreţul Terminându-se de citit Sfânta Evanghelie „Slavă Ţie Doamne...”
Preotul Sărută şi înalţă Sfânta Evanghelie în semnul Sfintei Cruci spre
credincioşi, cu partea care are pe ea Învierea şi după aceasta o aşază pe
Sfânta Masă, din sus de Sfântul Antimis, cu partea care se deschide
spre răsărit.
Apoi rosteşte ectenia „Să zicem toţi...” şi ectenia întreită, la care se pot
pune ectenii pentru diferite trebuinţe după „Încă ne rugăm pentru mila,
viaţa pacea...”
Cântăreţul „Doamne miluieşte” o dată până la ectenia „Miluieşte-ne pe noi
Dumnezeule...”când se zice de trei ori
Preotul Ecfonisul „Că milostiv şi iubitor de oameni...”
Cântăreţul „Amin”
Preotul Ectenie pentru cei adormiţi şi rugăciunea „Dumnezeul duhurilor şi a
tot trupul...” Ecfonisul ... „Că Tu eşti învierea...”
Cântăreţul Răspunde la ectenia pentru cei morţi cu „Doamne miluieşte” de trei ori
şi la ecfonis „Amin”
Iar după ce preotul zice: „Întru fericita adormire...” Cântăreţul :
„Veşnica pomenire”

45
Preotul Ectenia celor chemaţi, timp în care desface şi antmisul şi şterge cu
buretele Sfântul Antimis din toate părţile, pre îndoitura dinspre răsărit,
la strană se dă răspunsul Doamne miluieşte, iar în timp ce la strană se
cântă „Ţie Doamne” preotul citeşte în taină, rugăciunea pentru cei
chemaţi. Preotul însemnează cruciş cu sfântul burete deasupraa
sfântului antimis, îl sărută şi îl pune la locul lui, în partea de sus a
antimisului, apoi preotul sau diaconul „Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi, cei
chemaţi ieşiţi...”ecfonisul „ Că Ţie se cuvine toată slava...” apoi ectenia
„Iară şi iară cu pace....” Preotul rosteşte ecfonisul: ”Ca sub
stăpânirea...”
Cântăreţul „Amin” şi începe să cânte cântarea heruvimică: „ Noi, care pe
Heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi...”
Preotul Stând în faţa sfintei mese citeşte în taino Rugăciunea din timpul
cântării heruvimice, iar la terminarea rugăciunii preotul zice cţntarea
heruvimică de trei ori, făcând căte o închinăciune, la fiecare sfârşit fără
să ridice mâinile. Se ridică perdeaua şi se deschid uşile şi preotul ia
cădelniţa o binecuvintează şi face cădirea mică, precum la Apostol.
Preotul intră tot pe uşile împărăteşti în altar mergând în faţa Sfintei
Mese şi închinându-se de trei ori zice: „Dumnezeule curăţeşte-mă pe
mine păcătosul...” apoi sărută Sfânta Cruce şi Sfânta masă , iese şi face
o închinăciune în faţa credincioşilor, după aceasta preotul merge la
proscomidiar şi preotul îşi pune aerul pe umeri apoi ia Sfântul Potir în
mâna dreaptă si îl ţine în dreptul pieptului şi Sfântul Disc, în mâna
stângă pe care îl ţine în dreptul frunţii iese zicând „Pe voi pe toţi
dreptmăritorilor creştini...” şi merge în mijlocul bisericii cu faţa spre
apus şi rosteşte formulele de pomenire. Preotul făcând cu Potirul
semnul Sfintei Cruci, spre credincioşi zice: „Şi pe voi pe toţi...”
Cântăreţul Continuă de cântat cântarea heruvimică: „Ca pe Împăratul...
Preotul În acest timp preotul se întoarce în altar prin sfintele uşi, punând sfântul
potir pe Sfântul Antimis, desfăcut pe Sfânta Masă, şi sfântul disc Îl
aşază lângă Sfântul Potir desfăcut zicâand „Iosif cel cu bun chip...” Se
închid sfintele uşi şi perdeaua lor, apoi apoi preotul luând
acoperămintele de pe Sfântul Disc şi de pe Sfântul Potir le pune
deopartea, apoi ia Aerul de pe umeri şi îl tămâiază, după care acoperă
Cinstitele Daruri.
Urmează ectenia: „Să plinim rugăciunea noastră Domnului...”
Ecfonisul: „ Cu îndurările Unuia-Născut...”
Preotul cu faţa spre credincioşi binecuvântându-i:
„Pace tuturor”
Cântăreţul „Şi duhului Tău”

46
Preotul „Să ne iubim unii pe alţii..”
Cântăreţul „Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh...”
Preotul Se închină de trei ori şi zice „Iubi-Te-voi, Doamne...”
„Uşile, uşile cu înţelepciune...”
Cântăreţul Simbolul credinţei
Preotul Se ridică perdeaua Sfintelor uşi, iar preotul ridicând Aerul deasupra
Cinstitelor Daruri şi clătindându-l zice Simbolul credinţei în taină. La :
„Şi a înviat a treia zi din Scripturi...”, preotul încetează a mai clătina
Aerului, îl sărută şi îl întocmindu-l îl aşază pe Sfânta Masă
„Să stăm bine, să stăm cu frică...”
Cântăreţul „Mila păcii...”
Preotul Preotul deschide sfintele uşi şi luând o Cruce de pe Sfânta Masă îi
binecuvintează pe credincioşi dintre sfintele uşi zicând: „Harul
Domnului nostru...”
Cântăreţul „Şi cu duhul tău”
Preotul Înălţând Sfânta Cruce zice, tot cu faţa spre apus „Sus să avem inimile”
Cântăreţul „Avem către Domnul”
Preotul Întorcându-se către răsărit, face o plecăciune către icoana
Mântuitorului zicând : „Să mulţumim Domnului.”
Cântăreţul „Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului ....”
Preotul Se roagă în taină : „Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina ....”
După ce termină rugpciunea, preotul luând sfânta steluţă de pe sfântul
disc face cu ea semnul crucii deasupra acestuia , lovind uşor în cele
patru părţi ale sfântului disc când preotul zice: „Cântarea de biruinţă,
cântând....”Apoi sărută sfânta steluţă şi o pune pe antimis în partea de
sus.
Cântăreţul „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul ....”
Preotul Se roagă în taină: „Cu aceste fericite Puteri şi noi, Iubitorule de oameni
Stăpâne...”
Arată cu dreapta spre Sf. Agneţ şi zice: „Luaţi, mâncaţi, acesta este
Trupul Meu....”
Cântăreţul „Amin”
Preotul Arată cu dreapta spre sfântul potir şi zice: „Beţi dintru acesta toţi,
acesta este Sângele Meu...”
Cânăreţul „Amin”
Preotul Se apleacă pînă la pământ: „Ale Tale dintru Ale Tale ...” Preotul pune
mâinile în chipul crucii, mâna dreaptă, peste mâna stângă apuco
piciorul sfântului disc cu dreapta, iar al sfântului potir cu stânga şi
înălţându-le puţin le mişcă în semnul crucii deasupra sfântului antimis

47
 la : „...Ţie îţi aducem...”
Cântăreţul „Pe Tine Te lăudăm..”
Preotul Zice încet cu mâinile ridicate troparul ceasului al treilea cu stihurile
„Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh ...” de trei ori
Preotul stând drept binecuvintează peste Sfţntul Agneţ: „ Şi fă adică,
pâinea aceasta, Cinstit Trupul Hristosului Tău”
Preotul binecuvântând sfântul potir, zice în şoaptă: „Iar ceea ce este în
potirul acesta ...”
Preotul binecuvântându-le pe amândouă zice: „Prefăcându-le cu
Duhul Tău cel Sfânt.”
Se ănchinp de trei ori până la pământ.apoi acoperă sfântul potir cu un
acoperământ mic şi se roagă în taină „Pentru ca să fie celor care se vor
împărtăşi...” Api cade în genunchi şi se roagă.
Preotul tămâiază Sfintele Taine de trei ori şi zice „Mai ales pentru
Preasfânta, curata...”
Cântăreţul Axionul
Preotul Se roagă în taină, apoi ia vasul cu anafură şi atingându-l de sfântul disc
şi de sfântul potir zice: „Pentru rugpciunile, Prea Sfintei Maicii Tale...”,
apoi preotul merge la spălător şi îşi spală mâinile şi după Axion zice :
„Întâi pomeneşte Doamne pe ÎPS....”
Cântăreţul Pe toţi şi pe toate
Preotul Ecfonisul : „Şi ne dă nouă cu o gură ...”
Cântăreţul „Amin”
Preotul Se întoarce şi îi binecuvintează pe credincioşi cu mâana din dreptul
sfintelor uşi zice ecfonisul: „Şi să fie milele marelui Dumnezeu...”
Cântăreţul Şi cu duhul Tău
Preotul Ectenia: „ Pe toţi sfinţii pomenindu-i...”
La strană Doamne miluieşte şi apoi ectenia cererilor de la „Ziua toată
desăvârşită..”
Ecfonisul: „Şi ne învredniceşte cu îndrăznire...”
Cântăreţul Tatăl nostru
Preotul Ecfonisul „Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava ...”
Deschizând perdeaua preotul zice: „Pace tuturor”
Cântăreţul „Şi duhului tău”
Preotul „Capetele voastre, Domnului să le plecaţi”
Cântăreţul „Ţie Doamne”
Preotul Citeşte în tainp rugăciunea plecării capetelor „Mulţumim Ţie,
Împărate nevăzut...” apoi zice cu glas tare ecfonisul: „Cu harul şi cu
îndurările ...”

48
Cântăreţul „Amin”
Preotul Se roagă în taină: „Ia aminte Doamne ..”, apoi se închină de trei ori
zicând: „Dumnezeule curăţeşte-mă pe mine...” şi zice cu glas tare „Să
luăm aminte...” Preotul luând Sfântul Trup cu ambele mâini îl înalţă în
semnul Sfintei Cruci, deasupra Sfântului disc, zicând cu glas tare:
„..Sfintele, sfinţilor”
Cântăreţul „Unul Sfânt, unul Domn Iisus Hristos...” apoi cântă un chinonic
Preotul Sfărâmă Sfântul Trup în patru părţi, zice: „Se sfărîmă şi se
împartecMielul lui Dumnezeu ...” Şi le aşază pe sfântul disc cu miezul
în sus, în chipul Sfinte Cruci, IIS – răsărit . HS – apus , NI -
miazănoapte , KA- miazăzi
Preotul luând părticica ce este aşezată în sus, adică cea cu IIS face cu
dânsa semnul Sfintei Cruci deasupra sfântului potir zicând: „Plinirea
potirului credinţei Sfântului Duh.Amin” şi o pune în sfântul potir
ştergându-şi degetele cu buretele.
Preotul binecuvintează căldura şi o toarnă ăn chipul Sfintei Cruci,
zicând: „Căldura credinţei...”
Preotul având buretele între degetele de la mâna dreaptă sub degetul
mijlociu, între arătător şi inelar ia părticica cu stânga şi o pune în palma
dreaptă zicând: „Cinstitul şi Preasfântul Trup al Domnului şi
Dumnezeului...”Îşi şterge apoi cu buretle, deasupra sfântului disc,
degetele cu care a luat părticica şi aşezând stânga sub dreapta stă plecat
înaintea Sfintei Mese şi se roagă în taină, rugăciunile împărtăşirii, apoi
se împărtăşeşte ştergându-şi mâinile cu buretele deasupra Sfântului
Antimis, apoi ia preotul cu ambele mâini şi cu un acoperământ Sfântul
Potir se împărtăşeşte de trei ori dintr-însul zicând: „Mă împărtăşesc ez,
robul lui Dumnezeu, preotul..”şi apoi îşi şterge buzele sale şi sfţntul
potir în partea în care a sorbit Sfântul Sânge, cu acoperământul pe care
îl ţine în mâini şi zice: „Iată s-a atins de buzele mele..”
Când sunt mai mulţi credincioşi pt împărtăşit, cele două părţi NI şi KA
se sfărâmă, în părticele mici să fie de ajuns pentru toţi cei ce vor să se
cuminece. Punând părticelele NI şi KA una după alta în sfântul potir
preotul zice: „Învierea lui Hristos văzând..”, apoi pune în potir părticica
Născătoarei de Dumnezeu: „Lumineaza-te luminează-te noule
Ierusalime...”, după aceea părticelele celor nouă cete de sfinţi :”O
Paştile cele mari şi preasfinţite...”, apoi trage cu buretele miridele pt vii
şi pentru morţi zicând: „Spală Doamne, păcatele celor ce s-au
pomenit...” Preotul citeşte în taină rugăciunea mulţumire.
Cu glas mare: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste...”

Cântăreţul „Binecuvnata este Cel ce vine întru numele Domnului....”

49
Preotul „Cred Doamne şi mărturisesc..”
„Cinei Tale cele de Taină..”
„Nu spre judecată..”
„Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu...”
„Trupul Tău cel Sfânt...”
Preotul ţine cu ambele mâini Sfântul Potir şi îi binecuvintează pe
credincioşi cu glas mare: „Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău...”
Cântăreţul „Am văzut Lumina cea Adevărată..”
Preotul duce Sfântul potir pe sfântul antimis şi îl tămâiază, apoi se închină de
trei ori înaintea Sfintei Mese, luând sfântul potir în mâna dreaptă şi
ţinând sf disc în mâna stângă şi ţinând sf.potir deasupra sf. disc , peste
acoperămintele de pe el zice în taină: „ Binecuvântat este Dumnezeul
nostru.. apoi cu glas mare când se termină de cântat la strană „Am
văzut Lumina..” zicând: „Totdeauna acum şi pururea şi în vecii
vecilor..”
Cântăreţul „Amin” „Să se umple gurile noastre...”
Preotul Merge la Proscomidiar şi pune Sfântul Potir şi Sfântul Dsic acolo, şi le
cădeşte de trei ori, apoi rosteşte ectenia „Drepţi primind..”, timp în care
strânge Sfântul Antimis, începând cu partea de răsărit, continuând cu
cea de apus, cea de miazăzi şi cea de miazănoapte...”
Ecfonisul: „Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm...” preotul
aşază Sfânta Evanghelia la pe Sfânta Masă aşa cum era la începutul
Sfintei Liturghii
Cântăreţul „Amin”
Preotul „Cu pace să ieşim”
Cântăreţul „Întru numele Domnului”
Preotul Rugăciunea Amvonului, prin sfintele uşi, pe solee cu faţa spre răsărit
Cântăreţul „Fie numele Domnului...” de trei ori
Preotul Dintre sfintele uşi îi binecuvântează pe credinioşi: „Binecuvântarea
Domnului peste voi,...”
Cântăreţul „Amin”
Preotul „Slavă Ţie Hristoase,Dumnezeule...”
Cântăreţul „Slavă...Şi acum... Doamne miluieşte (3 ori)... părinte binecuvintează
Preotul Otpustul
35. Liturghia Sfântului Grigorie Dialogul. Rânduiala şi timpul săvârşirii ei
A. TIMPUL SĂVÂRŞIRII SLUJBEI
Conform canonului 52 Trulan ,ea se poate săvârşi, în orice zi din Păresimi, afară de sâmbăta şi
duminica , de zilele aliturgice(luni şi marţi din prima săptămână a Postului Mare şi Vinerea
Patimilor), sau de sărbătoarea Buneivestiri. De obicei, se obicei se oficiază doar în zilele de

50
 miercuri şi vineri( cu excepţia Vinerii Patimilor), iar în celelalte zile: luni şi marţi din
săptămâna Patimilor şi la unele sărbători cu polieleu ca:
 Sf.Haralambie -10 februarie
 Întâia şi a doua aflare a capului Sfântului Ioan Botezătorul – 24 februarie
 Sfinţii 40 de mucenici – 9 martie
 Înainteprăznuirea Bunei-Vestiri – 24 martie
Dacă acestea cad într-una din zilele de rând ale săptămânii de luni până vineri.
B. RÂNDUIALA SLUJBEIR
1. Pregătirea – În Sfântul şi Marele Post, atunci când urmează preotul a săvârşi
Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, el trebuie, ca în duminica dinaintea
zilelor în care face această Sfântă Liturghie, să scoată atâtea Sfinte Agneţe câte
Liturghii ale Darurilor mai înainte sfinţite are a săvârşi în cursul săptămânii ce
vine.
Preotul scoate Sfântul Agneţ pentru Liturghia din acea duminică şi după ce îl
pune pe Sfântul Disc, îl junghie cruciş şi zice cele cuvenite. Scoate apoi şi pe
celelalte Agneţe, unul după altul, după rânduiala Dumnezeieştii Proscomidii şi
le aşază cu pecetea în sus pe sfântul disc, lângă cel dintâi. Zicând apoi: „Şi
unul din ostaşi cu suliţa, coasta Lui a împuns, împunge fiecare Sfânt Agneţ, în
parte cu sfânta copie, sub semnul IIS, turnând îndată vin şi apă în sfântul potir
şi zice: „Şi cel ce a văzut a mărturist şi adevărată este mărturisirea lui.”
Prescurile din care s-au scos Sfintele Agneţe pentru Liturghiile de peste
săptămână, se binecuvintează la vremea Axionului şi se împart ca anafură, în
zilele cu Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.
Când binecuvintează Sfintele Agneţe, după chemarea Sfântului Duh, preotul
zice: „Şi fă adică pâinea aceasta...” Iar când va fi să le înalţe la Sintele
Sfinţilor... le înalţă, pe toate împreună. După aceea, sfărâmă Sfântul Agneţ, cel
dintâi proscomidit, pune din el partea cuvenita IIS în sfântul potir şi toarnă
căldură după obicei.Apoi, având linguriţa în mâna dreaptă, ia cu mâna stângă
pe rând fiecare din celelalte Sfinte Agneţe scoase pentru Liturghia Darurilor
mai înainte sfinţite şi, ţinându-le deasupra sfântului potir, ia cu linguriţa din
Sfântul Sânge din potir, şi le udă cruciş, pe partea care s-a însemnat junghierea,
adică pe miez, sau luând cu mâna dreaptă Sfântul Agneţ, îl moaie în Sfântul
Sânge din potir, cu miezul în jos, în aşa fel, încât Sfântul Sânge să pătrundă în
tot Sfântul Agneţ şi să nu rămână nici o părticică nepătrunsă din el, cu Sfântul
Sânge.Se introduc Sfintele Agneţe apoi ăn cutie, fără a se atinge cutia cu
Sfântul Sânge. Apoi preotul urmează rânduiala din Liturghier rugându-se şi
apoi împărtăşindu-se.

Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite

Preotul Binecuvântarea mare, ca la Liturghie
Cântăreţul „Amin”, „Veniţi să ne închinăm...”, Psalmul 103

51
Preotul În acest timp preotul în Sfântul Altar citeşte în taină
ultimele patru rugăciuni ale Vecerniei. Terminand
cântăreţul Psalmul 103, preotul din altar, rosteşte ectenia
mare,
Cântăreţul Citeşte starea întâi din Catisma a optsprezecea din Psaltire
Preotul Pregăteşte la proscomidiar sfântul disc, acoperământul său
şi steluţa, citind apoi în taină rugăciunea stării I
Ectenia mică (dvera deschisă)
Cântăreţul Starea a doua a Catismei
Preotul Închide dvera, apoi aşează Sfânta Evanghelie cu partea care
se deschide spre răsărit şi desface sfântul antimis. Aduce de
la proscomidiar sfântul disc, steluţa şi acoperământul. Pune
sfântul disc pe sfântul antimis, în mijloc. Apoi ia cădelniţa
şi tămâiază cutia cu Sfântul Agneţ de sfânta masă. Preotul
se închină de trei ori şi scoate Sfântul Agneţ din cutie şi îl
aşează pe sfântul disc. Tămâiază steluţa, prin apropierea ei
de cădelniţă şi o aşează pe sfântul disc deasupra Sfântului
Agneţ, asemnea face şi cu sfântul acoperământ, tămâiază
de trei ori Sfintele şi apoi citeşte în taină rugăciunea stării a
doua.
Ectenia mică –dvera deschisă
Cântăreţul Starea a treia (la „Închina-ne-vom la locul unde au stat
picioarele Lui...” se face pauză)
Preotul Preotul în timpul pauzei la strană în taină ridică Sfântul
Disc pe cap şi merge la proscomidiar, ocolind Sfânta Masă
pe dreapta, iar după ce ajunge preotul cu Sfintele la
proscomidiar, se sună clopoţelul
Cântăreţul Continuă mai departe citirea stării a treia (...Scoală-Te,
Doamne...)
Preotul Aşază sfântul disc în dreapta, iar sfântul potir în stânga,
toarnă vin şi apă în sfântul potir, fără să zică ceva. Vine în
faţa Sfintei Mese, strânge sfântul antimis, aşază Sfânta
Evanghelie la locul ei şi citeşte în taină rugăciunea stării a
treia.
Cântăreţul „Amin” „ Doamne strigat-am...”, pe glasul stihurilor din
Triod
Preotul La „ Să se îndrepteze...” face cădire mare
Preotul face Vohod cu cădelniţa, iar de se întâmplă să fie
sărbătoarea a unui sfânt cu polieleu, face Vohodul cel mare
cu Sfânta Evanghelie rostind în taină rugăciunea intrării

52
 „Înţelepciune, drepţi!”
Cântăreţul „Lumină lină...”
Preotul „Să luăm aminte.” „Pace tuturor” „Înţelepciune! Să luăm
aminte!
Cântăreţul Prochimenul I din Triod
Paremia I din Triod
Prochimenul II din Triod
„Porunciţi!”
Preotul Cu sfeşnicul şi cădelniţa: „Înţelepciune drepţi. Lumina lui
Hristos...”
Cântăreţul Paremia a II-a
Preotul După ultima paremie, preotul luând lumânarea şi cădelniţa,
şi stând în faţa Sfintei Mese, cântă: „Să se îndrepteze
rugăciunea mea...”
Cântăreţul „Să se îndrepteze rugăciunea mea...”
Preotul Rosteşte stihul I „ Doamne strigat-am către Tine, auzi-
mă...” şi cădeşte de 3 ori în faţa Sfintei Mese
Cântăreţul „Să se îndrepteze rugăciunea mea...”
Preotul Trecând în partea dinspre miazăzi a Sfintei Mese , preotul
rosteşte al doilea stih: „ Pune, Doamne strajă gurii mele...”
şi cădeşte de trei ori
Cântăreţul „Să se îndrepteze rugăciunea mea...”
Preotul Venind în partea dinspre răsărit, preotul rosteşte stihul al
treilea „Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug....”
şi cădeşte de trei ori
Cântăreţul Din latura dinspre miazănoapte a Sfintei Mese preotul „Să
se îndrepteze rugăciunea mea...” şi cădeşte de trei ori
Preotul „Slava Tatălui...”
Cântăreţul „Să se îndrepteze rugăciunea mea...”
Preotul Tămâind spre proscomidiar zice: „Şi acum şi pururea...”
Cântăreţul „Să se îndrepteze rugăciunea mea...”
Preotul Vine în faţa Sfintei Mese şi cântă „Să se îndrepteze
rugăciunea mea...”
Cântăreţul „... ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară”
Cântăreţul Apostol – dacă este sfânt cu polieleu, hramul bisericii, ori
în primele trei zile din Săptămâna Patimilor
Preotul Evnghelia– dacă este sfânt cu polieleu, hramul bisericii, ori
în primele trei zile din Săptămâna Patimilor

53
 Ectenia întreită
Ectenia catehumenilor – în acest timp se desface Sfântul
Antimis
Ectenia celor chemaţi la botez – se rosteşte numai din
miercurea săptămânii a IV-a a Sfântului şi Marelui Post
Cântăreţul Heruvicul „Acum puterile cereşti...”
Preotul Cădire mică
Iese cu Sfintele Daruri în tăcere fără pomeniri
Cântăreţul După ce termină preotul ieşirea cu Sfintele Daruri cântă:
„ Cu credinţă şi cu dragoste să vă apropiaţi...”
Preotul Ectenia cererilor
Ecfonisul „Şi ne învredniceşte pe noi Stăpâne ...”
Cântăreţul Tatăl nostru
Preotul Două ecfonise şi rugăciunile în taină
„Să luăm aminte...”
Împărtăşirea
Cântăreţul Chinonicul: „ Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul...”
Preotul „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă..”, urmează
împărtăşirea credincioşilor
Cu sfântul potir în mână îi binecuvintează pe credincioşi
„ Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău..” apoi duce sfântul
potir şi îl pune pe sfântul antimis pe Sfânta Masă şi
tămâiază de trei ori Sfintele
Preotul cu sfântul potir spre credincioşi: „totdeauna acum
şi pururea...” şi merge cu el la proscomidiar unde îl pune
alături de sfântul disc şi cădeşte de trei ori Sfintele
Cântăreţul „Amin. Să se umple gurile noastr de lauda Ta Doamne...”
Preotul Ectenia de mulţumire
„Cu pace să ieşim” şi rugăciunea amvonului
Cântăreţul „Fie numele Domnului binecuvântat...” de trei ori
Preotul Apolisul

36. Liturghia Sfântului Vasile cel Mare. Rânduiala şi timpul săvârşirii ei

A. Timpul săvârşirii
Dumnezeiasca Liturghie a celui întru sfinţi părintele nostru Vasile cel Mare se
săvârşeşte de numai de zece ori pe an, adică:
 În primele cinci duminici din Sfântul şi Marele Post
 În Sfânta şi Marea Joi din Postul cel Mare – unită cu Vecernia
 În Sâmbăta Mare –unită cu Vecernia
 În 1 ianuarie, ziua pomenirii Sfântului Vasile cel Mare
54
  În ajunul Praznicului Naşterii Domnului Dacă acestea nu se întâmplă în
 În ajunul Praznicului Bobotezei ziua de sâmbătă sau duminică.
Iar dacă se întâmplă ca
Ajunurile să cadă în aceste zile
Liturghia Sf.Vasile se ţine în
Ziua praznicului, iar în ajun se
Săvârşeşte Liturghia Sf. Ioan
Dacă ajunurile celor două praznice cad în cursul zilelor de luni-vineri,
atunci Liturghia Sf.Vasile cel Mare se săvârşeşte împreună cu Vecernia

Rânduiala Sfintei Liturghii a Sfântului Vasile cel Mare

Preotul După otpustul Utreniei, preotul vine în faţa Sfintei Mese, şi
închinându-se de tre ori, cu mâinile ridicate se roagă în taină:
„Împărate ceresc...”, „Slavă întru cei de sus...”, „Doamne, buzele mele
vei deschide....”
Sfintele uşi fiind deschise, preotul ia Sfânta Evanghelie, cu ambele
mâini o ridică puţin şi dă binecuvântarea mare: „ Binecuvântată este
Împărăţia....”, făcând cu Sfânta Evanghelie, semnul Sfintei Cruci peste
sfântul antimis şi o aşază la loc
Se închid sfintele uşi şi preotul, sau dacă este diacon zice ectenia mare:
„ Cu pace Domnului să ne rugăm....”
Preotul zice ecfonisul: „ Că ţie se cuvine toată slava, cinstea ...”
Cântăreţul „Amin” şi cântă Antifonul întâi: „Mărire ....Şi acum....Binecuvintează
suflete al meu ...”
Preotul Citeşte în taină Rugăciunea Antifonului întâi, iar după sfârşitul
antifonului rosteşte ectenia mica: „ Iară şi iară cu pace....”, apoi preotul
zice ecfonisul: „Că a Ta este stăpânirea, şi a Ta este Împărăţia”
Cântăreţul „Amin” şi cântă Antifonul al doilea: „Mărire ....Şi acum....Unule-
Născut, Fiule ...”
Preotul Citeşte în taină Rugăciunea Antifonului al doilea, apoi după terminarea
de cântat a antifonului, rosteşte ectenia micăşi ecfonisul „Că bun şi
iubitor de oameni...”
Cântăreţul „Amin” şi cântă Fericirile
Preotul Citeşte în taină Rugăciunea Antifonului al treilea, apoi preotul deschide
sfintele uşi, ia Sfânta Evanghelie şi iese pe uşa dinspre miazănoapte ,
rostind rugăciunea intrării.
Preotul binecuvintează cu mâna dreaptă intrarea din mijlocul bisericii,
ţinând Sf. Evanghelie în mâna stângă, apoi de pe solee ridică puţin
Sfânta Evanghelie şi zice cu glas mare „Înţelepciune, drepţi!”
Cântăreţul „Veniţi să ne închinăm....” iar de nu este duminică, în loc de „...Cel ce

55
 ai înviat din morţi...” se zice: „Cel ce eşti minunat întru sfinţi...”
Preotul „Domnului să ne rugăm.” Şi ecfonisul „Că sfânt eşti Dumnezeul
nostru...”
După cuvintele ...”Acum şi pururea...” Preotul sau diaconul se apropie
de sfintele uşi şi zice „Doamne mântuieşte pe cei binecredincioşi...! de
trei ori, acesta se cântă şi la strană de fiecare dată după ce îl rosteşte
preotul”
„Şi ne auzi pe noi.” O dată care se cântă şi la strană
„Şi în vecii vecilor...”
Strana „Amin.” Cântarea cea întreit-sfântă „Sfinte Dumnezeule, Sfinte
Tare, ... miluieşte-ne pe noi.”
Preotul Citeşte în taină rugăciunea cântării celei întreit-sfinte;
La „Slavă... Şi acum...” Preotul merge la proscomidiar şi zice:
„Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului.”
Apoi întorcându-se pe dinaintea Sfintei Mese, merge către scaunul cel
de sus şi, plecându-se zice: „Binecuvântat eşti pe scaunul împărăţiei
Tale...” Şi se aşează cu faţa spre apus stând lângă colţul dinspre răsărit-
miazăzi al Sfintei Mese
După plinirea cântării celei întreit-sfinte, preotul sau dacă este diaconul
dintre sfintele uşi, cu faţa spre credincioşi zice: „ Să luăm aminte.!”
Preotul: „Pace tuturor”
Cântăreţul „Şi duhului tău.” Citeşte prochimenul Apostolului, din mijlocul
bisericii
Preotul Sau diaconul „Să luăm aminte”
Cântăreţul „Din Epistola către... citire”
Preotul Sau diaconul „Înţelepciune”
Cântăreţul Citeşte Apostolul
Preotul Preotul – i-a cădelniţa şi cădeşte Sfânta Masă împrejur şi sfântul altar
tot, apoi iese din altar şi cădeşte din mijlocul bisericii, icoanele, scaunul
arhieresc, strănile, pe cântăreţ şi pe credincioşi din mijlocul
bisericii(Cădire mică). După ce termină de cădit preotul se întorce în
altar şi citeşte în taină Rugăciunea dinainte de Evanghelie
Şi sfârşindu-se de citit Apostolul, preotul , stând înaintea Sfintei Mese,
se întoarce cu faţa spre credincioşi şi zice dintre uşile împărăteşti:
„Pace ţie cititorule.”
Cântăreţul „Şi duhului tau.” „Aliluia” de trei ori
Preotul Stă între sfintele uşi cu faţa către apus şi zice Sfânta Evanghelie
„Înţelepciune, drepţi...să ascultăm Sfânta Evanghelie...” „Pace tuturor”
Cântăreţul „Şi duhului tău”

56
Preotul „Din Sfânta Evanghelie de la ... citire”
Cântăreţul „Slavă Ţie Doamne...”
Preotul Citeşte Sfânta Eavnghelie
Cântăreţul Terminându-se de citit Sfânta Evanghelie „Slavă Ţie Doamne...”
Preotul Sărută şi înalţă Sfânta Evanghelie în semnul Sfintei Cruci spre
credincioşi, cu partea care are pe ea Învierea şi după aceasta o aşază pe
Sfânta Masă, din sus de Sfântul Antimis, cu partea care se deschide
spre răsărit.
Apoi rosteşte ectenia „Să zicem toţi...” şi ectenia întreită, la care se pot
pune ectenii pentru diferite trebuinţe după „Încă ne rugăm pentru mila,
viaţa pacea...”
Cântăreţul „Doamne miluieşte” o dată până la ectenia „Miluieşte-ne pe noi
Dumnezeule...”când se zice de trei ori
Preotul Ecfonisul „Că milostiv şi iubitor de oameni...”
Cântăreţul „Amin”
Preotul Ectenie pentru cei adormiţi şi rugăciunea „Dumnezeul duhurilor şi a
tot trupul...” Ecfonisul ... „Că Tu eşti învierea...”
Cântăreţul Răspunde la ectenia pentru cei morţi cu „Doamne miluieşte” de trei ori
şi la ecfonis „Amin”
Iar după ce preotul zice: „Întru fericita adormire...” Cântăreţul :
„Veşnica pomenire”
Preotul Ectenia celor chemaţi, timp în care desface şi antmisul şi şterge cu
buretele Sfântul Antimis din toate părţile, pre îndoitura dinspre răsărit,
la strană se dă răspunsul Doamne miluieşte, iar în timp ce la strană se
cântă „Ţie Doamne” preotul citeşte în taină, rugăciunea pentru cei
chemaţi. Preotul însemnează cruciş cu sfântul burete deasupraa
sfântului antimis, îl sărută şi îl pune la locul lui, în partea de sus a
antimisului, apoi preotul sau diaconul „Câţi sunteţi chemaţi ieşiţi, cei
chemaţi ieşiţi...”ecfonisul „ Că Ţie se cuvine toată slava...” apoi ectenia
„Iară şi iară cu pace....” Preotul rosteşte ecfonisul: ”Ca sub
stăpânirea...”
Cântăreţul „Amin” şi începe să cânte cântarea heruvimică: „ Noi, care pe
Heruvimi cu taină închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi...”
Preotul Stând în faţa sfintei mese citeşte în taino Rugăciunea din timpul
cântării heruvimice, iar la terminarea rugăciunii preotul zice cţntarea
heruvimică de trei ori, făcând căte o închinăciune, la fiecare sfârşit fără
să ridice mâinile. Se ridică perdeaua şi se deschid uşile şi preotul ia
cădelniţa o binecuvintează şi face cădirea mică, precum la Apostol.
Preotul intră tot pe uşile împărăteşti în altar mergând în faţa Sfintei
Mese şi închinându-se de trei ori zice: „Dumnezeule curăţeşte-mă pe
57
 mine păcătosul...” apoi sărută Sfânta Cruce şi Sfânta masă , iese şi face
o închinăciune în faţa credincioşilor, după aceasta preotul merge la
proscomidiar şi preotul îşi pune aerul pe umeri apoi ia Sfântul Potir în
mâna dreaptă si îl ţine în dreptul pieptului şi Sfântul Disc, în mâna
stângă pe care îl ţine în dreptul frunţii iese zicând „Pe voi pe toţi
dreptmăritorilor creştini...” şi merge în mijlocul bisericii cu faţa spre
apus şi rosteşte formulele de pomenire. Preotul făcând cu Potirul
semnul Sfintei Cruci, spre credincioşi zice: „Şi pe voi pe toţi...”
Cântăreţul Continuă de cântat cântarea heruvimică: „Ca pe Împăratul...
Preotul În acest timp preotul se întoarce în altar prin sfintele uşi, punând sfântul
potir pe Sfântul Antimis, desfăcut pe Sfânta Masă, şi sfântul disc Îl
aşază lângă Sfântul Potir desfăcut zicâand „Iosif cel cu bun chip...” Se
închid sfintele uşi şi perdeaua lor, apoi apoi preotul luând
acoperămintele de pe Sfântul Disc şi de pe Sfântul Potir le pune
deopartea, apoi ia Aerul de pe umeri şi îl tămâiază, după care acoperă
Cinstitele Daruri.
Urmează ectenia: „Să plinim rugăciunea noastră Domnului...”
Ecfonisul: „ Cu îndurările Unuia-Născut...”
Preotul cu faţa spre credincioşi binecuvântându-i:
„Pace tuturor”
Cântăreţul „Şi duhului Tău”
Preotul „Să ne iubim unii pe alţii..”
Cântăreţul „Pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh...”
Preotul Se închină de trei ori şi zice „Iubi-Te-voi, Doamne...”
„Uşile, uşile cu înţelepciune...”
Cântăreţul Simbolul credinţei
Preotul Se ridică perdeaua Sfintelor uşi, iar preotul ridicând Aerul deasupra
Cinstitelor Daruri şi clătindându-l zice Simbolul credinţei în taină. La :
„Şi a înviat a treia zi din Scripturi...”, preotul încetează a mai clătina
Aerului, îl sărută şi îl întocmindu-l îl aşază pe Sfânta Masă
„Să stăm bine, să stăm cu frică...”
Cântăreţul „Mila păcii...”
Preotul Preotul deschide sfintele uşi şi luând o Cruce de pe Sfânta Masă îi
binecuvintează pe credincioşi dintre sfintele uşi zicând: „Harul
Domnului nostru...”
Cântăreţul „Şi cu duhul tău”
Preotul Înălţând Sfânta Cruce zice, tot cu faţa spre apus „Sus să avem inimile”
Cântăreţul „Avem către Domnul”
Preotul Întorcându-se către răsărit, face o plecăciune către icoana

58
 Mântuitorului zicând : „Să mulţumim Domnului.”
Cântăreţul „Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului ....”
Preotul Se roagă în taină : „Cel ce eşti Stăpâne Doamne, Dumnezeule ...”
După ce termină rugpciunea, preotul luând sfânta steluţă de pe sfântul
disc face cu ea semnul crucii deasupra acestuia , lovind uşor în cele
patru părţi ale sfântului disc când preotul zice: „Cântarea de biruinţă,
cântând....”Apoi sărută sfânta steluţă şi o pune pe antimis în partea de
sus.
Cântăreţul „Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot! Plin este cerul ....”
Preotul Se roagă în taină: „Cu aceste fericite Puteri şi noi, Iubitorule de oameni
Stăpâne...”(rugăciunea aceasta este diferită de cea din Liturghia
Sfântului Ioan Gură de Aur)
Arată cu dreapta spre Sf. Agneţ şi zice: „ A dat Sfinţilor Săi Ucenici şi
Apostoli ...Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu....”
Cântăreţul „Amin”
Preotul Arată cu dreapta spre sfântul potir şi zice: „A dat Sfinţilor Săi Ucenici
şi Apostoli ...Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu...”
Cânăreţul „Amin”
Preotul Se apleacă pînă la pământ: „Ale Tale dintru Ale Tale ...” Preotul pune
mâinile în chipul crucii, mâna dreaptă, peste mâna stângă apucă
piciorul sfântului disc cu dreapta, iar al sfântului potir cu stânga şi
înălţându-le puţin le mişcă în semnul crucii deasupra sfântului antimis
la : „...Ţie îţi aducem...”
Cântăreţul „Pe Tine Te lăudăm..”
Preotul Zice încet cu mâinile ridicate troparul ceasului al treilea cu stihurile
„Doamne, Cel ce ai trimis pe Preasfântul Tău Duh ...” de trei ori
Preotul stând drept binecuvintează peste Sfţntul Agneţ: „Pâinea
aceasta, adică însuşi Cinstitul Trup...”
Preotul binecuvântând sfântul potir, zice în şoaptă: „Iar ceea ce este în
potirul acesta ...”
Preotul binecuvântându-le pe amândouă zice: „Prefăcându-le cu
Duhul Tău cel Sfânt.”
Se închină de trei ori până la pământ.apoi acoperă sfântul potir cu un
acoperământ mic şi se roagă în taină „Iar pe noi pe toţi, care ne
împărtăşim....” Apoi cade în genunchi şi se roagă.
Preotul tămâiază Sfintele Taine de trei ori şi zice „Mai ales pentru
Preasfânta, curata...”
Cântăreţul Axionul – De tine se bucură
Preotul Se roagă în taină, apoi ia vasul cu anafură şi atingându-l de sfântul disc
şi de sfântul potir zice: „Pentru rugpciunile, Prea Sfintei Maicii Tale...”,
59
 apoi preotul merge la spălător şi îşi spală mâinile şi după Axion zice :
„Întâi pomeneşte Doamne pe ÎPS....”
Cântăreţul Pe arătătorul celor cereşti...
Preotul Ecfonisul : „Şi ne dă nouă cu o gură ...”
Cântăreţul „Amin”
Preotul Se întoarce şi îi binecuvintează pe credincioşi cu mâana din dreptul
sfintelor uşi zice ecfonisul: „Şi să fie milele marelui Dumnezeu...”
Cântăreţul Şi cu duhul Tău
Preotul Ectenia: „ Pe toţi sfinţii pomenindu-i...”
La strană Doamne miluieşte şi apoi ectenia cererilor de la „Ziua toată
desăvârşită..”
Ecfonisul: „Şi ne învredniceşte cu îndrăznire...”
Cântăreţul Tatăl nostru
Preotul Ecfonisul „Că a Ta este Împărăţia şi puterea şi slava ...”
Deschizând perdeaua preotul zice: „Pace tuturor”
Cântăreţul „Şi duhului tău”
Preotul „Capetele voastre, Domnului să le plecaţi”
Cântăreţul „Ţie Doamne”
Preotul Citeşte în taină rugăciunea plecării capetelor „ Stăpâne,Doamne,
Părintele îndurărilor ....”apoi zice cu glas tare ecfonisul: „Cu harul şi cu
îndurările ...”
Cântăreţul „Amin”
Preotul Se roagă în taină: „Ia aminte Doamne ..”, apoi se închină de trei ori
zicând: „Dumnezeule curăţeşte-mă pe mine...” şi zice cu glas tare „Să
luăm aminte...” Preotul luând Sfântul Trup cu ambele mâini îl înalţă în
semnul Sfintei Cruci, deasupra Sfântului disc, zicând cu glas tare:
„..Sfintele, sfinţilor”
Cântăreţul „Unul Sfânt, unul Domn Iisus Hristos...” apoi cântă un chinonic
Preotul Sfărâmă Sfântul Trup în patru părţi, zice: „Se sfărîmă şi se
împartecMielul lui Dumnezeu ...” Şi le aşază pe sfântul disc cu miezul
în sus, în chipul Sfinte Cruci, IIS – răsărit . HS – apus , NI -
miazănoapte , KA- miazăzi
Preotul luând părticica ce este aşezată în sus, adică cea cu IIS face cu
dânsa semnul Sfintei Cruci deasupra sfântului potir zicând: „Plinirea
potirului credinţei Sfântului Duh.Amin” şi o pune în sfântul potir
ştergându-şi degetele cu buretele.
Preotul binecuvintează căldura şi o toarnă ăn chipul Sfintei Cruci,
zicând: „Căldura credinţei...”
Preotul având buretele între degetele de la mâna dreaptă sub degetul

60
 mijlociu, între arătător şi inelar ia părticica cu stânga şi o pune în palma
dreaptă zicând: „Cinstitul şi Preasfântul Trup al Domnului şi
Dumnezeului...”Îşi şterge apoi cu buretle, deasupra sfântului disc,
degetele cu care a luat părticica şi aşezând stânga sub dreapta stă plecat
înaintea Sfintei Mese şi se roagă în taină, rugăciunile împărtăşirii, apoi
se împărtăşeşte ştergându-şi mâinile cu buretele deasupra Sfântului
Antimis, apoi ia preotul cu ambele mâini şi cu un acoperământ Sfântul
Potir se împărtăşeşte de trei ori dintr-însul zicând: „Mă împărtăşesc eu,
robul lui Dumnezeu, preotul..”şi apoi îşi şterge buzele sale şi sfţntul
potir în partea în care a sorbit Sfântul Sânge, cu acoperământul pe care
îl ţine în mâini şi zice: „Iată s-a atins de buzele mele..”
Când sunt mai mulţi credincioşi pt împărtăşit, cele două părţi NI şi KA
se sfărâmă, în părticele mici să fie de ajuns pentru toţi cei ce vor să se
cuminece. Punând părticelele NI şi KA una după alta în sfântul potir
preotul zice: „Învierea lui Hristos văzând..”, apoi pune în potir părticica
Născătoarei de Dumnezeu: „Lumineaza-te luminează-te noule
Ierusalime...”, după aceea părticelele celor nouă cete de sfinţi :”O
Paştile cele mari şi preasfinţite...”, apoi trage cu buretele miridele pt vii
şi pentru morţi zicând: „Spală Doamne, păcatele celor ce s-au
pomenit...” Preotul citeşte în taină rugăciunea mulţumire.
Cu glas mare: „Cu frică de Dumnezeu, cu credinţă şi cu dragoste...”

Cântăreţul „Binecuvnata este Cel ce vine întru numele Domnului....”

Preotul „Cred Doamne şi mărturisesc..”
„Cinei Tale cele de Taină..”
„Nu spre judecată..”
„Se împărtăşeşte robul lui Dumnezeu...”
„Trupul Tău cel Sfânt...”
Preotul ţine cu ambele mâini Sfântul Potir şi îi binecuvintează pe
credincioşi cu glas mare: „Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău...”
Cântăreţul „Am văzut Lumina cea Adevărată..”
Preotul duce Sfântul potir pe sfântul antimis şi îl tămâiază, apoi se închină de
trei ori înaintea Sfintei Mese, luând sfântul potir în mâna dreaptă şi
ţinând sf disc în mâna stângă şi ţinând sf.potir deasupra sf. disc , peste
acoperămintele de pe el zice în taină: „ Binecuvântat este Dumnezeul
nostru.. apoi cu glas mare când se termină de cântat la strană „Am
văzut Lumina..” zicând: „Totdeauna acum şi pururea şi în vecii
vecilor..”
Cântăreţul „Amin” „Să se umple gurile noastre...”
Preotul Merge la Proscomidiar şi pune Sfântul Potir şi Sfântul Dsic acolo, şi le

61
 cădeşte de trei ori, apoi rosteşte ectenia „Drepţi primind..”, timp în care
strânge Sfântul Antimis, începând cu partea de răsărit, continuând cu
cea de apus, cea de miazăzi şi cea de miazănoapte...”
Ecfonisul: „Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm...” preotul
aşază Sfânta Evanghelia la pe Sfânta Masă aşa cum era la începutul
Sfintei Liturghii
Cântăreţul „Amin”
Preotul „Cu pace să ieşim”
Cântăreţul „Întru numele Domnului”
Preotul Rugăciunea Amvonului, prin sfintele uşi, pe solee cu faţa spre răsărit
Cântăreţul „Fie numele Domnului...” de trei ori
Preotul Dintre sfintele uşi îi binecuvântează pe credinioşi: „Binecuvântarea
Domnului peste voi,...”
Cântăreţul „Amin”
Preotul „Slavă Ţie Hristoase,Dumnezeule...”
Cântăreţul „Slavă...Şi acum... Doamne miluieşte (3 ori)... părinte binecuvintează
Preotul Otpustul

37. Modul în care se pregăteşte preotul pentru săvârşirea Sfintei Liturghii

Săvârşirea Sfintei Liturghii este actul sublim pe care îl poate săvârşi preotul în cadrul misiunii sale
sacramentale.
În timpul slujirii Sfintei Liturghii, preotul vine în contact nemijlocit cu însuşi Sfântul Trup şi Sânge
al Mântuitorului, pe care el îl atinge, îl poartă în mâini şi îl consumă sau îl împarte
credincioşilor.Este de la sine înţeles că, pentru o astfel de înfricoşătoare împreună-petrecere a
credinciosului cu Dumnezeu, preotul nu se poate înfăţişa oricum ar fi.
1.Pregătirea sufletească
a. Pacea sufletului – conform poruncii Mântuitorului: „De îţi aduci darul tău la altar şi acolo îţi
aduci aminte că fratele tău are ceva asupra ta, lasă acolo darul tău înaintea altaarului şi mergi de te
împacă cu fratele tău şi atunci venind, adu darul tău.” Matei 5,23. Preotul trebuie să fie împăcat cu
toată lumea, să nu aibă nimic asupra cuiva şi să nu intre în slujbă purtând ură, mânie sau gânduri de
răzbunare asupra cuiva.
b. Spovedania – Pacea inimii presupune nu numai relaţii normale cu semenii noştri, ci şi
liniştea sau curăţia conştiinţei, nu numai pacea cu alţii, ci şi pacea cu noi înşine. De asemenea, în
cazul în care preotul are pe conştiinţă un păcat mai mare el nu trebuie să liturghisească, până nu se
va spovedi la duhovnicul său, de la care va lua canon şi dezlegare.
c. Rugăciunea - Tot la pregătirea sufletească ţinteşte şi contribuie şi altă condiţie
pe care preotul liturghisitor trebuie s-o îndeplinească, şi anume citirea Pravilei de
rugăciuni, prin care preotul se pune în legătură cu Dumnezeu.
2.Pregătirea trupească
a. Abţinerea de la împreunarea trupească cu soţia – cel puţin în ziua şi noaptea de

62
 dinaintea Liturghiei şi în ziua şi noaptea cea de după Liturghie.
b. Ferirea de îmbuibarea pântecelui – Preotul să nu mănânce şi să nu bea nimic în
dimineaţa zilei în care slujeşte, ci încă din ajun să nu-şi îngreuieze pântecele cu prea
multă mâncare, sau băutură, căci aceasta pleacă trupul spre desfrânare.
c. Să nu pună în gură ţigara cel puţin în noaptea şi în ziua slujirii.
d. Curăţenia corporală
e. Grija pentru o ţinută vestimentară decentă
 Veşmintele curate şi întregi
 Părul să fie pieptănat, faţa şi gura spălate, unghiile tăiate
38. Obiectele de cult necesare pentru săvârşirea Sfintei Liturghii
1. Sfântul Antimis
2. Sfintele veşminte
3. Sfintele vase
a. Discul
b. Potirul
c. Copia
d. Linguriţa
e. Steluţa
f. Acoperâmintele
4. Prescuri făcute din făină de grâu şi dospite, de regulă cinci, în caz de lipsă
cel puţin două
5. Vin curat din struguri şi apă
6. Cărţile de slujbă necesare
- Pentru preot: Sfânta Evanghelie şi Liturghierul
- Pentru cântăreţ: Apostolul şi Octoihul mic
7. Mai multe lumini: cel puţin două pe Sfânta Masă, una la Proscomidiar şi câte
una în sfeşnicele împărăteşti
39. Poate săvârşi preotul Sfânta Liturghie şi cu pâine? Dar cu altceva înafară de vin?
În cazul în care nu este prescură se poate folosi o bucată de pâine , pe care înscriem semnul
crucii cu copia în locul peceţii.
Materia Sângelui lui Hristos este vinul din rodul viţei, adică stors din strugurii de viţă. Preotul
care slujeşte nu poate săvârşi Sfânta Liturghie, cu altceva în afară de vin întrucât va săvârşi
păcat de moarte.
40. În ce moment din cadrul Liturghiilor are loc prefacerea Sfintelor Daruri?
În timpul epiclezei.
41. Se pot săvârşi mai multe Liturghii într-o singură zi, de către un preot, în aceeaşi
biserică şi la aceeaşi sfântă masă?
Liturghia nu se săvârşeşte decât o singură dată pe zi, în fiecare biserică şi de către fiecare preot
slujitor . Această unicitate a Sfintei Jertfe însemnează numai o moarte a lui Hristos, o moarte
pe care o dată a luat-o pentru noi, şi numai o patimă pe care a răbdat-o pentru noi.
42. Modul în care se face încheierea sfintelor slujbe. Rânduiala otpustului
Otpustul reprezintă încheierea slujbei şi în care preotul dă binecuvântarea credincioşilor.
63
Încheierea (otpustul) are două forme. Sfânta Liturghie, Vecernia Mare şi Utrenia
slujite duminica sau de sărbători care includ şi citiri din Sfânta Evanghelie la Utrenie
folosesc otpustul mare. Celelalte slujbe ale zilei se termină cu o formă redusă numită
otpustul mic.
Rânduiala otpustului
1. Otpustul zilelor de peste săptămână
Sâmbătă la Vecernie “Cel ce a Înviat din morţi, pentru rugăciunile Preacuratei
Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli….”
Duminica la Utrenie şi Liturghie “Cel ce a Înviat din morţi, Hristos Adevăratul
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor,
măriţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli….”
Duminică la Vecernie şi Luni la Utrenie: „Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu folosinţele cinstitelor, cereştilor,
netrupeştilor Puteri....”
Luni la Vecernie şi marţi la Utrenie: „Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale cinstitului, măritului Prooroc,
Înaintemergător şi Botezător Ioan...”
Marţi la Vecernie şi Miercuri la Utrenie: „Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea cinstitei şi de viaţă
făcătoarei Cruci...”
Miercuri la Vecernie şi Joi la Utrenie: „Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru,
pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot
lăudaţilor Apostoli, ale celui între sfinţi Părintelui nostru Nicolae, Arhiepiscopul
Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni...”
Joi la Vecernie şi Vineri la Utrenie: „Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru, pentru
rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriţilor şi întru tot lăudaţilor
Apostoli, ale sfinţilor, măriţilor şi bunilor biruitori mucenici, ale preacuvioşilor şi
de Dumnezeu purtătorilor părinţilor noştri...”
Peste toată săptămâna otpustul la Sfânta Liturghie se face cum am arătat mai sus la
Vecernie şi Utrenie, după zile adăugându-se însă, la locul cuvenit şi numele
sfântului a cărui Liturghie s-a săvârşit.
În timpul perioadei de la Paşti la Înălţare se zice: „Cel ce a Înviat din morţi...”
2. Otpustul Praznicelor Împărăteşti care se zic la Vecernie, Utrenie şi la Liturghie
La Înălţarea Sfintei Cruci: „Cel ce a Înviat din morţi, Hristos, Adevăratul
Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Sale, cu puterea Cinstitei
şi de viaţă făcătoarei Cruci....”
La Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos: „Cel ce în peşteră S-a născut şi în iesle
S-a culcat, pentru mântuirea noastră, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru...”
La Tăierea-Împrejur a Domnului: „Cel ce în a opta zi a primit a se tăia împrejur,
pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru...”
La Botezul Domnului : „Cel ce în Iordan de la Ioan a primit a se boteza, pentru
mântuirea noastră, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru...”
64
 La Întâmpinarea Domnului : „Cel ce în braţele Dreptului Simeon a primit a fi
ţinut, pentru mântuirea noastră, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru...”
La Bunavestire: „Cel ce a binevoit a Se întrupa pentru mântuirea noastră, Hristos,
Adevăratul Dumnezeul nostru...”
La Duminica Floriilor: „Cel ce pe mânz de asin a primit a şedea pentru mântuirea
noastră, Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru...”
La Duminica Floriilor(seara şi zilele următoare, până miercuri seara: „Venind
Domnul spre patima cea de bunăvoie, pentru mântuirea noastră, Hristos,
Adevăratul Dumnezeul nostru...”
În Joia Mare(miercuri seara şi joi) : „Cel ce, din nemăsurata Lui bunătate, calea
cea mai bună,smerenia, ne-a arătat nouă, de când a spălat picioarele ucenicilor şi
pânăla Cruce şi la îngropare smerindu-se pentru noi, Hristos Adevăratul
Dumnezeul nostru...”
Otpustul Sfintelor Patimi : „Cel ce scuipări şi bătăi şi loviri şi Cruce şi moarte a
răbdat pentru mântuirea lumii, Hristos Adevăratul Dumnezeul nostru...”
În Sfânta şi Marea Vineri : „Cel ce pentru noi oamenii şi pentru a noastră
mântuire, patimile cele înfricoşătoare şi Crucea cea de viaţă făcătoare şi
îngroparea cea de voie cu trupul a primit, Hristos, Adevăratul, Dumnezeul
nostru...”
În Duminica Paştilor şi toată Săptămâna Luminată: „Hristos, Cel ce a înviat din
morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le,
Adevăratul Dumnezeul nostru....”
La Duminica Tomii: „Cel ce prin uşile încuiate a intrat la Sfinţii Săi Ucenici şi
Apostoli şi pe Toma l-a încredinţat, pentru mântuirea noastră, Hristos, Adevăratul
Dumnezeul nostru...”
La Înălţarea Domnului din ajun de la Vecerenie, până la Odovania Praznicului:
„Cel ce în slavă S-a înălţat de la noi la ceruri şi a şezut de-a dreapta lui
Dumnezeu-Tatăl, Hristos, Adevăratul, Dumnezeul nostru..”
La Duminica Pogorârii Duhului Sfânt: „Cel ce în chip de limbi de foc din cer a
trimis pe Duhul cel Preasfânt peste Sfinţii Săi Ucenici şi Apostoli, Hristos,
Adevăratul Dumnezeul nostru...”
În aceeaşi Duminică la Vecernie: „Cel ce din părinteştile şi dumnezeieştile sânuri
S-a dezbrăcat pe sine şi din cer pe pământ S-a pogorât...”
La Schimbarea la Faţă: „Cel ce în Muntele Taborului S-a schimbat la faţă întru
slavă, înaintea Sfinţilor Săi Ucenici şi Apostoli, Hristos, Adevăratul, Dumnezeul
nostru...”
43. Organizarea serviciilor religioase în cazul în care preotul are şi o filie
Organizarea în aceste cazuri se face în funcție de nevoile pastorale, stabilite împreună
cu protoiereul locului.
44. Taina Sfântul Botez. Când se săvârşeşte Botezul?
Botezul este Taina în care prin întreita cufundare în apă, în numele Sfintei Treimi, cel ce se
botează se curăţeşte de păcatul strămoşesc şi de toate păcatele făcute până la botez, se naşte la
65
 viaţa cea nouă, sprituală, în Hristos şi devine membru al Bisericii, Trupul tainic al lui Hristos.
Pentru botezul pruncilor nu există, zile sau ceasuri hotărâte, pentru ca să nu se întâmple ca
pruncii să moară nebotezaţi. Dacă pruncul e debil şi există teama că nu va trăi, poate fi
botezat îndată după naştere. Botezul se face de obicei între 7 şi 40 de zile de la naştere, în
orice zi de sărbătoare, mai ales duminica.
45. Săvârşitorul şi primitorul Tainei Botezului
În condiţii normale, dreptul de a săvârşi botezul îl au numai episcopii şi preoţii. Numai în lipsă
de preot, pentru ca să nu rămână cineva nebotezat, poate boteza şi monahul simplu sau
diaconul, iar la caz de mare nevoie, ca de exemplu când pruncul e în mare primejdie să moară
nebotezat – poate să boteze orice creştin ortodox, bărbat sau femeie, şi chiar părinţii pruncului,
prin împlinirea ritualului sumar care constituie partea esenţială a slujbei botezului, adică
afundând pruncul de trei ori în apă curată şi rostind de fiecare dată formula sacramentală: „Se
botează robul(roaba) lui Dumnezeu (X) în numele Tatălui Amin... al Fiului Amin... al
Sfântului Duh Amin. Etc., iar în caz că cel botezat supravieţuieşte, preotul va completa ulterior
restul botezului, dar numai de la afundare înainte.
46. Locul unde se săvârşeşte Botezul
Botezul se săvârşeşte în biserică, şi anume: prima parte a slujbei (rânduiala facerii
catehumenatului), iar partea a doua(botezul propriu-zis), în pronaos sau tindă.
47. În ce condiţii şi pe baza căror acte poate săvârşi preotul Botezul?
În ceea ce priveşte condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească primitorii Boterzului
se cere ca la cei adulţi: dorinţa de a primi botezul, credinţă, pocăinţă şi cunoaşterea
adevărurilor elementare de credinţă. La prunci pentru îndeplinirea acestor condiţii
mărturisesc şi garantează naşii.Botezul se săvârşeşte pe baza certificatului de naştere,
a celui ce urmează a fi botezat.
48. Rânduiala Sfântului Botez
a.A Catehumennatului. Preotul stând în uşa bisericii cu epitrahilul la gât îl întâmpină pe
prunc la intrarea în pronaos. După aceea preotul suflă de trei ori în chipul crucii pe faţa lui,
însemnându-l de trei ori cu mâna dreaptă în chipul crucii pe frunte, gură şi piept zicând
„Mâinele Tale m-au făcut şi m-au zidit.” Apoi pune mâna pe capul lui şi citeşte rugăciunea
de primire în rândul catehumenilor, apoi preotul citeşte cele 4 rugăciuni de exorcizare. La
ultima rugăciune de de la „Însoţeşte viaţa lui cu înger luminat , ca să-l izbăvească pe el de
toată bântuiala potrivnicului, de întâmpinarea vicleanului....” preotul sufllă din nou peste
faţa pruncului, însemnându-l cu mâna dreapta în chipul crucii pe fruntea, gura şi pieptul
pruncului, zicând de fiecare dată: „Depărtează de la dânsul pe tot vicleanul şi necuratul duh,
care se ascunde şi se încuibează în inima lui.” După sfârşitul acestei rugăciuni, naşul cu
pruncul e întors spre apus, după care se fac lepădările.
După lepădări naşul cu pruncul e întors spre răsărit şi se face unirea cu Hristos şi
mărturisirea credinţei.
Apoi preotul zice: „Binecuvântat este Dumnezeu, Care voieşte ca toţi oamenii să se
mântuiască ...”şi citeşte rugăciunea de primire a candidatului la botez.
b. Râduiala propriu-zisă a Sfântului Botez şi a Mirungerii
Preotul se îmbracă cu felon de culoare albă sau deschisă la culoare, îşi ia şi mânecuţele, apoi
66
 vine la cristelniţă cădind. După cădire preotul ia Sfânta Evanghelie şi face semnul sfintei
cruci deasupra cristelniţei, rostind binecuvântarea mare.
Urmează ectenia mare
- Sfinţirea apei
- Binecuvântarea untedelemnului bucuriei, apoi ungerea pruncului cu untdelemn
pe frunte, pe piept, pe spate, la urechi, la mâini şi la picioare
- Afundarea în apă care este partea principală a Botezului, apoi naşul îl aşază pe
masă pe prunc şi preotul se spală pe mâini în acest timp, iar la strană se citeşte
Psalmul 31
- Ungerea cu Sfântul Mir la frunte, ochi, la nări, la gură, la urechi, pe piept pe
spate, la mâini şi la picioare
- Înconjurarea cristelniţei de către preot prunc şi naş, preotul ia cădelniţa în
dreaptă şi dă stânga naşului, iar naşul cu pruncul în braţe în timpul înconjurării,
cântându-se „Câţi în Hristos v-aţi botezat...”
- Urmează citirea Apostolului şi a Sfintei Evanghelii
- Ritualul spălării pruncului
- Ritualul tunderii părului
- Ectenia întreită şi otpustul, apoi îl împărtăşeşte pe cel botezat cu Sfintele Taine.
Uneori se obişnuieşte ca Taina Sfântului Botez să se facă la 40 de zile de la naştere, pentru că în
acest timp se poate face după Botez îmbisericirea celui botezat.

49. Lucrurile de care are nevoie preotul pentru săvârşirea Botezului.

- Cristelniţa cu apă curată
- Cădelniţa cu tămâie
- O masă
- Sfânta Evanghelie
- Sfânta Cruce
- Un vas cu untdelemn
- Vasul cu Sfântul Mir
- Miruitor
- O foarfecă
- Sfeşnice cu lumânări
- Un prosop
50. De unde primeşte preotul Sfântul Mir? Când şi de către cine este sfinţit?
Patriarhia împarte Mirul episcopiilor şi mai apoi acestea parohiilor. Este sfinţit de
către Sinodul arhiereilor, în frunte cu Patriarhul, în Joia Mare la Liturghia Sfântului
Vasile.
51. Formula Botezului. Formula ungerii cu untdelemn sfinţit şi cu Sfântul Mir
„Se botează robul/roaba lui Dumnezeu X, În numele Tatălui.Amin, Al Fiului Amin, şi
al Duhului Sfânt Amin, acum şi pururea şi în vecii vecilor.Amin.”
„Pecetea darului Sfântului Duh”
52. Poate preotul boteza mai mulţi copii în cadrul aceleiaşi Sfinte Taine?
67
 Pot sa fie botezate mai multe persoane în aceeași apă. Toți cei botezați în Hristos,
primesc același botez, indiferent dacă se botează în aceeași apă sau nu.
53. Se pot boteza deodată un băiat şi o fetiţă?
Pot fi botezați în aceeași apă, și nu există nici un impediment canonic pentru ca
aceștia să se poata casatori.
54. Aghiasma sau apa sfinţită altă dată pot fi folosite la săvârşirea Sfântului Botez?
Nu se poate folosi apa sfinţită altă dată la Sfântul Botez.
55. Cum se procedează în cazul botezului unor copii găsiţi sau despre care nu se ştie dacă
au fost botezaţi anterior; formula Botezului, în acest caz
La botezul celor despre care nu se știe dacă au fost botezați sau nu se face rânduiala
botezului, spunându-se : Se botează robul lui Dumnezeu, dacă nu a fost botezat, în
numele …..
56. Când se face împărtăşirea celor nou botezaţi? Dacă aceştia sunt maturi, trebuie spovediţi
înainte?
Botezul se primește spre iertarea păcatelor, deci nu se mai face spovedania, dar
pregatirea pentru Botez este și o conștientizare a pocaintei și a renunțării la vechea
viață.
57. Botezul de necesitate. Cum procedează preotul dacă pruncul botezat sub stare de
necesitate trăieşte? Cum se face înmormântarea pruncului botezat sub stare de
necesitate?
Dacă cel botezat trăieşte, atunci i se va face ulterior toată slujba botezului, fără să se mai
repete sfinţirea apei şi afundarea şi mirungerea, dacă a fost săvârşit Botezul de către un preot.
Dacă botezul a fost săvârşit de un alt credincios atunci se va face şi Mirungerea.
Înmormântarea celui botezat de necesitate se face după rânduiala Înmormântării Pruncilor.
58. Unde, de ce şi pe ce temei se înregistrează noul botezat?
Noul botezat se înregistrează în registrul botezaţilor, pentru păstrarea evidenţelor celor
botezaţi. Temeiul pentru înregistrarea botezaţilor este art.50 lit.i din Statutul BOR
59. Taina Sfintei Spovedanii. Spovedania, mijloc de pastoraţie
Spovedania sau mărturisirea păcatelor în faţa preotului constituie partea principală a tainei
pocăinţei, taină prin care credinciosul dobândeşte iertarea păcatelor săvârşite după botez şi
împăcarea cu Dumnezeu şi cu Biserica. Taina Sfintei Spovedanii este o lucrare foarte grea .
Administrarea ei nu se face decât de persoane foarte bine pregătite şi cu experienţă pastorală, liturgică,
familială, socială, gospodărească. Atunci când noul preot primeşte această putere şi îndatorire, să se
străduiască să o facă cu toată responsabilitatea, căci este lucrarea prin care el poate zidi sufleteşte, sau
poate distruge. Dacă preotul este lipsit de experienţă, sau dacă nu şi-a creat obiceiul de a se fi spovedit
de tânăr, de a şti ce înseamnă această mare lucrare, el nu o va face cu succes. Va fi un slujitor care va
citi molitfele şi va asculta păcatele sau ceea ce îi spun credincioşii şi va da o dezlegare şi poate un
canon sau epitimie, ceea ce nu este de ajuns.Spovedania nu este numai ascultare de păcate şi acordare
de dezlegare şi prescrieri de canoane, ci este un mijloc extraordinar de pastoraţie individuală, de
dialog, de discuţii deschise cu penitentul, de comentare şi interpretare a păcatelor sau faptelor
mărturisite, de analizare a circumstanţelor atenuante şi agravante ale săvârşirii păcatelor, de cercetare
a stării psihologice a penitentului, pentru a vedea starea de căinţă, de părere de rău, care se impune, ca
68
 o condiţie a iertării, iar nu simpla înşirare a păcatelor. Spovedania trebuie privită nu ca un simplu act
liturgic, ci ca o stare de excepţie în viaţa credinciosului, căci vine să-şi mărturisească păcatele şi
desigur, vrea să se îndrepte.
Datorită importanţei Tainei, pentru administrarea ei trebuie rezervat timpul necesar.
Taina Spovedaniei presupune pregătire spirituală din partea penintenţilor, timp în care trebuie să-
şi analizeze conştiinţa, prin examinarea ei.
Trebuie să-i învăţăm pe credincioşi că Spovedania nu este legată numai de cele patru posturi mari
şi de actul împărtăşirii, ci că este o Taină de sine stătătoare de cea mai mare importanţă pentru
redresarea noastră morală.
60. Săvârşitorul Sfintei Taine a Spovedaniei
Arhiereii şi preoţii duhovnici.
61. Când şi cum îi pregăteşte preotul pe credincioşi în vederea primirii Spovedaniei?
Cel ce va trebui să ia asupă-i sarcina cea grea a duhovniciei, unul ca acela este dator
să se facă pildă şi chip al faptelor bune: înfrânat, smerit, lucrător de toată fapta cea
bună, în tot ceasul rugându-se către Dumnezeu ca să i se dea lui cuvântul înţelegerii şi
a cunoştinţei, ca să poată îndrepta pe cei păstoriţi de dânsul. Şi mai înainte de toate
este dator să se îndeletnicească cu citirea Sfintei Scripturi, să ştie pe de rost cele zece
porunci şi cu de-amănuntul să le păzească; să ştie de asemenea, Tainele şi dogmele
credinţei ortodoxe; să postească întâi el miercurea şi vinerea peste tot anul şi
orânduitele posturi, dar mai ales Postul Mare după apostoleştile şi soborniceştile
canoane.
62. Creştinii se pot spovedi oricând?
Ca şi alte taine, în principiu spovedania individuală nu este legată de date sau termene fixe
din cursul anului sau al vieţii omului. Individual deci credincioşii pot alerga la duovnic ori de
câte ori şi oricând simt nevoia de a-şi uşura cugetul de povara păcatelor, de a primi
mângâierea şi nădejdea iertării. Privită însă ca obligaţie obştească, impusă tuturor creştinilor,
spovedania este corelată de termene obşteşti ale posturilor. Porunca a patra a Bisericii ne
învaţă să ne mărturisim păcatele de patru ori pe an, respectiv în cele patru posturi din cursul
anului bisericesc(al Paştilor, al Crăciunului, al Adormirii Maicii Domnului şi a Sfinţilor
Apostoli Petru şi Pavel.
63. Preotul trebuie să se spovedească? Când şi cui?
Preotul trebuie să-şi mărturisească păcatele şi neglijenţele comise în exerciţiul funcţiunii lui,
spunându-le arhiereului, căci aceste păcate sunt specifice misiunii preoţeşti şi ar trebui spovedite de
arhiereu.Povăţuirile din Liturghier prescriu pentru preot obligaţia de a se spovedi duhovnicului său,
înainte de slujire, nu numai că s-a făcut vinovat de cele şapte păcate capitale(trufie, iubirea de
argint, defrânare.mânie, lăcomie, zavistie, şi trândăvie la faptele cele bune.), ci şi ori de câte ori îşi
simte cugetul încărcat cu păcate mai mici care l-ar împiedica a sluji cu vrednicie, ca de ex. atunci
când e ispitit noaptea în vis din vina lui.
64. Când şi unde se săvârşeşte Spovedania? Poate fi săvârşită în Sfântul Altar?
Spovedania se se săvârşeşte ori de câte ori simte penitentul că vrea să se descătuşeze
de păcate, iar conform poruncii a patra a Bisericii, de patru ori pe an, respectiv în cele
patru posturi.Spovedania se săvârşeşte ăn pridvorul, sau în pronaosul bisericii, în faţa
69
 unei icoane a Mântuitorului Hristos, pentru ca penitentul să ştie că îşi mărturiseşte
păcatele ca şi când ar sta în faţa lui Hristos.
Bolnavii şi cei care din pricini de mai sus nu pot veni la biserică de ex. deţinuţii din
închisori, pot fi spovediţi acasă, sau în locul în care se află.
În Sfântul Altar nu poate fi săvârşită Taina Spovedaniei.
65. Rânduiala Spovedaniei
a. Partea introductivă care precede mărturisirea – Preotul dă binecuvântarea
mică... Rugăciunile începătoare...Veniţi să ne închinăm... Psalmul
50...Troparele de umilinţă , după care preotul citeşte cele două rugăciuni de
dezlegare. De precizat că această parte introductivă a slujbei mărturisirii se face
pentru toţi cei ce urmează a se mărturisi
b. Mărturisirea propriu-zisă – preotul cheamă câte unul din cei care le-a citit
molitfele şi îl îndeamnă pe penitent: „Iată Fiule, Hristos stă nevăzut, primind
mărturisirea ta cea cu umilinţă...”, apoi primeşte mărturisirea păcatelor
acestuia, fie că le enumeră acesta, fie că îl ajută pe acesta cu întrebări.
c. Partea finală – După mărturisire preotul pune epitrahilul pe capul penitentului,
care stă în genunchi şi citeşte molitfa de iertare: „Stăpâne Doamne
Dumnezeule Cela ce eşti mântuirea robilor Tăi...” apoi zice o ectenie întreită
foarte scurtă, face otpustul şi pune mâna cea dreaptă pe capul penitentului şi îî
dă dezlegarea: „Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu
îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine fiule...”, făcând la sfârşit
semnul Sfintei Cruci pe capul lui. Apoi zice: „Cuvine-se cu adevărat...” şi îi dă
canonul , pe măsura păcatelor făcute, iar de făcut păcate mai mari se opreşte de
la Sfânta Împărtăşanie.
66. Poate preotul spovedi fără săvârşirea Molitvei? Se săvârşeşte ea pentru fiecare credincios?
Se poate săvârşi şi pentru mai mulţi?
Molitva face parte din Spovedaniei și ea nu poate fi neglijată. Doar în situații
excepționale, în pericol de moarte, preotul poate primi pocăința chiar și dacă nu are
timp să săvârșească molitfa. Partea introductivă a slujbei mărturisirii, cu cele două
moltive se săvârşeşte pentru toţi cei ce urmează a se spovedi, dacă este doar un
credincios ce doreşte să se spovedească şi acestuia trebuie să i se facă moltivele. În
Postul Mare când sunt mai mulţi la spovedit atunci se omite citirea primei rugăciuni
de după mărturisire şi se trece direct la formula finală de dezlegare.
67. Cum se procedează dacă primitorul Tainei nu ştie să mai fi fost spovedit?
Se va face o mărturisire a tuturor păcatelor, pe care şi le aminteşte pentitentul, iar
preotul îl va ajuta prin întrebări pe penitent în al ajuta să-şi mărturisească toate
păcatele.
68. Care sunt întrebările preliminare necesare înainte de mărturisire?
Când s-a spovedit ultima dată
Dacă şi-a îndeplinit canonul .
69. Ce se are în vedere la formularea întrebărilor pe care le pune duhovnicul?
Gravitatea păcatelor, în vederea stabilirii canonului.
70
70. Care sunt elementele de care preotul duhovnic va ţine seama pentru ca o mărturisire să fie
completă?
-umilinţa sau părerea de rău
- hotărârea de a nu mai repeta
- mărturisirea să fie sinceră
- canonul dat de duhovnic să fie împlinit
71. La ce vârstă se mărturisesc copiii?
7 ani
72. Ce trebuie să urmărească preotul când hotărăşte canonul pentru Spovedanie?
Preotul duhovnic trebuie să urmărească personalitatea sau individualitatea
penitentului respectiv: vârsta, caracterul, firea, sau temperamentul lui, cultura şi
gradul lui de pricepere, nivelul vieţii religioase-morale, condiţiile de viaţă şi
posibilităţile lui sufleteşti şi materiale, iar pe de altă parte, felul şi natura, sau
gravitatea păcatului respectiv de ex. motivul, intenţia şi scopul, împrejurările în care a
fost săvârşit, gradul de publicitate, dacă e pentru prima oară, sau e recidivă de păcate.
Se are în vedere de asemenea gradul de căinţă pentru păcatele săvârşite şi dorinţa de
îndreptare penitentului.
73. Cum se procedează dacă credinciosul venit la mărturisire nu şi-a îndeplinit canonul
primit anterior?
Preotul îl mărturiseşte pe penitent, ţinând cont de faptul că nu şi-a îndeplinit canonul
respectiv; preotul trebuie să afle motivele pentru care acel canon nu a fost îndeplinit,
la epitimie ţinând cont şi de neîndeplinirea canonului precedent.
74. Poate preotul să-i schimbe penitentului canonul dat de un alt duhovnic? În ce
împrejurări?
Un duhovnic nu-l poate dezlega pe cel legat de alt duhovnic, atâta timp cât trăieşte
acela.
75. Respectarea secretului Spovedaniei şi controlul penitentului după mărturisire
După mărturisire preotul este obligat să păstreze secretul spovedaniei.Nu este îngăduit
duhovnicului să divulge sau să destăinuiscă nimănui absolut nimic din cele ce i s-au
spus de către credincioşi. Violarea secretului mărturisirii e considerată ca delict şi se
pedepseşte cu depunerea. Duhovnicul prin însăşi viaţa sa, trebuie să fie un model de
urmat, zi de zi de către penitenţii săi, iar el trebuie să-i cunoască bine, pentru a-i putea
îndruma, da un sfat când îi văd pe aceştia că greşesc.
76. În ce împrejurări şi cu aprobarea cui poate preotul să divulge cele auzite la
Spovedanie?
Preotul nu poate divulga secretul spovedaniei în nici o circumstanță. Având în vedere
că Sfintele canoane arată ca dezlegarea să fie data cu binecuvantarea episcopului, este
firesc ca preotul sa se sfatuiasca cu episcopul sau în privința spovedaniei, dar această
sfătuire nu trebuie sa faca referința la persoane concrete.
77. Taina Sfintei Împărtăşanii. Săvârşitorul Tainei
Dreptul de a da Sfânta Împărtăşanie îl au până azi, doar arhiereii şi preoţii. Diaconul îl
poate împărtăşi pe mireanul care e pe moarte, doar atunci când lipseşte preotul.
71
 Monahii, sau pustnicii, aflându-se în locuri îndepărtate unde nu există biserici, se pot
împărtăşi singuri, cu o anumită rânduială.
78. Primitorul Tainei. Cum se face pregătirea pentru primirea Tainei?
Împărtăşirea este piscul cel mai înalt al vieţii duhovniceşti, de aceea se pot împărtăşi
doar credincioşii pregătiţi şi vrednici de a primi Trupul şi sângele Domnului, verificaţi
ca atare de duhovnic prin spovedanie. Pot fi împărtăşiţi toţi creştinii botezaţi în mod
valid, care n-au asupra lor îndepărtare, ori blestem şi îşi aduc prin pocăinţă curată,
care trăiesc şi care nu sunt opriţi de duhovnicul lor să se împărtăşească o vreme.
Copilaşii până la vârsta de 7 ani, pot fi împărtăşiţi fără spovedanie.
79. Este necesar şi folositor să postim înainte de a ne împărtăşi?
Postul este necesar şi folositor înainte de a ne împărtăşi, pentru că prin post îl putem
primi cum se cuvine pe Hristos în noi, prin Sfântul Trup şi Sânge a Mântuitorului.
80. Credinciosul se poate împărtăşi de mai multe ori cu o singură Spovedanie? Dar
preotul?
Credinciosul se poate împărtăşi doar o singură dată, după Spovedanie. Preotul se
poate împărtăşi mai des după spovedanie, cu condiţia să nu facă anumite păcate ce l-
ar face nevrednic de slujire şi respectiv împărtăşire, deoarece numai prin Taina
Pocăinţei, îl poate primi vrednic pe Hristos în el, prin Sfântul Trup şi Sânge.Clericii
care liturghisesc sunt obligaţi să se împărtăşească.
81. Împărtăşirea bolnavilor
Rânduiala împărtăşirii bolnavului se găseşte în Molitfelnic. Preotul ia cu sine
epitrahilul şi felonul şi Molitfelnicul , precum şi Sfintele Taine, linguriţa şi un
procovăţ sau două.. Sfintele Taine le ia preotul din chivotle înveleşte într-o pânză
curată, sau hârtie curată. Le pune într-o cutie de metal sau de lemn, închisă ermetic,
iar aceasta o pune într-o alta mai mare în care să încapă şi linguriţa şi procoveţele şi
chiar un potir mic de serviciu, care să fie folosit la împărtăşirea bolnavilor.Ajungând
la casa bolnavului preotul îşi pune epitrahilul, desface cutiile şi luând un procovăţ mai
mare, îl întinde pe o măsuţa acoperită cu aşternut curat, pe care se pune şi un sfeşnic
mic cu lumânarea aprinsă. Şi aşază cutiuţa cu Sfintele pe procovăţ şi se închină
înaintea lor . Citeşte rugăciunile din Molitfelnic, iar la momentul respectiv pune
Sfintele în linguriţă şi toarnă puţin vin şi îl împărtăşeşte, apoi îi mai dă o linguriţă de
vin ca să nu-i rămână din Sfântul Trup prin gură, apoi citeşte tot restul rânduielii din
Molitfelnic.
82. Când şi cum se pregăteşte Sfânta împărtăşanie pentru cei bolnavi? Unde se păstrează?
Numai bolnvaii se pot împărtăşi din ea?
În Joia Mare la Liturghie se mai scoate un Agneţ şi se face rânduiala ca pentru Liturghia
Darurilor mai înainte sfinţite, udând Sfântul Trup cu Sângele cel de viaţă făcător.
Agneţul sfinţit în Joia Mare se cuvine a se usca pe Sfânta Masă marţi dimineaţa în Săptămâna
Luminată, în acest fel: mai întâi se desface antimisul şi luând Agneţul preotul îlpune pe Sfântul Disc şi-
l cădeşte împrejur. După aceasta făcând cuvenita închinăciune sfărâmă cu toată evlavia, cu sfânta copie
în părticele. După sfărâmare, se pune o lespede de piatră sau cărămidă la marginea antimisului, dinspre
partea dreaptă şi deasupra lespedei o oală nouă de pământ sau o oală de fier, sau de aramă curată, cu
72
 cărbuni aprinşi şi preotul închinându-se ia sfântul disc cu Dumnezeieştile Taine, aşa sfărâmate şi îl
pune deasupra oalei, păzind ca Sfintele să se usuce încet încet, întorcându-le mereu cu sfânta copie. Şi
când se va încălzi sfântul disc preotul îl pune pe antimis şi după ce se va răci puţin se pune din nou
deasupra oalei şi tot aşa se repetă, iar cele uscate se pun în sfântul chivot şi acoperindu-le se pun la
locul lor, făcând cuvenita închinare, si strânge antimisul. Sfânta împărtăşanie pentru cei bolnavi se
păstrează în chivot. Din această Sfântă împărtăşanie se pot împărtăşi şi pruncii şi cei care din
binecuvântate pricini nu pot veni la biserică, sau care trebuiesc împărtăşiţi grabnic şi în împrejurări
excepţionale.
83. Este bine şi folositor să-i oprim pe credincioşi de la Sfânta Împărtăşanie pe perioade
lungi? Actualitatea canoanelor bisericeşti
Nu este bine să-i oprim pe credincioşi perioade lungi de la Sfânta Împărtăşanie,
deoarece, prin aceasta îi oprim de la Împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sfântul Sânge al
Mântuitorului, iar prin acest fapt riscăm ca pe aceştia să-i pierdem fie de la credinţă,
fie să moară neîmpărtăşiţi.Multe din normele şi recomandările canoanelor sunt
învechite şi nu mai pot fi aplicate azi datorită condiţiilor noi de viaţă şi mentalitatea
lumii de azi, cu totul altele faţă de cele din trecut, pe care le-au avut canoniştii
respectivi. De aceea epitimiile pe care le vom da păstoriţilor noştri, trebuie să fie
adaptate, la spiritul, felul de viaţă, posibilităţile şi condiţiile de trai a lumii de astăzi şi
îndeosebi ale fiecărei parohii şi ale fiecărui credincios în parte.
84. Taina Preoţiei. Primitorul Tainei
Taina preoţiei se dobândeşte prin hirotonie. Din punct de vedere etimologic, cuvântul
grecesc hirotonie însemnează întinderea mâinilor, apoi votare sau alegere, pentru că
votarea sau alegerea cuiva se făcea şi se face de obicei prin ridicarea mâinilor.În sens
creştin hirotonia însemna, deci de la început, alegerea, sau desemnarea cuiva pentru
preoţie, lucru pe care Biserica sau obştea credincioşilor îl făcea prin votare, iar pentru
că această alegere era confirmată prin punerea mâinilor episcopului asupra celui ales,
cu timpul termenul de hirotonie s-a aplicat rânduielii de slujbă sau ceremoniei
religioase a consacrării candidaţilor la preoţie, slujbă al cărei miez este, astăzi ca
odinioară, punerea mâinilor episcopului asupra celui ales.
Prin hirotonie înţelegem deci astăzi taina prin care cineva este investit cu darul sau
vrednicia uneia din celei trei trepte a preoţiei, adică: diaconia, preoţia, arhieria; ea este
mai departe, deci transmiterea mai departe a „limbilor de foc”, adică a puterii
harismatice venite, prin Apostoli, de la Mântuitorul însuşi.
Primitorii Sfintei Taine a Hirotoniei, pot fi toţi creştinii, bărbaţi, care au fost botezaţi
în mod valid şi care îndeplinesc anumite condiţii. Aceste condiţii se pot împărţi în mai
multe categorii. Totuşi există o condiţie, care singură face cât o întreagă categorie şi
anume este vocaţia.
Celelalte condiţii de intrare în cler:
a) Condiţiile religioase:
 Botezul valid
 Dreapta credinţă
 Candidatul să fie de parte bărbătească
73
 b) Condiţiile morale:
 Ţinuta etică personală precum şi la acea a familiei şi în speţă a soţiei.
Candidatul la preoţie nu se poate căsători cu văduve, divorţate. Etc.
c) Condiţiile intelectuale:
 Pregătirea teologică
 Examinările înainte de intrare în preoţie
d) Condiţiile fizice:
 Integritate corporală : slujitorul bisericesc nu trebuie să aibe defecte fizice
vizibile
85. Calităţile preotului, potrivit jurământului de la hirotonie
 Să fie fără prihană
 Bărbat al unei singure femei
 Veghetor
 Înţelept
 Cuviincios
 Iubitor de străini
 Destoinic să înveţe pe alţii
 Nebeţiv
 Nedeprins să bată
 Neagonisitor de câştig urât
 Blând
 Paşnic
 Neiubitor de argint
 Binechiversitor
86. Activităţile şi stările incompatibile cu slujirea preoţească, potrivit canoanelor

Este interzis preotului a avea orice îndeletnicire care contravine moraleicreştine. De

altfel, art. 123 alin. 9 din Statutul pentru organizarea şi funcţionarea Bisericii
Ortodoxe Române prevede că „statutul de preot, diacon şi călugăr esteincompatibil cu
exercitarea oricăror activităţi personale (private) cu character economic, financiar şi
comercial, care contravin moralei creştine şi intereselor Bisericii”.
Can. 3 IV ec: A venit la Sfântul Sinod (la cunoştinţa Sfântului Sinod) că oarecari
dintre cei cuprinşi (incluşi) în cler se fac arendaşi ai averilor străine pentru câştig
ruşinos şi se îndeletnicesc cu treburi (afaceri) lumeşti, apoi, lenevindu-se în slujirea
lui Dumnezeu şi alergând prin casele oamenilor, din iubire de argint iau asupra lor şi
mânuirea (administrarea) de averi. De aceea, sfântul şi marele sinod a orânduit
(hotărât) ca de acum înainte nimeni, nici episcopul, nici clericul, nici monahul, să nu
ia în arendă averi, nici să se vâre (amestece) pe sine în chivernisirea (administrarea)
lucrurilor lumeşti, afară numai dacă ar fi chemat cumva după legi la epitropia de
neînlăturat (obligatorie) a nevârstnicilor (minorilor), sau dacă episcopul cetăţii l-ar
rândui să poarte grija lucrurilor bisericeşti sau a orfanilor sau a văduvelor neajutorate
sau a persoanelor care mai ales au trebuinţă de ajutor bisericesc pentru frica lui

74
 Dumnezeu. Iar dacă cineva de acum înainte ar încerca să calce cele
orânduite(hotărâte), unul ca acela sa se supună pedepselor bisericeşti.
Can. 9 Trulan: Nici unui cleric să nu-i fie îngăduit să aibă sălaş pentru îndeletnicire
cârciumărească (prăvălie, cârciumă). Pentru că, dacă unuia ca acesta nu I s-a îngăduit a
intra în cârciumă, cu cât mai vârtos (nu-i este îngăduit) să slujească altora în aceasta şi
să se apuce de ceea ce nu-i lui îngăduit (nu-i este îngăduit) Iar dacă ar face ceva de
acest fel, ori să înceteze, ori să se caterisească.
Can. 10 Trulan: Episcopul, sau presbiterul, sau diaconul, luând camătă sau aşa-
numitele sutimi (procente), ori să înceteze, ori să se caterisească.
Can. 24 Trulan: Să nu fie îngăduit cuiva dintre cei ce se numără în starea preoţească
sau dintre monahi să meargă la alergările de cai (hipodrom) sau să fie de faţa (să ia
parte) la jocurile de teatru (arene publice). Dar de s-ar şi chema vreun cleric la nuntă,
când ar începe jocurile cele pentru amăgire (necuviincioase), să se scoale şi îndată să
se îndepărteze, astfel poruncindu-ne nouă învăţătura părinţilor. Iar dacă s-ar prinde
cineva asupra acestui fapt, sau să înceteze, sau să se caterisească.
Can. 22 VII ec.: […] Celor care şi-au ales viaţa preoţească nu le este îngăduit
nicidecum să mănânce osebit împreună cu femei, decât doar cu oarecare de Dumnezeu
temători şi evlavioşi bărbaţi şi femei, ca şi această mâncare împreună să ducă la zidire
(îndreptare) duhovnicească. Acelaşi lucru să se facă şi în privinţa rudelor. Iar de s-ar şi
întâmpla cândva ca monahul sau un bărbat cu cinul preoţesc să nu-şi ia cele de
trebuinţă neapărată, şi de nevoie vrea să tragă fie la han (ospătărie), fiela casa cuiva,
acela să fie volnic (să aibă voie) a face lucrul acesta, ca silit de nevoie,numai (să-l
facă) cu evlavie

87. Pregătirea sufletească şi trupească a preotului pentru săvârşirea sfintelor slujbe.

Canonul împărtăşaniei

Pregătirea sufletească.
Să se ferească cu grijă de faptele care împiedică vrednicia Liturghiei şi împărtăşirea cu
Preacuratele Taine: aflarea lor sub blestem, afurisiţi de arhiereu sau săvârşitori ai
vreunui păcat de moarte (trufia, iubirea de argint, desfrânarea, mânia, lăcomia,
zavistia, lenevia spre faptele bune).
Pregătirea sufletească se poate condensa în trei condiţii esenţiale:
- pacea sufletului (să fie împăcat cu toată lumea, să nu aibă nimic asupra cuiva,
fiind stăpânit de sentimente de ură, mânie sau răzbunare);
- spovedania (să se spovedească frecvent la duhovnicul său, iar dacă are pe suflet un
păcat mai grav, să nu slujească până nu-l mărturiseşte duhovnicului);
- rugăciunea sau citirea Pravilei (cele şapte Laude care preced Sfânta Liturghie, a
unor acatiste sau canoane şi, în special al Rânduielii Sfintei Împărtăşanii, formată din
Canonul împărtăşirii şi cele 12 rugăciuni pregătitoare).
Pregătirea trupească.
Pentru slujirea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, slujitorii trebuie să fie curaţi nu
numai
75
 sufleteşte, ci şi trupeşte, purtând veşminte nepătate, frumoase, întregi şi curate.
- slujitorii îşi vor spăla trupurile în ajun, pentru a fi cât mai curaţi în momentul
slujirii.
- ferirea de îmbuibarea pântecelui, încă din ajun. Dacă se poate, să ajuneze începând
cu seara dinainte, dacă nu, să nu mănânce şi să bea nimic după miezul nopţii.
- capul trebuie să fie pieptănat, faţa şi gura spălate, unghiile curate şi tăiate. „Toate
acestea pentru respectul şi cinstea dumnezeieştilor Taine şi pentru ca poporul, ce-l
priveşte şi-I sărută mâna, să nu se amărască cu ceva. Deci tot cel care va vrea să se
împărtăşească bine va face dacă îşi va curăţa dinţii şi-şi va spăla gura sa de cu seara,
ca, nu cumva, făcând acestea a doua zi, să înghită apă, şi astfel să fie împiedicat de a
sluji sau a se împărtăşi. Iar dacă-şi va spăla gura şi dimineaţa, negreşit că nu va fi rău,
numai să o facă aceasta cu luare aminte, ca să nu înghită apă şi aşa, fără îndoială, să
slujească sau să se împărtăşească” (Povăţuirile din Liturghier).
- preoţii şi diaconii căsătoriţi să se abţină de la împreunarea trupească cu soţiile lor.
„Preoţii şi diaconii care au soţii sunt datori să nu se împreuneze cu ele câteva zile mai
înainte de a sluji Sfânta Liturghie, precum şi în acea zi, căci cel ce nu se va înfrâna şi
va sluji foarte greşeşte”(Povăţuirile din Liturghier). Sfântul Simeon al Tesalonicului
menţionează că „dacă nu mai mult, cel puţin în ziua şi în noaptea cea dinaintea
Liturghiei şi cea de după Liturghie, trebuie neapărat ase feri”.
88. Mijloacele de formare şi îmbunătăţire a păstorului de suflete: rugăciunea, postul,
lectura, meditaţia etc.
A.Rugăciunea
A fost şi este privită, dar şi primită ca fiind „hrana şi respiraţia sufletului creştin, fără
de care nu se poate concepe viaţă spirituală, pentru că prin ea se în-treţine legătura
noastră cu cerul”13. Faţa senină a slujitorului, primul element descoperit de
credincios, este o consecinţă a acestui exerciţiu de adoraţie, vene-raţie şi admiraţie
care este rugăciunea. Niciodată preotul nu se poate disocia de acest exerciţiu de
admiraţie. S-ar dezice pe sine şi şi-ar anula misiunea. „Preotul este şi trebuie să fie,
prin excelenţă, un om al rugăciunii, un maestru al rugăciunii… Ca reprezentant şi
slujitor al lui Dumnezeu, el e dator prin însăşi natura misiunii lui, să se afle şi să se
menţină în permanentă şi trainică legătură cu Dumnezeu, Căruia Îi slujeşte şi care
este izvorul puterii şi autorităţii sale în lume”14. Practicând convorbirea cu
Dumnezeu, cu firescul pe care i-l dă statutul său, preotul se descoperă şi se
redescoperă pe sine ca fiind omul lui Dumnezeu şi omul Bisericii, exponentul
comunităţii strânse şi prin rugăciune în jurul Potiru-lui. „Ce fel de om trebuie să fie
cel care se roagă pentru tot oraşul…, pentru toată lumea, care se roagă ca să facă pe
Dumnezeu îndurător faţă de păcatele tuturor, nu numai ale celor vii, dar şi ale celor
morţi?… Unde îl vom pune pe preot când cheamă pe Duhul cel Sfânt, când
săvârşeşte preaînfricoşata Jertfă şi când atinge necontenit pe Stăpânul obştesc al
tuturor? Cât de mare curăţie, cât de mare evla-vie îi vom cere? Cum trebuie să fie
mâinile acelea care slujesc, cum trebuie să fie limba care rosteşte acele cuvinte? Nu
trebuie să fie mai curat şi mai sfânt de-cât orice, sufletul care a primit atâta Duh? …

76
Sufletul preotului trebuie să lumi-neze ca lumina soarelui, care luminează toată
lumea”15.
Misiunea sacerdotală îi pretinde preotului să fie mereu dator faţă de divini-tate şi
comunitate. „În această calitate, el este crainicul, purtătorul de cuvânt, glasul
comunităţii rugătoare sau al obştei pe care o păstoreşte, exprimat prin formulele sacre
de rugăciune, consacrate de tradiţie şi consfinţite de Biserică”16. Deloc obtuz în a
înţelege fenomenul slujirii, părintele Branişte a militat cu insis-tenţă pentru
uniformizarea actelor de cult, a rânduielilor de slujbă. A dovedit autenticitatea
formulelor sacre de rugăciune şi nu a îngăduit decredibilizarea lor prin acceptarea
unor variante de exprimare, din aşa-zisul curent de înnoire, for-mule greşit înţelese şi
contra-productiv, practicate. A considerat întotdeauna că patina timpului a şlefuit şi
nu a prăfuit cuvântul sacru, tradiţia şi Biserica consacrându-l şi consfinţindu-l ca pe
un bun peren. Persoana sa este a unui om care cere cuvânt cu putere multă şi care
materia-lizează cuvintele printr-o viaţă trăită după preceptele evanghelice. Ştie ce
este rugăciunea; vrea şi poate să se roage şi face aceasta la parametrii ceruţi de Dum-
nezeu şi Biserică, obiectivul său fiind înălţarea omului prin valorificarea rugă-ciunii.
„Ca slujitor de cele sfinte, preotul se cade să fie pildă şi model credincioşi-lor săi în
ceea ce priveşte râvna sa pentru rugăciune, pietatea şi căldura cu care se roagă,
motivele sau obiectul rugăciunii sale ş.a.m.d.”17.
În oficiul său de rugător, de liturghisitor, preotul are mereu conştiinţa dem-nităţii şi
responsabilităţii sale. Slujeşte lui Dumnezeu în beneficiul oamenilor, rugându-se
pentru oameni, ca fiind în faţa lui Dumnezeu. „El e dator să se com-porte în slujbă ca
unul care se află în permanenţă în faţa lui Dumnezeu şi să-I slujească cu cuviinţă şi
pătrundere, cu evlavie şi cu credinţă, cu căldură şi demni-tate. Să se roage din inimă
şi în chip dezinteresat. Să pună suflet şi convingere în tot ceea ce rosteşte şi face în
timpul slujirii, pentru ca să îndemne şi pe alţii la rugăciune, prin exemplul său”18.
Practicarea rugăciunii îi dă preotului statutul de rugător şi totodată îl inves-teşte cu
puterea de învăţător al regulilor corecte şi utile ale artei rugăciunii. „Orice rugăciune
trebuie să fie un suiş, o înălţare morală, o ridicare deasupra tumultului dinlăuntru şi
din afară. În rugăciune trebuie să fim singuri, fără gân-duri dispersate, potrivnice,
acaparatoare, fără punţi de legătură cu lumea externă: singur la o parte, adică numai
noi şi Dumnezeu”19. Fiind păstorul turmei încre-dinţate, el va trebui să imprime
întregii comunităţi, un climat duhovnicesc, unde rugăciunea este şi mijloc şi scop,
atmosfera, astfel înţeleasă şi trăită, va revigora toate sectoarele vieţii sociale.
„Datoria preotului este nu numai de a se ruga el, ci şi de a învăţa pe alţii să se roage,
dându-le deprinderea rugăciunii. Starea de har şi de religiozitate a unei parohii o
decide preotul. El trebuie să fie şi să arate ca un om al rugăciunii prin excelenţă, atât
pentru a mijloci transmiterea harului dumnezeiesc, cât şi pentru a infiltra gustul,
necesitatea şi felul de a se ruga păstoriţilor săi”20.
Fiind aşezat de către comunitate la înălţime, dar şi la răscruce de vânturi,
conducătorul spiritual al parohiei va trebui să-şi păstreze verticalitatea sa precum şi a
păstoriţilor săi. Lupta cu sine, dar şi cu vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi îl va căli şi-i va da
capacitatea să facă distincţie între ceea ce este valoros şi ce nu, îl va ajuta să

77
alcătuiască o realistă ierarhizare a priorităţilor şi-l va îndepărta de cap-canele
timpului şi ale oamenilor vremii. „Cel care va căuta să facă voia sa şi va cere în
rugăciune ceva ce nu coincide cu voia lui Dumnezeu, va întâlni piedici pe drum şi va
cădea mereu în capcanele celui rău”21.
„Numai prin rugăciunea necontenită şi stăruitoare se poate menţine caracte-rul
sacerdotal al preoţiei, ferindu-l pe preot de laicizare şi ajutându-l să se des-prindă de
preocupările şi de grijile pământeşti… Când preotul va ajunge să facă din rugăciune
nu numai îndeplinirea unei datorii impuse de menirea sa, ci chiar o nevoie sufletească
adânc şi permanent simţită, … atunci va putea spune, împreu-nă cu Sfântul Apostol
Pavel: nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine (Gal. 2, 20)”22. Acest stadiu îl va
înălţa prin responsabilitate şi smerenie, chiar tăcerea lui, sau, mai corect, rugăciunea
făcută în taină, fiind o treaptă a progresului du-hovnicesc, al său şi al celor
încredinţaţi lui. „Starea creată de rugăciunea curată, de rugăciunea tăcută, este liberă
de orice sugestie venită din partea celui rău şi de orice gând omenesc”23.
B. Meditaţia
„Clipele de reculegere sunt oaze de singurătate interioară şi de linişte în mijlocul
lumii şi în zgomotul ei. În timpul lor ne smulgem pentru scurtă vreme din vâltoarea şi
frământarea neostoită a vieţii de toate zilele, pentru a ne retrage în cămara noastră de
taină (Mt. 6, 6), adică în limanul de singurătate şi linişte dinlăuntrul propriului nostru
suflet, unde suntem noi înşine”24.
Minutele de răgaz, detaşarea de alte preocupări şi apelul la o cugetare pro-fundă nu
reprezintă o evadare seacă din realitate, ci o lucrare intensă pe un alt plan. Preotul
este racordat la o nouă sursă de energie care-l ajută să-şi limpe-zească gândurile, să
găsească noi formule de exprimare şi noi forme de acţiune şi să-şi încarce bateriile
pentru ca noua abordare ulterioară a problemelor să-i adu-că şi gama de soluţii
ziditoare. La umbră de gând, activitatea păstorului sufletesc poate fi la fel de vivace
ca şi lucrările văzute. Mediul de reflecţie cu toată paleta de preocupări angrenează
sufletul în vederea desfăşurării unei vieţi interioare active, cu consecinţe
binefăcătoare. „Astfel interiorizată şi sporită, lucrarea su-fletului produce o încălzire
a inimii, o dilatare a perspectivelor, o deosebită înţe-legere a lucrurilor superioare, o
fericită înălţare a duhului. Lăuntrul sufletului capătă starea unei cetăţi străjuită de
îngeri, care nu lasă să intre decât impresii netulburate şi ziditoare, cămara în care
intrând într-ascuns, insul se desface de realităţile imediat înconjurătoare şi contemplă
pe cele mai înalte, în vârful cărora ochiul tihnit al sufletului vede pe Dumnezeu”25.
Actul de refugiu în perimetrul meditativ, în anumite perioade ale vieţii pre-otului,
produce efecte pozitive cu înrâurire amplă şi cu câştig maxim, în planul regăsirii şi în
cel al redresării.
„Aceste clipe de coborâre în eul propriu, oricât ar fi de scurte, au asupra su-fletului
nostru acelaşi efect tonifiant pe care îl are o baie sau o cură de aer curat şi de linişte
asupra trupului nostru, ele lecuiesc rănile primite în duhul nostru din lupta cu lumea
şi cu răul, liniştesc patimile, amuţesc instinctele rele, potolesc dorinţele păcătoase,
înlătură din suflet orice tulburare şi aduc în loc linişte”26.

78
 Meditaţia este un obiectiv de referinţă în lucrarea pastorală. Pentru a fi fruc-tificată la
nivel superior şi pentru a rămâne o permanentă provocare, generatoare de astâmpăr
constructiv, nu acţionează doar prin sine, ci se asociază cu mijlocul pentru
întreţinerea şi promovarea vieţii spirituale a preotului, amintit mai sus.
„Meditaţia este strâns şi indispensabil unită cu rugăciunea; acestea sunt cele două
forţe religios-morale care constituie temelia desăvârşirii spirituale şi fără de care nu
se poate concepe trăire, creştere şi progres duhovnicesc. Meditaţia întă-reşte paza
inimii şi a minţii împotriva ispitelor şi a păcatelor”27.
C. Lectura religioasă
„Este cunoscută puternica înrâurire pe care o exercită lectura asupra spiritu-lui nostru
şi marea ei importanţă ca mijloc de cultură, precum şi contribuţia ei la formarea
caracterului şi a personalităţii noastre. Omul este în parte sau tinde să devină ceea ce
citeşte”28.
O carte bună, care ne încântă şi ne zideşte, este asemenea pâinii; este pro-dusă cu
efort şi cu pasiune şi ne hrăneşte îndestulător. Cartea lecturată de preot trebuie să fie
nu una care-i umple timpul, ci care îi umple inima. Raportarea şi valorificarea
conţinutului unei cărţi sunt marcate de atitudinea selectivă a citito-rului. Prioritare
pentru preot sunt lecturile de profil. „Ceea ce trebuie să urmărim în primul rând prin
lectura cărţilor cu conţinut religios-moral este profilul spiri-tual; asemenea cărţi sunt
menite mai înainte de toate să ne cultive spiritul, inima şi voinţa, înclinându-le spre
bine, virtute şi desăvârşire”29. De la creaţie şi până astăzi omul a avut nevoie de
modele şi de exemple. Cu toate că grija sa pentru asigurarea unui climat de bunăstare,
materială şi/sau spirituală, a fost permanentă, propria pricepere nu a fost suficientă.
Prin intermediul lecturii, omul îşi lărgeşte spaţiul de percepţie şi acţiune, se regăseşte
pe sine şi se perfecţionează.
„Ceasurile de lectură sunt prilejuri de convorbire cu spiritele alese ale ome-nirii. În
cărţile lor găsim zugrăvit şi imprimat sufletul marilor personalităţi reli-gioase ale
creştinismului, care ne vorbesc de dincolo de mormânt, prin opera lor scrisă,
insuflându-ne astfel măreţia caracterului lor, nobleţea sentimentelor lor, înălţimea
idealurilor lor, râvna lor spre perfecţiune, … îndemnându-ne a le călca pe urme”30.
Răspunsul la chemarea preoţească nu este şi nu trebuie să fie unul ezitant. Cel cu o
astfel de vocaţie trebuie să aibă mereu la îndemână, nu atât replicile potrivite, cât
soluţiile, dacă se poate, optime, spre a fi împărtăşite şi valorificate. Lectura religioasă
poate fi un aliat de nădejde în sprijinul consolidării unei vieţi lăuntrice care să
genereze apoi şi exemplu şi forţă, confirmând cuvântul aposto-lic: Ca nişte prunci de
curând născuţi, să doriţi laptele cel duhovnicesc şi nepre-făcut, ca prin el să creşteţi
spre mântuire (1 Pt. 2, 2).
89. Continua pregătire intelectuală a preotului
Preotul şi după ce îşi începe pastoraţia, trebuie să continue studiul, în vederea consolidării
cunoştinţelor teologice, pentru a fi binepregătit în misiunea ce îi este încredinţată, aşadar
pentru perfecţionarea clerului, sunt cursurile de pregătire pentru preoţi, cursuri pentru
obţinerea definitivatului în preoţie, cursuri pentru pregătirea în vederea obţinerii gradelor
profesionale, precum şi cursuri postuniversitare şi doctorale. Condiţiile vieţii actuale cer ca
79
 preotul să fie foarte bine pregătit, pentru a face faţă misiunii ce i-a fost încredinţată, cât şi în
faţa fenomenului sectar, ce a luat amploare în ultima perioadă.
90. Raportul preotului cu membrii familiei sale, cu rudele, cu vecinii, cu prietenii
Preotul trebuie să fie un exemplu de moralitate atât în familie cât şi cu rudele, cu
vecinii, cu prietenii. Comportamentul preotului din familie este oglinda acestuia în
societate. Respectul reciproc este unul dintre raporturile preotului atât cu familia, cât şi
cu rudele, prietenii, vecinii. El trebuie să fie o lumină pentru cei din jur, care să-L
mărturisească pe Hristos în societate şi prin felul de a fi. În familia sa, preotul trebuie
să imprime o preţuire deosebită faţă de vrednicia preoţească, educând copiii în acest
spirit, implantându-le sentimentul religios şi dându-le o educaţie religios-morală, încât
aceştia să poată continua cu vrednicie chemarea preoţească a părintelui lor. El trebuie
să fie în bune relaţii cu toţi cu care interacţionează.
91. Modestia şi cumpătarea preotului. Îmbrăcămintea sa şi a familiei
Preotul trebuie să se îngrijească în primul rând de turma ce o păstoreşte şi de familia
sa, apoi trebuie să dea dovadă de simplitate, să fie cumpatat în vorbe şi în fapte, să nu-
şi agonisească averi, lux. Preotul trebuie să fie smerit. Îmbrăcămintea preotului
trebuie să fie în permanenţă uniforma de serviciu şi anume reverenda, pe care dator
este să o poarte tot timpul în societate, nu numai când slujeşte. Purtarea îmbrăcăminţii
preoţeşti este o obligaţie canonică intrată şi în legiuirile Bisericii Ortodoxe Române.
Costumul preoţesc este un simbol văzut al slujirii şi demnităţii preoţeşti.Costumul
preoţesc ne poate scuti de ispitiri sau fapte reprobabile.Îmbrăcămintea familiei trebuie
să fie decentă.
92. Curăţenia preotului în căsnicie
Pentru slujitorii sfântului altar este obligatorie înfrânarea atât înainte, cât şi după
săvârşirea Sfintei Euharistii.
Can. 4 Cart.: Faustin, episcopul Picenului, din provincia Potentinei, reprezentantul
Bisericii de la Roma, zise: „Să se decidă ca episcopul şi presbiterul şi diaconul şi toţi
cei ce se ating de cele sfinte, păzitori ai înfrânării, să se reţină de la femei". Toţi
episcopii au răspuns: „Se hotărăşte ca toţi cei ce stau sau slujesc la altarsă respecte
înfrânarea".
Can. 25 Cart.: Episcopul Aureliu a zis: „Prea veneraţi fraţi, deoarece s-a adusspre
dezbatere chestiunea despre înfrânarea unor clerici de la soţiile lor, cu excepţia
citeţilor, propun ceea ce s-a întărit Ia diferite sinoade, ca atât ipo-diaconii, care se ating
de Sfintele Taine, cât şi diaconii şi presbiterii, dar şi episcopii să se înfrâneze de la soţii
la timpuri anumite, ca să fie ca şi cum nu le-ar avea; ceea ce de nu vor face, se vor
scoate din slujba bisericească; iar ceilalţi clerici să nu se constrângă la aceasta, decât
numai la vârstă înaintată". Sinodul întreg a zis: „întărim cele propuse după cuviinţă de
sfinţenia voastră, fiind sfinte şi plăcute lui Dumnezeu".
Can. 47 Nichifor: Nu se cuvine a se împărtăşi de la preotul care nu posteşte
miercurea şi vinerea, chiar dacă pare a fi ortodox; căci nu este lucru sfânt a fi în unele
privinţe evlavios, iar în alte privinţe a fi necurat.
93. Tactul pastoral

80
Tactul , adică ştiinţa de a ne comporta înţelept cu oamenii, este de obicei dovada unei
maturităţi decugetare şi a unei îndelungate experienţe, care vine odaia cu
înaintarea în vârstă; această ştiinţă estenecesară chiar de Ia începutul activităţii
noastre în parohie şi o putem dobândi prin învăţătură de la înaintaşii noştri,
ori din simţul de prev edere şi de justă cântărire a realităţilor, care
trebuie să neînsoţească în misiunea preoţească.Tactul constituie o calitate — o
virtute — dintre cele mai necesare preotului, care în activitatea saare de-a face cu
oameni de cele mai diverse caractere. Mântuitorul însuşi sfătuieşte pe Sfinţii
Apostoli:" F i ţ i î n ţ e l e p ţ i c a ş e r p i i ş i b l â n z i c a p o r u m b e i i . . . ” ( M a t e i X ,
1 6 ) . I a r S f â n t u l I o a n G u r ă d e A u r recomandă: "Preotul trebuie să fie
înţelept, isteţ la minte...” (Despre preoţie III,12).
Înţelepciunea, tactul şi prudenţa ţin de misiunea preotului, care trebuie să fie
idealist şi realist în acelaşi timp. Iubirea, devotamentul şi înţelepciunea îl ajuta să
vadă realităţile şi să ţină seama de ele.Preotul înzestrat cu înţelepciune, tact şi cu
prudenţă, este capabil să lupte împotriva obstacolelor şi greutăţilor, el le
recunoaşte şi nu le sfidează, ci le cântăreşte just şi le rezolvă. El ştie să
păstrezetotdeauna echilibrul vieţii, dintre ceea ce i se cere ca preot pe de o
parte şi dintre realităţile existente,în care îi este dat să lucreze, pe de altă
parte. Dacă lipsa de zel face preoţia neroditoare, excesul de zel poate fi
altora păgubitor şi să compromită succesul activităţii lui pastorale. Mântuitorul
condamnă,de exemplu: excesul de zel al Sfanţului Apostol Patru, când acesta a
scos sabia în grădina Ghetsimani,ca să-L apere; a fost un gest spectaculos şi eroic în
aparenţă, dar în fond era zadarnic.Înţelepciunea şi simţul realităţii sprijină
programul de activitate pastorală şi indică măsurile, mijloacele şi metodele
cele mai potrivite pentru împlinirea datoriilor noastre sacerdotale. Tactul
şi p r u d e n ţ a n e f a c s ă o c o l i m a d v e r s i t ă ţ i l e ş i o b s t a c o l e l e , a t u n c i c â n d
s u n t d e n e t r e c u t ş i s ă e v i t ă m întâmplările inutile si risipa zadarnică de
energie. Tactul ne îndeamnă la răbdare şi încredere într-untimp mai favorabil
pentru a relua de la capăt drumul întrerupt pentru o clipă, înţelepciunea ne
învaţăcă
"idealul"
nu se poate realiza în întregime dintr-o data, aşa cum am vrea noi, mai ales în
entuziasmultinereţii. Tactul şi prudenţa ne învaţă că, în lupta cu realităţile,
trebuie să ne mulţumim uneori cu mai puţin dar sigur, cu biruinţe, câştiguri şi
succese mai mici, dar din a cărora sumă se fac lucruri mari.Înţelepciunea,
tactul şi prudenţa sunt necesare preotului nu numai în împrejurări excepţionale
şidificile ce apar în cale, ci şi în relaţiile sale de toate zilele cu oamenii. El vine
în contact cu fel de felde oameni, de temperamente, firi şi caractere dintre
cele mai diverse. Sufletul fiecă rui om în parter e p r e z i n t ă o l u m e
proprie, deosebită de a altora. Preotul trebuie să fie şi un bun
p s i h o l o g , u n cunoscător de suflete, să prevadă, să evite şi să combată
înclinările rele ori manifestările negative alecredinc ioşilor săi, determinate de

81
 neştiinţă, de pasiune, de interese meschine, să-şi adapteze metodele şi modul de
lucru la felul de a se comporta şi de a reacţiona al fiecărui credincios în parte.

94. Comportarea preotului în societate. Atitudinea sa în relaţiile cu autorităţile bisericeşti

şi cu cele de stat
Raportul faţă de episcop
Fiecare preot este în parohia sa un reprezentant, un trimis, un locţiitor al episcopului
său. DoctrinaBisericii Ortodoxe, referitoare la dependenţa preotului de ierarhul
său, este foarte clară, iar dreptul bisericesc precizează până în cele mai mici amănunte această
dependenţă a preotului de episcopul său.Preotul fiind trimis al episcopului este natural că
el datorează supunerea, ascultarea şi respectulcuvenit faţă de episcop. Din punct de
vedere bisericesc episcopul este autoritatea cea mai înaltă.Episcopul urmăreşte activitatea
preotului în parohie. El răspunde împreună cu preotul, în faţa lui Dumnezeu,
despre măsura şi modul în care şi-a săvârşit datoria sacerdotală şi cum
şi-a îndeplinit activitatea preoţească. De aceea, episcopul supraveghează, îndrumă,
călăuzeşte de aproape activitateaduhovnicească a fiecărui preot. Episcopul răspunde
deopotrivă de activitatea preoţilor şi de mântuireacredincioşilor eparhiei sale.În acelaşi
timp, episcopul este şi părintele spiritual, "Stăpânul" duhovnicesc, în ace sta
calitateepiscopul este binevoitor, un binefăcător, un om a cărui dragoste părintească se
revarsă cu îmbelşugare peste viaţa şi familia preotului.Toate acestea obligă pe fiecare
preot nu numai !a stimă şi ascultare faţă de ierarh, dar şi la o dragostecreştinească
adevărată şi neprecupeţită. Dacă părintele îşi iubeşte, îşi ajută şi se bucură de
progresul, derealizările şi de fericirea copilului său, e natural ca şi copilul, în cazul de
faţă preotul, - să iubească şi săcontribuie prin faptele şi viaţa sa la bucuria şi fericirea
părintelui, adică a episcopului.

Faţă de protopop
Organul de legătură între preotul din parohie şi episcopul său este totdeauna
protopopul. El este delegatul episcopului care urmăreşte, povăţuieşte,
stimulează şi înregistrează activitatea fiecărui preot.Prin mijlocirea protopopului,
episcopul transmite preoţilor toate directivele sale şi prin aceeaşi mijlocire primeşte
informaţii despre viaţa personală a preotului şi a familiei lui şi despre activitatea
fiecărui preot îngeneral.Acesta fiind rolul şi poziţia protopopului, fiecare preot trebuie
să colaboreze sincer, să asculte şi săîndeplinească toate îndrumările date de protopop.
In acelaşi timp preotul datorează respect, supunere,dragoste şi preţuire faţă de protopopul
său. Între protopop şi preot trebuie să fie deci o armonie plăcută, oînţelegere bună, o ajutorare şi
o dragoste frăţească.

Raportul cu alţi preoţi

Înţelegere şi colaborare trebuie să existe între preoţii aceleiaşi biserici şi în
general între preoţii parohiilor învecinate

Raportul cu autorităţile civile

82
 În fiecare parohie există anumite autorităţi civile şi eventual militare. Ele poartă
diferite titluri, carese schimbă după regimurile politice de la putere, dar care, după
natura lor, sunt autorităţi administrative,şcolare, sanitare, veterinare, de ordine şi securitate
publică etc.Cu toate autorităţile locale preotul e dator să stabilească şi să păstreze raporturi cât
mai bune, raporturinormale şi să colaboreze sincer în diferite compartimente de activitate, unde
datoria preoţească îl implică.Preotul nu caută niciodată la faţa omului, la bogăţiile lui
materiale şi nici la concepţia lui politică, în oriceîmprejurare, preotul dă atenţia, stima
şi respectul cuvenit atât persoanei cât şi funcţiei pe care o deţine acesta.

95. Relaţiile preotului cu credincioşii de alte confesiuni

În localităţile cu mai mule culte, preotul ortodox trebuie să dea dovadă de sprit ecumenist,
înţelepciune şi respect, să dialogheze cu reprezentanţii acestora şi să fie la înălţimea chemării
sale, ţinând cu tărie tradiţia ortodoxă.
96. Combaterea aspectelor negative din viaţa credincioşilor: alcoolismul, concubinajul,
divorţul, avortul şi practicile anticoncepţionale; lupta împotriva superstiţiilor şi a
vrăjitoriilor
a. Toate aceste situaţii provin din lipsa instrucţiei şi educaţiei religioase şi
negarea valorilor creştine sau necunoaşterea lor.Sarcina principala a
slujitorilor bisericeşti este intensificarea catehizării pentru a creştina din
nou pe oameni punând în valoare învăţătura morală şi spiritual a
creştinismului şi rolul acesteia în dezvoltarea şi afirmarea individului şi
societăţii.Cu privire la familie, este necesar să se cultive o concepţie
sănătoasă despre ceea ce înseamnă aceasta pentru binele fiecăruia în
parte şi al societăţii din care facem parte. Trebuie accentuată şi cultivată
idea că familia îşi are modelul şi fundamental ei natural şi supranatural,
în Taina Sfintei Treimi, în porunca lui Dumnezeu.Adevărata familie
creştină se bazează pe dragostea jertfelnică şi frica lui Dumnezeu.
b. Adevărata familie ia naştere în Biserică, prin Taina Sfintei Cununii,
când lucrarea transformatoare a Duhului Sfânt, face ca mirele şi mireasa
să devină un singur trup, o uniune de gândire, simţire, acţiune. De aceea
trebuie conştientizaţi tinerii că orice formă de convieţuire între doi
parteneri, acea de care are binecuvântarea bisericii nu trebuie
acceptată.În acest sens slujtorii Bisericii trebuie să fie neîndurători cu
formele parazitare a vieţii de familie: concubinajul, desfrâul, adulterul,
incestul, homosexualitatea, lesbianismul etc., pe care să le înfiereze mai
mult în predică, iar în scaunul spovedaniei să fie mult mai exigent cu cei
ce le practică aceste păcate.
c. Pentru crearea, dezvoltarea şi cultivarea unei concepţii sănătoase despre
familie şi rostul ei, dar şi legătura cu obligaţiile care revin celor doi soţi,
se impune aşadar o catehizare a tinerilor ce se căsătoresc, ca şi
obligativitatea ca aceştia să se spovedească şi împărtăşească înainte de
săvârşirea Tainei Cununiei. Taina Cununiei trebuie să rămână o lucrare

83
 solemnă săvârşită şi primită cu demnitate
d. În cuvântul său de învăţătură, slujitorul bisericesc va scoate mereu în
evidenţă că scopul căsătoriei este naşterea de prunci, avertizând pe tineri
cât de dăunătoare sunt toate practicile împotriva venirii pe lume a
copiilor.
e. Preotul trebuie să insiste prin catehezele sale şi la faptul că viciul
alcoolismului este cel ce destramă multe familii şi aduce multe păcate şi
necazuri în urma sa.
f. Preotul trebuie să cunoască toate formele de manifestare a fenomenului
superstiţios, să ştie în ce măsură credincioşii sunt afectaţi de superstiţii
şi practicile oculte de vrăjitorie, care sunt formele curente care se
manifestă în viaţa lor şi ce urmări nefaste aduc ele în adevărata viaţă
religioasă. După cunoaşterea acestor stări de lucruri, preotul trebuie să
pornească cu hotărâre în dezrădăcinarea lor, sau combaterea lor. Cea
mai sigură cale este aceea a catehizării sistematice.
97. Importanţa activităţilor cu tinerii. Modalităţi de implicare a acestora în acţiunile concrete
ale parohiei
Tinerii trebuie implicaţi în toate laturile vieţii de parohie - să facă parte din corul
parohial, să fie aleşi în consiliul parohial şi responsabilizaţi pe anumite sectoare, cu
deosebire să fie implicaţi în activitatea social-filantropică, să distribuie ajutoare
materiale şi medicamente celor aflaţi în necazuri şi suferinţe, să se apropie sufleteşte
de copiii orfani sau ai căror părinţi sunt plecaţi la muncă în străinătate, precum şi de
bătrânii aflaţi în suferinţă.
98. Implicarea preotului în acţiuni caritative organizate. Asistenţa socială în parohie
Preotul are un rol important în partea social-filantropică a Bisericii, întrucât,
cunoscându-şi enoriaşii mai bine decât asistentul social, îl poate informa pe acesta
asupra cazurilor sociale existente în parohia sa. Pe lângă îndrumarea spirituală pe
care trebuie să o acorde, preotul poate îndruma fiii duhovniceşti sau persoanele pe
care le ştie ca având nevoie de servicii sociale către asistentul social din parohia sa,
acesta urmând să îndeplinească demersurile necesare acordării ajutorului social.
99. Relatiile preotului cu profesorul de Religie şi cu elevii
Acolo unde preotul are suficient timp, ca pe lângă obligaţiile pastoral-misionare, să predea şi
religia la şcoală, putem vorbi despre o situaţie ideală, pentru că prezenţa preotului, în uniforma
preoţească, cu autoritatea şi prestanţa lui, impune mai mult respect şi mai multă seriozitate orei de
religie. O dată cu preotul în şcoală intră şi Hristos, preotul fiind un slujitor al Mântuitorului. De
aceea unde este prefesor mirean absolvent de teologie, acesta trebuie să colaboreze cu preotul
paroh, în zona unde este arondată şcoala şi anume să-l ducă la orele de religie, să-i ducă pe elevi
la spovedit, la Sfânta Liturghie, etc.
100. Datoria preotului de a săvârşi serviciile divine şi de a răspunde prompt şi cu
conştiinciozitate cerinţelor duhovnicesti ale credincioşilor
Preoţii vor răspunde fără ezitare oricărei solicitări, fie a credincioşilor, fie a celor
rătăciţi, explicând temeiurile credinţei ortodoxe şi oferind ajutor celor în necazuri, în

84
 orice împrejurare, devenind dragoste umană şi solidaritate umană, pentru
oricine.Oficiind regulat slujbele bisericeşti cu o propovăduire adecvată, preotul va fi
de un real folos comunităţii.
101. Combaterea formalismului şi a rutinei preotului
Combaterea formalismului şi a rutinei preotului se face prin întâlniri duhovniceşti,
prin slujbe misionare şi prin lecturi duhovniceşti şi mai ales prin multp rugăciune.
102. Curăţenia în biserică şi pe Sfânta Masă. Păstrarea obiectelor de cult
Curăţenia în biserică,icoanele, pereţii, podul, acoperămintele, precum acoperămintele,
trebuie curăţate de către ecleziarh. Sfânta Masă şi Proscomidiarul numai preotul şi
diaconul sau ipodiaconul să le şteargă, ca niciodată să nu se afle pe ele praf sau
oarecare gunoaie şi ca să nu se atingă mâna cea nesfinţită.
Gunoiul din altar şi din biserică se cuvine a fi aruncat pe apă curgătoare, sau pe alt loc
neumblat să se pună, sau să se ardă.
Preoţii şi diaconii se vor ocupa cu păstrarea obiectelor de cult, în afară de sfeşnice şi
cădelniţă şi alte lucruri mai mici, decât cele sfinţite.
103. Datoria preotului de a predica la toate serviciile religioase

Prescripţii canonice. Obligativitatea slujirii învăţătoreşti este, de altfel, stipulată

şi în Canoanele Bisericii, încă din perioada apostolică. Bunăoară, Canonul 58
„apostolic“, prevede afurisirea şi chiar caterisirea celui neglijent în predicarea
cuvântului:„Episcopul sau presbiterul arătând nepăsare clerului sau poporului şi
neînvăţându-i pe aceştia dreapta credinţă, să se afurisească, iar stăruind în nepăsare şi
în lenevie, să se caterisească“
Iar Canonul l9, fixat la Sinodul Trulan (Constantinopol - 692) reprezintă cea mai
detaliată reglementare cu privire la predică, dintre toate celelalte canoane, atât
apostolice, ale sinoadelor ecumenice şi particulare, cât şi ale Sfinţilor Părinţi. Din acest
motiv, socotim util să-l redăm integral: „Se cuvine, ca înainte stătătorii Bisericilor să
înveţe în fiecare zi, şi cu deosebire în duminici, întregul cler şi popor, cuvintele dreptei
credinţe, culegând din Scriptura dumnezeiască înţelesurile şi judecăţile adevărurilor şi
să nu treacă hotarele cele ce şi sânt puse, sau predania de Dumnezeu purtătorilor
părinţi. Dar şi dacă s-ar dezbate vreun cuvânt din Scriptură, pe acesta să nu-l tâlcuiască
altfel decât au arătat luminătorii şi dascăliiBisericilor prin scrierile lor proprii şi mai
vârtos întru acestea să se mulţumească, decât alcătuind cuvântări proprii, ca nu cumva
să ajungă ca fiind neiscusiţi pentru aceasta, să se abată de la ceea ce se cuvine. Pentru
că popoarele prin învăţătura pomeniţilor părinţi au ajuns la cunoştinţa celor vrednice şi
de dorit, precum şi a celor nefolositoare şi de lepădat, să-şi potrivească viaţa spre mai
bine şi să nu fie cuprinşi de patima neştiinţei, ci luândaminte la învăţătură, se feresc pe
ei ca să nu păţească ceva rău, şi de frica pedepselor care au să vie, îşi lucrează loru-şi
mântuirea.”
Caracterul punitiv al primului canon citat şi conţinutul parenetic al acestuia din urmă
ne aduce aminte de teama izvorâtă dintr-o grijă adâncă a Sf. Apostol Pavel, exemplu
de conştiinţă misionară: „Căci dacă vestesc Evanghelia nu-mi este laudă, pentru că stă

85
 asupra mea datoria. Căci vai mie dacă nu voi binevesti!" (I Cor. 6, 19 ), şi de îndemnul
frăţesc adresat colosenilor, al aceluiaşi: „Cuvântul lui Hristos să locuiască întru voi,
bogat întru toată înţelepciunea" (3, 16).
A doua datorie a preotului este sa invete pe credinciosi dreapta credinta, adica sa-i
catehizeze cu timp, si fara timp, prin predici bune, practice, izvorite din inima; prin
explicarea Sfintei Scripturi in duh ortodox, prin citirea in biserica si acasa de texte
patristice, carti de calauza duhovniceasca, invataturi morale necesare tuturor si mai
ales copiilor si tinerilor. Aceste invataturi formeaza "gardul" Bisericii, cu care a
ingradit Dumnezeu via Sa. Precum orice vie fara gard este furata si stricata de straini,
de vierul cel salbatic, adica de diavolul, cum spune psalmistul, tot asa si credinciosii
din parohie, daca nu sint educati religios si deprinsi cu iertarea, cu rugaciuni, cu postul
si cu citirea cartilor sfinte, se racesc in credinta, sint indiferenti fata de Biserica, devin
indoielnici, necredinciosi, betivi, imorali si unii sint amagiti si atrasi de sectari.

104. Viaţa de familie a preotului

Familia preotului, stâlp de lumină în timpuri întunecate

Un rol determinant îl are astăzi familia preotului ortodox, care şi ea este asaltată de
ispite şi încercări specifice timpului pe care-l trăim. Alegerea slujirii a două altare, cel
al micii familii unde preotul este şi soţ şi tată, şi cel al Bisericii unde preotul este
părinte, îndrumător şi mijlocitor către Dumnezeu pentru sine, pentru propria familie,
pentru toţi fiii şi fiicele din parohia lui, pentru toată lumea, necesită dublă
responsabilitate, jertfelnicie şi mult curaj de a fi stâlp de lumină în timpuri întunecate.
Căsătoria preotului ortodox creează datorii mai mari decât pentru ceilalţi credincioşi,
el trebuind să justifice familia sa mai ales din punct de vedere religios-moral, printr-o
viaţă de familie exemplară şi edificatoare.
Este adevărat că viaţa de familie creează preotului căsătorit o serie de probleme,
greutăţi şi sarcini cărora trebuie să le facă faţă. Atât soţia, cât şi copiii trebuie să fie
înconjuraţi cu atenţie, cu dragostea necesară şi cu grijă. Reprezintă toate acestea
dezavantaje?
Dimpotrivă, se consideră că preotul căsătorit este mai apt, mai capabil şi mai
destoinic pentru îndeplinirea misiunii sale de păstor decât cel necăsătorit.
Activitatea preotului de conducere duhovnicească a credincioşilor trebuie să înceapă
întotdeauna cu propria familie, cu soţia şi copiii; mai mult decât alţi credincioşi,
trebuie să fie catehizaţi şi moralizaţi pentru a fi cu adevărat un model de viaţă creştină.
Începând apostolatul preotului cu familia sa, el nu trebuie s-o neglijeze în timp,
întrucât de stadiul ei de creştere duhovnicească depinde în mare măsură reuşita
preotului în chemarea specială a slujirii lui Dumnezeu şi a oamenilor şi conducerea
acestora pe calea mântuirii.
Familia preotului este prima sa carte de vizită
Familia preotului este un aluat care dospeşte întreaga frământătură, pentru că
exemplul, mai mult decât cuvântul, convinge şi transformă. De asemenea, prin familie,

86
preotul se integrează mai adânc şi mai trainic în viaţa socială a parohiei. Familia
preotului este un model oferit parohiei şi lumii.
Se poate spune, de asemenea, că familia preotului constituie pentru el un factor de
legătură între el şi parohie, un mijloc de întărire a raporturilor sale cu enoriaşii, mai
ales cu cei care nu frecventează biserica. Atât prin soţie, cât şi prin copii, preotul îşi
menţine relaţiile sale de la om la om prin legăturile personale ale soţiei, cât şi a
legăturilor cu colegii copiilor săi, astfel ajungând la părinţii acestora.
Desfăşurarea unor activităţi incompatibile cu slujirea preoţească este interzisă
membrilor familiei preotului; în mod indirect, şi preotul este asociat acestora. Mai ales
când rezultatele financiare conduc spre opulenţă, criticarea întregii familii de către
comunitate devine o perspectivă certă (chiar dacă preotul se declară neimplicat).
Casa preotului trebuie să fie "pârga parohiei, pârga Bisericii, început şi model de casă
creştină, de comunitate creştină, de obşte credincioasă, de viaţă religioasă-morală";
familia preotului este prima sa carte de vizită care contribuie decisiv în activitatea
pastorală. Apostolul neamurilor, Sfântul Pavel, face o asemănare firească sub aspect
moral între casa creştină şi cea a preotului, toţi creştinii trebuind să-şi conducă cu
moralitate casa: "Iar dacă cineva nu poartă grijă de ai săi, şi mai ales de cei ai casei, s-a
lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios" (I Tim. V, 8). Cu atât mai
mult clericul, "având copii ascultători cu toată bunăcuviinţa" ( I Tim. III, 4), trebuie să
conducă cu toată responsabilitatea, înţelepciunea şi puterea exemplului comunitatea
locală pentru care a fost rânduit de episcopul său.
Soţia preotului să fie conştientă de toate greutăţile preoţiei
Dacă preotul în calitatea sa de părinte al propriei familii nu reuşeşte să conducă
bine şi cu bunăcuviinţă pe membrii acesteia, care trebuie să fie pildă şi îndemn pentru
ceilalţi, cum va putea unul ca acesta să-i conducă pe credincioşii săi pe calea mântuirii,
cu credinţă şi cu dragoste? Cu privire la un astfel de cleric, Sfântul Apostol Pavel
întreabă: "Iar de nu ştie cineva casa sa să şi-o chivernisească, cum va purta de grijă de
Biserica lui Dumnezeu?" (I Tim. III, 12).
Un aport foarte important în realizarea acestor deziderate îl are soţia preotului. În
primul rând preoteasa trebuie să reprezinte un real sprijin pentru soţul ei. După
cuvintele înţeleptului Solomon "cel ce găseşte o femeie bună află un lucru de mare
preţ" şi pentru preot, o femeie virtuoasă este ajutor şi bucurie omenească şi
duhovnicească, lucrând împreună, în comuniune, la mântuirea proprie şi a
credincioşilor încredinţaţi preotului.
Aşa cum se cere preotului vocaţie pentru misiunea lui, tot aşa soţia lui trebuie să
posede o chemare tainică de a fi soţie de preot şi mamă pentru parohie.
Soţia preotului trebuie să fie conştientă de toate greutăţile preoţiei şi de munca la care
este chemată alături de preot, împărţind alături de acesta atât lipsurile şi grijile, cât şi
mulţumirile sufleteşti pentru lucrarea lor.
Ea trebuie să fie vrednică de chemarea sa alături de preot, putând în multe cazuri
să fie îndreptar lui şi nu sminteală sau să-l determine pe acesta să săvârşească fapte
rele pentru unele capricii ale ei.

87
 Multe defecte pot fi îndreptate de o soţie motivată şi responsabilă, mai ales atunci
când preotul alunecă spre latura lumească a vieţii, neglijând misiunea sa de slujitor al
lui Dumnezeu. Astfel, atunci când preotul se implică în certuri cu credincioşii sau
urmăreşte numai interesele materiale proprii şi înclină în privinţa slujirii spre
formalism şi superficialitate, soţia poate să-l corecteze în comportament.
Soţia preotului, tabloul ideal al participării la viaţa Bisericii
Soţia preotului poate fi un adevărat înger păzitor, întărindu-l pe preot în faţa
potrivnicilor şi susţinându-l cu sfaturi alese în proiectele ambiţioase din parohie,
"arătându-i prin puterea ei de intuiţie calea cea mai potrivită de urmat acolo unde el, ca
bărbat, intuieşte mai puţin".
Multe din eşecurile misiunii preotului se datorează şi inadvertenţelor din familie,
unde el nu-şi mai găseşte bucuria şi împlinirea după desele încercări prin care trece.
Ea trebuie să fie tabloul ideal al participării la viaţa Bisericii, pentru că alături de ea,
împreună cu preotul şi copiii lor, formează biserica de acasă. Reuşeşte acest lucru
participând în mod frecvent la sfintele slujbe, postind, rugându-se, ascultându-l
obiectiv pe preot şi învăţând ca orice credincios. Ea trebuie să fie prima mamă care-şi
aduce copiii la biserică regulat, căci numai aşa o vor urma şi celelalte mame din
parohie.
Cuviincioase vor fi soţiile preoţilor dacă se vor îngriji ca, prin aspectul lor exterior,
prin îmbrăcăminte, prin atitudine, prin vorbă şi faptă, să nu şocheze, să nu disoneze cu
buna-cuviinţă a credincioaselor cu adevărat smerite şi care înţeleg că în faţa lui
Dumnezeu nu vin hainele tale, nu vine chipul contrafăcut cu farduri, ci vine sufletul...
şi mai vin celelalte virtuţi: cumpătarea, neclevetirea, cuvântul înţelept sau mângâietor,
îndrumarea creştinească şi îndelunga răbdare de care astăzi este nevoie mai mult ca
oricând.
Toate acestea pot şi trebuie să definească pe orice creştină, dar, cu atât mai mult, o
preoteasă. Tânără sau vârstnică, ea este pentru enoriaşii soţului ei "maica preoteasă",
pentru că, tânăr sau vârstnic, preotul este "părintele" familiei şi al parohiei. De
asemenea, locul în care soţia preotului poate activa cu cele mai bune rezultate este
comitetul parohial. În cadrul lui activează femei evlavioase din parohie, pline de
entuziasm şi de iniţiativă, cu misiunea de a-l ajuta pe preot în lucrarea de întreţinere şi
de înfrumuseţare a lăcaşului de cult şi a rezolvării cerinţelor de orice fel. Aici, soţia
preotului se poate afirma prin delicateţe, sensibilitate şi simţ practic, fiind de real folos
preotului în lucrarea sa pastorală, aşa cum era Sfânta Priscila, soţia Apostolului şi
misionarului Acvila din Corint, în casa cărora marele Apostol al neamurilor, Sfântul
Pavel, şi-a găsit un puternic sprijin în timpul activităţii sale în Corint (F. Ap. 18, 1-4).
Calităţile soţiei preotului, determinante pentru ţinuta lui
Preoteasa poate polariza în jurul ei simpatia şi bunăvoinţa femeilor din parohie
atunci când ea este o femeie înţeleaptă, chibzuită, sociabilă şi vrednică de stimă. Ea
poate declanşa şi pune astfel în mişcare măcar o parte din resursele infinite ale
apostolatului laic care pot fi puse în slujba Bisericii.
Astfel, atunci când se organizează hramul, sau unele activităţi de caritate în
comunitate, preoteasa poate avea un rol hotărâtor, îndemnând astfel şi alte doamne din

88
parohie să se implice în astfel de activităţi. În plus, prestigiul de care se bucură în
calitatea sa de soţie a preotului contribuie decisiv în asigurarea succesului în lucrarea
comitetului parohial.
Preoteasa trebuie să fie în acelaşi timp un model pentru gospodinele din parohie,
prima dintre mamele creştine, la care toată lumea priveşte şi doreşte a învăţa cum
trebuie îngrijită casa. Apoi ucenică virtuoasă în credinţă, îi va învăţa virtuţile pe copiii
săi, şi apoi pe fiecare femeie. Toate acestea vor avea un impact pozitiv deosebit asupra
credincioşilor.
Atunci când ea nu ştie cum să se comporte cuviincios, atunci când nu este o
gospodină ordonată şi nu are nici un interes pentru casă şi atunci când nu este
ospitalieră şi nu primeşte pe toată lumea, cu bunătate şi blândeţe, dăunează foarte mult
misiunii preoţeşti.
O astfel de soţie de preot nu are vocaţie spre aceasta, ci şi-a greşit total alegerea şi
asumarea stării de soţie de preot şi mamă de copii.
Calităţile soţiei preotului sunt determinante pentru ţinuta lui, ea fiind în mare
măsură responsabilă pentru neglijenţa în ţinută a preotului, existând deseori o
nepotrivire între starea lui ca om şi chemarea preoţiei. Cu atenţia la multe situaţii,
deseori critice, poate preveni şi atenua situaţii neplăcute care s-ar putea ivi.
Copiii preotului au datoria unui comportament demn
Direct legat de aceste cerinţe privind rolul preotesei alături de preot este
comportamentul întregii sale familii, dar, mai ales, al copiilor. Acelaşi Sfânt Apostol
Pavel spune că preotul trebuie să fie "bun chivernisitor" în casa lui, având copii
ascultători, cu toată bună-cuviinţa. Din păcate, lucrurile nu stau aşa, în multe cazuri.
Abundenţa şi risipa aduc mare ruină sufletească, iresponsabilitate, eşec cu urmări
dramatice.
Copiii de preot sunt, adeseori, aroganţi, nedisciplinaţi în biserică, răsfăţaţi şi fără
bună-cuviinţă! Pentru aceştia, tata este "şeful" în cadrul comunităţii şi, deci, ei sunt
"fiii şefului"; ca atare, li se cuvine totul şi nu sunt datori cu nimic!
Ei vorbesc în timpul slujbei, sau al predicii (mai ales!), ei trec înaintea tuturor la
miruit, ei intră şi ies mereu din biserică, ei ocupă stranele şi nu se deranjează să ofere
locul unor persoane vârstnice... Nevinovaţi sunt, însă, aceşti copii. Vina o poartă
părinţii. Tatăl şi, mai ales, mama!
În toate cazurile şi aspectele educaţiei copiilor situaţia e aceeaşi, responsabilitatea
revine părinţilor şi, mai cu seamă, mamei. Dar, în cazul familiei preotului, lucrurile se
amplifică, pretenţiile devin mai mari, pentru că aici intervine ideea exemplarităţii.
Copiii preotului au datoria unui comportament demn în faţa oamenilor, o purtare
frumoasă prin care să se distingă de cei mai puţin iniţiaţi în tainele credinţei şi ale
slujirii lui Dumnezeu, participând astfel, în mod direct, alături de mama lor, la
misiunea preoţească a părintelui lor.
De obicei banul primit în abundenţă, nemuncit nu este apreciat cum se cuvine.
Este un nonsens a oferi mai mult decât limita bunului simţ. O viaţă a copilăriei dusă în
abundenţă, lipsită de limite şi de realism are un viitor fragil caracterizat prin lipsa de
recunoştinţă. Este de notorietate cazul preotului Eli cu cei doi fii ai săi, Ofni şi Finees,

89
 când nu ascultau de tatăl lor, preotul, şi când Dumnezeu prin vocea tânărului prooroc
Samuel a prezis sfârşitul lor tragic: "Eu am să pedepsesc casa lui Eli pe vecie pentru
vina pe care el a ştiut-o, şi anume că fiii lui fac nelegiuiri, dar nu i-a oprit" (I Regi 3,
13).
Participarea copiilor preotului la biserică, alături de ceilalţi copii din parohie,
implicarea lor în programe şi activităţi cu tinerii sunt exemple vii ale faptului că
lucrarea preotului face roade mai întâi în familia sa.
Preotul, un exemplu pentru descendenţi
Copiii preotului sunt cei care pot misiona pe cei de vârsta lor prin
comportamentul, ţinuta, felul de a demonstra că sunt fii de preot cu educaţie
responsabilă şi atitudine demnă de căminul în care s-au născut şi au fost formaţi.
Proverbul latin Verba docent, exempla trahunt (Cuvintele învaţă, exemplele conving)
exprimă cel mai bine puterea exemplului pe care copiii trebuie să-l reprezinte în
parohie. Relaţiile de apropiere şi de prietenie pe care preotul şi familia sa trebuie să le
cultive îşi găsesc rostul şi împlinirea în receptarea şi dezvoltarea lor în sufletele
credincioşilor de toate vârstele.
În familia sa, preotul trebuie să imprime o preţuire deosebită faţă de vrednicia
preoţească, educând copiii în acest spirit, implantându-le sentimentul religios şi dându-
le o educaţie religios-morală, încât aceştia să poată continua cu vrednicie chemarea
preoţească a părintelui lor.
Preotul este responsabil faţă de formarea viitorilor preoţi în familia sa, el fiind un
exemplu pentru descendenţi, perpetuând, astfel, cu râvnă în formarea religioasă a
copiilor săi, sacerdoţiul în linie continuă. În Ortodoxia românească s-a creat o tradiţie
din formarea viitorilor preoţi în casa preotului actual, continuându-se vocaţia şi slujirea
preoţească din tată în fiu. Preoţia prelungită în urmaşi.
Criza economică are origini în criza morală în care trăim. O viaţă de familie bazată
pe respect, naştere şi creştere de prunci, pe care îi educă pe calea credinţei, este
răspunsul la distorsionarea vieţii, a familiei şi a sincopelor care ne asaltează.

105. Taina Cununiei. Rânduiala Tainei

Taina Cununiei este serviciul divin prin care Biserica binecuvintează şi consfinţeşte
căsătoria , adică legătura dintre bărbat şi femeie, ridicând-o la rang de taină.
Rânduiala Cununiei
Logodna
Preotul Aşezând o masă în mijlocul bisericii, pune Sfânta Cruce şi
Sfânta Evanghelie pe masă, aprinzând şi făcliile în sfeşnice,
venind cei care vor să se logodească , cu naşii lor , stau în
mijlocul bisericii: mirii in mijloc , bărbatul în dreapta, femeia în
stânga, naşul în dreapta bărbatului, naşa în stânga miresei.
Preotul luând inelele , le pune pe Sfânta Evanghelie , al
bărbatului de-a dreapta, iar al femeii de-a stânga, dând naşilor
făclii aprinse să le ţină în mâna drepata, şi binecuvântând

90
 capetele celor ce se logodesc,, cădeşte după obicei preotul dă
binecuvântarea mică: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”
Cântăreţul Amin
Preotul Ectenia mare. După ecfonis zice rugăciunea din Molitfelnic,
Timp în care preotul îi binecuvintează pe miri
Pace Tuturor!
Capetele noastre Domnului să le plecăm.
Citeşte în taină rugăciunea: „Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce
dintre neamuri mai înainte Ţi-ai logodit Biserica...”
Apoi ecfonisul
După ecfonis preotul ia inelul din dreapta face semnul Crucii
peste Sfânta Evanghelie, apoi pe faţa bărbatului, atingând
fruntea mirelului şi a miresei zicând de trei ori „Se logodeşte
robul lui Dumnezeu... cu roaba lui Dumnezeu...În numele
Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.” Preotul împreună
cu naşul pune inelul în degetul inelar al mâinii drepte a
mirelului. La fel procedează şi cu inelul miresei, doar că de data
aceasta face semnul Sfintei Cruci pe faţa Miresei, atingând şi
fruntea mirelui, zicând de trei ori: „Se logodeşte roaba lui
Dumnezeu... cu robul lui Dumnezeu...” , apoi pune inelul
preotul împreuna cu naşa pe degetul inelar al mâinii drepte a
miresei. După aceasta naşii schimbă inele în degetele inelare,
ale mâinii stângi a mirilor.
Preotul rosteşte rugăciunea: „Doamne, Dumnezeul nostru, Care
împreunp cu sluga patriarhului Avraam, ai călătorit în
Mesopotamia, trimiţându-l să logodească femeia...” , preotul
la ... „Însuţi binecuvintează logodna...”, face semnul
binecuvântării asupra mirilor; la „Stăpâne binecuvintează
această punere a inelelor ...” face din nou semnul binecuvântării
asupra mirilor.
După rugăciunea aceasta preotul rosteşte ectenia întreită,
ecfonisul şi otpustul.
Cununia
Preotul Citind Psalmul 127, cădeşte pe miri şi pe naşi
Cântăreţul La fiecare stih cântă: „Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie”
Preotul Sărută Sfânta Cruce şi Sfânta Evanghelie, făcând
binecuvântarea deasupra cununiilor cu Evanghelia, zicând
binecuvântarea mare: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui...”
Cântăreţul Amin
Preotul Ectenia mare. Ecfonisul. Rugăciunea: „Dumnezeule cel

91
 preacurat şi Ziditorule a toată făptura, Care din iubirea Ta de
oameni...binecuvintează nunta aceasta...” ( preotul face semnul
binecuvântării asupra mirilor ), apoi urmează rugăciunea a doua
din Molitfelnic, care conţine o serie de binecuvântări, iar în
timpul acestor binecuvântări, la fiecare dintre ele face semnul
binecuvântării asupra mirilor. Preotul rosteşte a treia rugăciune
a Cununiei: „Dumnezeule cel Sfânt care din ţărână L-ai făcut pe
om...” la „...şi uneşte pe robul tău...cu roaba ta...” ia dreapta
mirelui şi o uneşte cu dreapta miresei
După terminarea rugăciunii, preotul ia cununia mirelui şi face
semnul Sfintei Cruci, peste Sfânta Evanghelie şi pe faţa lui
atingând fruntea mirelui şi a miresei, zicând de trei ori „Se
cunună robul lui Dumnezeu... cu roaba lui Dumnezeu...” şi
sărutând mirele cununia, o pune pe capul mirelui, asemenea şi
la mireasă, preotul face semnul Sfintei Cruci, peste Sfânta
Evanghelie, după ce a zis de trei ori „Se cunună roaba lui
Dumnezeu...cu robul lui Dumnezeu...”, mireasa sărutând
cununia, preotul cu naşa îi pun cununia pe capul miresei
Preotul îi binecuvintează de trei ori cântând „Doamne
Dumnezeul nostru, cu mărire şi cu cinste încununează-i pe
dânşii.”
Cântăreţul Apostolul
Preotul Evanghelia. Ectenia „Să zicem toţi din tot sufletul...”
Cântăreţul Doamne miliueşte
Preotul Ectenia întreită „Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare
mila Ta...” După ecfonis preotul zice rugăciunea: „ Doamne,
Dumnezeul nostru, Care, în purtarea Ta de grijă...” Apoi
urmează Ectenia cererilor: „Apără mântuieşte, miluieşte şi ne
păzeşte pe noi....” „Şi ne învredniceşte pe noi Stăpâne...”
Cântăreţul Tatăl nostru
Preotul „Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava...”
Cântăreţul Amin
Preotul Binecuvintează paharul cu vin şi pâine, zicând rugăciunea:
„Doamne Cel ce toate le-ai făcut cu puterea Ta...”
Cântăreţul Paharul mântuiri...
Preotul Luând pâinea şi paharul cu vin , dă mirelui de gustă de trei ori,
aşijderea şi miresei. Şi îndată, luând cădelniţa, începe a cădi
împrejurul mesei, făcând ocolire cu cei cununaţi şi cu naşii de
trei ori cântând: „Isaie dănţuieşte...”şi „Sfinţilor mucenici...”
„Slavă Ţie Hristoase, Dumnezeule; lauda apostolilor...” După

92
 ocolire mirele face trei ănchinăciuni plecându-şi capul, pune
mâinile pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce, preotul
apuncând cununia de o parte şi naşul de alta, zice: „ Mărit să fii
mire ca Avraam...”şi împreună cu naşul, ia cununia o dă mirelui
să o sărute şi o pune pe Sfânta Evanghelie, asemenea şi miresei
zicând : „Şi tu mireasă să fii mărită ca Sarra
Preotul ţine cuvântare sau zice către miri „Iată fiilor
duhovniceşti, prin punerea mâinilor pe Sfânta Evanghelie şi pe
Sfânta Cruce...”
Preotul zice rugăciunea: „Doamne, Dumnezeul nostru, Care ai
venit în Cana Galileii...”
Pace tuturor
Capetele voastre Domnului să le plecaţi.
Preotul citeşte această rugăciune: „Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh,
Treimea cea întru tot sfântă...”
Slavă Ţie, Hristoase, Dumnezeule, nădejdea noastră, Slavă
Ţie.”
Cântăreţul Slavă... Şi acum...
Preotul „Cel ce cu venirea Sa în Cana Galileii a arătat nunta cinstită,
Hristos, Adevăratul Dumnezeul nostru...”
Cântăreţul „Cuvine-se cu adevărat..”
Preotul Cu mirii şi cu naşii sărută Icoana Mântuitorului şi a Maicii
Domnului de lângă uşile împărăteşti, şi apoi se întorc la locul
lor de unde preotul zice: „Pentru rugăciunile...”

106. Săvârşitorul şi primitorii Tainei

Arhiereul şi preotul sunt săvârşitorii Tainei.
Primitorii Tainei trebuie să fie bărbat şi femeie de religie ortodoxă
107. Timpul săvârşirii Tainei
Fiind slujbă de bucurie, cununia se săvârşeşte în zilele de sărbătoare, .Moltifelnicul prescrie să se
facă de dimineaţa, îndată după Liturghie. Nu se fac nunţi în perioadele următoare:
1. În cele 4 posturi de peste an inclusiv săptămâna albă, sau a brânzei, ca şi în toate zilele de post
de peste an: miercurea şi vinerea, 14 Sept.- Înălţarea Sfintei Cruci, 29 August- Tăierea
Capului Sfântului Ioan Botezătorul.
2. Nu se fac nunţi în Săptămâna Luminată, în răstimpul dintre Crăciun şi Bobotează, în
Duminica Rusaliilor în toate praznicele împărăteşti şi în ajunul praznicelor împărăteşti.
108. În ce condiţii şi pe baza căror acte poate săvârşi preotul Cununia?
Pe baza consimţământului liber neviciat a celor doi soţi. Preotul poate săvârşi
Cununia pe baza Certificatului de Căsătorie emis de Oficiul Stării Civile, unde s-a
încheiat acesta .
109. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească primitorii Tainei Cununiei

93
 Condiţii religioase, condiţii morale, condiţii fizice, condiţii sociale1.Să fie creştini
ortodocşi 2.Să aibe botezul valid. În ultimul timp căsătoriile mixte sunt îngăduite
doar cu dezlegarea chiriarhului locului, cei de alt cult sunt obligaţi să îndeplinească
formalităţile de trecere la Ortodoxie. 3.Nici una din cele două persoane să nu fie
logodită bisericeşte cu altă persoană 3. Să nu fie căsătorită bisericeşte sau civil 4.
Partea bărbătească să nu fie hirotonită sau hirotesită, în vreo treaptă a preoţiei, sau
treaptă de ipodicaon 5. Să aibe naşi cununaţi ortodocşi 6. Să fie sănătoşi psihic 7. Să
aibe facultatea de a consimţi în mod liber 8. Să nu fie de acelaşi sex. 8. Să aibe
integritatea fizică necesară 9 Să nu fie rudenie de sânge sau cuscrie 10. Să aibe vârsta
prevăzută de lege 10. Să fie cetăţeni români.
110.Sensul protocolului bunei-învoiri. Cum se procedează?
Consensul liber exprimat este absolut necesar la încheierea căsătoriei. Încheierea
prealabilă a căsătoriei civile, uşurează , ba chiar poate dispensa pe slujitorii Bisericii
de osteneala de a verifica existenţa consensului între cei ce vor să se căsătorească
bisericeşte, întrucât dovada acestuia o formează actul de căsătorie civilă.
111. Vestirile. Rolul lor, când şi unde se fac?
Înainte de încheierea căsătoriei, ca şi înainte de săvârşirea cununiei, să se facă aşa-
zisele vestiri, în cazul şi în locul unde aceasta se practică. Prin ele se înţelege
anunţarea consecutivă în trei duminici sau sărbători, a hotărârii de a se căsători a
celor în cauză, cu scopul de a se da posibilitatea, să fie oprită încheierea acelor
căsătorii, în calea cărora ar exista impedimente grave şi necunoscute de la care nu s-a
obţinut dispensă. Vestirile se fac în Biserică.
112. Impedimente la căsătorie
Impedimentele constau din lipsuri ale condiţiilor necesare pentru încheierea căsătoriei
valide.
- Impedimente cu privire la rudenie poate fi religioasă, morală, sau fizică
- Impedimente cu privire la lipsa consenului liber
- Impedimente cu privire la starea civilă : cei logodiţi bisericeşte pot să ceară
desfacerea logodnei, dar candidatul la preoţie în cazul în care este logodit
bisericeşte cu o altă persoană, chiar dacă a obţinut desfacerea ei, constituie
un impediment la hirotonie.
- Impedimente privind lipsa însuşirilor morale necesare
- Lipsa căsătoriei civile
113. Stabilirea gradului de rudenie pentru cei ce doresc să se căsătorească. Cum se
procedează dacă solicitanţii sunt rudenii?
- Actele care determină înrudirea religioasă :
a. Actul asistării sau ţinerii la botez de către naş, a celui ce urmează
a se boteza şi care se numeşte fin
b. Actul asistării la cununie din partea uneia, sau mai multe
persoane, a unei perechi ce i se oficiază cununia. Cei ce asistă
sunt naşii şi cei asistaţi sunt finii
- Actele care determină rudenia morală:
94
 a. Tutela
b. Adopţia
c. Logodna
- Actele care fac să se nască rudenia fizică:
a. Rudenia de sânge
b. Rudenia cuscriei
Rudenia de sânge descendentă şi ascendentă
Tată – fiu = gradul 1
Bunic-nepot = gradul 2

Rudenia de sânge pe linie colaterală

Fraţi = gradul 2
Veri I = gradul 4
Veri II= gradul 6
Unchi-nepot = gradul 3

Solicită dispensă de la chiriarhul locului, întrucât constituie impediment de la căsătorie

rudenia de sânge pe linie colaterală, până la gradul şapte. Episcopul poate acorda
dispensă pentru gradele cinci şi şase, iar gradul patru numai de către sinod. Rudenia pe
linie directă constituie, impediment nelimitat.

114. Căsătoria celor cununaţi o dată sau de mai multe ori. Cum se procedează dacă numai
unul a mai fost cununat înainte?
Rânduiala primei nunţi se face şi atunci când unul dintre soţi a mai fost căsătorit.
Dacă ambii au fost căsătoriţi, se face Slujba la a doua nuntă. Această slujbă se face
neschimbată şi la a treia nuntă. A patra nuntă este interzis a mai fi săvârşită.
115. Este îngăduit să se oficieze slujba Cununiei unui creştin ortodox cu unul neortodox sau
necreştin?
Aceste căsătorii sunt îngăduite numai cu dezlegarea chiriarhului locului,cei de alt cult
sunt obligaţi, să îndeplinească formalităţile de trecere la ortodoxie. Căsătoria cu un
necreştin este prohibită.
116. Se pot cununa mai multe perechi de miri deodată?
Nu avem voie să săvârşim cununia la mai multe perechi deodată, întrucât aceasta este o inovaţie
liturgică gravă care ar duce la diminuarea rolului unei Sfinte Taine atât de importante în viaţa
credincioşilor în general şi în viaţa tinerilor în special.
117.Pregătirea duhovnicească a mirilor pentru primirea Tainei
Pregătirea duhovnicească a mirilor pentru primirea Tainei Cununiei se face prin Taina
Sfintei Spovedanii şi prin primirea Sfintei Împărtăşanii.
118. Logodna. De ce este potrivit ca ea să fie săvârşită odată cu Cununia?
Logodna trebuie săvârşită odată cu Cununia, pentru motivul că mulţi dintre cei ce
săvârşesc Logodna cu mult timp înaintea Nunţii, cred că prin aceasta au primit
95
 binecuvântarea şi dezlegarea de a începe convieţuirea sau viaţa intimă. Logodna nu
dă dreptul la consumarea vieţii conjugale, fiind doar o chezăşie de a întemeia familie.
Numai Taina Nunţii dă dreptul la aceasta.
119. Se pot săvârşi logodna şi Cununia în alt loc decât în biserică?
Logodna şi Cununia se săvârşesc în biserică deoarece biserica este locaşul în care
Dumnezeu e totdeauna prezent, mai ales prin Sfintele Daruri şi în care se săvârşesc şi
celelalte sfinte taine; săvârşindu-se în biserică, nunta e făcută în faţa lui Dumnezeu
Însuşi şi cu binecuvântarea Lui, căpătând astfel caracterul de act sfânt şi o garanţie
mai mare de durabilitate. Cununia nu se poate oficia în case decât în cazuri cu totul
excepţionale şi pentru motive întemeiate.
120. Naşii de Cununie
Naşii de cununie sunt martori şi garanţiai seriozităţii angajamentelor reciproce luate de viitorii soţi
şi ai trăiniciei legăturii lor; de aceea, la logodnă, ei pun mâna, cu preotul pe inele, iar la cununie ,
pe cununile care se pun pe capetele mirilor, atât la aşezarea, cât şi la depunerea lor, fiind deci
oarecum părtaşi la actul sfânt care se săvârşeşte. Naşii trebuie să fie creştini ortodocşi ,botezaţi şi
cununaţi cu vieţuire creştinească exemplară şi mai în vârstă decât mirii, purtându-se faţă de miri ca
nişte părinţi şi învăţători ai lor.
121. Se poate săvârşi Cununia religioasă înainte de căsătoria civilă?
Legile interzic oficierea cununiei religioase, înainte de cununia civilă.
122. De ce este nevoie de certificat de Cununie? Unde înregistrează preotul
Cununia?
Certificatul de cununie este necesar pentru a demonstra faptul că, respectiva cununie a
fost săvârşită în cadrul Bisericii Ortodoxe. Este necesară pentru viitorii candidaţi la
preoţie, pentru a le certifica Taina Cununiei. Preotul înregistrează cununia în registrul
de cununii.
123. Ce sfaturi li se dau mirilor în predica de la Cununie?
-despre sfinţenia familiei
- despre conceperea şi naşterea de copii
- despre dragostea şi ajutorul reciproc pe care trebuie să şi-l acorde soţii
124. Taina Sfântului Maslu. Rânduiala
Sfântul Maslu este slujba sfântă prin care Biserica se roagă prin sfinţiţii ei slujitori, pentru
sănătatea bolnavilor, aducându-le iertarea de păcate prin ungerea cu untdelemn sfinţit.
Rânduiala Sfintei Taine a Maslului
Preotul De lângă masa cu făină, untdelemn, unde se află Sfânta Cruce şi Sfânta
Evanghelie dă binecuvântarea mică: „Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”
Cântăreţul Rugăciunile începătoare „Slavă Ţie Dumnezeul nostru...Împărate Ceresc...
Prea Sfântă Treime...Tatăl nostru...”
Preotul „Că a Ta este Împărăţia...”
Cântăreţul Doamne miluieşte de 12 ori „Slava ... Şi acum....Veniţi să ne închinăm( de trei
ori) şi Psalmul 142
Preotul Ectenia mică şi ecfonis

96
Cântăreţul Aliluia de trei ori şi stih glas 6, apoi troparele de umilinţă pe glasul 6
„Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi...Slavă... Doamne
miluieşte-ne pe noi... Şi acum .. Uşa milostivirii
Psalmul 50
Canonul pe glasul al 4-lea
Cuvine-se cu adevărat
Luminânda „Cu mila caută, cu ochiul Tău, Bunule....”
Laudele
Troparul „Unule, Cel ce eşti grabnic spre ajutor...”
Preotul Însemnează cu semnul Sfintei Cruci cu Sfânta Evanghelie, peste vasul cu
untdelemn, zicând binecuvântarea mare: „Binecuvântată este împărăţia
Tatălui...”
Ectenia mare
Rugăciunea binecuvântării untedelemnului care se citeşte de 7 ori, în acest
timp toţi preoţii binecuvintează untdelemnul
Cântăreţul Troparele
Apostolul 1
Preotul Evanghelia 1
Ectenia întreită prescurtată
Ecfonisul
Rugăciunea 1
Cântăreţul „Doamne armă asupra diavolului...”
Preotul În acest timp preotul unge pe cel/cei pentru care se face Sfânta Taină a
Maslului cu unul din cele şapte beţişoare cu untdelemn zicând rugăciunea :
„Părinte Sfinte, Doctorul Sufletelor şi a Trupurilor...”
Cântăreţul Apostolul 2
Preotul Evanghelia 2
Ectenia întreită prescurtată
Ecfonisul
Rugăciunea 2
Cântăreţul „Doamne armă asupra diavolului...”
Preotul În acest timp preotul unge pe cel/cei pentru care se face Sfânta Taină a
Maslului cu unul din cele şapte beţişoare cu untdelemn zicând rugăciunea :
„Părinte Sfinte, Doctorul Sufletelor şi a Trupurilor...”
Cântăreţul Apostolul 3
Preotul Evanghelia 3
Ectenia întreită prescurtată
Ecfonisul
Rugăciunea 3
Cântăreţul „Doamne armă asupra diavolului...”
97
Preotul În acest timp preotul unge pe cel/cei pentru care se face Sfânta Taină a
Maslului cu unul din cele şapte beţişoare cu untdelemn zicând rugăciunea :
„Părinte Sfinte, Doctorul Sufletelor şi a Trupurilor...”
Cântăreţul Apostolul 4
Preotul Evanghelia 4
Ectenia întreită prescurtată
Ecfonisul
Rugăciunea 4
Cântăreţul „Doamne armă asupra diavolului...”
Preotul În acest timp preotul unge pe cel/cei pentru care se face Sfânta Taină a
Maslului cu unul din cele şapte beţişoare cu untdelemn zicând rugăciunea :
„Părinte Sfinte, Doctorul Sufletelor şi a Trupurilor...”
Cântăreţul Apostolul 5
Preotul Evanghelia 5
Ectenia întreită prescurtată
Ecfonisul
Rugăciunea 5
Cântăreţul „Doamne armă asupra diavolului...”
Preotul În acest timp preotul unge pe cel/cei pentru care se face Sfânta Taină a
Maslului cu unul din cele şapte beţişoare cu untdelemn zicând rugăciunea :
„Părinte Sfinte, Doctorul Sufletelor şi a Trupurilor...”
Cântăreţul Apostolul 6
Preotul Evanghelia 6
Ectenia întreită prescurtată
Ecfonisul
Rugăciunea 6
Cântăreţul „Doamne armă asupra diavolului...”
Preotul În acest timp preotul unge pe cel/cei pentru care se face Sfânta Taină a
Maslului cu unul din cele şapte beţişoare cu untdelemn zicând rugăciunea :
„Părinte Sfinte, Doctorul Sufletelor şi a Trupurilor...”
Cântăreţul Apostolul 7
Preotul Evanghelia 7
Ectenia întreită prescurtată
Ecfonisul
Rugăciunea 7
Preotul ia Sfânta Evanghelie, o dă bolnavului să o sărute şi citeşte Rugăciunea
din Molitfelnic cu Evanghelia deschisă asupra capului bolnavului
Ectenia întreită
Apolisul

98
Cântăreţul şi cei de Binecuvântaţi părinţi Sfinţiţi ...
faţă
Preotul Dumnezeu să vă ierte...

125. Primitorii Tainei. Poate fi administrată Taina şi celor sănătoşi?

Prin această sfântă taină se cere şi se dobândeşte nu numai tămăduirea bolilor
trupului, ci şi iertarea păcatelor, în Biserica Ortodoxă maslul se face, nu numai pentru
cei bolnavi, ci şi pentru cei sănătoşi, chiar şi pentru copii, nu doar o singură dată, ci de
mai multe ori.
126. Lucrurile de care are nevoie preotul pentru săvârşirea Tainei
1) Sfânta Evanghelie
2) Sfânta Cruce
3) Sfeşnice cu lumânări
4) Cădelniţa
5) Vas cu untedelemn
6) Vas cu făină de grâu
127. Numărul slujitorilor necesari pentru săvârşirea Tainei
Pentru săvârşirea Tainei Maslului, de regulă trebuie să slujească, şapte preoţi, după
numărul celor şapte daruri ale Duhului,şi de şapte ori s-arugat proorocul Ilie pe muntele
Carmel, până când a dat Dumnezeu ploaie pe pământului ars de secetă.În practică la
nevoie pot sluji cinci, trei, sau cel puţin doi preoţi.
128. E necesară citirea tuturor pericopelor apostolice, a Evangheliilor şi a rugăciunilor,
dacă slujesc mai puţin de şapte preoţi?
Este necesară citirea tuturor pericopelor apostolice, a Evangheliilor şi a rugăciunilor,
chiar dacă slujesc mai puţin de şapte preoţi.
129. Când se face ungerea cu untdelemn sfinţit?
Ungerea cu untdelemn sfinţit se face în timp ce preotul rosteşte rugăciunea „Părinte
Sfinte, Doctorul sufletelor...”, ce se zice după fiecare Evanghelie, ectenie întreită,
rugăciunea de sfinţire a untdelemnului, După Evanghelia a şaptea, miruirea se face după
ce se zice rugăciunea ce se citeşte cu Sfânta Evanghelie deasupra capului bolnavului.
130. Rânduiala slujbelor înmormântării şi a parastasului. Datoria preotului de a
predica
Rânduiala înmormântării
a.Panihida
Preotul Venind la casa unde este mortul îşi pune epitrahilul şi cădind trupul celui adomit
„Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”
Cântăreţul Rugăciunile începătoare...Împărate ceresc...Prea Sfântă Treime... Tatăl nostru ...
Preotul „Că a Ta este Împărăţia....”
Cântăreţul „Cu duhurile drepţilor...Întru odihna Ta Doamne... Slavă...Tu eşti Dumnezeu...Şi
acum... Una curată...”
Preotul Ectenia morţilor... Rugăciunea „Dumnezeul Duhurilor şi a tot trupul...” Ecfonisul:
99
 „Că Tu eşti învierea şi viaţa şi odihna...”
Cântăreţul „Slavă...Şi acum...Doamne miluieşte (de 3 ori) Părinte binecuvintează
Preotul Apolisul
Tămâiză pe mort şi zice: „Întru fericită adormire...”
Cântăreţul „Veşnica pomenire” de trei ori
Preotul „Dumnezeu să-l ierte ...”
„Pentru rugăciunile sfinţilor părinţilor noştri...”
b.Slujba înmormântării

Preotul „Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”

Cântăreţul Amin şi cântă „Sfinte Dumnezeule ...” timp în care se duce trupul celui răposat la
biserică
Psalmul 90
Preotul Aliluia de trei ori pe glasul 8 cu stihurile
Cântăreţul Troparul „Cela ce prin adâncul înţelepciunii... Slavă... Şi acum...al Născătoarei”
Starea 1 Psalmul 118, glasul al 6-lea
Preotul Ectenia morţilor, care începe cu „Iară şi iară în pace....” Rugăciunea Dumnezeul
Duhurilor şi ecfonisul
Cântăreţul Starea a 2-a Psalmul 118 glasul al 5-lea
Preotul Ectenia morţilor, care începe cu „Iară şi iară în pace....” Rugăciunea Dumnezeul
Duhurilor şi ecfonisul
Cântăreţul Starea a 3-a Psalmul 118 glasul al 3-lea
Binecuvântările învierii
Preotul Ectenia morţilor, care începe cu „Iară şi iară în pace....” Rugăciunea Dumnezeul
Duhurilor şi ecfonisul
Cântăreţul Troparul glasului 5 „Odihneşte Mântuitorule...Slavă... Şi acum... al Născătoarei”
Psalmul 50
Canonul
Preotul În timpul canonului zice ectenii după cântarea a 3-a, a 6-a şi a 9-a
Cântăreţul Stihirile Sf.Ioan Damaschinul pe cele 8 glasuri
Fericirile pe glasul 6
Apostolul
Preotul Evanghelia
Ectenia „Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule după mare mila Ta... Încă ne rugăm pentru
odihna.... rugăciunea Dumnezeul Duhurilor ... ecfonisul
Rugăciunile de iertare
Ecfonisul – apoi se face sărutarea Crucii aflată pe pieptul mortului
Cântăreţul Stihirile pe glasul 2 „Slavă...Şi acum...”
Sfinte Dumnezeule... Preasfântă Treime....Tatăl nostru ...

100
Preotul Că a Ta este împărăţia ....
Cântăreţul Cu duhurile şi celelalte...
Preotul Ectenia pentru morţi şi apolisul
La groapă preotul toarnă peste trupul celui răposat , în chipul Crucii vin amestecat cu
untdelemn zicând : „Spăla-mă-vei cu isop şi mă vei curăţi....”Iar după ce este coborât
cosciugul în mormânt, preotul luând pământ cu lopata , aruncă cruciş zicând: „Al
Domnului este pământul...” , apoi varsă în groapă cenuşa din cădelniţă şi se astupă
groapa cu pământ. Otpustul

c.Rânduiala parastasului
Preotul Binecuvântarea mică
Cântăreţul Rugăciunile începătoare
Preotul Ectenia mare
Aliluia pe glasul 8 de trei ori cu stihurile
Cântăreţul Troparele glasului 8 „Cel ce prin adâncul înţelepciunii...”şi celelalte
Preotul Ectenia pentru morţi, rugăciunea Dumnezeul Duhurilor ....ecfonisul
Cântăreţul Binecuvântările Învierii
Preotul Ectenia pentru morţi şi ecfonisul
Cântăreţul Troparul glasului al 5-lea „Odihneşte, Mântuitorul nostru, cu drepţii pe robii Tăi..”
„Nu este sfânt....Marea vieţii”
Preotul Ecfonisul „Că sfânt eşti Dumnezeul nostru...”
Cântăreţul „Cu sfinţii odihneşte, Hristoase...” Icosul „Tu singur eşti fără de moarte..”
Preotul Tămâind „ Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica Luminii...”
Cântăreţul „Duhurile drepţilor Te vor lăuda pe tine..” Irmosul Cântării a 9-a a Canonului
Sfinte Dumnezeule.... Prea Sfântă Treime... Tatăl Nostru...., troparele Cu duhurile
drepţilor şi celelalte.
Preotul Ectenia morţilor, rugăciunea Dumnezeul Duhurilor...ecfonisul
Rugăciunile de iertare
Otpustul
A doua datorie a preotului este să înveţe pe credincioşi dreapta credinţă, adică să-i
catehizeze cu timp, şi fără timp, prin predici bune, practice, izvorîte din inimă; prin
explicarea Sfintei Scripturi în duh ortodox, prin citirea în biserică şi acasă de texte
patristice, cărţi de călăuză duhovnicească, învăţături morale necesare tuturor şi mai ales
copiilor şi tinerilor. Aceste învăţături formează “gardul” Bisericii, cu care a îngrădit
Dumnezeu via Sa. Precum orice vie fără gard este furată şi stricată de străini, de vierul cel
sălbatic, adică de diavolul, cum spune psalmistul, tot aşa şi credincioşii din parohie, dacă
nu sînt educaţi religios şi deprinşi cu iertarea, cu rugăciuni, cu postul şi cu citirea cărţilor
sfinte, se răcesc în credinţă, sînt indiferenţi faţă de Biserică, devin îndoielnici,

101
necredincioşi, beţivi, imorali şi unii sînt amăgiţi şi atraşi de secte.
131. În ce condiţii şi pe baza căror acte poate săvârşi preotul înmormântarea?
În legătură cu înmormântarea, trebuie observate şi anumite prevederi ale legilor de stat,
care impun bunăoară constatarea şi verificarea morţii de şi eliberarea autorizaţiei de
înhumare, drept condiţii fără a căror îndeplinire este interzisă, înmormântarea de către
slujitorii religioşi. Înmormântarea se poate săvârşi pe baza certificatului de deces.
132. Când se face pomenirea morţilor?
1. Ziua înmormântării = ziua 3
2. Ziua a noua
3. Ziua 40
4. La 3 luni
5. La 6 luni
6. La 9 luni
7. La 12 luni
8. Apoi în fiecare an în ziua morţii până la împlinirea a şapte ani de la deces
9. Sărindarele = pomenirea morţilor timp de 40 de zile la Sf. Liturghie.
10. sâmbăta lăsatului sec de carne pentru Postul Paştelui
11. sâmbetele din săptămâna a 2-a, a 3-a şi a 4-a din Postul Paştelui
12. sâmbăta dinaintea Rusaliilor (Sâmbăta morţilor sau a Moşilor, sau "Moşii de vară")
13. lunea sau marţea după Duminica Tomii (Paştile Blajinilor)
14. la Praznicul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul (29 august)
15. în sâmbăta dinaintea sărbătorii Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril (zis Sâmbăta
morţilor sau "Moşii de toamnă")
16. Joia Mare (Joi Mari) din Săptămâna Sfintelor Patimi
133. În ce împrejurări va săvârşi preotul rânduiala la ieşirea cu greu a sufletului?
Această rânduială se face la căpătâiul celor care greu luptă şi îndelungat cu moartea,
adică, cei care se chinuiesc rău şi nici nu se fac sănătoşi, dar nici nu mor.Situaţiile de
acest fel erau socotite ca urmări ale unor păcate grele săvârşite de muribund şi
nemărturisite sau neispăşite, care apasă greu conştiinţa lui şi nu-l lasă să moară, până
când nu-şi va uşura sufletul prin spovedanie şi căinţă.

134. Înmormântarea în cazul sinucigaşilor

Hotararea nr.506, din 1949, privind inmormantarea sinucigasilor (B.O.R., nr. 7-10,
1949, p. 177-178)"Slujba inmormantarii sinucigasilor <> sa fie facuta numai de catre
un singur preot si nu in locasul sfintei biserici, ci pe marginea gropii, iar preotul sa
poarte numai epitrahilul, savarsind slujba dupa ritual redus. Sa nu se traga clopotele si
sa nu se tina cuvantari".

135. Sfinţirea apei. Rânduiala Aghiasmei mici şi a Aghiasmei mari

a. Rânduiala Aghiasmei mici
Preotul Îmbrăcat în epitrahil şi felon dă binecuvântarea mică

102
Cântăreţul Rugăciunile începătoare
Doamne miluieşte 12 ori
Slavă... Şi acum
Veniţi să ne închinăm de trei ori
Psalmul 142
Troparele pe glasul 4 „Către Născătoarea de Dumnezeu...” şi celelalte
Psalmul 50
Troparele pe glasul 6
Sfinte Dumnezeule .. de trei ori
Apostolul
Preotul Evanghelia
Ectenia mare
Rugăciunea de sfinţire a apei
Rugăciunea plecării capetelor
Ecfonisul
Preotul ia Crucea o afundă în apă cruciş de trei ori în timp ce se cântă
Troparul „Mântuieşte, Doamne poporul Tău...”
Stropeşte casa şi pe cei ce se află în ea, timp în care se cântă stihirile pe
glasul 4: „Izvorul tămăduirilor având...”
Ectenia întreită
Apolisul

b. Rânduiala Aghiasmei Mari ce se săvâşeşte la Botezul Domnului – după Rugăciunea

Amvonului se iese afara din biserică
Cântăreţul Tropar glas 8 „Glasul Domnului peste ape strigă...” şi celelalte
Paremiile
Apostolul
Preotul Evanghelia
Ectenia Mare
Rugăciunea făcută de Sofronie Patriarhul Ierusalimului de sfinţire a apei
Rugăciunea plecării capetelor
Ecfonisul
Afundă Sfânta Cruce şi Busuiocul de trei ori în apă cântând troparul „În
Iordan botezându-Te Tu Doamne..”
Apoi se întoarce lumea înapoi în biserică
Cântăreţul Fie numele Domnului binecuvântat... de trei ori
Preotul Apolisul

136. Molitfelnicul. Rânduieli pentru diferitele trebuinţe duhovniceşti ale

credincioşilor
1. Rugăciuni la felurite trebuinţe şi boli

103
  Rugăciune la toată neputinţa
 Rugăciune pentru chemarea milei lui Dumnezeu
 Rugăciune pentru dureri de cap
 Rugăciune pentru bolnavi de năjit
 Rugăciune pentru bolnavul care nu poate dormi
 Rugăciune care se citeşte bolnavului cu Sfânta Copie
2. Alte rugăciuni la felurite trebuinţe
 Rugăciune la începerea temeliei casei
 Râanduiala binecuvântării casei noi
 Rugăciune pentru casa ce este supărata de duhuri rele
 Rânduiala ce se face pentru cei tulburaţi de duhuri rele
 Rânduiala ce se face la casa supărată de descântece
 Rugăciuni pentru sfinţirea fântânii
 Rânduiala ce se face când se îmbolnăvesc orice fel de animale
 Rugăciune pentru grâul sau făina ce se va spurca
 Rugăciune la gustarea strugurilor de 6 august
 Rânduiala binecuvântării colivei
 Rugăciune la binecuvântarea brânzei şi a ouălor în Duminica Paştilor
 Rugăciune la binecuvântarea cărnurilor
 Rânduiala binecuvântării la începerea semănatului
 Rugăciune la arie
 Rugăciune la sădirea viei
 Rugăciune la culesul viei
 Rugăciune la binecuvântarea vinului nou
 Rugăciune la aducerea darurilor de pârgă
 Rugăciune la sfinţirea vasului celui spurcat
 Rugăciune ce se face la ţarini, la vii şi la grădini, când se întâmplă să fie
stricate de sălbăticiuni sau lăcuste, gândaci
 Rânduiala slujbei la vreme de neplouare
 Rugăciune pentru neplouare şi pentru schimbarea vânturilor
 Rânduiala slujbei la vreme de necontenire a ploilor
 Rugăciune la îngrozirea de tunete şi fulgere
 Rugăciune la izbăvirea de cutremur
 Rânduiala binecuvântării corabiei celei noi
 Rânduiala slujbei preotului ce se ispiteşte în vis
 Rânduiala slujbei la începutul anului şcolar
 Rânduiala sfinţirii steagului

BIBLIOGRAFIE
• Îndrumător administrativ bisericesc. Ghid practic pentru examenul de capacitate
preoţească. Administrarea parohiei şi a mănăstirii”, Editura „Cuvântul Vieţii” a

104
Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei, Bucureşti, 2010
•Liturghier, EIBMBOR, Bucureşti, diferite ediţii
•Molitfelnic, EIBMBOR, Bucureşti, diferite ediţii
•Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1953
•Pr. prof. dr. Ene Branişte, Liturgica specială, EIBMBOR, Bucureşti, 1980 (şi alte ediţii)
•Pr. prof. dr. Ene Branişte, Liturgica generală, cu noţiuni de artă bisericească, arhitectură şi pictură
creştină, EIBMBOR, Bucureşti, 1993 (şi alte ediţii)
•Pr. prof. Dr. Nicolae D. Necula, Tradiţie şi înnoire în slujirea liturgică, vol. 1, 2, 3 Editura
Episcopiei Dunării de Jos, Galaţi 2001
•Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca, Drept canonic ortodox. Legislaţie şi administraţie bisericească, vol. 1,
2, EIBMBOR, 1990,1993
•Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca; Prof. Sorin Joantă, Administraţie bisericească parohială şi legislaţie, ed
a Il-a, Ed. Universităţii „Lucian Blaga" din Sibiu, 2002

105