Sunteți pe pagina 1din 20

SLUJBA

TUTUROR CUVIOŞILOR PĂRINŢI


CARE ÎN SFÎNTUL MUNTE ATHOS
AU STRĂLUCIT CU SIHĂSTRIA
(Duminica a 2-a după Cincizecime)
Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului
Nicodim
Episcop de Edineţ şi Briceni


© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineţ

 2 
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne, strigat-am..., stihirile pe întîi pustiu, cu mulţimea că-
4 glasul al 2-lea:
lugărilor, cetate s-a făcut.
Podobie: Cînd de pe lemn...
Cînd unii din locuitorii
Cînd crucea Domnului pe muntelui rău au început a
umerii voaştri aţi ridicat, pă- cugeta cele latineşti şi cu su-
rinţilor şi v-aţi dezbăract că- fleteasă iubire au împreună-
tre staulul acesta al nevoin- liturghisit, atunci voi, purtă-
ţei, lepădîndu-vă de trup, de torilor de Dumnezeu, rîvna
lume şi de toate cele dintru credinţei avînd, aţi lepădat
ea, aţi dezlegat toate meşte- această unire, pentru care
şugirile ţiitorului de lume, multe feluri de pedepse şi de
atunci mulţimea diavolilor, morţi aţi răbdat, împodobin-
cu tînguire unii către alţii, du-vă cu multe munci muce-
strigau: „Prietenilor, s-a stins niceşti.
puterea noastră!” Slavă..., glasul 1-îi
Cînd sfintele suişuri, pre- Veniţi, toate stările călugă-
cum zice David, aţi sădit în rilor, ca pe arma lui David,
inimile voastre şi întocmai cea cu multe nume numită,
cu îngerii aţi vieţuit, şi la pe fapta bună cea de mii de
săvîrşirea cea încăpătoare ori lăudată, pe părinţii cei din
omenirii aţi ajuns, cuvioşi- Athos să-i lăudăm, pe cuvioşii
lor părinţi, atunci cetele în- şi ierarhii, pe cuvioşii muce-
gerilor, bucurîndu-se, stri- nici şi sfinţiţii mucenici, şi pe
gau întru sineşi: „Cum cei toţi împreună, pe cei numiţi
în trup fără de trupuri s-au şi nenumiţi, fiindcă aceştia,
văzut?!” cu adevărat, cu lucrurile şi cu
Cînd aceste sfinte lavre şi cuvintele, şi cu multe chipuri
mănăstiri întru slava lui Dum- de nevoinţe, ca nişte daruri de
nezeu aţi ridicat şi le-aţi lo- Dumnezeu, sfinţi s-au arătat,
cuit cu chipul nevoinţelor, şi şi muntelui acestuia i-au dat
obşteşte purtătoare de grijă numire de sfinţenie, ale căror
mîntuirii sufletelor pe aces- moaşte Dumnezeu cu minuni
tea le-aţi arătat, cuvioşilor şi cu bune mirosiri, şi cu mi-
părinţi, atunci cetăţile s-au ruri le-a slăvit. Şi acum, stînd
pustiit şi Athosul, cel ce era înaintea lui Hristos, Celui Ce
 3 
i-a slăvit, neîncetat se roagă frînării, tuturor părinţilor ce-
pentru noi, cei ce săvîrşim cu lor din Munte v-aţi cunoscut.
dragoste luminată şi sfîntă Stih: Cîntaţi Dumnezeului cîntare
prăznuirea lor. nouă.

Şi acum..., Mărturisim toţi darul vos-


tru, părinţilor, purtători de
Feciorească prăznuire este
Dumnezeu, că spre mîntuire
astăzi, fraţilor, să sălteze făp-
via o aţi povăţuit.
tura, să dănţuiască omeni-
rea, că ne-au chemat pe noi Slavă..., glasul al 5-lea:
vistieria cea nespurcată a fe- O, fericită mulţime a părin-
cioriei, Sfînta Născătoare de ţilor celor din munte, cine,
Dumnezeu, Raiul cel cuvîntă- după vrednicie, te va lăuda:
tor al celui de al doilea Adam, că voi următori fiind lui Ioan
locaşul împreunării a două Botezătorul, lui Pavel Tibeul
firi, sărbătoarea mîntuitoare şi Antonie celui Mare, în pă-
împăcării, cămara întru care mînt pustiu şi neumblat al
Cuvîntul cu adevărat trup Şi- acestuia al Athosului, v-aţi
au logodit, norul cel cu ade- sălăşluit, aşteptînd pe Dum-
vărat uşor care L-au purtat cu nezeu, Cel Ce v-a mîntuit şi,
trup pe Cel Ce este pe Heru- de dumnezeiescul dar pornin-
vimi, pentru rugăciunile ei, du-vă, de multe ori muntele
Hristoase Dumnezeule, mîn- sălăşluirii sfinţite l-aţi alcă-
tuieşte sufletele noastre. tuit, şi mulţime de călugări,
în mîntuitoarele mănăstiri
LA STIHOAVNĂ aţi hrănit, dar şi acum pe noi,
Stihirile glasul al 2-lea: turma voastră, de toată ne-
Podobie: Casa Eufratului..., voia să ne izbăviţi, şi vă ru-
gaţi să se mîntuiasă sufletele
Curăţindu-vă sufletul, pă- noastre.
rinţilor, cu faptă bună a Sfin-
Şi acum..., a Născătoarei.
tei Treimi, biserici ale Sfintei
Treimi celei mai presus de Fericimu-te, de Dumnezeu
Dumnezeu v-aţi arătat. Născătoare Fecioară, şi te slă-
Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru sla- vim credincioşii după datorie,
vă şi se vor bucura în aşternuturile lor. şi pe tine, cetatea cea neclin-
Chipuri ale faptelor celor tită, zidul cel nesurpat, folo-
bune, ale nevoinţelor îndrep- sitoarea cea tare şi scăparea
tători, cumpănă dreaptă a în- sufletelor noastre.
 4 
T R O P A R U L glasul 1-îi: Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.

Pe cei din Athos Părinţi şi Gavriil zicînd ţie, Fecioa-


îngeri în trup, mărturisitori ră: bucură-te, împreună cu
şi cuvioşi, ierarhi şi muce- glasul s-a întrupat Stăpînul
nici, în laude şi cîntări să-i tuturor întru tine, chivotul
cinstim, urmîndu-le faptelor cel sfînt, precum a zis drep-
celor bune ale lor şi a mun- tul david. Arătatu-te-ai mai
telui mulţimea toată de călu- desfătată decît cerurile, ceea
gări, cu un glas să strigăm: ce ai purtat în braţe pe Făcă-
„Slavă Celui Ce v-a încunu- torul tău. Slavă Celui ce s-a
nat pe voi, slavă Celui Ce v-a sălăşluit întru tine; slavă Ce-
sfinţit, slavă Celui Ce, în pri- lui ce a ieşit din tine; slavă
mejdiile noastre, folositori Celui ce ne-a mîntuit pe noi
v-a arătat!” prin naşterea ta.

LA VECERNIA MARE

După obişnuitul psalm, se cîntă toată toată o au luminat, mirositoa-


catisma întîi.
re grădini fiind ale Athosului,
La Doamne, strigat-am..., se pun crini frumoşi şi saduri dulci
stihirile pe 10: 6 ale Învierii şi 4 ale
cuvioşilor glasul al 4-lea: roditoare, şi nevestejite, rîuri
de daruri scoţînd, adunarea
Podobie: Ca pe un viteaz...,
călugărilor, după datorie, să-i
Adunarea monahilor şi cei fericim.
împreună petrecători, adu- Cei în trup, fără de trupuri
naţi-vă, şi luminată prăznui- şi oameni ai lui Dumnezeu cu
re să alcătuiţi, că iată pe toţi adevărat, care pe tot Athosul
ne-a chemat la prăznicul şi l-au sfinţit, turnurile cele în-
bucuria cea duhovnicească, focate ale Muntelui, care stau
cei ce aici s-au nevoit, toţi împrejur cuvioşilor noştri pă-
cuvioşii părinţi, luîndu-ne rinţi care întru stările lor şi
de faţă isprăvile lor, trudele în dumnezeiasca vedenie au
şi luptele care mai presus de văzut pe cea Curată Maică a
fire au petrecut. lui Dumnezeu, cu poftă şi cu
Adunarea cuvioşilor cei ce dragoste, cu fiască cuviinţă,
în munte au strălucit şi lumea să se laude.
 5 
Pe cereştii locuitori să-i cin- Acelaşi din tine, Cea curată, a
stim, pe care i-a odrăslit mun- ieşit în chip de negrăit întru-
tele numit sfinţit, pe ierarhii pîndu-Se; din fire Dumnezeu
şi cuvioşii, pe mărturisitorii fiind, şi cu firea om făcîndu-
şi mucenicii, împreună pe toţi Se pentru noi, nu în două feţe
cei numiţi şi nenumiţi, pe cei fiind despărţit, ci în două firi
ce aici ca dintru cedru au se- fără amestecare fiind cunos-
mănat în lume pricinuitoare cut. Pe Acela roagă-L, Curată,
sufletelor noastre. cu totul fericită, să se milu-
Slavă..., glasul al 6-lea:
iască sufletele noastre.
Astăzi au strălucit mai mult V O H O D: Lumină lină...

decît văzduhul cel cu multe Prochimen: Domnul a împărăţit...


stele, nouă prăznuire a pă- P A R E M I I L E:
rinţilor celor din Athos, lu- Din proorocia lui Isaia, citire:
minînd cugetele iubitorilor
de prăznuire, veniţi dar, ai Aşa grăieşte Domnul: „Toate
muntelui monahi, şi cei îm- limbile s-au adunat împreună
preună petrecători, laudă cu şi se vor aduna boierii dintru
cîntări să le zicem: “Bucuraţi- ei, cine le va vesti acestea...
vă, cei ce în trupuri aţi biruit Neamurile toate laolaltă să
pe cei fără de trupuri diavoli, se adune şi să se strîngă po-
şi pe pămînt viaţă îngerilor o poarele! Care dintre ele ne-au
aţi urmat. Bucuraţi-vă, cei ai dat de ştire aceasta şi ne-au
muntelui locuitori şi a toată făcut proorocii? Să-şi adune
lumea preatari rugători. Bu- martorii şi să dovedească, să
curaţi-vă, cei, după Născătoa- audă toţi şi să zică: „Adevă-
rea de Dumnezeu, ai noştri fo- rat! Voi sânteţi martorii Mei,
lositori şi în tot locul făcători zice Domnul, şi Sluga pe care
de bine şi ajutători, rugaţi-vă am ales-o, ca să ştiţi, să cre-
Domnului să se mîntuiască deţi şi să pricepeţi că Eu sînt:
sufletele noastre.” înainte de Mine n-a fost Dum-
nezeu şi nici după Mine nu
Şi acum...,
va mai fi. Eu, Eu sînt Domnul
Cine nu te va ferici, Preasfîn- şi nu este izbăvitor afară de
tă Fecioară? Sau cine nu va Mine! Eu sînt Cel Ce am ves-
lăuda preacurată naşterea ta? tit, Cel Ce am izbăvit şi Cel
Că Fiul Unul-Născut, Cel Ce a Ce am prezis şi nu sînt stră-
strălucit fără de ani din Tatăl, in la voi. Voi sînteţi marto-
 6 
rii Mei, zice Domnul. Eu sînt înţelege adevărul şi credin-
Dumnezeu din veşnicie şi de cioşii în dragoste vor petrece
aici încolo Eu sînt! Nimeni cu Dînsul, că dar şi milă este
nu poate să iasă de sub pu- întru cuvioşii Lui şi cercetare
terea Mea şi ceea ce fac Eu, întru aleşii Lui.
cine poate strica?” Aşa zice De la Înţelepciunea lui Solomon,
Domnul, Izbăvitorul vostru, citire:
Sfîntul lui Israel: „Pentru voi Drepţii în veci vor fi vii şi
trimit prăpăd la Babilon, ca de la Domnul plata lor, şi
să-i pun pe toţi pe fugă, pe purtarea de grijă pentru dîn-
aceşti caldei, aşa de mîndri şii de la Cel Preaînalt. Pentru
pe corăbiile lor.” aceasta, vor lua împărăţia
De la Înţelepciunea lui Solomon, podoabei şi stema frumuseţii
citire: din mîna Domnului, căci cu
Sufletele drepţilor sînt în dreapta Sa îi va acoperi pe ei
mîna lui Dumnezeu şi nu se şi cu braţul Său îi va apăra.
va atinge de ele munca. Pă- Lua-va toată arma dragostea
rutu-s-a întru ochii celor ne- Lui şi va întrarma făptura
pricepuţi a muri şi s-a socotit spre izbînda vrăjmaşilor, îm-
pedepsire ieşirea lor, şi mer- brăca-se-va în ziua dreptăţii
gerea de la noi sfărîmare, iar şi-Şi va pune Lui coif judeca-
ei sînt în pace. Că înaintea ta cea nefăţarnică. Lua-va pa-
feţei oamenilor, de vor lua şi văza nebiruită sfinţenie şi va
muncă, nădejdea lor este pli- ascuţi cumplită mînie întru
nă de nemurire. Şi puţin fiind sabie, şi va da război împre-
pedepsiţi, cu mari faceri de ună cu dînsul lumea asupra
bine se vor dărui, că Dumne- celor fără de minte. Merge-
zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a vor drept nimeritoare săge-
aflat Sieşi vrednici. Ca aurul ţile fulgerilor şi, ca dintr-un
în ulcea i-a lămurit pe ei şi arc bine încordat al norilor,
ca o jertfă de ardere întreagă la ţintă vor lovi, şi, din mîna
i-a primit. Şi în vremea cer- cea aruncătoare de pietre pli-
cetării sale, vor străluci şi ca ne, se vor arunca grindine.
scînteile prin paie vor fugi, Întări-se-va asupra lor apa
judeca-vor limbi şi vor stăpîni mării şi rîurile îi vor îneca
popoare, şi va împărăţi întru de năprasnă. Sta-va împotri-
dînşii Domnul în veci. Cei ce va lor duhul puterii şi ca un
nădăjduiesc spre Dînsul vor vifor va vîntura pe ei, şi va
 7 
pustii tot pămîntul fărăde- părinţi cereşti, cu ale cărei
legii, şi răutatea va răsturna rugăciuni, pe aceştia din via-
scaunele puternicilor. Auziţi ţă păzindu-i, cere de la Fiul
dar, împăraţi şi înţelegeţi, în- Tău mare milă!”
văţaţi-vă, judecătorilor mar- Cuvioşilor părinţi, cei ce din
ginilor pămîntului. Ascultaţi, tinereţile voastre, în muntele
cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei acesta, aţi săvîrşit nevoinţe-
ce vă trufiţi întru popoarele le şi luptele, crucea Domnu-
neamurilor. Că de la Domnul lui pe umerii voştri ridicînd,
s-a dat vouă stăpînirea şi pu- prin aceasta, vouă lumea s-a
terea de la cel Preaînalt. răstignit şi voi – lumii, că
simţitori de ea despărţin-
LA LITIE du-vă, gînditori ei aţi murit.
Stihira hramului şi stihirile cuvioşilor, Deci îndoit cunoscînd lucra-
glasul 1-îi:
rea crucii, îndoite şi suişuri-
Bucură-te întru Domnul, le către Dînsul aţi făcut, prin
Athosul cel cu nume sfînt al lucrare şi vedere, ajungînd la
Născătoarei de Dumnezeu, săvîrşirea încăperii oameni-
raiul cel frumos şi gînditor, lor. Şi acum, în ceruri slăvin-
că iată, la poalele tale, au în- du-vă cu Hristos, precum şi
florit crinii binemirositori împreună aţi pătimit, rugaţi-
şi bine înfloriţi, şi în cîmpii vă neîncetat pentru sufletele
şi văi copaci bine înfrunziţi, noastre.
cereşti numiţi, ne-au odrăs-
Glasul al 2-lea:
lit roduri fără de moarte, du-
hovniceşte scoţînd de toţi A cui este această nouă şi
cuvioşii tăi sfinţiţi şi aceas- luminată prăznuire, ce sînt
tă adunare, pusă acum spre aceste nouă glăsuitoare cîn-
laudă, te-a sfinţit, pentru tări ce se cîntă în biserică,
aceasta, pe cei întru tine mo- care cu datorie de la toţi cu-
nahi şi împreună petrecători, vioşii părinţi ai muntelui as-
adunîndu-i cu bucurie, prăz- tăzi se prăznuieşte, că aceş-
nuieşte şi, cu mulţumită, tia, pe acest nelocuit loc, mă-
Stăpînei şi purtătoarei tale năstiri şi feluri de case sfinte
de grijă strigă: „Mărescu-te locuite le-au făcut şi învăţă-
pe tine, Născătoare de Dum- turile lor, ca nişte părinţi iu-
nezeu, ceea ce m-ai mărit pe bitori de fii, nouă moştenire
mine şi ai arătat pe fiii mei, ni le-au dat; să păzim dar,

 8 
fraţilor, ca nişte fii iubitori găţit, blînzi fiind, pămîntul
de părinţi, părintească mă- l-au moştenit, plîngînd, s-au
năstire nescăpată din mîini. mîngîiat, flămînzind de drep-
Să nu împresurăm locul ca tate, s-au săturat, miluind,
smochinul cel neroditor, ci s-au miluit, curaţi făcîndu-se
la egumenii noştri privind cu inima, pe Dumnezeu, pe
chipul vieţii lor, să le urmăm cît este cu putinţă, L-au vă-
credinţa şi luptele, ca şi îm- zut, făcători de pace făcîndu-
preună cu dînşii să aflăm bu- se, dumnezeieştii puteri de
nătăţile cele veşnice. fii s-au învrednicit, gonindu-
Glasul al 3-lea:
se şi pedepsindu-se pentru
dreptate, de buna-credinţă în
Pe lira cea cu patru strune a ceruri acum se bucură şi se
părinţilor celor din munte să veselesc, şi cu osîrdie se roa-
o lăudăm, cea de către cuvi- gă Domnului să se miluiască
oşi şi ierarhi, mărturisitori şi sufletele noastre.
mucenici glăsuită, că porun-
cile pentru frica muncilor, ca Şi acum..., Al Născătoarei.

nişte robi le-au păzit, cu pof- Proorocul David, cel din-


ta făgăduinţelor, ca nişte pri- spre tine dumnezeiesc părin-
mitori de plată, fapta bună o te, cu dulce cîntare despre
au săvîrşit. Iar cu dragostea tine mai dinainte a glăsuit,
cea către Dumnezeu arzîndu- către Cel Ce a făcut ţie mă-
se ca nişte fii ai lui Dumne- riri: „Stătut-a împărăteasa
zeu, după dar au bineplăcut aproape, de-a dreapta Ta.” Că
şi acum în ceruri moştenitori pe tine, Maică, pricinuitoarea
ai lui Dumnezeu, şi împreună vieţii te-a arătat Dumnezeu,
moştenitori cu Hristos făcîn- Cel Ce fără de tată din tine
du-se, se roagă pentru sufle- a Se face om a binevoit, ca
tele noastre. iarăşi să zidească chipul Său
Slavă..., glasul al 4-lea:
cel stricat de patimi; şi oaia
cea rătăcită, pierdută prin
Cea de peste an pomenire munţi aflînd-o, pe umeri ri-
a părinţilor celor din Athos dicînd-o, la Tatăl să o aducă
ca nişte albine ale Athosului, şi, după voia Sa, cu Puterile
astăzi să-i fericim, ca cei ce, cereşti să o unească, Născă-
cu adevărat, întru toată feri- toare de Dumnezeu; şi lumea
cirea Domnului au intrat, că să o mîntuiască Hristos, Cel
sărăcind cu duhul, s-au îmbo- Ce are mare şi bogată milă.
 9 
LA STIHOAVNĂ Stih: Cîntaţi lui Dumnezeu cîntare
Stihirile glasul al 5-lea: nouă.

Podobie: Bucură-te, cămara..., Bucuraţi-vă, mulţimea cu-


Bucuraţi-vă, mulţimea cuvi- vioşilor Athosului, sfinte lo-
oşilor Athosului, oastea cereş- caşuri ale faptelor bune, lo-
tii Împărătese, că tot începu- cuinţe ale lucrării şi a pri-
tul întunericului şi groaznica virii împreună afierosiri a
stăpînire, prin dumnezeiescul smeritei cugetări, dugheană
ajutor aţi biruit, cei cu trupul a rugăciunii de-a pururea şi
morţi şi cu duhul vii, cei ce preadulce, ale lui Iisus în
pururea aţi vărsat lacrimi şi inimă cugetări, în vistierii
aţi stins cărbunii patimilor, preafrumoase ale bunătă-
cei ce pe sfînta lucrare dar au ţilor şi ale blîndeţilor, sori
primit-o, dar şi în inimi lumi- socotitori, izvoare ale nevo-
narea întunericului o au stră- inţei, comoară îndoită a dra-
lucit, pe Hristos rugaţi-L, pe gostei cea către Dumnezeu
Hristos îmblînziţi-L, să dea şi către aproapele. Pe Hris-
sufletelor noastre mare milă. tos rugaţi-L, pe Hristos îm-
Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru
blînziţi-L, să dea sufletelor
slavă şi se vor bucura întru aşternu- noastre mare milă.
turile lor.
Slavă..., glasul al 8-lea:
Bucuraţi-vă, mulţimea cu-
Cine va putea spune lup-
vioşilor Athosului, cei ce ca
tele voastre, fericiţilor pă-
nişte stele din munte aţi ră-
rinţi, sau cine, după vredni-
sărit şi toată lumea cu minu-
cie, va lăuda vitejiile ce aici
nile şi cu faptele celel bune
aţi făcut, cu păzirea gînduri-
dumnezeieşte o aţi luminat,
lor prin cea neîncetată rugă-
luminători prealuminaţi, cei
ciune, cu ostenelile cele ca o
ce, cu adevărat, pe acest loc,
mucenicie a cugetării de fap-
alt cer v-aţi arătat şi întune-
te bune, cu reaua pătimire a
cimea dracilor o aţi împuţi-
trupului, cu lupta cea asupra
nat, oameni cereşti şi îngeri
patimilor, cu stările cele de
pămînteşti, locaşuri sfinte
toată noaptea, cu neîncetata
ale Treimii, ale Tatălui, ale
curgere a lacrimilor cea în-
Fiului şi ale Sfîntului Duh, pe
tru ascuns, făcută cu smerita
Hristos rugaţi-L, pe Hristos
cugetare, cea asupra dracilor
îmblînziţi-L, să dea sufletelor
biruitoare, şirag al darurilor
noastre mare milă.
şi peste toate cu împotrivire
 10 
pînă la sînge şi moarte pen- noastre, roagă-te să ne mîn-
tru buna-credinţă, şi dreap- tuim noi toţi.
ta slăvire împotriva rău slă-
vitorilor. Pentru care, de la La binecuvîntarea pîinilor
Hristos, ca nişte biruitori în- T R O P A R U L glasul 1-îi:
cununîndu-vă, de-a pururea Pe cei din Athos Părinţi şi
pomeniţilor, rugaţi-vă ne- îngeri în trup, mărturisitori şi
încetat petru noi, cei ce cu cuvioşi, ierarhi şi mucenici, în
credinţă săvîrşim luminată laude şi cîntări să-i cinstim,
prăznuirea voastră. urmîndu-le faptelor celor bune
Şi acum..., ale lor şi a muntelui mulţimea
toată de călugări, cu un glas
Fecioară nenuntită, care pe
să strigăm: Slavă Celui Ce v-a
Dumnezeu în chip de negră-
încununat pe voi, slavă Celui
it L-ai zămislit cu trup, Maica
Ce v-a sfinţit, slavă Celui Ce,
Dumnezeului celui Preaînalt,
în primejdiile noastre, folosi-
rugăciunile robilor tăi pri-
tori v-au arătat! (de 2 ori).
meşte-le, ceea ce eşti cu to-
tul fără prihană, care tuturor Şi aceasta
dăruieşti curăţire de greşeli. Născătoare de Dumnezeu,
Primind acum rugăciunile Fecioară, bucură-te..., (o dată).

LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... se cîntă ţilor celor din Athos a răsărit,
troparul Învierii, de două ori, Slavă...,
a Părinţilor, Şi acum..., a Născătoarei
luminînd pe locuitorii mun-
(Octoih). telui şi încălzind inimile mo-
După catisma întîi, se cîntă sedealna nahilor către via lor, urmare
Învierii cea către Dumnezeu şi rîvnă
După catisma a doua, se cîntă sedeal- a credinţei (de 2 ori).
na cuvioşilor, glasul 1-îi: Precum găina îşi adună puii
Podobie: Mormîntul Tău, săi şi ca o maică îi acoperă,
Mîntuitorule...,
aşa acoperă-ne pe noi întru
Ca soarele de strălucit, ca tot lăudată, cei ce locuim în
soarele dimineţii cel curat, muntele tău, cu aripile tale de
aşa sfînta pomenire a părin- toate primejdiile şi ne adună

 11 
cu rugăciunile tale în cetatea tare greşelilor celor ce cu lu-
cea cerească. crul, cu cuvîntul şi cu gîndul
am păcătuit.
După polieleu,
Antifoanele Învierii
s e d e a l n a, glasul al 8-lea:
Evanghelia Învierii şi celelalte.
Podobie: Pe înţelepciunea şi
Cuvîntul...,
CANOANELE
Pe Dumnezeu iubindu-L din Din Octoih: canonul Învierii, a Crucii
tot sufletul, cei mai presus şi Învirii şi al Născătoarei şi al cuvioşi-
lor părinţi pe 6.
de fire părinţi ai Athosului
în lupte au petrecut mai înt- Canonul cuvioşilor părinţi, gl. al 8-lea.

îi, apoi, şi pe aproapele fier-


Cîntarea întîi
binte iubindu-l, au ridicat în
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în
munte feluri de locuri lavre căruţă...,
şi locaşuri sfinte, şi mulţi-
me împreună petrecători în- Dumnezeule a toate, dă-mi
tru acestea au adunat, şi pe darul cuvîntului celui ce te
Athos l-au locuit. Către ace- rog acum ca după hotărîre să
ia dar să strigăm: „Rugaţi pe laud cu cîntări pe cei ce în
Hristos Dumnezeu să ne ara- munte au strălucit, pe cuvio-
te plinitori dragostei pe noi, şii Athosului, după rînduială
cei ce cu dragoste cinstim şi nume, pe cei ce voinţa Ta
sfînta pomenire a voastră!” au săvîrşit.
(de 2 ori). Pe începătorul şi ctitorul
Fiul tău, Fecioară, Tată este sfintei mănăstiri Lavra, pe
tuturor creştinilor şi frate, marele Atanasie, cu cîntări îl
pentru aceasta, tu, Preacu- cinstesc ca pe unul Sfînt în-
rată, mătuşă acestora te-ai cepător, chip şi pildă a părin-
făcut şi preadulce Maică şi a ţilor din Athos, cel ce, cu ade-
noastră, a celor din Munte pă- vărat, a petrecut întru prive-
zitoare şi purtătoare de grijă gheri şi lucrări.
a căreia mai ales cu sorţi ai Preaslăvitul Agapie al Vato-
cîştigat de la Fiul tău, pentru pedului, după datorie, să se
aceasta, miluieşte-ne ca pe laude, că a auzit glasul Năs-
nepoţii şi fiii tăi, şi robii tăi, cătoarei de Dumnezeu şi,
Stăpînă, rugîndu-te Fiului tău robindu-se, a mîntuit casa
şi Dumnezeu să dăruiască ier- Domnului împreună cu fiii

 12 
săi ca un slobod din muncile pe atotbogoslovul, pe pecetea
cele veşnice. şi cunoştinţa cea dreaptă.
Pe Atanasie, finicul cel fru- Şi pe alt Grigorie a-l lăuda
mos al mănăstrii Esfigme- este cu dreptul, care în hota-
nului laud şi viaţa dumneze- rele lavrei luminat a sihăstrit
iescului Acachie celui nou al şi pe cel de un nume cu dîn-
Ivirului şi a cuvoisului Gavri- sul, dumnezeiescul Grigorie,
il, cel ce a scos din mare pe care mănăstirile înfrumuse-
făcătoarea de minuni icoană ţate singur a ridicat.
„Portăriţa”. Mănăstirea Filoteului a în-
Slavă..., florit pe cuviosul mucenic
Cum să nu cinstesc pe mi- Damian, ca pe un bine miro-
nunatul Ghenadie, cel ce, cu sitor şi pe Dometie, de Dum-
adevărat, a văzut izvorînd nezeu purtătorul părinte, pe
untdelemnul în Vatoped de la care astăzi pe toţi cu cîntări
Maica lui Dumnezeu şi cum să-i cinstim.
iarăşi voi tăcea pe purtătorul Pe Dionisie laud, pe prea-
de Dumnezeu Gheorghie, pe minunatul cuvios, pe ctitorul
ctitorul Ivirului?! mănăstirii lui Ioan Botezăto-
Şi acum...,
rul şi pe Dometie, prietenul
lui Dionisie, zic de darul du-
Cînd Dumnezeu a împăr- hului să se veselească.
ţit neamurile după rînduiala
Slavă...,
îngerilor Săi, atunci pe tine,
Fecioară, cunoscîndu-te a fi Pe alt Dionisie al Ivirului
Maica Lui, preacurată, ţie odraslă şi pe Damaschin al
ţi-a sortit acest munte mare Lavrei podoabă, acum să se
şi frumos, ca o moştenire fericească, că întreite cununi
aleasă. ale muceniciei a primit şi ale
Catavasie: Deschide-voi gura mea..., sihăstriei.
Şi acum...,
Cîntarea a 3-a
Irmos: Cel Ce ai întărit dintru început Tu ai făgăduit, Fecioară, a
cerurile..., bate război totdeauna cu cei
Pe marele cuvîntător de ce în munte ridică război de
Dumnezeu şi organ sfînt al către vrăjmaşii care ne luptă
Sfîntului Duh ai arătat, pe pe noi. Deci împlineşte, Stă-
Sfîntul Grigorie Palama îl laud, pînă, a ta făgăduinţă.
 13 
Condacul şi Icosul Învierii lor latineşti: pentru care, cu-
S e d e a l n a. gl. al 4-lea: nuna cea nevestejită a muce-
Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif... niciei a primit din mîna Dom-
nului.
Spăimîntatu-s-au iarăşi toa-
te cele cereşti de vitejia su- Împreună voi lăuda şi pe
fletelor şi de pătimirile voas- alt dumnezeiesc Eufimie, pe
tre cele peste fire, purtători- ctitorul mănăstirii Ivirului,
lor de semne părinţi, cum, cu care liturghisind într-o vre-
materia trupului fiind înfăşu- me lui Dumnezeu, s-a văzut
raţi, aţi biruit pe cei fără de de cei împreună cu dînsul,
trupuri vrăjmaşi, şi cu mulţu- stîlp mai frumos decît soare-
mită aţi cîntat Domnului cîn- le şi nu cuvîntăreţ cu cuvinte
tare de biruinţă: „Slavă Ţie, de aur, ci mulţime de minuni
Celui Ce ai împuternicit firea a lucrat.
cea omenească muritoare!” Cu vrednicie este a lăuda pe
(de 2 ori). Teodosie, pe egumenul mă-
năstirii Filoteului şi pe Teofan
Slavă..., Şi acum...,
pustnicul, pe dumnezeiasca
Înspăimîntează tot gîndul podoabă a mănăstirii Dohia-
multa Ta iubire de oameni, rului şi pe Teolipt al Filadelfi-
dumnezeiasca fiică, Maria. ei, înaltul cugetător al Sfintei
Care dintru început ai ară- Treimi, bunele mirosiri.
tat pentru aceasta, ca aici
Cum voi trece cu vederea pe
să pustnicească, în muntele
Teona, luminătorul mănăsti-
acesta frumos şi mare, care
rii Pantocratorului şi ierarh
din tot pămîntul l-ai ales şi
prealăudat al Tesalonicului,
l-ai însoţit, locuinţă a mona-
şi cum nu voi lăuda pe Teo-
hilor, mare fiind a ta pronie
fil, cel din aceeaşi mănăstire,
spre noi, pururea Fecioară.
care a izvorît dumnezeiesc
Cîntarea a 4-a mir mirositor mai mult decît
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne..., toate aromatele?!
Cu laude cinstesc pe Eufi- Slavă...,
mie, proiestosul Vatopedului, Să lăudăm pe cuviosul Ioan,
pe care, cu lanţul legîndu-l, ctitorul sfintei mănăstiri a Ivi-
l-au cufundat întru adînc ca rului, pe Eufimie, minunatul
cel ce a mustrat rătăcirea cea părinte, şi, pe lîngă aceştia,
cu adevărat a cugetărilor ce- iarăşi pe odraslele Ivirului, pe
 14 
Iacov, înaltul cugetător, şi pe nezeu şi împreună să laude
alt Iacov, pe vitejii lui Hris- iarăşi sfinţitul mucenic Con-
tos, cuvoişii nevoitori. stanţie, cel ce în lavră a pe-
Şi acum...,
trecut.
O, de multa purtare de gri- Bucură-te, întru Domnul şi
jă ce ai pentru muntele tău, tu, Cutlumuşule, că în hota-
Stăpînă, că tu ai zis bine să rele tale au înflorit cuviosul
fie celor ce vor pustnici în- preot al lui Hristos, Ciprian,
tr-însul, al tuturor dascăl şi noul-mucenic şi marele ne-
povăţuitoare, doctor şi hră- voitor, şi Cosma, iubitorul de
nitoare cu doctorie care vo- Dumnezeu, cel întocmai cu
ieşti şi cu hrana sufletului, şi Apostolii.
a trupului. Slavă...,

Precum maica de fii, aşa


Cîntarea a 5-a
se veseleşte mănăstirea Dio-
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...,
nisului de minunatul Cuvios
Pe Ioan cinstesc, odrasla cea Macarie, noul mucenic al lui
aleasă a Lavrei celei mari, pe Hristos şi de Leontie, cel ce
cîntăreţul şi prietenul Maicii cu proslăvire izvorăşte din
Domnului, pe cel cu glas de mormînt mir bine-mirositor.
înger şi împreună laud pe Ioa-
Şi acum...,
saf al mănăstirii Dionisiului,
pe viteazul lui Hristos, cuvios Cine nu se bucură auzind
nevoitor. sau cine nu se veseleşte de
făgăduinţele tale, că tu ai zis,
De cuviinţă este întru cîn-
fiică, că vei cere de la Fiul şi
tări a lăuda pe marele Calist,
Dumnezeul tău iertare greşe-
pe înţeleptul acela, pe orga-
lilor celor ce aici viaţă bună
nul darului cel de Dumnezeu
au săvîrşit.
insuflat, pe frumuseţea şi
dulceaţa mănăstirii Ivirului, Cîntarea a 6-a
pe minunatul întîiul păstor al Irmos: Curăţeşte-mă, Mîntuitorul
păstorilor. meu...,
Vlăstarul cel ales al mănăs- Pe creşterea cea sfîntă a La-
tirii Zografului, cu cîntări să vrei cu cîntări să o cinstim,
se cinstească cuviosul Cos- pe cel în trup fără de trup, pe
ma, care cu ochii săi a vă- purtătorul de Dumnezeu Ma-
zut pe Născătoarea de Dum- xim, pe cel ce cu dumneze-
 15 
iescul Duh, bogate daruri ale C O N D A C U L glasul al 4-lea:
proorociei a primit. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe
Cruce...
Pe dumnezeieştile odras-
le ale mănăstirii Vatopedului Pe părinţii cei ce au făcut
cinstesc, pe Neofit, slăvitul, muntele cer, petrecînd în el
că a auzit glasul Preacuratei viaţa îngerească şi s-au adu-
dumnezeieştii Fiice şi pe Ni- nat într-însul mulţimile de
codim, cel ce între cuvioşi a monahi, pe toţi să-i lăudăm
strălucit. strigînd către dînşii: „De toa-
Pe podoaba cea aleasă a tă nevoia şi îngrozirea să ne
mănăstirii Dionisiului, după slobozească pe noi mulţimea
datorie, să se laude, Nifon cuvioşilor, lauda Athosului!”
minunatul, cel ce a fost păs-
ICOS
torul Ţarigradului şi vîrf al
cuvioşilor. Cît este de bună unirea noas-
tră, de Dumnezeu înţelepţilor
Veseleşte-te, sfîntă mănăs-
părinţi, cît de dulce şi de fru-
tire a Dohiarului, ceea ce
moasă este această a noastră
eşti îmbogăţită cu slăvitul
obştească sărbătoare întru
ctitor, cu înţeleptul Neofit,
care toţi sfinţii s-au strălucit
cel ce a arătat tot felul de
întru acest munte, numiţii
fapte bune, ca un copac dul-
împreună şi cei nenumiţi, de
ce roditor.
obşte să fie lauda, precum şi
Slavă..., fraţii sînt după duh, primiţi
Bucură-te, schitul Careilor dar ca nişte mir ce se varsă
cu dumnezeiescul Duh, ceea pe capul lui Aaron şi se po-
ce şi tu ai înflorit pe Preaslă- goară pe barbă şi ca roua de
vitul Nectarie, băutura cea pe muntele Ermonului. Se cu-
dulce a toată fapta bună şi de vine dar, se cuvine ca pe cei
asemenea cu toţi cuvioşii. ce într-un loc au plăcut lui
Dumnezeu, toţi într-o zi să se
Şi acum...,
prăznuiască. Pentru aceea, şi
Cuvioşii muntelui, ca şi cu noi, pe aceşti din Athos pust-
nişte arme tari fiind îngrădiţi, nici şi cei împreună petrecă-
cu ajutorul tău, Născătoare de tori adunîndu-ne întru una,
Dumnezeu, toate legiunilie după datorie, pe voi vă feri-
drăceşti au surpat şi cununile cim; tinerii pe cei bătrîni, fiii
biruinţei au primit. pe părinţi, şi cei păcătoşi pe
 16 
sfinţi, într-un glas strigînd. iasca odraslă fiind a Cavsoca-
Iar acest loc pe care spre lo- liviei, cel ce îndoită cunună a
cuinţa voastră l-aţi ales, să-l primit de la Hristos.
mîntuiţi mai presus de toată Şi acum...,
vătămarea, mulţime a cuvio-
şilor, lauda Athosului. Stăpîna lumii, pururea Fe-
cioară, tu eşti vasul cel mai
Cîntarea a 7-a ales al muntelui acestuia,
Irmos: De pogorîrea lui Dumnezeu, Preacurată Stăpînă şi ajută-
focul..., toare care mîntuieşti de toa-
Unul din Sfinţii Athosului te srticăciunile şi supărarea.
s-a arătat Nifon, de Dumnezeu
Cîntarea a 8-a
purtătorul care, în hotarele
Irmos: De şapte ori cuptorul...,
Lavrei, viaţă ca a păsărilor a
petrecut şi darul proorociei Cel întîi liniştitor al Mun-
de la Dumnezeu a primit. telui să se cinstească, pentru
Nil, izvorîtorul de mir al La- cel ce a petrecut viaţă nema-
vrei şi Nicodim, floarea Cav- terialnică, cel ce în trup a bi-
socaliviei, noul mucenic al lui ruit pe cei fără de trupuri dia-
Hristos fiind, cu dulci cîntări, voli, cel ce gol toată viaţa şi-a
după vrednicie, să se laude. petrecut şi s-a învrednicit de
bogate daruri dumnezeieşti
Cum vom osebi din şirul cu- ale Sfîntului Duh, cu rugăciu-
vioşilor pe dumnezeiescul Ni- nile Preacuratei Fecioare.
chifor care, viaţă liniştită pe-
trecînd întru cele mai adînci Pe slăvitul Roman, pe liniş-
pustietăţi ale Muntelui, daru- tirea sihaştrilor şi noul mu-
rilor Duhului s-a învrednicit. cenic al lui Hristos cu cîntări
să-l cinstim, pe care, ca pe o
Pe ctitorul a două mănăstiri, floare, l-a odrăslit, cinstitul
a sfîntului Grigorie şi a Xiro- schit al Cavsocaliviei, cel ce
potamului, pe Pavel, podoaba este al Lavrei şi casnic ucenic
sihaştrilor, cel ce, la sfîrşitul a avut pe Acachie, cel tînăr cu
vieţii, a strălucit ca alt soare, anii şi bătrîn cu sihăstria.
cu cîntări să se mărească.
Pe Sava cel cinstit să-l lă-
Slavă..., udăm, pe dumnezeiescul ie-
Cîntare voi aduce lui Paho- rarh, care de la Hristos a luat
mie, viteazului noului muce- puterea facerii de minuni,
nic al lui Hristos, dumneze- care pe împărăţia sîrbilor, ca
 17 
un soare o a luminat, împre- Cîntarea a 9-a
ună cu Simion, tatăl lui după Irmos: Spăimîntatu-s-a de aceasta
trup, iar fiu după Duh, de la cerul...,
care a izvorît mir, ai mănăs- Bucură-te, Sfîntă mănăstire
tirii Hilandar, dumnezeieştii a Vatopedului, care cu doispre-
ctitori. zece cuvioşi mucenici te-ai îm-
Pe Simion, izvorîtorul de bogăţit, care bărbăteşte mus-
mir, pe sluga Fecioarei şi în- trînd toată reaua slăvire a rău
tru tot cinstitul părinte să-l cugetătorilor şi necredincioşi-
lăudăm, pe ctitorul mănăsti- lor latini s-au dat la moarte de
rii Petrei, cel ce pe munte în- spînzurătoare, pentru care în-
alt pentru steaua cerească ce doite cununi au primit.
a căzut şi-a luat de la Dumne- Veseleşte-te, Sfîntă mănăs-
zeu puterea facerii de minuni tire a Ivirului, că mulţimile ai
şi stăpînire asupra duhurilor adus la Iisus, de cuvioşi muce-
celor necurate. nici, din fiii tăi prin înecarea
Binecuvîntăm pe Tatăl..., apei, cînd bărbăteşte au mus-
Saltă şi iarăşi saltă toată cin- trat pe Împăratul Mihail şi pe
stita mănăstire a Dionisiului, Patriarhul Ioan Becul pentru
ceea ce ai odrăslit pe dumne- latinisire.
zeiescul Filotei, pe podoaba Veseleşte-te şi te bucură şi tu,
sihaştrilor, pe care Născătoa- mănăstire a Zografului, ceea ce
rea de Dumnezeu Maria din ai adus Domnului pe fiii tăi, do-
temniţă l-a scos şi din toate uăzeci şi şase la număr de dum-
supărările drăceşti l-a izbăvit nezeieşti cuvioşi mucenici, ca
şi al cărui sfînt cap s-a văzut o ardere de tot sfîntă ce prin
ca o stea luminată. foc s-a săvîrşit, care brăbăteşte
rătăcirea cugetătorilor de cele
Şi acum...,
latineşti a dănţuit.
Pe loc înalt şi scaun lumi-
Şi tu, Sfîntul Schit al Care-
nat, Stăpînă, te-a văzut şezînd
ii, pentru ce nu dănţuieşti şi
toată luminată şi împrejurul
să te bucuri că şi tu ai adus
tău stăteau nenumărate cete
pe fiii tăi la Hristos, viteji cu-
de călugări pe locuri înalte ale
vioşi mucenici prin tăierea
Athosului dinspre amiazăzi. Şi
capetelor cu sabia, ca nişte
împrejurul muntelui ca nişte
apărători ai slavei părinţilor
stîlpi de foc s-a văzut închipu-
şi defăimători ai latinisirii!
iţi cei ce acum se laudă.
 18 
Slavă..., este acest sfînt munte, ca
Primeşte pe Sfînta Trei- adunarea părinţilor pe care
me cinstită, Căreia muntele astăzi îi prăznuim, arătîndu-
Athosului Îţi aduce Ţie, ca se întru aceasta, sfinţii pen-
nişte pîrgă şi ca nişte tămîie tru lucrare, pecetluieşte pro-
aleasă, pe toţi cei ce s-au orocia ta, Fecioară.
sfinţit într-însul, întîiul şi pe
LA LAUDE
urmă, ştiuţi şi neştiuţi, şi, cu
rugăciunile acestora, de toată Stihirile Învierii 4 şi ale cuvioşilor 4.
stricăciunea îl păzeşte. Stihirile cuvioşilor, gl. 1-îi:

Şi acum..., Preaminunata adunare a pă-


Cîntări mulţumitoare toţi rinţilor celor din Athos, toţi
cei ce locuim în munte adu- aceşti din Athos cu laude să-i
cem ţie, Maicii lui Dumnezeu, cinstim, pe prietenii şi iubite-
că ne mîntuieşti pe noi puru- le slugi ale Fecioarei şi ale lui
rea din toate întîmplările şi Hristos, pe ai noştri folositori
ne hrăneşti, ne încălzeşti şi şi de-a pururea rugători către
porţi grijă pentru noi, dar ne Domnul.
rugăm ţie: şi dumnezeieştii Stînd cu trupurile pe mun-
împărăţii, după sfîrşit, ne în- tele Athosului, cuvioşilor pă-
vredniceşte. rinţi, tot gîndul l-aţi ridicat
la muntele cel de gînd şi veş-
L U M I N Î N D A Învierii
nici sfinţi. Şi, ca nişte îngeri
Slavă..., nematerialnici pe pămînt, cu
Podobie: Femei, auziţi..., adevărat, aţi vieţuit.
Bucură-te, munte numit cu Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru
sfinţenia, văzînd pe toţi cei slavă şi se vor bucura întru aşternu-
turile lor.
mai întîi ai tăi de Dumnezeu
purtători părinţi, astăzi adu- Din smerenia cea desăvîr-
naţi şi cinstindu-se cu vese- şită dumnezeieştii deosebiri,
litoare prăznuire, dimpreună a privirii şi a cunoştinţi, aţi
cu ai săi locuitori, această luat, părinţilor, de la Dumne-
adunare. zeu darul Duhului mai înainte
văzînd şi spunînd fără greşea-
Şi acum...,
lă cele ce vor să fie ca şi cum
Bucură-te, pururea Fecioa- ar fi de faţă.
ră, văzînd cele mai înainte de Stih: Cîntaţi Domnului cîntare nouă,
tine zise, împlineşte precum laudă în biserica cuvioşilor Lui.
 19 
De la Treimea cea mai presus imii, desfătări ale lui Dum-
de lumină acum, luminîndu- nezeu, lauda Athosului şi ale
vă de la Slava cea neapropia- lumii cinstite graiuri, rugaţi-
tă, purtătorilor de Dumnezeu vă Domnului să se mîntuias-
Părinţi şi, de dumnezeiasca că sufletele noastre.!”
veselie şi bucurie umplîndu- Şi acum...,
vă, slăviţilor, cu osîrdie, pen-
Prea Blagoslovită...,
tru noi rugaţi-vă să ne izbă-
vim din munci. Slavoslovia mare, troparul,
ecteniile şi otpustul
Slavă..., glasul al 8-lea:

Dansul cuvioşilor părinţi LA LITURGHIE


din felurite locuri năzuind
La Fericiri 4 ale Învierii – cîntarea a
şi muntele locuindu-l, cele 3-a şi 4 ale cuvioşilor – cîntarea a 6-a.
după fire le-au părăsit şi ce-
PROCHIMENUL, şi Apostolul Învierii
lor mai presus de fire daruri şi a cuvioşilor. Prochimenul cuvioşilor,
s-au învrednicit şi nouă ca- glasul al 4-lea: Se
vor lăuda cuvio-
lea pocăinţei, prin fapte şi şii întru slavă şi se vor bucura
prin cuvinte, ne-au arătat. în aşternuturile lor. Stih: Laude-
Pentru aceasta, după dato- le Domnului în gura lor şi săbii cu două
rie, pe dînşii cinstindu-i, să tăişuri în mîinile lor. Apostolul către
Galateni. V,22-VI,2. Evanghelia Învierii
strigăm: „O, mulţime a cuvi- şi a cuvioşilor. Evanghelia cuvioşilor de
oşilor sfîntă şi lui Dumnezeu la Mt: XI, 27-30.
plăcută, o, albini de Dumne-
zeu alese, care în crăpături CHINONICUL:

şi în peşteri ale muntelui ca Bucuraţi-vă drepţilor de


nişte ştiubeie de gînd mierea Domnul. Celor drepţi se cuvi-
cea mai dulce a liniştirii o ne laudă.
aţi înfăgurat, dulceaţă a Tre-