SLUJBA

TUTUROR CUVIOŞILOR PĂRINŢI

CARE ÎN SFÎNTUL MUNTE ATHOS
AU STRĂLUCIT CU SIHĂSTRIA
(Duminica a 2-a după Cincizecime)
 Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului
Nicodim
Episcop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineţ

 2 
 LA VECERNIA MICĂ
La Doamne, strigat-am..., stihirile pe
4 glasul al 2-lea:
Podobie: Cînd de pe lemn...
Cînd crucea Domnului pe
umerii voaştri aţi ridicat, pă-
rinţilor şi v-aţi dezbăract că-
tre staulul acesta al nevoin-
ţei, lepădîndu-vă de trup, de
lume şi de toate cele dintru
ea, aţi dezlegat toate meşte-
şugirile ţiitorului de lume,
atunci mulţimea diavolilor,
cu tînguire unii către alţii,
strigau: „Prietenilor, s-a stins
puterea noastră!”
Cînd sfintele suişuri, pre-
cum zice David, aţi sădit în
inimile voastre şi întocmai
cu îngerii aţi vieţuit, şi la
săvîrşirea cea încăpătoare
omenirii aţi ajuns, cuvioşi-
lor părinţi, atunci cetele în-
gerilor, bucurîndu-se, stri-
gau întru sineşi: „Cum cei
în trup fără de trupuri s-au
văzut?!”
Cînd aceste sfinte lavre şi
mănăstiri întru slava lui Dum-
nezeu aţi ridicat şi le-aţi lo-
cuit cu chipul nevoinţelor, şi
obşteşte purtătoare de grijă
mîntuirii sufletelor pe aces-
tea le-aţi arătat, cuvioşilor
părinţi, atunci cetăţile s-au
pustiit şi Athosul, cel ce era
 3 
întîi pustiu, cu mulţimea că-
lugărilor, cetate s-a făcut.
Cînd unii din locuitorii
muntelui rău au început a
cugeta cele latineşti şi cu su-
fleteasă iubire au împreună-
liturghisit, atunci voi, purtă-
torilor de Dumnezeu, rîvna
credinţei avînd, aţi lepădat
această unire, pentru care
multe feluri de pedepse şi de
morţi aţi răbdat, împodobin-
du-vă cu multe munci muce-
niceşti.
Slavă..., glasul 1-îi
Veniţi, toate stările călugă-
rilor, ca pe arma lui David,
cea cu multe nume numită,
pe fapta bună cea de mii de
ori lăudată, pe părinţii cei din
Athos să-i lăudăm, pe cuvioşii
şi ierarhii, pe cuvioşii muce-
nici şi sfinţiţii mucenici, şi pe
toţi împreună, pe cei numiţi
şi nenumiţi, fiindcă aceştia,
cu adevărat, cu lucrurile şi cu
cuvintele, şi cu multe chipuri
de nevoinţe, ca nişte daruri de
Dumnezeu, sfinţi s-au arătat,
şi muntelui acestuia i-au dat
numire de sfinţenie, ale căror
moaşte Dumnezeu cu minuni
şi cu bune mirosiri, şi cu mi-
ruri le-a slăvit. Şi acum, stînd
înaintea lui Hristos, Celui Ce
i-a slăvit, neîncetat se roagă
pentru noi, cei ce săvîrşim cu
dragoste luminată şi sfîntă
prăznuirea lor.
Şi acum...,
Feciorească prăznuire este
astăzi, fraţilor, să sălteze făp-
tura, să dănţuiască omeni-
rea, că ne-au chemat pe noi
vistieria cea nespurcată a fe-
cioriei, Sfînta Născătoare de
Dumnezeu, Raiul cel cuvîntă-
tor al celui de al doilea Adam,
locaşul împreunării a două
firi, sărbătoarea mîntuitoare
împăcării, cămara întru care
Cuvîntul cu adevărat trup Şi-
au logodit, norul cel cu ade-
vărat uşor care L-au purtat cu
trup pe Cel Ce este pe Heru-
vimi, pentru rugăciunile ei,
Hristoase Dumnezeule, mîn-
tuieşte sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Eufratului...,
Curăţindu-vă sufletul, pă-
rinţilor, cu faptă bună a Sfin-
tei Treimi, biserici ale Sfintei
Treimi celei mai presus de
Dumnezeu v-aţi arătat.
Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru sla-
vă şi se vor bucura în aşternuturile lor.
Chipuri ale faptelor celor
bune, ale nevoinţelor îndrep-
tători, cumpănă dreaptă a în-
 4 
frînării, tuturor părinţilor ce-
lor din Munte v-aţi cunoscut.
Stih: Cîntaţi Dumnezeului cîntare
nouă.
Mărturisim toţi darul vos-
tru, părinţilor, purtători de
Dumnezeu, că spre mîntuire
via o aţi povăţuit.
Slavă..., glasul al 5-lea:
O, fericită mulţime a părin-
ţilor celor din munte, cine,
după vrednicie, te va lăuda:
că voi următori fiind lui Ioan
Botezătorul, lui Pavel Tibeul
şi Antonie celui Mare, în pă-
mînt pustiu şi neumblat al
acestuia al Athosului, v-aţi
sălăşluit, aşteptînd pe Dum-
nezeu, Cel Ce v-a mîntuit şi,
de dumnezeiescul dar pornin-
du-vă, de multe ori muntele
sălăşluirii sfinţite l-aţi alcă-
tuit, şi mulţime de călugări,
în mîntuitoarele mănăstiri
aţi hrănit, dar şi acum pe noi,
turma voastră, de toată ne-
voia să ne izbăviţi, şi vă ru-
gaţi să se mîntuiasă sufletele
noastre.
Şi acum..., a Născătoarei.
Fericimu-te, de Dumnezeu
Născătoare Fecioară, şi te slă-
vim credincioşii după datorie,
şi pe tine, cetatea cea neclin-
tită, zidul cel nesurpat, folo-
sitoarea cea tare şi scăparea
sufletelor noastre.
 T R O P A R U L glasul 1-îi:
Pe cei din Athos Părinţi şi
îngeri în trup, mărturisitori
şi cuvioşi, ierarhi şi muce-
nici, în laude şi cîntări să-i
cinstim, urmîndu-le faptelor
celor bune ale lor şi a mun-
telui mulţimea toată de călu-
gări, cu un glas să strigăm:
„Slavă Celui Ce v-a încunu-
nat pe voi, slavă Celui Ce v-a
sfinţit, slavă Celui Ce, în pri-
mejdiile noastre, folositori
v-a arătat!”
LA VECERNIA
După obişnuitul psalm, se cîntă toată
catisma întîi.
La Doamne, strigat-am..., se pun
stihirile pe 10: 6 ale Învierii şi 4 ale
cuvioşilor glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...,
Adunarea monahilor şi cei
împreună petrecători, adu-
naţi-vă, şi luminată prăznui-
re să alcătuiţi, că iată pe toţi
ne-a chemat la prăznicul şi
bucuria cea duhovnicească,
cei ce aici s-au nevoit, toţi
cuvioşii părinţi, luîndu-ne
de faţă isprăvile lor, trudele
şi luptele care mai presus de
fire au petrecut.
Adunarea cuvioşilor cei ce
în munte au strălucit şi lumea
 5 
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.
Gavriil zicînd ţie, Fecioa-
ră: bucură-te, împreună cu
glasul s-a întrupat Stăpînul
tuturor întru tine, chivotul
cel sfînt, precum a zis drep-
tul david. Arătatu-te-ai mai
desfătată decît cerurile, ceea
ce ai purtat în braţe pe Făcă-
torul tău. Slavă Celui ce s-a
sălăşluit întru tine; slavă Ce-
lui ce a ieşit din tine; slavă
Celui ce ne-a mîntuit pe noi
prin naşterea ta.
MARE
toată o au luminat, mirositoa-
re grădini fiind ale Athosului,
crini frumoşi şi saduri dulci
roditoare, şi nevestejite, rîuri
de daruri scoţînd, adunarea
călugărilor, după datorie, să-i
fericim.
Cei în trup, fără de trupuri
şi oameni ai lui Dumnezeu cu
adevărat, care pe tot Athosul
l-au sfinţit, turnurile cele în-
focate ale Muntelui, care stau
împrejur cuvioşilor noştri pă-
rinţi care întru stările lor şi
în dumnezeiasca vedenie au
văzut pe cea Curată Maică a
lui Dumnezeu, cu poftă şi cu
dragoste, cu fiască cuviinţă,
să se laude.
 Pe cereştii locuitori să-i cin-
stim, pe care i-a odrăslit mun-
tele numit sfinţit, pe ierarhii
şi cuvioşii, pe mărturisitorii
şi mucenicii, împreună pe toţi
cei numiţi şi nenumiţi, pe cei
ce aici ca dintru cedru au se-
mănat în lume pricinuitoare
sufletelor noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Astăzi au strălucit mai mult
decît văzduhul cel cu multe
stele, nouă prăznuire a pă-
rinţilor celor din Athos, lu-
minînd cugetele iubitorilor
de prăznuire, veniţi dar, ai
muntelui monahi, şi cei îm-
preună petrecători, laudă cu
cîntări să le zicem: “Bucuraţi-
vă, cei ce în trupuri aţi biruit
pe cei fără de trupuri diavoli,
şi pe pămînt viaţă îngerilor o
aţi urmat. Bucuraţi-vă, cei ai
muntelui locuitori şi a toată
lumea preatari rugători. Bu-
curaţi-vă, cei, după Născătoa-
rea de Dumnezeu, ai noştri fo-
lositori şi în tot locul făcători
de bine şi ajutători, rugaţi-vă
Domnului să se mîntuiască
sufletele noastre.”
Şi acum...,
Cine nu te va ferici, Preasfîn-
tă Fecioară? Sau cine nu va
lăuda preacurată naşterea ta?
Că Fiul Unul-Născut, Cel Ce a
strălucit fără de ani din Tatăl,
 6 
Acelaşi din tine, Cea curată, a
ieşit în chip de negrăit întru-
pîndu-Se; din fire Dumnezeu
fiind, şi cu firea om făcîndu-
Se pentru noi, nu în două feţe
fiind despărţit, ci în două firi
fără amestecare fiind cunos-
cut. Pe Acela roagă-L, Curată,
cu totul fericită, să se milu-
iască sufletele noastre.
V O H O D: Lumină lină...
Prochimen: Domnul a împărăţit...
P A R E M I I L E:
Din proorocia lui Isaia, citire:
Aşa grăieşte Domnul: „Toate
limbile s-au adunat împreună
şi se vor aduna boierii dintru
ei, cine le va vesti acestea...
Neamurile toate laolaltă să
se adune şi să se strîngă po-
poarele! Care dintre ele ne-au
dat de ştire aceasta şi ne-au
făcut proorocii? Să-şi adune
martorii şi să dovedească, să
audă toţi şi să zică: „Adevă-
rat! Voi sânteţi martorii Mei,
zice Domnul, şi Sluga pe care
am ales-o, ca să ştiţi, să cre-
deţi şi să pricepeţi că Eu sînt:
înainte de Mine n-a fost Dum-
nezeu şi nici după Mine nu
va mai fi. Eu, Eu sînt Domnul
şi nu este izbăvitor afară de
Mine! Eu sînt Cel Ce am ves-
tit, Cel Ce am izbăvit şi Cel
Ce am prezis şi nu sînt stră-
in la voi. Voi sînteţi marto-
rii Mei, zice Domnul. Eu sînt
Dumnezeu din veşnicie şi de
aici încolo Eu sînt! Nimeni
nu poate să iasă de sub pu-
terea Mea şi ceea ce fac Eu,
cine poate strica?” Aşa zice
Domnul, Izbăvitorul vostru,
Sfîntul lui Israel: „Pentru voi
trimit prăpăd la Babilon, ca
să-i pun pe toţi pe fugă, pe
aceşti caldei, aşa de mîndri
pe corăbiile lor.”
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire:
Sufletele drepţilor sînt în
mîna lui Dumnezeu şi nu se
va atinge de ele munca. Pă-
rutu-s-a întru ochii celor ne-
pricepuţi a muri şi s-a socotit
pedepsire ieşirea lor, şi mer-
gerea de la noi sfărîmare, iar
ei sînt în pace. Că înaintea
feţei oamenilor, de vor lua şi
muncă, nădejdea lor este pli-
nă de nemurire. Şi puţin fiind
pedepsiţi, cu mari faceri de
bine se vor dărui, că Dumne-
zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a
aflat Sieşi vrednici. Ca aurul
în ulcea i-a lămurit pe ei şi
ca o jertfă de ardere întreagă
i-a primit. Şi în vremea cer-
cetării sale, vor străluci şi ca
scînteile prin paie vor fugi,
judeca-vor limbi şi vor stăpîni
popoare, şi va împărăţi întru
dînşii Domnul în veci. Cei ce
nădăjduiesc spre Dînsul vor
 7 
înţelege adevărul şi credin-
cioşii în dragoste vor petrece
cu Dînsul, că dar şi milă este
întru cuvioşii Lui şi cercetare
întru aleşii Lui.
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire:
Drepţii în veci vor fi vii şi
de la Domnul plata lor, şi
purtarea de grijă pentru dîn-
şii de la Cel Preaînalt. Pentru
aceasta, vor lua împărăţia
podoabei şi stema frumuseţii
din mîna Domnului, căci cu
dreapta Sa îi va acoperi pe ei
şi cu braţul Său îi va apăra.
Lua-va toată arma dragostea
Lui şi va întrarma făptura
spre izbînda vrăjmaşilor, îm-
brăca-se-va în ziua dreptăţii
şi-Şi va pune Lui coif judeca-
ta cea nefăţarnică. Lua-va pa-
văza nebiruită sfinţenie şi va
ascuţi cumplită mînie întru
sabie, şi va da război împre-
ună cu dînsul lumea asupra
celor fără de minte. Merge-
vor drept nimeritoare săge-
ţile fulgerilor şi, ca dintr-un
arc bine încordat al norilor,
la ţintă vor lovi, şi, din mîna
cea aruncătoare de pietre pli-
ne, se vor arunca grindine.
Întări-se-va asupra lor apa
mării şi rîurile îi vor îneca
de năprasnă. Sta-va împotri-
va lor duhul puterii şi ca un
vifor va vîntura pe ei, şi va
pustii tot pămîntul fărăde-
legii, şi răutatea va răsturna
scaunele puternicilor. Auziţi
dar, împăraţi şi înţelegeţi, în-
văţaţi-vă, judecătorilor mar-
ginilor pămîntului. Ascultaţi,
cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei
ce vă trufiţi întru popoarele
neamurilor. Că de la Domnul
s-a dat vouă stăpînirea şi pu-
terea de la cel Preaînalt.
LA LITIE
Stihira hramului şi stihirile cuvioşilor,
glasul 1-îi:
Bucură-te întru Domnul,
Athosul cel cu nume sfînt al
Născătoarei de Dumnezeu,
raiul cel frumos şi gînditor,
că iată, la poalele tale, au în-
florit crinii binemirositori
şi bine înfloriţi, şi în cîmpii
şi văi copaci bine înfrunziţi,
cereşti numiţi, ne-au odrăs-
lit roduri fără de moarte, du-
hovniceşte scoţînd de toţi
cuvioşii tăi sfinţiţi şi aceas-
tă adunare, pusă acum spre
laudă, te-a sfinţit, pentru
aceasta, pe cei întru tine mo-
nahi şi împreună petrecători,
adunîndu-i cu bucurie, prăz-
nuieşte şi, cu mulţumită,
Stăpînei şi purtătoarei tale
de grijă strigă: „Mărescu-te
pe tine, Născătoare de Dum-
nezeu, ceea ce m-ai mărit pe
mine şi ai arătat pe fiii mei,
 8 
părinţi cereşti, cu ale cărei
rugăciuni, pe aceştia din via-
ţă păzindu-i, cere de la Fiul
Tău mare milă!”
Cuvioşilor părinţi, cei ce din
tinereţile voastre, în muntele
acesta, aţi săvîrşit nevoinţe-
le şi luptele, crucea Domnu-
lui pe umerii voştri ridicînd,
prin aceasta, vouă lumea s-a
răstignit şi voi – lumii, că
simţitori de ea despărţin-
du-vă, gînditori ei aţi murit.
Deci îndoit cunoscînd lucra-
rea crucii, îndoite şi suişuri-
le către Dînsul aţi făcut, prin
lucrare şi vedere, ajungînd la
săvîrşirea încăperii oameni-
lor. Şi acum, în ceruri slăvin-
du-vă cu Hristos, precum şi
împreună aţi pătimit, rugaţi-
vă neîncetat pentru sufletele
noastre.
Glasul al 2-lea:
A cui este această nouă şi
luminată prăznuire, ce sînt
aceste nouă glăsuitoare cîn-
tări ce se cîntă în biserică,
care cu datorie de la toţi cu-
vioşii părinţi ai muntelui as-
tăzi se prăznuieşte, că aceş-
tia, pe acest nelocuit loc, mă-
năstiri şi feluri de case sfinte
locuite le-au făcut şi învăţă-
turile lor, ca nişte părinţi iu-
bitori de fii, nouă moştenire
ni le-au dat; să păzim dar,
fraţilor, ca nişte fii iubitori
de părinţi, părintească mă-
năstire nescăpată din mîini.
Să nu împresurăm locul ca
smochinul cel neroditor, ci
la egumenii noştri privind
chipul vieţii lor, să le urmăm
credinţa şi luptele, ca şi îm-
preună cu dînşii să aflăm bu-
nătăţile cele veşnice.
Glasul al 3-lea:
Pe lira cea cu patru strune a
părinţilor celor din munte să
o lăudăm, cea de către cuvi-
oşi şi ierarhi, mărturisitori şi
mucenici glăsuită, că porun-
cile pentru frica muncilor, ca
nişte robi le-au păzit, cu pof-
ta făgăduinţelor, ca nişte pri-
mitori de plată, fapta bună o
au săvîrşit. Iar cu dragostea
cea către Dumnezeu arzîndu-
se ca nişte fii ai lui Dumne-
zeu, după dar au bineplăcut
şi acum în ceruri moştenitori
ai lui Dumnezeu, şi împreună
moştenitori cu Hristos făcîn-
du-se, se roagă pentru sufle-
tele noastre.
Slavă..., glasul al 4-lea:
Cea de peste an pomenire
a părinţilor celor din Athos
ca nişte albine ale Athosului,
astăzi să-i fericim, ca cei ce,
cu adevărat, întru toată feri-
cirea Domnului au intrat, că
sărăcind cu duhul, s-au îmbo-
 9 
găţit, blînzi fiind, pămîntul
l-au moştenit, plîngînd, s-au
mîngîiat, flămînzind de drep-
tate, s-au săturat, miluind,
s-au miluit, curaţi făcîndu-se
cu inima, pe Dumnezeu, pe
cît este cu putinţă, L-au vă-
zut, făcători de pace făcîndu-
se, dumnezeieştii puteri de
fii s-au învrednicit, gonindu-
se şi pedepsindu-se pentru
dreptate, de buna-credinţă în
ceruri acum se bucură şi se
veselesc, şi cu osîrdie se roa-
gă Domnului să se miluiască
sufletele noastre.
Şi acum..., Al Născătoarei.
Proorocul David, cel din-
spre tine dumnezeiesc părin-
te, cu dulce cîntare despre
tine mai dinainte a glăsuit,
către Cel Ce a făcut ţie mă-
riri: „Stătut-a împărăteasa
aproape, de-a dreapta Ta.” Că
pe tine, Maică, pricinuitoarea
vieţii te-a arătat Dumnezeu,
Cel Ce fără de tată din tine
a Se face om a binevoit, ca
iarăşi să zidească chipul Său
cel stricat de patimi; şi oaia
cea rătăcită, pierdută prin
munţi aflînd-o, pe umeri ri-
dicînd-o, la Tatăl să o aducă
şi, după voia Sa, cu Puterile
cereşti să o unească, Născă-
toare de Dumnezeu; şi lumea
să o mîntuiască Hristos, Cel
Ce are mare şi bogată milă.
 LA STIHOAVNĂ
Stihirile glasul al 5-lea:
Podobie: Bucură-te, cămara...,
Bucuraţi-vă, mulţimea cuvi-
oşilor Athosului, oastea cereş-
tii Împărătese, că tot începu-
tul întunericului şi groaznica
stăpînire, prin dumnezeiescul
ajutor aţi biruit, cei cu trupul
morţi şi cu duhul vii, cei ce
pururea aţi vărsat lacrimi şi
aţi stins cărbunii patimilor,
cei ce pe sfînta lucrare dar au
primit-o, dar şi în inimi lumi-
narea întunericului o au stră-
lucit, pe Hristos rugaţi-L, pe
Hristos îmblînziţi-L, să dea
sufletelor noastre mare milă.
Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru
slavă şi se vor bucura întru aşternu-
turile lor.
Bucuraţi-vă, mulţimea cu-
vioşilor Athosului, cei ce ca
nişte stele din munte aţi ră-
sărit şi toată lumea cu minu-
nile şi cu faptele celel bune
dumnezeieşte o aţi luminat,
luminători prealuminaţi, cei
ce, cu adevărat, pe acest loc,
alt cer v-aţi arătat şi întune-
cimea dracilor o aţi împuţi-
nat, oameni cereşti şi îngeri
pămînteşti, locaşuri sfinte
ale Treimii, ale Tatălui, ale
Fiului şi ale Sfîntului Duh, pe
Hristos rugaţi-L, pe Hristos
îmblînziţi-L, să dea sufletelor
noastre mare milă.
 10 
Stih: Cîntaţi lui Dumnezeu cîntare
nouă.
Bucuraţi-vă, mulţimea cu-
vioşilor Athosului, sfinte lo-
caşuri ale faptelor bune, lo-
cuinţe ale lucrării şi a pri-
virii împreună afierosiri a
smeritei cugetări, dugheană
a rugăciunii de-a pururea şi
preadulce, ale lui Iisus în
inimă cugetări, în vistierii
preafrumoase ale bunătă-
ţilor şi ale blîndeţilor, sori
socotitori, izvoare ale nevo-
inţei, comoară îndoită a dra-
gostei cea către Dumnezeu
şi către aproapele. Pe Hris-
tos rugaţi-L, pe Hristos îm-
blînziţi-L, să dea sufletelor
noastre mare milă.
Slavă..., glasul al 8-lea:
Cine va putea spune lup-
tele voastre, fericiţilor pă-
rinţi, sau cine, după vredni-
cie, va lăuda vitejiile ce aici
aţi făcut, cu păzirea gînduri-
lor prin cea neîncetată rugă-
ciune, cu ostenelile cele ca o
mucenicie a cugetării de fap-
te bune, cu reaua pătimire a
trupului, cu lupta cea asupra
patimilor, cu stările cele de
toată noaptea, cu neîncetata
curgere a lacrimilor cea în-
tru ascuns, făcută cu smerita
cugetare, cea asupra dracilor
biruitoare, şirag al darurilor
şi peste toate cu împotrivire
pînă la sînge şi moarte pen-
tru buna-credinţă, şi dreap-
ta slăvire împotriva rău slă-
vitorilor. Pentru care, de la
Hristos, ca nişte biruitori în-
cununîndu-vă, de-a pururea
pomeniţilor, rugaţi-vă ne-
încetat petru noi, cei ce cu
credinţă săvîrşim luminată
prăznuirea voastră.
Şi acum...,
Fecioară nenuntită, care pe
Dumnezeu în chip de negră-
it L-ai zămislit cu trup, Maica
Dumnezeului celui Preaînalt,
rugăciunile robilor tăi pri-
meşte-le, ceea ce eşti cu to-
tul fără prihană, care tuturor
dăruieşti curăţire de greşeli.
Primind acum rugăciunile
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... se cîntă
troparul Învierii, de două ori, Slavă...,
a Părinţilor, Şi acum..., a Născătoarei
(Octoih).
După catisma întîi, se cîntă sedealna
Învierii
După catisma a doua, se cîntă sedeal-
na cuvioşilor, glasul 1-îi:
Podobie: Mormîntul Tău,
Mîntuitorule...,
Ca soarele de strălucit, ca
soarele dimineţii cel curat,
aşa sfînta pomenire a părin-
 11 
noastre, roagă-te să ne mîn-
tuim noi toţi.
La binecuvîntarea pîinilor
T R O P A R U L glasul 1-îi:
Pe cei din Athos Părinţi şi
îngeri în trup, mărturisitori şi
cuvioşi, ierarhi şi mucenici, în
laude şi cîntări să-i cinstim,
urmîndu-le faptelor celor bune
ale lor şi a muntelui mulţimea
toată de călugări, cu un glas
să strigăm: Slavă Celui Ce v-a
încununat pe voi, slavă Celui
Ce v-a sfinţit, slavă Celui Ce,
în primejdiile noastre, folosi-
tori v-au arătat! (de 2 ori).
Şi aceasta
Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, bucură-te..., (o dată).
ţilor celor din Athos a răsărit,
luminînd pe locuitorii mun-
telui şi încălzind inimile mo-
nahilor către via lor, urmare
cea către Dumnezeu şi rîvnă
a credinţei (de 2 ori).
Precum găina îşi adună puii
săi şi ca o maică îi acoperă,
aşa acoperă-ne pe noi întru
tot lăudată, cei ce locuim în
muntele tău, cu aripile tale de
toate primejdiile şi ne adună
cu rugăciunile tale în cetatea
cea cerească.
După polieleu,
s e d e a l n a, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe înţelepciunea şi
Cuvîntul...,
Pe Dumnezeu iubindu-L din
tot sufletul, cei mai presus
de fire părinţi ai Athosului
în lupte au petrecut mai înt-
îi, apoi, şi pe aproapele fier-
binte iubindu-l, au ridicat în
munte feluri de locuri lavre
şi locaşuri sfinte, şi mulţi-
me împreună petrecători în-
tru acestea au adunat, şi pe
Athos l-au locuit. Către ace-
ia dar să strigăm: „Rugaţi pe
Hristos Dumnezeu să ne ara-
te plinitori dragostei pe noi,
cei ce cu dragoste cinstim
sfînta pomenire a voastră!”
(de 2 ori).
Fiul tău, Fecioară, Tată este
tuturor creştinilor şi frate,
pentru aceasta, tu, Preacu-
rată, mătuşă acestora te-ai
făcut şi preadulce Maică şi a
noastră, a celor din Munte pă-
zitoare şi purtătoare de grijă
a căreia mai ales cu sorţi ai
cîştigat de la Fiul tău, pentru
aceasta, miluieşte-ne ca pe
nepoţii şi fiii tăi, şi robii tăi,
Stăpînă, rugîndu-te Fiului tău
şi Dumnezeu să dăruiască ier-
 12 
tare greşelilor celor ce cu lu-
crul, cu cuvîntul şi cu gîndul
am păcătuit.
Antifoanele Învierii
Evanghelia Învierii şi celelalte.
CANOANELE
Din Octoih: canonul Învierii, a Crucii
şi Învirii şi al Născătoarei şi al cuvioşi-
lor părinţi pe 6.
Canonul cuvioşilor părinţi, gl. al 8-lea.
Cîntarea întîi
Irmos: Pe Faraon cel ce se purta în
căruţă...,
Dumnezeule a toate, dă-mi
darul cuvîntului celui ce te
rog acum ca după hotărîre să
laud cu cîntări pe cei ce în
munte au strălucit, pe cuvio-
şii Athosului, după rînduială
şi nume, pe cei ce voinţa Ta
au săvîrşit.
Pe începătorul şi ctitorul
sfintei mănăstiri Lavra, pe
marele Atanasie, cu cîntări îl
cinstesc ca pe unul Sfînt în-
cepător, chip şi pildă a părin-
ţilor din Athos, cel ce, cu ade-
vărat, a petrecut întru prive-
gheri şi lucrări.
Preaslăvitul Agapie al Vato-
pedului, după datorie, să se
laude, că a auzit glasul Năs-
cătoarei de Dumnezeu şi,
robindu-se, a mîntuit casa
Domnului împreună cu fiii
săi ca un slobod din muncile
cele veşnice.
Pe Atanasie, finicul cel fru-
mos al mănăstrii Esfigme-
nului laud şi viaţa dumneze-
iescului Acachie celui nou al
Ivirului şi a cuvoisului Gavri-
il, cel ce a scos din mare pe
făcătoarea de minuni icoană
„Portăriţa”.
Slavă...,
Cum să nu cinstesc pe mi-
nunatul Ghenadie, cel ce, cu
adevărat, a văzut izvorînd
untdelemnul în Vatoped de la
Maica lui Dumnezeu şi cum
iarăşi voi tăcea pe purtătorul
de Dumnezeu Gheorghie, pe
ctitorul Ivirului?!
Şi acum...,
Cînd Dumnezeu a împăr-
ţit neamurile după rînduiala
îngerilor Săi, atunci pe tine,
Fecioară, cunoscîndu-te a fi
Maica Lui, preacurată, ţie
ţi-a sortit acest munte mare
şi frumos, ca o moştenire
aleasă.
Catavasie: Deschide-voi gura mea...,
Cîntarea a 3-a
Irmos: Cel Ce ai întărit dintru început
cerurile...,
Pe marele cuvîntător de
Dumnezeu şi organ sfînt al
Sfîntului Duh ai arătat, pe
Sfîntul Grigorie Palama îl laud,
 13 
pe atotbogoslovul, pe pecetea
şi cunoştinţa cea dreaptă.
Şi pe alt Grigorie a-l lăuda
este cu dreptul, care în hota-
rele lavrei luminat a sihăstrit
şi pe cel de un nume cu dîn-
sul, dumnezeiescul Grigorie,
care mănăstirile înfrumuse-
ţate singur a ridicat.
Mănăstirea Filoteului a în-
florit pe cuviosul mucenic
Damian, ca pe un bine miro-
sitor şi pe Dometie, de Dum-
nezeu purtătorul părinte, pe
care astăzi pe toţi cu cîntări
să-i cinstim.
Pe Dionisie laud, pe prea-
minunatul cuvios, pe ctitorul
mănăstirii lui Ioan Botezăto-
rul şi pe Dometie, prietenul
lui Dionisie, zic de darul du-
hului să se veselească.
Slavă...,
Pe alt Dionisie al Ivirului
odraslă şi pe Damaschin al
Lavrei podoabă, acum să se
fericească, că întreite cununi
ale muceniciei a primit şi ale
sihăstriei.
Şi acum...,
Tu ai făgăduit, Fecioară, a
bate război totdeauna cu cei
ce în munte ridică război de
către vrăjmaşii care ne luptă
pe noi. Deci împlineşte, Stă-
pînă, a ta făgăduinţă.
 Condacul şi Icosul Învierii
S e d e a l n a. gl. al 4-lea:
Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...
Spăimîntatu-s-au iarăşi toa-
te cele cereşti de vitejia su-
fletelor şi de pătimirile voas-
tre cele peste fire, purtători-
lor de semne părinţi, cum, cu
materia trupului fiind înfăşu-
raţi, aţi biruit pe cei fără de
trupuri vrăjmaşi, şi cu mulţu-
mită aţi cîntat Domnului cîn-
tare de biruinţă: „Slavă Ţie,
Celui Ce ai împuternicit firea
cea omenească muritoare!”
(de 2 ori).
Slavă..., Şi acum...,
Înspăimîntează tot gîndul
multa Ta iubire de oameni,
dumnezeiasca fiică, Maria.
Care dintru început ai ară-
tat pentru aceasta, ca aici
să pustnicească, în muntele
acesta frumos şi mare, care
din tot pămîntul l-ai ales şi
l-ai însoţit, locuinţă a mona-
hilor, mare fiind a ta pronie
spre noi, pururea Fecioară.
Cîntarea a 4-a
Irmos: Tu eşti tăria mea, Doamne...,
Cu laude cinstesc pe Eufi-
mie, proiestosul Vatopedului,
pe care, cu lanţul legîndu-l,
l-au cufundat întru adînc ca
cel ce a mustrat rătăcirea cea
cu adevărat a cugetărilor ce-
 14 
lor latineşti: pentru care, cu-
nuna cea nevestejită a muce-
niciei a primit din mîna Dom-
nului.
Împreună voi lăuda şi pe
alt dumnezeiesc Eufimie, pe
ctitorul mănăstirii Ivirului,
care liturghisind într-o vre-
me lui Dumnezeu, s-a văzut
de cei împreună cu dînsul,
stîlp mai frumos decît soare-
le şi nu cuvîntăreţ cu cuvinte
de aur, ci mulţime de minuni
a lucrat.
Cu vrednicie este a lăuda pe
Teodosie, pe egumenul mă-
năstirii Filoteului şi pe Teofan
pustnicul, pe dumnezeiasca
podoabă a mănăstirii Dohia-
rului şi pe Teolipt al Filadelfi-
ei, înaltul cugetător al Sfintei
Treimi, bunele mirosiri.
Cum voi trece cu vederea pe
Teona, luminătorul mănăsti-
rii Pantocratorului şi ierarh
prealăudat al Tesalonicului,
şi cum nu voi lăuda pe Teo-
fil, cel din aceeaşi mănăstire,
care a izvorît dumnezeiesc
mir mirositor mai mult decît
toate aromatele?!
Slavă...,
Să lăudăm pe cuviosul Ioan,
ctitorul sfintei mănăstiri a Ivi-
rului, pe Eufimie, minunatul
părinte, şi, pe lîngă aceştia,
iarăşi pe odraslele Ivirului, pe
Iacov, înaltul cugetător, şi pe
alt Iacov, pe vitejii lui Hris-
tos, cuvoişii nevoitori.
Şi acum...,
O, de multa purtare de gri-
jă ce ai pentru muntele tău,
Stăpînă, că tu ai zis bine să
fie celor ce vor pustnici în-
tr-însul, al tuturor dascăl şi
povăţuitoare, doctor şi hră-
nitoare cu doctorie care vo-
ieşti şi cu hrana sufletului, şi
a trupului.
Cîntarea a 5-a
Irmos: Pentru ce m-ai lepădat...,
Pe Ioan cinstesc, odrasla cea
aleasă a Lavrei celei mari, pe
cîntăreţul şi prietenul Maicii
Domnului, pe cel cu glas de
înger şi împreună laud pe Ioa-
saf al mănăstirii Dionisiului,
pe viteazul lui Hristos, cuvios
nevoitor.
De cuviinţă este întru cîn-
tări a lăuda pe marele Calist,
pe înţeleptul acela, pe orga-
nul darului cel de Dumnezeu
insuflat, pe frumuseţea şi
dulceaţa mănăstirii Ivirului,
pe minunatul întîiul păstor al
păstorilor.
Vlăstarul cel ales al mănăs-
tirii Zografului, cu cîntări să
se cinstească cuviosul Cos-
ma, care cu ochii săi a vă-
zut pe Născătoarea de Dum-
 15 
nezeu şi împreună să laude
iarăşi sfinţitul mucenic Con-
stanţie, cel ce în lavră a pe-
trecut.
Bucură-te, întru Domnul şi
tu, Cutlumuşule, că în hota-
rele tale au înflorit cuviosul
preot al lui Hristos, Ciprian,
noul-mucenic şi marele ne-
voitor, şi Cosma, iubitorul de
Dumnezeu, cel întocmai cu
Apostolii.
Slavă...,
Precum maica de fii, aşa
se veseleşte mănăstirea Dio-
nisului de minunatul Cuvios
Macarie, noul mucenic al lui
Hristos şi de Leontie, cel ce
cu proslăvire izvorăşte din
mormînt mir bine-mirositor.
Şi acum...,
Cine nu se bucură auzind
sau cine nu se veseleşte de
făgăduinţele tale, că tu ai zis,
fiică, că vei cere de la Fiul şi
Dumnezeul tău iertare greşe-
lilor celor ce aici viaţă bună
au săvîrşit.
Cîntarea a 6-a
Irmos: Curăţeşte-mă, Mîntuitorul
meu...,
Pe creşterea cea sfîntă a La-
vrei cu cîntări să o cinstim,
pe cel în trup fără de trup, pe
purtătorul de Dumnezeu Ma-
xim, pe cel ce cu dumneze-
iescul Duh, bogate daruri ale
proorociei a primit.
Pe dumnezeieştile odras-
le ale mănăstirii Vatopedului
cinstesc, pe Neofit, slăvitul,
că a auzit glasul Preacuratei
dumnezeieştii Fiice şi pe Ni-
codim, cel ce între cuvioşi a
strălucit.
Pe podoaba cea aleasă a
mănăstirii Dionisiului, după
datorie, să se laude, Nifon
minunatul, cel ce a fost păs-
torul Ţarigradului şi vîrf al
cuvioşilor.
Veseleşte-te, sfîntă mănăs-
tire a Dohiarului, ceea ce
eşti îmbogăţită cu slăvitul
ctitor, cu înţeleptul Neofit,
cel ce a arătat tot felul de
fapte bune, ca un copac dul-
ce roditor.
Slavă...,
Bucură-te, schitul Careilor
cu dumnezeiescul Duh, ceea
ce şi tu ai înflorit pe Preaslă-
vitul Nectarie, băutura cea
dulce a toată fapta bună şi de
asemenea cu toţi cuvioşii.
Şi acum...,
Cuvioşii muntelui, ca şi cu
nişte arme tari fiind îngrădiţi,
cu ajutorul tău, Născătoare de
Dumnezeu, toate legiunilie
drăceşti au surpat şi cununile
biruinţei au primit.
 16 
C O N D A C U L glasul al 4-lea:
Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat pe
Cruce...
Pe părinţii cei ce au făcut
muntele cer, petrecînd în el
viaţa îngerească şi s-au adu-
nat într-însul mulţimile de
monahi, pe toţi să-i lăudăm
strigînd către dînşii: „De toa-
tă nevoia şi îngrozirea să ne
slobozească pe noi mulţimea
cuvioşilor, lauda Athosului!”
ICOS
Cît este de bună unirea noas-
tră, de Dumnezeu înţelepţilor
părinţi, cît de dulce şi de fru-
moasă este această a noastră
obştească sărbătoare întru
care toţi sfinţii s-au strălucit
întru acest munte, numiţii
împreună şi cei nenumiţi, de
obşte să fie lauda, precum şi
fraţii sînt după duh, primiţi
dar ca nişte mir ce se varsă
pe capul lui Aaron şi se po-
goară pe barbă şi ca roua de
pe muntele Ermonului. Se cu-
vine dar, se cuvine ca pe cei
ce într-un loc au plăcut lui
Dumnezeu, toţi într-o zi să se
prăznuiască. Pentru aceea, şi
noi, pe aceşti din Athos pust-
nici şi cei împreună petrecă-
tori adunîndu-ne întru una,
după datorie, pe voi vă feri-
cim; tinerii pe cei bătrîni, fiii
pe părinţi, şi cei păcătoşi pe
sfinţi, într-un glas strigînd.
Iar acest loc pe care spre lo-
cuinţa voastră l-aţi ales, să-l
mîntuiţi mai presus de toată
vătămarea, mulţime a cuvio-
şilor, lauda Athosului.
Cîntarea a 7-a
Irmos: De pogorîrea lui Dumnezeu,
focul...,
Unul din Sfinţii Athosului
s-a arătat Nifon, de Dumnezeu
purtătorul care, în hotarele
Lavrei, viaţă ca a păsărilor a
petrecut şi darul proorociei
de la Dumnezeu a primit.
Nil, izvorîtorul de mir al La-
vrei şi Nicodim, floarea Cav-
socaliviei, noul mucenic al lui
Hristos fiind, cu dulci cîntări,
după vrednicie, să se laude.
Cum vom osebi din şirul cu-
vioşilor pe dumnezeiescul Ni-
chifor care, viaţă liniştită pe-
trecînd întru cele mai adînci
pustietăţi ale Muntelui, daru-
rilor Duhului s-a învrednicit.
Pe ctitorul a două mănăstiri,
a sfîntului Grigorie şi a Xiro-
potamului, pe Pavel, podoaba
sihaştrilor, cel ce, la sfîrşitul
vieţii, a strălucit ca alt soare,
cu cîntări să se mărească.
Slavă...,
Cîntare voi aduce lui Paho-
mie, viteazului noului muce-
nic al lui Hristos, dumneze-
 17 
iasca odraslă fiind a Cavsoca-
liviei, cel ce îndoită cunună a
primit de la Hristos.
Şi acum...,
Stăpîna lumii, pururea Fe-
cioară, tu eşti vasul cel mai
ales al muntelui acestuia,
Preacurată Stăpînă şi ajută-
toare care mîntuieşti de toa-
te srticăciunile şi supărarea.
Cîntarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul...,
Cel întîi liniştitor al Mun-
telui să se cinstească, pentru
cel ce a petrecut viaţă nema-
terialnică, cel ce în trup a bi-
ruit pe cei fără de trupuri dia-
voli, cel ce gol toată viaţa şi-a
petrecut şi s-a învrednicit de
bogate daruri dumnezeieşti
ale Sfîntului Duh, cu rugăciu-
nile Preacuratei Fecioare.
Pe slăvitul Roman, pe liniş-
tirea sihaştrilor şi noul mu-
cenic al lui Hristos cu cîntări
să-l cinstim, pe care, ca pe o
floare, l-a odrăslit, cinstitul
schit al Cavsocaliviei, cel ce
este al Lavrei şi casnic ucenic
a avut pe Acachie, cel tînăr cu
anii şi bătrîn cu sihăstria.
Pe Sava cel cinstit să-l lă-
udăm, pe dumnezeiescul ie-
rarh, care de la Hristos a luat
puterea facerii de minuni,
care pe împărăţia sîrbilor, ca
un soare o a luminat, împre-
ună cu Simion, tatăl lui după
trup, iar fiu după Duh, de la
care a izvorît mir, ai mănăs-
tirii Hilandar, dumnezeieştii
ctitori.
Pe Simion, izvorîtorul de
mir, pe sluga Fecioarei şi în-
tru tot cinstitul părinte să-l
lăudăm, pe ctitorul mănăsti-
rii Petrei, cel ce pe munte în-
alt pentru steaua cerească ce
a căzut şi-a luat de la Dumne-
zeu puterea facerii de minuni
şi stăpînire asupra duhurilor
celor necurate.
Binecuvîntăm pe Tatăl...,
Saltă şi iarăşi saltă toată cin-
stita mănăstire a Dionisiului,
ceea ce ai odrăslit pe dumne-
zeiescul Filotei, pe podoaba
sihaştrilor, pe care Născătoa-
rea de Dumnezeu Maria din
temniţă l-a scos şi din toate
supărările drăceşti l-a izbăvit
şi al cărui sfînt cap s-a văzut
ca o stea luminată.
Şi acum...,
Pe loc înalt şi scaun lumi-
nat, Stăpînă, te-a văzut şezînd
toată luminată şi împrejurul
tău stăteau nenumărate cete
de călugări pe locuri înalte ale
Athosului dinspre amiazăzi. Şi
împrejurul muntelui ca nişte
stîlpi de foc s-a văzut închipu-
iţi cei ce acum se laudă.
 18 
Cîntarea a 9-a
Irmos: Spăimîntatu-s-a de aceasta
cerul...,
Bucură-te, Sfîntă mănăstire
a Vatopedului, care cu doispre-
zece cuvioşi mucenici te-ai îm-
bogăţit, care bărbăteşte mus-
trînd toată reaua slăvire a rău
cugetătorilor şi necredincioşi-
lor latini s-au dat la moarte de
spînzurătoare, pentru care în-
doite cununi au primit.
Veseleşte-te, Sfîntă mănăs-
tire a Ivirului, că mulţimile ai
adus la Iisus, de cuvioşi muce-
nici, din fiii tăi prin înecarea
apei, cînd bărbăteşte au mus-
trat pe Împăratul Mihail şi pe
Patriarhul Ioan Becul pentru
latinisire.
Veseleşte-te şi te bucură şi tu,
mănăstire a Zografului, ceea ce
ai adus Domnului pe fiii tăi, do-
uăzeci şi şase la număr de dum-
nezeieşti cuvioşi mucenici, ca
o ardere de tot sfîntă ce prin
foc s-a săvîrşit, care brăbăteşte
rătăcirea cugetătorilor de cele
latineşti a dănţuit.
Şi tu, Sfîntul Schit al Care-
ii, pentru ce nu dănţuieşti şi
să te bucuri că şi tu ai adus
pe fiii tăi la Hristos, viteji cu-
vioşi mucenici prin tăierea
capetelor cu sabia, ca nişte
apărători ai slavei părinţilor
şi defăimători ai latinisirii!
 Slavă...,
Primeşte pe Sfînta Trei-
me cinstită, Căreia muntele
Athosului Îţi aduce Ţie, ca
nişte pîrgă şi ca nişte tămîie
aleasă, pe toţi cei ce s-au
sfinţit într-însul, întîiul şi pe
urmă, ştiuţi şi neştiuţi, şi, cu
rugăciunile acestora, de toată
stricăciunea îl păzeşte.
Şi acum...,
Cîntări mulţumitoare toţi
cei ce locuim în munte adu-
cem ţie, Maicii lui Dumnezeu,
că ne mîntuieşti pe noi puru-
rea din toate întîmplările şi
ne hrăneşti, ne încălzeşti şi
porţi grijă pentru noi, dar ne
rugăm ţie: şi dumnezeieştii
împărăţii, după sfîrşit, ne în-
vredniceşte.
L U M I N Î N D A Învierii
Slavă...,
Podobie: Femei, auziţi...,
Bucură-te, munte numit cu
sfinţenia, văzînd pe toţi cei
mai întîi ai tăi de Dumnezeu
purtători părinţi, astăzi adu-
naţi şi cinstindu-se cu vese-
litoare prăznuire, dimpreună
cu ai săi locuitori, această
adunare.
Şi acum...,
Bucură-te, pururea Fecioa-
ră, văzînd cele mai înainte de
tine zise, împlineşte precum
 19 
este acest sfînt munte, ca
adunarea părinţilor pe care
astăzi îi prăznuim, arătîndu-
se întru aceasta, sfinţii pen-
tru lucrare, pecetluieşte pro-
orocia ta, Fecioară.
LA LAUDE
Stihirile Învierii 4 şi ale cuvioşilor 4.
Stihirile cuvioşilor, gl. 1-îi:
Preaminunata adunare a pă-
rinţilor celor din Athos, toţi
aceşti din Athos cu laude să-i
cinstim, pe prietenii şi iubite-
le slugi ale Fecioarei şi ale lui
Hristos, pe ai noştri folositori
şi de-a pururea rugători către
Domnul.
Stînd cu trupurile pe mun-
tele Athosului, cuvioşilor pă-
rinţi, tot gîndul l-aţi ridicat
la muntele cel de gînd şi veş-
nici sfinţi. Şi, ca nişte îngeri
nematerialnici pe pămînt, cu
adevărat, aţi vieţuit.
Stih: Lăuda-se-vor cuvioşii întru
slavă şi se vor bucura întru aşternu-
turile lor.
Din smerenia cea desăvîr-
şită dumnezeieştii deosebiri,
a privirii şi a cunoştinţi, aţi
luat, părinţilor, de la Dumne-
zeu darul Duhului mai înainte
văzînd şi spunînd fără greşea-
lă cele ce vor să fie ca şi cum
ar fi de faţă.
Stih: Cîntaţi Domnului cîntare nouă,
laudă în biserica cuvioşilor Lui.
 De la Treimea cea mai presus
de lumină acum, luminîndu-
vă de la Slava cea neapropia-
tă, purtătorilor de Dumnezeu
Părinţi şi, de dumnezeiasca
veselie şi bucurie umplîndu-
vă, slăviţilor, cu osîrdie, pen-
tru noi rugaţi-vă să ne izbă-
vim din munci.
Slavă..., glasul al 8-lea:
Dansul cuvioşilor părinţi
din felurite locuri năzuind
şi muntele locuindu-l, cele
după fire le-au părăsit şi ce-
lor mai presus de fire daruri
s-au învrednicit şi nouă ca-
lea pocăinţei, prin fapte şi
prin cuvinte, ne-au arătat.
Pentru aceasta, după dato-
rie, pe dînşii cinstindu-i, să
strigăm: „O, mulţime a cuvi-
oşilor sfîntă şi lui Dumnezeu
plăcută, o, albini de Dumne-
zeu alese, care în crăpături
şi în peşteri ale muntelui ca
nişte ştiubeie de gînd mierea
cea mai dulce a liniştirii o
aţi înfăgurat, dulceaţă a Tre-
imii, desfătări ale lui Dum-
nezeu, lauda Athosului şi ale
lumii cinstite graiuri, rugaţi-
vă Domnului să se mîntuias-
că sufletele noastre.!”
Şi acum...,
Prea Blagoslovită...,
Slavoslovia mare, troparul,
ecteniile şi otpustul
LA LITURGHIE
La Fericiri 4 ale Învierii – cîntarea a
3-a şi 4 ale cuvioşilor – cîntarea a 6-a.
PROCHIMENUL, şi Apostolul Învierii
şi a cuvioşilor. Prochimenul cuvioşilor,
glasul al 4-lea: Se
vor lăuda cuvio-
şii întru slavă şi se vor bucura
în aşternuturile lor. Stih: Laude-
le Domnului în gura lor şi săbii cu două
tăişuri în mîinile lor. Apostolul către
Galateni. V,22-VI,2. Evanghelia Învierii
şi a cuvioşilor. Evanghelia cuvioşilor de
la Mt: XI, 27-30.
CHINONICUL:
Bucuraţi-vă drepţilor de
Domnul. Celor drepţi se cuvi-
ne laudă.