SLUJBA ICOANEI

MAICII DOMNULUI DIN TIHVIN

(ТИХВИНСКАЯ)
(26 iunie/9 iulie)


Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului
Nicodim
Episcop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineţ

 2 
 LA VECERNIA
La Doamne, strigat-am...,
stihirile glasul 1-îi.
Podobie: Ceea ce eşti bucuria...
Puterile cereşti se bucu-
ră de preaslăvitele faceri de
bine ale Maicii lui Dumnezeu
şi cheamă pe pămînteni la
duhovnicească veselie, mîn-
tuire pe aceasta arătînd-o şi
ţării noastre tare îngrădire şi
apărare. (de 2 ori)
O, preaslăvită arătarea ta,
Născătoare de Dumnezeu, de
care umilit fiind norodul îm-
preună şi bucurat, ca pe vis-
tieria minunilor pracuratului
tău chip sărutîndu-l, cu darul
lui Dumnezeu să lumineze
credincioşilor şi din nevoi să
izbăvească pe cei ce cu dra-
goste aleargă.
Astăzi credincioşii cu
preaslăvitele cete îngereşti
să ne veselim duhovniceşte,
luminat prăznuind preastră-
lucita prăznuirea Maicii lui
Dumnezeu, pentru că Preacu-
ratul ei chip, ca un izvor pu-
rurea curgător, s-a arătat, da-
ruri de vindecări nepizmuit
lumii pururea izvorînd.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea:
Minunea cea străină şi ne-
spusă a arătării chipului tău,
Stăpînă, spăimîntează cele
 3 
MICĂ
mai presus de lume şi înfri-
coşează cele pămînteşti şi lu-
minează cu darul cel purtător
de lumină al Celui născut din
tine, Hristos Dumnezeul nos-
tru şi al tău, Căruia roagă-te,
Preacurată, ca întru dumne-
zeiescul praznic să ne dăru-
iască nouă luminare şi mare
milă.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Eufratului...
O, prea fără prihană Fe-
cioară, ce mulţumiri vom
aduce ţie, că luminată arăta-
re a preacuratei tale icoane şi
a Pruncului celui născut din
tine a întărit inimile credin-
cioşilor.
Stih: Ascultă, fiică şi vezi, şi pleacă
urechea ta, şi uită poporul tău şi casa
părintelui tău.
O, Preasfîntă Doamnă Stă-
pînă, nu ne uita pe noi, robii
tăi, care cu credinţă, ne în-
chinăm făcătoarei de minuni
icoanei tale şi cu bună cucer-
nicie îţi cîntăm, şi ne izbăveş-
te, Doamnă, de toate nevoile
şi răutăţile.
Stih: Pomeni-voi numele tău întru
tot neamul şi neamul.
O, Preasfîntă, milostiveş-
te-te la rugăciunea noastră,
pentru că a ta şi a Fiului tău,
moştenire sîntem, mîntuieş-
te pe toţi şi miluieşte, ca toţi
neîncetat să te mărim.
Slavă..., Şi acum...,
Liman liniştit lăcaşul tău,
mireasa lui Dumnezeu, s-a ară-
tat tuturor celor ce cu credinţă
aleargă avînd întu sine preacu-
rata icoana ta, dînd tuturor cu
îmbelşugare darul tău.
LA VECERNIA MARE
După obişnuitul psalm, se cîntă: Fericit
bărbatul..., starea întîi.
La Doamne, strigat-am...,
se pun stihirile pe 8, glasul al 2-lea:
Podobie: Cu ce cununi de laudă...,
Cu ce gură curată vom fe-
rici pe Născătoarea de Dum-
nezeu, cea mai cinstită decît
Heruvimii şi mai sfîntă decît
Serafimii, şi mai slăvită decît
îngerii şi toţi sfinţii pe scau-
nul Împăratului cel neclintit,
casă în care S-a sălăşluit cel
Preaînalt, mîntuirea lumii,
dumnezeiasca sfinţenie, care
dăruieşte credincioşilor întru
dumnezeiască prăznuirea ei,
mare şi bogată milă.
Ce cîntări duhovniceşti
vom aduce ţie acum, preacu-
rată, pentru că, cu minunata
călătorie a icoanei tale, par-
tea cea de sub soare o ai sfin-
ţit şi pe înfricoşata arătarea
ei toată ţara noastră o ai spăi-
mîntat şi, cu strălucita veni-
 4 
re a ei, locul cel pustiit şi ne-
umblat l-ai luminat, unde şi
acum petrece dumnezeiasca
icoana ta şi, cu preaputernică
folosinţă a ta, dăruieşti lumii
mare milă.
Ce glasuri umilite ţi-au
adus atunci, Născătoare de
Dumnezeu, privitorii purtă-
toarei de lumină icoanei tale,
care sta minunată în văzduh
şi cu strălucite raze luminat,
norodul cel blagocestiv, care,
tînguindu-se, se ruga cu plîn-
gere, strigînd: „Vino la noi,
Împărăteasă, pogoară-te,
Stăpînă, trimite-ne îndurări-
le tale cele iubitoare de oa-
meni, cercetează-ne dintru
înălţime, luminează-ne în-
tunericul cu strălucită veni-
rea ta şi pururea fii cu noi în
veac, ceea ce dai lumii mare
şi bogată milă!”
Ce-ţi vom aduce ţie, Prea-
sfîntă Fecioară, pentru mul-
tă bunătatea ta şi iubirea de
oameni şi preaslăvit prin văz-
duh ai trimis pămîntului nos-
tru dumnezeiasca ta dăruire,
mult minunata icoană dum-
nezeiască, pruncă preacurată,
din care, cu dumnezeiescul
dar, prin minunile ce izvo-
răsc, din nevoi ne izbăvim, cu
îndestulare, vindecare sufle-
telor şi trupurilor primim ne-
încetat, scoţînd mare milă.
 Podobie: Bucură-te, cămara cea cu
bun..., glasul al 5-lea:
Bucură-te, nădejdea
noastră, Preacurată Născă-
toare de Dumnezeu, bucură-
te, ceea ce ai primit bucuria
prin înger, bucură-te, ceea
ce ai născut raza Tatălui. Bu-
cură-te, binecuvîntată, Prea-
sfîntă Fecioară, una preală-
udată; bucură-te, creştinilor
în nevoi grabnică ajutătoare
şi caldă apărătoare; bucură-
te, lauda pravoslaviei prea-
înaltă şi slavă preaînălţată
care ai născut pe Născătorul
cel Bun, Cel Ce ne-a căutat
pe noi, cei rătăciţi şi pe cei
cu păcatele robiţi şi legaţi,
ne-a dezlegat, Cel Ce dă lu-
mii mare milă.
Bucură-te, Preasfîntă Fe-
cioară, mijlocitoarea mîntu-
irii noastre, că tu ai izvorît
bucuria tuturor şi blagoslove-
nia, născînd fără sămînţă cu
trup pe Izvorul bunătăţilor,
pe Cel mai frumos cu podoaba
decît toţi fiii oamenilor, pe Ii-
sus, Izbăvitorul a toată lumea
şi cu preacuratele tale mîini
L-ai purtat. Pe Acela şi acum
Preacuratul Iubitorul de oa-
meni şi strălucitul chipul Lui
Îl vedem cu tine venind la noi
spre vindecarea neputinţelor
trupeşti şi mîntuirea suflete-
lor noastre.
 5 
Bucură-te astăzi, de Hris-
tos iubitorule pămînt bine-
cuvîntat, că slava Domnului
peste tine a răsărit preaslă-
vită arătare a icoanei Maicii
lui Dumnezeu, purtătoare de
lumină către tine vine minu-
nat prin văzduh toată dumne-
zeiasca pronie. Saltă acum şi
veseleşte-te, mare cetate a lui
Dumnezeu, că ai primit în ho-
tarele stăpînirii tale dumne-
zeiasca lumină strălucind de
sus, vărsînd darul minunilor,
împodobeşte şi luminat prăz-
nuieşte, preacinstite loca-
şule al Maicii lui Dumnezeu,
că a strălucit frumuseţea ta
preafrumos, căci ai în sine-ţi
Vistieria cea mare a toată lu-
mea, minunată icoana Stăpî-
nei care, preaslăvit, prin aer a
venit dăruind tuturor credin-
cioşilor mare milă.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 6-lea:
Astăzi se bucură mulţi-
mea credincioşilor, arătîndu-
se dumnezeiasca ta icoană,
Stăpînă, la văzduh ca un soa-
re mult luminos ce cu lumi-
nă mare străluceşte, razele
milostivirii pretutindeni slo-
bozeşte şi pe toţi credincio-
şii luminează. Astăzi îngerii
dănţuiesc şi îţi slujesc, şi,
cinstindu-te pe tine, din loc
în loc, nevăzută icoana ta au
adus-o, Maica lui Dumnezeu,
pînă ce au pus-o la locul cel
de Dumnezeu ales cu vredni-
ce slavoslovii, noi însă, tina,
ce-ţi vom aduce şi venirii tale,
care bună laudă îţi vom face,
nu ne pricepem, ci, numai
spăimîntîndu-ne, mărim mi-
lostivirea ta care ai arătat-o
asupra noastră, însă, o, Prea-
sfîntă, roagă-te neîncetat Fiu-
lui tău şi Dumnezeului nostru
să dăruiască poporului nostru
drept-credincios biruinţă asu-
pra vrăjmaşilor, lumii pace şi
sufletelor noastre mare milă.
V O H O D: Lumină lină...
P R O C H I M E N U L zilei
PAREMIILE
De la Facere, citire:
(XXVIII, 10-17)
Iar Iacov, ieşind din Beer-
Şeba, s-a dus la Haran. Ajun-
gînd însă la un loc, a rămas să
doarmă acolo, căci asfinţise
soarele. Şi, luînd una din pie-
trele locului aceluia şi punîn-
du-şi-o căpătîi, s-a culcat în
locul acela. Şi a visat că era
o scară, sprijinită pe pămînt,
iar cu vîrful atingea cerul, iar
îngerii lui Dumnezeul se suiau
şi se pogorau pe ea. Apoi S-a
arătat Domnul în capul scă-
rii şi i-a zis: „Eu sînt Domnul
Dumnezeul lui Avraam, tatăl
tău şi Dumnezeul lui Isaac.
Nu te teme! Pămîntul pe care
dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşi-
 6 
lor tăi. Urmaşii tăi vor fi mul-
ţi ca pulberea pămîntului şi
tu te vei întinde la apus şi la
răsărit, la miazănoapte şi la
miazăzi, şi se vor binecuvîn-
ta întru tine şi întru urmaşii
tăi toate neamurile pămîntu-
lui. Iată, Eu sînt cu tine şi te
voi păzi în orice cale vei mer-
ge, te voi întoarce în pămîn-
tul acesta, şi nu te voi lăsa
pînă nu voi împlini toate cîte
ţi-am spus”. Iar cînd s-a deş-
teptat din somnul său, Iacov
a zis: „Domnul este cu adevă-
rat în locul acesta şi eu n-am
ştiut!” Şi, spăimîntîndu-se Ia-
cov, a zis: „Cît de înfricoşă-
tor este locul acesta! Aceasta
nu e alta fără numai casa lui
Dumnezeu, aceasta e poarta
cerului!”
De la Ieşire citire,
(III, 1-5)
Moise păştea oile lui Ietro,
socrul său, preotul din Madi-
am. Şi au adus oile sub pus-
tie, şi au intrat în muntele
lui Dumnezeu Horiv. Şi s-au
arătat lui îngerul Domnului
în pară de foc din rug, şi au
căzut, că rugul arde cu foc, şi
rugul nu se mistuia. Şi au zis
Moise: “Mergînd mai aproa-
pe, voi vedea această vedere
mare, ce este că rugul nu se
mistuieşte.” Iară dacă a văzut
Domnul că se apropie să vadă,
l-a strigat pe el Domnul din
rug zicînd: “Moise, Moise!”
Iară el a zis: “Ce este, Doam-
ne?” şi Domnul a zis: “Nu te
apropia aici, dezleagă încălţă-
mintea din picioarele tale, că
locul în care stai tu, pămînt
sfînt este.”
De la Ieşire citire,
(XIII, 18-22)
Şi au abătut Dumnezeu pe
norod de la calea cea din pus-
tie, către Marea Roşie. Iară fiii
lui Israil, al cincilea neam, au
ieşit din pămîntul Egiptului.
Şi a luat Moise oasele lui Io-
sif cu sine; căci cu jurămînt a
jurat Iosif pe fiii lui Israil, zi-
cînd: “Cu cercetare va cerce-
ta pe voi Domnul, ci să luaţi
împreună cu voi oasele mele
de aici”. Şi, purcezînd fiii lui
Israil din Socrod, au tăbărît în
Odom, lîngă pustie. Şi Dum-
nezeu îi povăţuia pe ei ziua
cu stîlp de nor, arătîndu-le lor
calea, iar noaptea - cu stîlp de
foc, ca să le lumineze lor. Şi
n-au lipsit stîlpul de nor ziua
şi stîlpul de foc noaptea, îna-
inte a tot norodul.
LA LITIE
Stihirile glasul al 3-lea:
Veniţi, toţi iubitorilor de
prăznuire, minunata arătare
a icoanei Maicii lui Dumnezeu
să o fericim, căci preaslăvit
 7 
şi cu dumnezeiască cuviin-
ţă strălucind Sfînta ei arăta-
re, lumea s-a luminat. Pentru
aceea, cu gurile şi numele, cu
laude şi cîntări duhovniceşti,
această sfîntă zi, cu toţi cei
ce aleargă, să o prăznuiască
luminat.
Glasul al 8-lea:
Cea întîi icoană a ta scri-
să de binevestitorul Evanghe-
liei celei de taină şi la tine,
Împărăteasă, adusă ca să o
primeşti şi să o faci puterni-
că a mîntui pe cei ce te cin-
stesc, te-ai bucurat ca ceea
ce eşti milostivă şi pricinui-
toarea mîntuirii noastre. Ca
şi cum ar avea icoana gură şi
glas, ca şi cînd ai zămislit pe
Dumnezeu în pîntece, cîntare
i-ai cîntat: „Că iată de acum
mă vor ferici toate neamuri-
le”. Aşa şi la aceasta căutînd,
ai zis cu stăpînire: „Cu icoa-
na aceasta să fie darul meu şi
puterea” şi noi, cu adevărat
crezînd că aşa ai zis, Doam-
nă, şi prin icoana aceasta cu
noi eşti. Cu credinţă stîndu-i
înainte, ne închinăm ţie, noi
robii tăi, cercetează-ne cu în-
durările tale cele de Maică.
Cine, după vrednicie,
poate a mărturisi adîncul cel
preamare al minunilor tale,
preacurată, milostiva ta cer-
cetare de sus primind pus-
tiul, icoana ta cea preami-
nunată, atunci, dar pe tine,
Stăpînă, cu ierarhul Nicolae
luminat strălucind în pustie,
te-au văzut vorbind bărbatul
cel blagocestiv, care, nerăb-
dînd a vedea negrăită stră-
lucirea ta, cu faţa la pămînt
a căzut, nicidecum putînd
a privi, pînă cînd arhiereul
acela minunat l-a ridicat şi
de frica aceea, cu iubirea de
oameni, l-a întărit pe el. Iar
tu, preacurată, cu milostivi-
rile tale, pe acela luminîn-
du-l, la întemeierea crucii
bunăvoinţa ta a săvîrşi i-ai
poruncit, spre folosul mîn-
tuirii credincioşilor.
Glasul al 4-lea
Să pice norii dulceaţă şi
tot pămîntul să se bucure cu
bucurie de nespusa ta milos-
tivire, Preacurată, că minu-
ne este Stăpînă a vedea în-
fricoşată, căci pustia cea mai
înainte cu totul neroditoare,
bineîncuviinţată şi cea de ni-
meni umblată, şi ştiută acum
prin cercetarea ta, Maica lui
Dumnezeu, loc preaslăvit şi
locaş, ca o cetate preafrumos
se arată şi biserică preastrălu-
cită şi întru ea, dumnezeias-
ca comoară, minunata icoana
ta se arată. Deci la ea, noi, cu
bunăcuviinţă şi cu sîrguinţă
închinîndu-ne, cu bucurie şi
 8 
cu frică, o sărutăm pe ea. Cu
frică pentru păcat, căci ne-
vrednici sîntem, iar cu bucu-
rie, pentru milostivire, care
dăruieşti nouă, robilor tăi, ca
o milostivă.
Stăpînă Preabună, puter-
nică apărătoare lumii, întă-
reşte asupra vrăjmaşilor pe
împăratul cel ce te slăveş-
te, precum oarecînd pe blîn-
dul David asupra protivnici-
lor. Şi precum de demult ai
mîntuit cetatea împărăteas-
că din năvălirile celor de alt
neam, aşa şi acum mîntuieş-
te ţara noastră din năvăliri-
le potrivnicilor şi o apără de
toate asupririle vrăjmaşilor,
că tu, mireasă dumnezeias-
că, tuturor credincioşilor cu
Dumnezeu eşti apărare şi
mîntuire.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 5-lea:
Astăzi ţara noastră cu pu-
terile cele de sus se veseleş-
te, de sus îmbogăţindu-se cu
icoana Maicii lui Dumnezeu
şi pe turma cea iubitoare de
Hristos o cheamă cîntînd:
„Veniţi, credincioşilor, lumi-
naţi-vă întru strălucită sărbă-
toare a Născătoarei de Dum-
nezeu, veniţi, iubitorilor de
praznic, veseliţi-vă întru mi-
nunatul, obştescul praznic al
Stăpînei tuturor, veniţi şi ve-
deţi dumnezeiască vistierie,
tuturor dînd darul minunilor
cu îndestulare”. Deci, ce vom
răsplăti Domnului pentru
această iubire de oameni ce a
arătat nouă, preacuratul său
chip şi a celeia ce L-a născut
ca un dar ceresc trimiţîndu-L
nouă, pe credincioşi luminîn-
du-i, cei ce s-au îndulcit de
milostivirea Lui cu bucurie,
glasuri de mulţumire Lui să-i
înălţăm, şi celeia ce L-a năs-
cut pe Dînsul cu veselie să
cîntăm: „Slavă, Stăpînă, Ce-
lui Ce S-a întrupat din tine,
Hristos, Dumnezeul nostru,
de la Care ne-am învrednicit
de aşa dar!”
LA STIHOAVNĂ
Stihira glasul al 2-lea:
Podobie: Cînd de pe lemn...,
Cînd a văzut rugul arzînd
şi nemistuindu-se care în-
chipuie dumnezeiescul foc
a toată lumea în pîntece-
le tău, preacurată Fecioară,
atunci, de frică cuprinzîndu-
se, de taină s-a spăimîntat.
Şi acum noroadele tale, Stă-
pînă, văzînd preacuratul tău
chip, cu bunăvoinţă a Celui
Ce S-a întrupat din tine, din
focul cel materialnic, cu ne-
materialnică, dumnezeiască
putere, nemistuit, şi cu darul
mai mult decît soarele strălu-
cind, şi inimile credincioşilor
 9 
strălucind, cu bucurie Fiului
tău au strigat grăind: „Slavă
milostivirii tale, Iubitorule de
oameni!”
Stih: Pomeni-voi numele tău întru
tot neamul şi neamul.
Cînd cu spaimă, Stăpînă,
şi cutremur, au acoperit pie-
trele bisericii tale pe zidari,
atunci noroadele, rănindu-se
de scîrbă, aşteptau ca aceia
să fie morţi, însă, o, minune
preaslăvită, că precum de de-
mult, Cuvîntul lui Dumnezeu
şi Dumnezeul tuturor, Cel Ce
a voit a Se întrupa din tine,
prealăudată, pe Iona în pîn-
tecele chitului, l-a păzit ne-
vătămat, aşa şi acum, cu apă-
rarea ta cea minunată, după
trei zile, pe cei împresuraţi
de pietre, vii şi nevătămaţi
i-ai păzit, şi pe toţi cu bucu-
rie i-ai învăţat a cînta: „Sla-
vă preamultei îndurării Lui,
celei iubitoare de oameni, cu
care preaproslăvit pe tine,
ceea ce fără de sămînţă L-ai
născut!”
Stih: Ascultă, fiică şi vezi, şi pleacă
urechea ta, şi uită poporul tău, şi casa
părintelui tău.
Cînd după multa jale, cea
cu daruri dăruită, norodul
dorea a da ţărînii pe zidarii
aceia ce se aflau sub pietre
vreme de trei zile, atunci Fiul
tău şi Dumnezeu, binevoind
mai mult a proslăvi purta-
rea ta de grijă pentru sfîntul
locaş, vii şi nevătămaţi s-au
aflat prin păzirea ta. Pentru
care, de veselie umplîndu-se,
te-au slăvit împreună cu dîn-
şii, preamilostivă Stăpînă,
şi pe Cel Născut din tine cu
bucurie strigînd: „Slavă în-
durărilor Tale, Iubitorule de
oameni!”
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea:
Veniţi, toţi credincioşii,
să alergăm la biserica Maicii
lui Dumnezeu, căci străluceş-
te întru dînsa preacinstita
icoana ei, ca o lumină a bu-
nei-credinţe, toate soboarele
cele iubitoare de praznic, cu
darul lui Dumnezeu luminîn-
du-le, şi negura cea întune-
cată a greşelilor gonind. Că
acolo minuni preaslăvite la
cei ce aleargă lucrează şi du-
hurile cele viclene le goneş-
te, iar blagocestivului nostru
popor asupra celor potrivnici
tărie îi dă, fiind zid şi îngră-
dire a tot pămîntul, şi pe
locaşul său, cu apărarea sa
tare întărindu-l, cu preaslă-
vite biruinţe asupra vrăjma-
şilor proslăvindu-l şi cheamă
pe toţi credincioşii să serbe-
ze, şi cu bucurie îi învaţă să
strige Maicii lui Dumnezeu:
«Puterea noastră şi întărirea,
nădejdea noastră şi mîntu-
 10 
irea cu Dumnezeu, tu eşti,
Născătoare de Dumnezeu şi
ţie ne rugăm: „Roagă pe Fiul
tău şi Dumnezeul nostru ca,
în ziua judecăţii, să ne izbă-
vească de muncă şi să ne în-
vrednicească împărăţiei Sale
celei cereşti!”»
La binecuvîntarea pîinilor
T R O P A R U L, glasul al 4-lea:
Astăzi ca un soare prealu-
minos a strălucit nouă în văz-
duh preacinstită icoana ta,
Stăpînă, cu razele milostivirii
lumea luminînd. Pe care ţara
noastră, ca un dar dumneze-
iesc, de sus cu bună-credin-
ţă primind-o, te proslăveşte
pe tine, maica lui Dumnezeu,
Stăpîna tuturor, şi pe cel Năs-
cut din tine, Hristos Dum-
nezeul nostru, mărindu-L cu
bucurie, Căruia roagă-te, o,
Doamnă Împărăteasă, Năs-
cătoare de Dumnezeu, ca să
păzească toate cetăţile şi ţă-
rile creştineşti, nevătămate
de toate asupririle vrăjmaşi-
lor, şi să mîntuiască pe cei
ce cu credinţă se închină Lui
şi preacuratului tău chip, Fe-
cioară neispitită de nuntă. (de
2 ori)
Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, bucură-te..., (o dată)
 LA
La Dumnezeu este Domnul... se cîntă
troparul praznicului, de două ori, Sla-
vă..., Şi acum..., o dată.
După catisma întîi, se cîntă sedealna,
glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...,
Cu dumnezeieştile raze
luminează pe cei ce te cîntă
pe tine şi minţile le întăreşte,
Fecioară cu totul fără priha-
nă, tare apărătoare a toată lu-
mea, ca pe toţi cei ce prăznu-
im cu dragoste, lăudîndu-te
pe tine şi preaslăvita venire
a chipului tău o slăvesc şi te
roagă, nu înceta, Fecioară, cu
rugăciunile tale, a mîntui pe
robii tăi din toată nevoia, una
binecuvîntată.
Slavă..., Şi acum..., aceeaşi
După a doua stihologie,
se cîntă sedealna glasul al 3-lea
Podobie: De frumuseţea fecioriei...,
Ca o stea mult luminoa-
să răsărind şi cu preaslăvire
de la răsărit la apus venind,
chipul tău, dumnezeiască mi-
reasă, cu puterea Fiului tău
şi Dumnezeu, cea atotputer-
nică, străluceşte pe cei ţinuţi
de negura mîhniciunii şi de
îngrozirea vrăjmaşului îi iz-
băveşte, şi cursele aceluia le
risipeşte, Apărătoare tare şi
armă nebiruită asupra vrăj-
maşului a toată lumea arătîn-
UTRENIE
du-se, căci din tine, Stăpînul
tuturor, trup luînd ca un Fiu,
pe tine, Maica Sa şi Preacura-
tul tău chip l-a proslăvit.
Slavă..., Şi acum...,
Cu vrednicie este a te
mări pe tine, Născătoare de
Dumnezeu, pe ceea ce eşti
mai cinstită decît heruvimii
şi mai slăvită fără de asemă-
nare decît serafimii.
Se cîntă polieleul: „Cuvînt bun”.
Apoi aceste mărimuri:
Mărimu-te pe tine, Prea-
sfîntă Fecioară, de Dumnezeu
aleasă Pruncă şi cinstim icoa-
na ta cea sfîntă, prin care verşi
tămăduiri tuturor celor ce cu
credinţă aleargă la tine.
Cu aceste stihuri:
1. Adu-Ţi aminte, Doamne, de David şi
de toate blîndeţile lui.
2. Lucruri minunate s-au grăit despre
tine, cetatea lui Dumnezeu.
3. Din rodul pîntecelui tău voi pune pe
scaunul tău.
4. Sfinţit-a locaşul Său, Cel Preaînalt;
Dumnezeu este în mijlocul lui, de
aceea nu se va clinti.
5. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doam-
ne, întru lungime de zile.
6. Binecuvîntat este Dumnezeu în veac
şi în veacul veacului.
Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:
Slavă..., glasul 1-îi:
Slavă Ţie, Treime Sfîntă:
Părinte, Cuvinte şi Duhule
 11 
Sfinte, zicînd: Slavă Ţie Dum-
nezeule.
Şi acum..., acelaşi glas:
Bucură-te, ceea ce eşti cu
dar dăruită, Marie, Domnul
este cu tine, zicînd: şi prin
tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Sla-
vă Ţie Dumnezeule. (de 3 ori)
După polieleu,
s e d e a l n a, glasul al 6-lea:
Celor neajutoraţi, ajutor
tu eşti, Preacurată Maica lui
Dumnezeu, de aceea smeriţii
prin tine ne înălţăm şi cei în-
alţi ne ţinem. Tuturor tu eşti
scăpare şi către Dumnezeu
preamilostivă Mijlocitoare.
Slavă..., Şi acum..., aceeaşi
Antifonul întîi, glasul al 4-lea.
Din tinereţile mele...
P R O C H I M E N, glasul al 3-lea:
Pomeni-voi numele tău în
tot neamul şi neamul
Stih: Ascultă, fiică şi vezi, şi pleacă
urechea ta, şi uită poporul tău, şi casa
părintelui tău.
Toată suflarea...
Evanghelia de le Luca I, 39-49, 56
Psalmul 50
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Născă-
toarei de Dumnezeu, Milosti-
ve, curăţeşte mulţimea greşe-
lilor noastre.
 12 
Şi acum..., iarăşi aceasta
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după
mare mila Ta şi, după mulţimea îndurări-
lor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Şi stihira, glasul al 8-lea:
Astăzi se bucură mulţi-
mea credincioşilor, arătîndu-
se dumnezeiasca ta icoană,
Stăpînă, în văzduh ca un soa-
re mult luminos, ce cu lumi-
nă mare străluceşte, razele
milostivirii pretutindeni slo-
bozeşte şi pe toţi credincio-
şii luminează. Astăzi îngerii
dănţuiesc şi îţi slujesc, şi,
cinstindu-te pe tine, din loc
în loc nevăzută icoana ta o au
adus-o, Maica lui Dumnezeu,
pînă ce au pus-o la locul cel
de Dumnezeu ales cu vredni-
ce slavoslovii, noi însă, tina,
ce-ţi vom aduce şi venirii tale
care bună laudă îţi vom cîn-
ta? Nu ne pricepem, ci, nu-
mai spăimîntîndu-ne, mărim
milostivirea ta care ai ară-
tat-o asupra noastră, însă, o,
Preasfîntă, roagă-te neînce-
tat Fiului tău şi Dumnezeu-
lui nostru să dăruiască popo-
rului nostru drept-credincios
biruinţă asupra vrăjmaşilor,
lumii pace şi sufletelor noas-
tre mare milă.
 C A N O A N E L E, două
Irmosului primului canon de două ori
şi troparele amînduror canoane pe 12
Cîntarea întîi, glasul al 8-lea
Irmosul:
Apa trecînd-o ca pe uscat şi
din răutatea egiptenilor scă-
pînd israeliteanul, striga: Iz-
băvitorului şi Dumnezeului
nostru să-I cîntăm.
O, Treime Atotţiitoare şi
Una în trei sori, sufletul meu
şi inima, şi mintea, mă rog,
luminează-le şi le sfinţeşte
cu darul, şi către preabuna
dumnezeiască dragostea ta
mă ridică, şi mă învaţă ca, cu
bună cucernicie, să cînt bună
milostivire preablagoslovitei,
pururea Fecioarei.
A Preabunului Împărat,
buna Maică, care eşti bună as-
cultătoare a cererilor tuturor
şi preaputernică întru faceri-
le de bine, răsari şi nouă lu-
mina darului tău şi pentru cei
ce, cu darul tău, astăzi, o, de
Dumnezeu cu darul dăruită,
încep cîntare ţie a-ţi cînta.
Cetelor îngereşti pricinu-
itoare de bucurie eşti, prăz-
nuitoarea slavoslovie aceasta
de acum, pentru că aceea as-
tăzi se mişcă spre laudă, noi
însă tinele, ce îţi vom aduce,
fără numai sîrguinţă mulţu-
mitoare.
 13 
Glasul arhanghelului cîn-
tăm ţie: “Bucură-te, preacu-
rată”, deşi sîntem nevrednici.
Ca o Milostivă însă primeşte
aceasta, Stăpînă, şi, cu mi-
lostivirea ta, luminează-ne pe
noi, şi darul tău, tuturor dă-
ruieşte.
Alt canon, glasul al 4-lea
Irmosul: Deschide-voi gura mea...,
Dătătorule de lumină,
Hristoase, dă-mi mie în ziua
cea vestită a preaslăvitei ară-
tării icoanei, a celeia ce Te-a
născut, luminat a prăznui şi
cu veselie, frică şi bucurie a
cînta minunile ei pururea.
Fecioară, ceea ce ai născut
cu trup pe Cuvîntul lui Dum-
nezeu, Dătătorul de lumină şi
înţelepciunea Tatălui, lumi-
nează-mi întunericul cel adînc
al neînţelegerii mele şi dă-mi
cuvînt a cînta minunile tale.
Astăzi adunările credin-
cioşilor să lumineze, iar ta-
băra ereticilor să se ruşineze
văzînd icoana ta, stăpînă, ca
soarele prin văzduh umblînd:
negura necredinţei pierzînd
şi pe credincioşi luminînd.
Tu una eşti mărirea noastră
şi lauda cu Dumnezeu, Mirea-
sa lui Dumnezeu, prin tine din
nevoi ne mîntuim şi către tine
alergăm, şi cu dinadinsu te ru-
găm, cîntînd minunile tale.
 Catavasie:
Deschide-voi gura mea şi
se va umplea de Duhul, şi cu-
vînt răspunde-voi Împărăte-
sei Maici, şi mă voi arăta lu-
minat prăznuind şi voi cînta
minunile ei, bucurîndu-mă.
Cîntarea a 3-a
Irmosul:
Doamne, Cel Ce ai făcut
cele de deasupra crugului ce-
resc şi ai zidit Biserica, Tu
pe mine mă întăreşte întru
dragostea Ta; că Tu eşti mar-
ginea doririlor şi credincioşi-
lor întărire, unule Iubitorule
de oameni.
Veniţi, credincioşilor, la
preaslăvită vedere, priviţi la
înălţime buna cuviinţă, cu
care strălucind preacuratul
său chip, preacurata Fecioa-
ră, prin noi, cu darul, ne cer-
cetează, căreia, cu bună-cre-
dinţă, cîntăm: „Nu este mai
curată decît tine, Stăpînă.”
Sfinţească-se, Născătoare
de Dumnezeu, cu darul tău,
toată mintea credincioşilor şi
să se înalţe cu minunată ve-
nirea icoanei tale, pe care cu
bună-credinţă o cinstesc şi pe
tine cu credinţă te slăvesc,
învredniceşte-ne pe noi, robii
tăi, împărtăşirii celei de sus.
Dă-ne nouă, Mireasă dum-
nezeiască, fără primejdie a
 14 
călători cărarea la cer, întă-
rindu-ne la dumnezeiasca lu-
crare, ca, prin folosinţa ta,
Fecioară, de la căile cele rele
abătîndu-ne, slavei celeia de-a
pururea să fim părtaşi.
Făcătorul îngerilor, Hris-
tos, lumina cea adevărată, ne-
grăit din tine, Maica lui Dum-
nezeu, strălucind cu razele
sale, sufletele noastre cele
întunecate şi inimile le-a lu-
minat, şi, cu darul tău, o, de
Dumnezeu dăruită, le-a sfin-
ţit, şi către lumina cea de sus
cu sîrguinţă le povăţuieşte.
Alt irmos: Pe ai tăi cîntăreţi...,
Hristoase, Iisuse, preaveş-
nicule şi multmilostivule Îm-
părate, cu arătarea preacin-
stiului Tău chip şi a celeia ce
Te-a născut, luminează-ne pe
noi, şi ne dă nouă lăsarea gre-
şelilor şi izbăvirea din nevoi.
Cînd de îngeri purtată
preacinstita icoana ta, Stă-
pînă, strălucind în văzduh,
norodul văzînd-o, atunci lu-
minîndu-se lumea cu milosti-
virea ta, de bucurie negrăită
s-a umplut.
O, iubitorilor de Dumne-
zeu, arhierei şi preoţi, împă-
raţilor şi domnilor, şi toate
noroadele, luminat vă bucu-
raţi astăzi, că străluceşte la
înălţime raza cea purtătoare
de lumină, ţinînd pe Lumina
cea adevărată închipuită cu
trupul cu care se pogoară la
noi, dînd luminare la toată
lumea.
Precum de demult Făcă-
torul tuturor făcînd minune
prin cinstită icoana ta, Fe-
cioară, au mîntuit cetatea îm-
părătească de năvălirile celor
de alt neam, aşa fii şi ţării
noastre, doamnă împărătea-
să, acoperemînt şi folosinţă,
mîntuind-o de toate năvăliri-
le vrăjmaşilor.
Catavasie:
Pe ai tăi cîntăreţi, Născă-
toare de Dumnezeu, ceea ce
eşti izvor viu şi îndestulat,
care s-au adunat, ceată du-
hovnicească, întăreşte-i în
dumnezeiască mărirea ta,
cununilor măririi învredni-
cindu-i.
SEDEALNA glasul al 4-lea,
Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...,
Ca şi Cuvîntul cel de de-
mult, cinstitul şi preacuratul
tău chip, Stăpînă, mai mult
decît chihlimbarul strălu-
cind, pretutindeni cu îmbel-
şugare razele milostivirii tale
tuturor arătîndu-le, le tinde,
şi cu milostivire pe cei ce cin-
stesc preaslăvită venirea ei îi
păzeşte. Pentru care, Stăpî-
nă, noi, bucurîndu-ne, cu os-
 15 
îrdie prăznuim şi milostivirea
ta cea de Maică, pe care noi o
proslăvim.
Slavă..., Şi acum..., aceeaşi
Cîntarea a 4-a
Irmosul:
Am auzit, Doamne, taina
rînduielii Tale, am înţeles lu-
crurile Tale şi am preaslăvit
Dumnezeirea Ta.
Făcătorul tuturor şi Zidi-
torul, Cel Ce cu puterea cea
atotţiitoare, poartă toate prin
dumnezeiescul său chip şi al
tău, Fecioară, astăzi, prea-
slăvit vine, pe mîinile tale,
Preacurată, purtîndu-se, spre
mîntuirea şi tămăduirea oa-
menilor.
Venţi, credincioşilor, să
ne închinăm negrăitei dum-
nezeieştii dăruiri, luminatei
icoanei lui Hristos şi a Preacu-
ratei Fecioare, şi cu dragoste
căzînd, să-i strigăm: „Trimite
o, Dătătorule de bine, pentru
îndurările pururea Fecioarei
celeia ce Te-a născut, dar şi
milă nouă, robilor tăi!”
Împărăteasă a îngerilor,
chivote înţelegător, mai mult
decît chivotul legii, preacura-
tul tău chip cu negrăite mi-
nuni şi daruri Dumnezeu l-a
înfrumuseţat şi preaslăvit.
Poruncind şi îngerilor pe ace-
la a-l cinsti: deci cu dînşii, o
prealăudată, roagă-te pentu
noi, cei ce slăvim mîntuitoa-
rea lui cercetare, ca prin tine
să aflăm mîntuire.
Ca cea de la Dumnezeu
după dar dăruită, ajutătoare
nouă, tuturor creştinilor, pe
Acela roagă-L, preabună şi cu
totul fără prihană, ca să trea-
că cu vederea nenumăratele
noastre greşeli şi să ne izbă-
vim de osînda focului şi întu-
nericul cel mai dinafară, şi de
toată munca.
Alt irmos: Cel Ce şade în slavă...,
Tot pămîntul astăzi să se
veselească împreună şi văz-
duhul, şi marea să stropească
bucurie, că Preacinstitul chip
al Maicii lui Dumnezeu, cu
minunată umblare, ţara noas-
tră o a luminat.
Cu supunere slujesc şi rîn-
duielile îngereşti ţie, împără-
teasă a toate şi cu evlavie cin-
stesc preacinstită icoana ta,
lăudîndu-te pe tine, Preasfîn-
tă Fecioară, noi însă, smeriţii,
cum putem după vrednicie a
te cînta?
Arhanghelească cîntare
„bucură-te,” strigăm ţie, Mi-
reasă a lui Dumnezeu, Dom-
nul este cu tine. Bucură-te,
bucuria îngerilor şi a tuturor
oamenilor celor ce te slăvesc
pe tine, adevărată veselie,
 16 
mîntuieşte sufletele celor ce
te cîntă pe tine, Născătoare
de Dumnezeu Preacurată.
O, Născătoare de Dumne-
zeu, dătătoarea bucuriei, pe
cei ce cu credinţă te slăvesc
pe tine şi din suflet te cîntă
, umple-i de bucurie negrăită,
şi luminii celei neînserate în-
vredniceşte-i, Fecioară cu dar
dăruită, Stăpînă.
Catavasie:
Cel Ce şade în slavă pe
scaunul Dumnezeirii, pe nor
uşor a venit Iisus, Cel unul
din Dumnezeire prin palmă
curată, şi a mîntuit pe cei ce
cîntă: „Slavă, Hristoase, pu-
terii Tale!”
Cîntarea a 5-a
Irmosul:
Luminează-ne pe noi,
Doamne, cu poruncile Tale şi
cu braţul Tău cel înalt; pa-
cea Ta dă-o nouă, Iubitorule
de oameni.
Tu, o, cu dar dăruită! as-
tăzi întru milostiva arătarea
ta cea cu dumnezeiască cuvi-
inţă binevoind, ţara noastră
cu dar ai luminat-o, şi prin
tainică lumină, a ta luminare
lumii trimiţînd, către dum-
nezeiască lumină a slavei
celei de sus, Născătoare de
Dumnezeu, pe credincioşi îi
ridici.
 Întunecatu-ne-am cu gîn-
durile, îngreunîndu-ne cu pă-
catele, nu ne pricepem, Stă-
pînă, a mărturisi purtătoarele
de lumină daruri şi milostivi-
re, ci o, Preasfîntă Fecioară,
luminează-ne pe noi, îmbogă-
ţindu-ne cu tainicele tale dă-
ruiri ale dumnezeieştilor da-
ruri şi, la lumină, pe calea cea
dreaptă ne îndreptează.
Pe cei ce cu bună-credin-
ţă de pretutindeni, o, Maica
lui Dumnezeu, către prea-
cinstita icoana ta alergăm
şi cu sîrguinţă se închină, şi
cu credinţă pretutindeni te
cheamă, grăbeşte şi îi mîntu-
ieşte de toate nevoile, şi de
cumplita boală îi izbăveşte,
şi duhurile cele viclene le go-
neşte, linişte şi sănătate dînd
tuturor, stăpînă.
De cumplitele gînduri şi
spurcatele aduceri-aminte,
cele de la viclenii vrăjmaşi,
foarte fiind strîmtoraţi, nu ne
lăsa pe noi, nici ne trece cu
vederea, Născătoare de Dum-
nezeu, ci umbreşte-ne cu da-
rul tău, acoperindu-ne de ele
şi apărîndu-ne, şi ne mîntu-
ieşte de toate vicleşugurile
lor, o, de Dumnezeu Fericită.
Alt irmos: Spăimîntatu-s-au toate...,
În pustie arătîndu-te tu,
Maica lui Dumnezeu, cu ar-
 17 
hiereul, bărbatul cel cu bună
cucernicie a te vedea s-a în-
vrednicit şi bunăvoinţa ta de
la tine, Împărăteasă, a o grăi
a luat pentru mai multă în-
tărire şi folosul, şi mîntuirea
lumii.
Eu sînt ticălosul, preacu-
rată, nevrednic fiind de acest
dar, adică ca să te văd pe tine
acum, învredniceşte-mă mă-
car a te vedea pe tine în vea-
cul cel viitor şi a întîmpina
pe Fiul tău venind întru sla-
vă, şi a auzi dumnezeiescul
glas, chemînd întru împără-
ţia cerului.
La bunătatea ta scăpăm,
Fecioară şi ochii inimii noas-
tre îi ridicăm către tine, şi cu
plîngere plecînd genunchii,
treci cu vederea şi fii nouă
acoperămînt şi ajutătoare în
ziua judecăţii.
Tu singură fiind folositoa-
re tuturor credincioşilor, Mai-
ca lui Dumnezeu, preacurată,
auzi rugăciunea noastră şi ca-
ută la noi, Preacurată, mîntu-
ieşte cetatea şi locaşul tău, şi
străluceşte turma cu raza da-
rului arătării tale.
Catavasie:
Spăimîntatu-s-au toate de
dumnezeiască slava ta, că tu,
Fecioară, neispitită de nuntă,
ai avut în pîntece pe Dumne-
zeu Cel peste toate şi ai năs-
cut Fiu pe Cel fără de ani, Cel
Ce dăruieşte pace tuturor ce-
lor ce te laudă pe tine.
Cîntarea a 6-a
Irmosul:
Rugăciunea mea voi văr-
sa către Domnul şi Lui voi
spune scîrbele mele; că s-a
umplut sufletul meu de rău-
tăţi şi viaţa mea s-a apropi-
at de iad, şi ca Iona mă rog:
„Dumnezeule, din stricăciu-
ne scoate-mă.”
Astăzi împărăteasa aeru-
lui şi a pămîntului nostru, în-
tru preaslăvita venire a icoa-
nei tale, de minunile şi dum-
nezeieştile darurile tale s-a
umplut spre întărirea bunei-
credinţe, vrăjmaşii se surpă
şi toţi credincioşii, prealău-
dată, care te slăvesc pe tine,
tare se întăresc.
Cetatea lui Dumnezeu,
locuinţă sfîntă, Fecioară, Mi-
reasa lui Dumnezeu, păzeş-
te de năvălirile potrivnicilor
şi de tot vicleşugul vrăjma-
şilor sfîntă casa ta, şi toate
cetăţile, şi ţările creştineşti
care cu dragoste te cîntă şi
cu credinţă cinstesc preacu-
ratul tău chip.
Sfinţire, sănătate şi mîn-
tuire, totdeauna dă sufletelor
şi trupurilor noastre, o, Mai-
 18 
ca lui Dumnezeu, celor ce cu
bună-credinţă ne închinăm
dumnezeieştii icoanei tale şi
cu gurile, şi inimile cu bună
cucernicie, şi cu frică o săru-
tăm, şi din suflet cu credinţă
te cîntăm.
Puternic acoperemînt şi
zid nebiruit cîştigîndu-te pe
tine, tare a noastră ajutătoa-
re, pururea Fecioară, Născă-
toare de Dumnezeu, nădejdea
la tine, credincioşiii lui Dum-
nezeu, o punem şi cu stăru-
inţă ne rugăm, cu puterea ta,
săgeţile vrăjmaşilor şi toate
meşteşugirile dracilor, ca niş-
te prunceşti, le arată.
Alt irmos: Cugetătorilor de
Dumnezeu...,
O, preaslăvite minunile
tale, Stăpînă, că pentru neas-
cultarea poruncii tale, înfri-
coşat a fost răpit omul de pe
vîrful bisericii şi pe pămînt
nevătămat s-a aflat cu îndu-
rarea ta cea preamilostivă.
Nimeni aşa nu ascultă
dumnezeiasca poruncă ca
mine, ticălosul. Pentru aceea,
cad la tine, rugîndu-te, stăpî-
nă: „Mai înainte, pînă ce nu
pier desăvîrşit, povăţuieşte-
mă la calea cea adevărată şi
mă mîntuieşte, preacurată!”
Tu, o, Maica lui Dumne-
zeu, pe Cel Ce L-ai născut,
Care, pentru noi, a răbdat răs-
tignire pe lemnul crucii, roa-
gă-L pentru cei ce pomenim
sfînta patima Lui, ca pururea
să facem dumnezeiasca voia
Lui şi moşteni să fim veşnice-
lor bunătăţi.
Stăpînă, Fecioară Curată,
izbăveşte-ne pe noi de toate
cele cumplite, rugînd pe Cel
Ce a pironit pe cruce păcate-
le noastre şi ne învredniceşte
pe noi a sta cu vrednicie de-a
dreapta Lui, cînd va veni în-
tru slava Sa.
Catavasie:
Înţelepţii lui Dumnezeu,
care săvîrşiţi acest praznic
dumnezeiesc şi cu totul cin-
stit al Maicii lui Dumnezeu,
veniţi să batem din palme,
slăvind pe Dumnezeu Cel Ce
S-a născut dintr-însa.
C O N D A C, glasul al 8-lea:
Podobie: Apărătoare Doamnă...,
Să alergăm, noroadelor, la
Fecioara Născătoare de Dum-
nezeu Împărăteasa, mulţu-
mind lui Hristos Dumnezeu
şi către făcătoarea de minuni
icoana ei, cu umilinţă căut-
înd, să cădem, şi să strigăm
ei: «O, Stăpînă Marie, ceea ce
ai cercetat ţara aceasta prin
minunata arătarea a preacu-
ratului tău chip, mîntuieşte
în pace şi cu vremi bune pe
 19 
credinciosul nostru popor şi
pe toţi creştinii arătă-i moş-
tenitori vieţii celei cereşti,
ca să strigăm cu credinţă ţie:
“Bucură-te, Fecioară, mîntui-
rea lumii!”»
ICOS
Preaminunata arătare a
Maicii lui Dumnezeu văzînd,
la înălţimea faptelor bune să
intrăm şi mintea la cer să ne
ridicăm, pentru că vine din
cer ca să tragă la înălţime pe
cei ce îi strigă ei aşa: “Bucu-
ră-te, binecuvîntată Fecioa-
ră din toate neamurile, de
Dumnezeu aleasă; bucură-te,
cerească împărăteasă, Maica
Domnului Dumnezeu şi Fă-
cătorului a toate; bucură-te,
preaveselitoare cîntare a în-
gerilor; bucură-te, preadorită
privire a toată lumea; bucură-
te, temelia credinţei celei ade-
vătare; bucură-te, cunoştinţa
darului cea prealuminoasă;
bucură-te, a lui Dumnezeu
către pămînteni bunăvoinţă;
bucură-te, pămîntenilor către
Dumnezeu ridicare; bucură-
te, mîngîierea sufletelor celor
scîrbite; bucură-te, a credin-
cioşilor grabnică ajutătoare;
bucură-te, dăruită de la Dum-
nezeu apărătoare neamului
creştinesc pe care îl şi păzeş-
te cu stăruinţă de toată nevo-
ia şi scîrba, ca să strigăm ţie:
“Bucură-te, Fecioară, mîntui-
rea lumii!”
Cîntarea a 7-a
Irmosul:
Tinerii cei ce au mers din
Iudeea în Babilon oarecînd,
cu credinţa Treimii, văpaia
cuptorului au călcat-o, cînt-
înd: „Dumnezeul părinţilor
noştri, bine eşti cuvîntat.”
Stăpînă, chipul tău cel de
îngeri cinstit, cu negrăit dar
şi putere pururea străluceşte,
astăzi însă cu aceleaşi daruri
cele pămînteşti le luminezi
şi la cele cereşti povăţuieşte,
şi la viaţa veşnică aşază pen-
tru nespusa bunătatea ta, de
Dumnezeu cu daruri dăruită.
Arătarea cea cu dumneze-
iasca cuviinţă a preaslăvitei
icoanei tale şi venirea, şi no-
ianul minunilor, preacurată,
gurile ritoriceşti nicidecum
pot a le mărturisi, noi însă,
păcătoşii, ce vom grăi, decît:
„Miluieşte-ne şi ne mîntuieş-
te pe noi, o, preamilostivă
Stăpînă.”
Ajutătoarea cea adevărată
a credincioşilor şi dătătoarea
tuturor bunătăţilor, primeş-
te-ne pe noi care cu credin-
ţă cădem şi cu dragoste stri-
găm ţie, miluieşte-ne pe noi,
Doamnă, miluieşte-ne pe noi
precum astăzi aşa şi în vea-
 20 
cul acela, fii nouă ajutătoare
şi folositoare.
Maica lui Dumnezeu, mi-
lostivă, deschide nouă astăzi
uşa milostivirii tale şi din
gura lupilor celor înţelegători
care vor să ne înghită şi de-
săvîrşit să ne piardă, răpeş-
te-ne, o, Stăpînă, miluieşte-
ne şi nu întoarce ruşinaţi pe
robii tăi.
Alt irmos: N-au slujit făpturii...,
Fiul tău Cel Unul-Născut
şi Dumnezeul a toate, Maica
lui Dumnezeu, preacuratul
tău chip l-a păzit în văpaie
nevătămat. O, minune! cu da-
rul mai mult decît soarele s-a
aflat strălucind şi pe credin-
cioşi luminînd, pe cei ce cu
credinţă cîntă: „Dumnezeule,
bine eşti cuvîntat!”
Cereştile rînduieli se ve-
selesc cu pămîntenii, Născă-
toare de Dumnezeu, întru lu-
minată prăznuirea ta care se
săvîrşeşte de noi şi cu frică
stau înaintea preacuratului
tău chip, luminează-ne dar cu
raza luminii tale, preacurată,
şi mîntuieşte pe toţi.
Pe Unul din Treime, Dum-
nezeu Cuvîntul, Împăratul ce-
rului, pe Care L-ai născut cu
trup, Împărăteasă, pe Acela
roagă-L, Stăpînă, să-i dea bi-
ruinţă asupra potrivnicilor şi
tuturor credincioşilor ajutor,
lăsare păcatelor şi sufletelor
mîntuire.
Pe robii tăi cei ce te cîn-
tă, preacurată, şi cu credinţă
neîndoită se roagă ţie cu dă-
tătorul de lumină darul tău
cel dumnezeiesc, umbreşte-i,
ca ceea ce L-ai născut pe Dă-
tătorul tuturor bunătăţilor şi
acoperă, şi îi păzeşte de toate
ispitele vrăjmaşului.
Catavasie:
N-au slujit făpturii înţe-
lepţii lui Dumnezeu, fără nu-
mai Făcătorului, ci, groaza
focului bărbăteşte călcînd-o,
s-au bucurat cîntînd: „Prea-
lăudate Doamne al părinţi-
lor şi Dumnezeule, binecu-
vîntat eşti!”
Cîntarea a 8-a
Irmosul:
Pe Împăratul ceresc, pe
Care Îl laudă oştile îngereşti,
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în-
tru toţi vecii.
Rînduielile cereşti cele
mai alese cu bună cinste se
cucernicesc preacuratului tău
chip, preacurată şi preami-
nunatei venirii Lui, care sub
soare preaslăvit s-a arătat şi
neamul dreptcredincioşilor
l-a ridicat să cînte şi să slă-
vească pe Fiul tău ca pe Făcă-
torul întru toţi vecii.
 21 
Astăzi, cîntînd cu dragos-
te, preacinstitei icoanei tale
ne închinăm, cinstind-o. O!
Doamnă împărăteasă, pe popo-
rul nostru, cu dumnezeiescul
tău dar, umbreşte-l şi asupra
vrăjmaşilor întăreşte-l, şi ţara
noastră în pace o păzeşte.
Pricina bucuriei, cu to-
tul binecuvîntată, bucură-te,
cu totul preacurată; bucură-
te, cu dar dăruită, stăpînirea
noastră şi îngrădirea, şi scă-
parea mîntuitoare, mîntu-
ieşte-ne pe noi, că nu avem
alt ajutor afară de tine către
Dumnezeu, la tine nădăjduim
şi pe tine te cîntăm în veci.
Pe tine una cu Dumnezeu
te-am cîştigat păzitoare vie-
ţii noastre şi tare nădejde de
mîntuire, rugămu-te o, prea-
milostivă şi după sfîrşit, să
mijloceşti pentru noi ca să ne
izbăvim de întrebarea ce va
să fie şi milostiv să aflăm pe
Fiul tău şi Dumnezeu în ziua
judecăţii.
Alt irmos:
Pe tinerii cei bine-credincioşi...,
O, preaslăvite minunile
tale, Preacurată, căci zidarii
sfintei tale biserici, ce au fost
trei zile sub pietre, aflîndu-se
vii şi nevătămaţi, cu apărarea
ta păzindu-se, ţie, împărăte-
sei a toate, îţi înălţau glasuri
de laude.
 Viaţa în locul morţii ai dă-
ruit, Născătoare de Dumne-
zeu, celui ce era mort. Pentru
aceasta, şi pe noi, cei omorîţi
de multe păcate, Dumneze-
iască mireasă, păzeşte nevă-
tămaţi de vrăjmaşul şi la viaţă
mai bună ne ridică, mîntuind
sufletele noastre.
Astăzi s-au umplut de bu-
curie şi veselie toţi credin-
cioşii, de icoana ta, Născă-
toare de Dumnezeu, că celor
ce erau în gura morţii, te-ai
arătat pricină de viaţă şi iz-
vor pururea curgător, dar de
vindecări tuturor izvorînd şi
mîntuire dăruind.
Mai ales pe adunarea no-
roadelor cea de pretutindeni
care cîntă preaslăvita ta veni-
re, a minunatei icoanei prea-
curatului tău chip şi a Prun-
cului celui născut din tine,
adevăratului Dumnezeului
nostru, prealăudată, rugăciu-
nile le primeşte şi cererile pli-
neşte-le.
Catavasie:
Să lăudăm, să binecuvîntăm şi să ne
închinăm Domnului, cîntîndu-I şi prea-
înălţîndu-L pe Dînsul întru toţi vecii.
Pe tinerii cei binecredin-
cioşi în cuptor, naşterea
Născătoarei de Dumnezeu i-a
mîntuit. Atunci fiind închi-
puită, iar acum lucrată; pe
toată lumea ridică să-ţi cîn-
 22 
te ţie: Pe Domnul, lucrurile,
lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi în-
tru toţi vecii.
Cîntarea a 9-a
Irmos:
Cu adevărat, Născătoare
de Dumnezeu, te mărturisim
pe tine Fecioară curată, noi
cei izbăviţi prin tine, slăvin-
du-te cu cetele cele fără de
trup.
Ca pe o stea curată prin
aerul cel purtător de lumină,
icoana ta, Stăpînă, trece că-
ile de Dumnezeu mişcate şi
frumos luminate, neurmate
cărări făcînd pe credincioşii
cei de sub cer, cu putere lu-
minîndu-i pe cei ce cu cre-
dinţă cîntă: „Cu adevărat,
mai cinstită decît toţi eşti,
Fecioară curată!”
Cu cuvintele ritoriceşti
cele mai înalte, minunile tale,
preacurată, după vrednicie
a le împodobi este nelesne,
numai cu sîrguinţă te rugăm
pe tine, împărăteasă, ca să te
rogi Fiului tău, Stăpînului şi
Împăratului tuturor, Celui Ce
te-a dăruit nouă pe tine prea-
slăvită ajutătoare, ca să ne în-
vrednicească împărăţiei Sale
celei cereşti.
Cîntare de mulţumită cîn-
tăm pentru negrăită milosti-
virea ta, o, de Dumnezeu cu
daruri dăruită, primind-o de
la noi cererea noastră cea spre
folos, plineşte-o şi la înălţimi-
le cele de sus pe toţi îi ridică,
care cu credinţă strigăm ţie:
„Cu adevărat mai presus decît
toţi eşti, Fecioară curată!”
Toate neamurile cu bucu-
rie te fericim, Născătoare de
Dumnezeu, că pe noi, pe toţi,
de bucurie ne-ai umplut cu
preaslăvită venire a icoanei
tale, Preacurată, căreia astăzi,
închinîndu-ne, cu umilinţă
ne rugăm: „Nu uita, Stăpînă,
pe robii tăi a-i învrednici în
veacul cel viiitor bucuriei ale-
şilor tăi.”
Alt irmos: Tot neamul pămîntesc...,
De arătarea Preacinstitei
icoanei Tale, Stăpînă, cine nu
se spăimîntează sau cine nu
se minunează, pentru că prin
văzduh pe aceasta, ca oareca-
re dar purtător de lumină, ai
trimis pămîntului nostru care
cu bucurie te cîntă şi cu cre-
dinţă te măreşte.
Bucurie negrăită lumii ai
dăruit, Fecioară, cu arătarea
preacuratei icoanei tale, iz-
băveşte, Stăpînă de toată du-
rerea pe cei ce se închină ei
şi cu frică o sărută pe ea. O,
Preasfîntă! mîntuieşte pe toţi
şi miluieşte, şi împărăţiei ce-
rului îi învredniceşte.
 23 
Stăpînă, ceea ce ai născut
pe Iubitorul de oameni, Dum-
nezeu, pentru iubirea de oa-
meni ne-ai cercetat pe noi cu
dumnezeiasca icoana ta, cei
ce pururea alergăm la ea şi, cu
bună cucernicie văzînd-o pe ea,
ţie cu umilinţă strigăm: „Mîn-
tuieşte, pururea Născătoare de
Dumnezeu, moştenirea ta!”
Din gură smerită aducînd
ţie, întru tot lăudată, prea-
proastă cîntare, pentru că sînt
neînvăţat, mult păcătosul şi ne-
vrednic a te lăuda pe tine după
vrednicie, şi cu osîrdie la îndu-
rările tale nădăjduind, ca ceea
ce ai născut pe Mîntuitorul a
toată lumea, nu te îngreţoşa,
împărăteasă, ci primeşte-o pe
aceasta şi mă mîntuieşte.
Catavasie:
Tot neamul pămîntesc să
salte, cu Duhul fiind luminat
şi să prăznuiască firea min-
ţilor celor fără de trup, cin-
stind sfîntă prăznuire a Mai-
cii lui Dumnezeu şi să cînte:
Bucură-te, preafericită Năs-
cătoare de Dumnezeu, cura-
tă, pururea Fecioară.
LUMINÎNDA
Podobie: Femei, auziţi...,
Preacuratul tău chip prin
care ne-ai cercetat pe noi,
dumnezeiască pruncă Fecioa-
ră, cinstindu-l, serbăm veni-
rea lui acum, de la el luînd,
cu darul Fiului tău şi al tău,
de nevoi şi scîrbe, şi năpaste,
izbăvire, Maica Dumnezeului
celui de sus.
Slavă..., Şi acum..., (aceeaşi)
LA LAUDE
Stihirile, glasul al 8-lea:
Podobie: O, preaslăvită minune!...,
O, preaslăvită minune,
bucurie a toată lumea de sus,
străluceşte nouă icoana Mai-
cii lui Dumnezeu, dăruind la
toată lumea luminare şi bla-
gocestiei întărire, şi credin-
cioşilor mîntuire. Această
dăruire de la Dumnezeu pă-
mîntenilor s-a dăruit, pentru
care, bucurîndu-ne, pe Tine
Hristoase Te rugăm: „Mîntu-
ieşte sufletele noastre ca un
milostiv!”
O, preaslăvită minune,
mai presus decît toate, pă-
mîntul nostru s-a cinstit de
purtarea de grijă cea de sus,
pentru că nu alta de bună dă-
ruire s-a învrednicit, primind
această icoană a Maicii lui
Dumnezeu, ca un dar ceresc
luminat, strălucitor, preaslă-
vit, de sus,de la Dumnezeu s-a
trimis. Pentru care, bucurîn-
du-se către Tine, Hristoase,
cu umilinţă strigă: „Mîntuieş-
te, Bunule, sufletele noastre,
ca Un milostiv!”
 24 
Preaslăvită Născătoare
de Dumnezeu, în toate ţările
cu tine se laudă locaşul tău,
dumnezeiască Mireasă, ca cel
ce are în sine făcătoarea de
minuni icoana ta, minunat şi
preaslăvit prin văzduh îngerii
aducînd-o, de la care nespuse
vindecări primind, cu mulţu-
mită strigăm ţie, cu umilinţă
rugîndu-te pe tine: „Preasfîn-
tă Fecioară, mîntuieşte sufle-
tele noastre ca o milostivă.”
Slavă..., Şi acum..., glasul al 2-lea:
Precum oarecînd cetatea
împărătească, avînd icoana ta,
Fecioară Preacurată, cu aju-
torul lui Dumnezeu şi al tău,
biruind pe vrăjmaşi, s-a bucu-
rat, aşa şi acum ţara noastră,
minunat cîştigînd chipul tău,
Doamnă, cu folosinţa ta se în-
tăreşte prăznuind cu veselie,
iar preacinstit locaşul tău cu
covîrşire se înfrumuseţează
avîndu-te pe tine cu Dumne-
zeu acoperemînt şi tare în-
grădire dinspre toate năvăli-
rile vrăjmaşului. Biserica ta
însă, Născătoare de Dumne-
zeu, ca şi oarecînd a Vlaher-
nei cu preacuratul tău chip
luminîndu-se, cu preaslăvite-
le minuni străluceşte. Şi se
bucură, Stăpînă, duhovniceş-
te săltînd cu toţi credincioşii
astăzi strigînd: “Bucură-te,
Preasfîntă Fecioară, buna po-
doaba mea şi lauda, şi veşnica
veselie. Tu, prin înfricoşatele
minuni şi dumnezeieştile dă-
ruiri, mă îmbogăţeşti, tu eşti
izvorul tămăduirilor cel nede-
şertat. Şi celor ce sînt în ne-
voi - mîngîiere şi tuturor cre-
dincioşilor - acoperemînt şi
mîntuire!”
Doxologia mare, troparul praznicului,
ecteniile şi otpustul.
 25 
La Liturghie
Fericirile din cîntarea a 3-a şi a 6-a.
Prochimen gl. al 3-lea: Măreşte, suflete
al meu... Stih: Că a căutat spre smere-
nia... Apostolul din Epistola către Evrei
(IX, 1-7): Fraţilor, adevărat este că şi
Vechiul Testament..., Aliluia, glasul al
8-lea: Ascultă, fiică şi vezi..., Stih: Fe-
ţei tale se vor ruga... Evanghelia de la
Luca (X, 38-42; XI, 27-28): În vremea
aceea, a intrat Iisus într-un sat...
CHinonicul
Paharul mîntuirii voi lua şi
numele Domnului voi chema.