SLUJBA DE OBȘTE

LA UN ARHIEREU
1
 Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfințitului
NICODIM
Episcop de Edineț și Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”

Edineț

2
 LA VECERNIE

După obişnuitul Psalm, se cîntă: Fericit stricăcios fiind, nestricăciune

bărbatul..., starea întîi cugetînd, preaînțelepte, ai cîștigat
La Doamne, strigat-am..., stihirile pe 6, glasul
strălucirile celor fără de trupuri,
al 6-lea:
și fără de patimi făcîndu-te, cu
Podobie: Toată năde jdea punîndu-și…
nepătimirea te-ai împodobit, (N),
Cu totul sfințit și de Dumnezeu părinte Ierarhe preaînțelepte,
purtător te-ai arătat, ungere luminătorule strălucit și
dumnezeiască sfîntă, întru Duhul rugătorule pentru cei ce cinstesc
Sfînt îmbrăcat, și totdeauna cu dragoste pomenirea ta. (2 ori)
luminat, intrînd în Sfintele Slavă…, Și acum…, a Născătoarei,
Sfintelor, cu strălucirile cele glasul al 6-lea:
dumnezeiești stăpînitoare fiind
Cine nu te va ferici, P reasfîntă
strălucit, împărtășindu-te cu darul
Sfintelor Taine, ca un sfințitor Fecioară, sau cine nu va lăuda
preacurată naşterea ta, că Cel Ce
adevărat și preaslăvit, cu
îndrăzneală, te rogi pentru a strălucit fără de ani din Tatăl,
Fiul-Unul născut, Acelaşi din tine,
sufletele noastre. (2 ori)
cea Curată, a ieşit, negrăit
Strălucit-a viața ta cu întrupîndu-Se din fire Dumnezeu
strălucirile bunătăților, pe fiind, şi cu firea Om făcîndu-se
credincioși i-ai luminat și pentru noi. Nu în două feţe fiind
întunericul înșelăciunii ai risipit. despărţit, ci în două firi, fără
Că te-ai arătat soare adevărat, cel amestecare fiind cunoscut. Pe
cu raze luminoase, sfințitorule Acela, roagă-L, Curată, cu totul
prea fericit (N), și acum te-ai fericită, să se miluiască sufletele
sălășluit unde strălucește lumina noastre.
cea neînserată, și fiu zilei cu darul V O H O D: Lumină lină...
Duhului Sfînt făcîndu-te. Pentru
Prochime nul zilei.
aceasta, dumnezeiască și de
PAR EM IIL E
lumină purtătoare pomenirea ta
De la Pilde, citire:
cu cinste săvîrșind, pururea
(Versete alese din diferite capitole)
pomenite, cu dragoste o cinstim.
(2 ori) Pomenirea dreptului cu laude şi
Mintea ta cea cu osîrdie către binecuvîntarea Domnului pe capul
Dumnezeu, prin credință lui. Fericit este omul care a aflat
împodobită, de Dumnezeu înţelepciunea şi muritorul care ştie
înțelepțită, s-a arătat luminată, priceperea. Că mai bună este
întru tot slăvite, în trup muritor și neguţătoria acesteia decît

3
vistieriile aurului şi argintului, şi
mai scumpă decît pietrele cele de
mult preţ şi tot ce este scump nu
este vrednic de ea. Pentru că
lungimea de zile şi anii vieţii sînt
în dreapta ei şi în stînga ei bogăţie
şi mărire. Că din gura ei iese
dreptatea, legea şi mila pe limbă le
poartă. Deci ascultaţi-mă pe mine,
fiilor, că lucru de cinste vă spun, şi
fericit este omul care va păzi căile
mele. Că ieşirile mele sunt ieşiri de
viaţă şi se găteşte vrerea de la
Domnul. Pentru aceasta, vă rog pe
voi şi pun înainte glasul meu fiilor
oamenilor. Că eu, înţelepciunea,
am tocmit sfatul, şi gîndul eu l-am
chemat. Al meu este sfatul şi
întărirea, a mea este priceperea, şi
a mea este tăria. Eu pe cei ce mă
iubesc pe mine îi iubesc, şi cei ce
mă caută vor afla har, înţelegeţi
dar cei fără de răutate chibzuiala
şi cei neînvăţaţi lipiţi-vă inima.
Ascultaţi-mă pe mine iarăşi, că
lucruri de cinste vă spun. Şi voi
scoate cele drepte din buzele mele,
că grumazul meu se va învăţa cu
adevărul. Şi urîte sînt înaintea
mea buzele mincinoase. Cu
dreptate sunt toate graiurile gurii
mele, nimic nu este strîmb nici
răzvrătit în ele. Toate sunt drepte
pentru cei ce înţeleg şi netede sunt
toate pentru cei ce află cunoştinţa.
Că vă învăţ pe voi adevărul, ca să
fie în Domnul nădejdea voastră şi
să vă umpleţi de Duh.
4
De la Înţelepciunea lui Solomon, citire.
(Versete alese din diferite capitole)
Gura dreptului izvorăşte
înţelepciune şi buzele oamenilor
înţelepţi ştiu darul cel bun. Gura
înţelepţilor se învaţă şi dreptatea îi
mîntuieşte pe ei din moarte.
Sfîrşindu-se omul drept, nu-i piere
nădejdea. Căci fiul drept se naşte
spre viaţă şi în bunătăţile sale va
culege roada dreptăţii. Lumina
drepţilor este de-a pururea, şi de
la Domnul vor afla har şi mărire.
Limba înţelepţilor ştie cele bune şi
în inima lor odihneşte
înţelepciunea. Domnul iubeşte
inimile cele cuvioase şi la El sunt
bine primiţi toţi cei fără prihană
în cale. Înţelepciunea Domnului
luminează faţa celui priceput, că
ea soseşte la cei ce o doresc mai
înainte ca aceştia să o fi cunoscut
pe ea. Cel Ce vine la dînsa nu va
osteni, şi Cel Ce priveghează
pentru ea curînd va fi fără de
grijă. Că ea însăşi umblă şi caută
împrejur pe cei vrednici de ea, şi
se arată lor cu bună plăcere, căci
pe înţelepciune nu o biruieşte
niciodată răutatea. Pentru acesta
am fost eu iubitor al frumuseţii ei.
Şi am iubit-o şi am căutat-o pe ea
din tinereţile mele. Şi am căutat-o
ca să o aduc mie mireasă. Ca pe
Stăpînul tuturor am iubit-o,
pentru că ea învaţă în taină ştiinţa
lui Dumnezeu şi cunoaşte lucrurile
Lui. Ostenelile ei sunt bunătăţi şi
ea învaţă curăţia, mintea,
dreptatea şi bogăţia, iar în viaţa
oamenilor nimic nu este mai de
trebuinţă decît acestea. Căci de
pofteşte cineva multa ştiinţă,
înţelepciunea ştie cele trecute, iar
cele ce urmează să fie le
asemuieşte, ea ştie tălmăcirea
cuvintelor şi dezlegările vorbelor
celor ascunse, cunoaşte de mai
înainte semne şi minuni, ca şi
întîmplările vremurilor şi ale
anilor, ea este sfetnic bun pentru
toţi, că nemurire este într-însa şi
mărire în împărtăşirea cuvintelor
ei. Pentru aceea am zis din toată
inima mea: Dumnezeul părinţilor
şi Domnul milei, Cel Ce ai făcut
toate cu cuvîntul Tău, şi cu
înţelepciunea Ta ai tocmit pe om,
ca să stăpînească făpturile cele
făcute de Tine, şi să îndrepteze
lumea întru cuviinţă şi dreptate,
dă-mi înţelepciunea care şade pe
scaunele Tale şi nu mă despărţi pe
mine de robii Tăi, că eu sunt robul
Tău şi fiul roabei Tale. Trimite
înţelepciunea Ta din ceruri de la
locaşul Tău cel sfînt şi de la
scaunul slavei Tale, ca fiind cu
mine, să mă înveţe ce este plăcut
înaintea Ta, şi să mă îndrepteze
spre cunoştinţă, şi să mă păzească
întru slava sa, că gîndurile celor
muritori sînt toate cu temere şi
cugetele lor cu greşeală.
5
De la Înţelepciunea lui Solomon, citire.
(Versetele alese din cap. IV şi V, 1-7)
Dreptul, de va ajunge să se
sfîrşească, întru odihnă va fi,
dreptul, murind, va osîndi pe
necuraţii cei vii, că vor vedea
sfîrşitul dreptului şi nu vor
cunoaşte ce a sfătuit pentru dînsul
Dumnezeu. Că va arunca Domnul
jos pe cei necredincioşi fără glas şi
va clătina pe dînşii din temelie, şi
pînă la cel mai de pe urmă se vor
pustii întru durere, şi pomenirea
lor va pieri, că vor veni întru
cugetul greşelilor lor înspăimîntaţi
şi vor mustra pe dînşii fărădelegile
lor. Atunci va sta cu multă
îndrăzneală dreptul înaintea feţei
celor ce l-au supărat pe dînsul şi a
celor ce au lepădat ostenelile lui,
şi, văzîndu-l pe el, se vor tulbura
cu cumplită frică şi se vor îngrozi
de preaslăvită mîntuirea lui. Că
vor zice întru sine, căindu-se şi
întru nevoinţa duhului vor
suspina şi vor zice: Acesta este cel
pe care l-am luat oarecînd în rîs şi
în pildă de ocară noi cei fără de
minte? Viaţa lui o am socotit
nebunie şi sfîrşitul lui fără de
cinste? Şi cum s-a socotit între fiii
lui Dumnezeu şi între sfinţi soarta
lui este. Rătăcit-am dar din calea
adevărului şi lumina dreptăţii nu
ne-a strălucit nouă, şi soarele nu
ne-a răsărit nouă. Umplutu-ne-am
de cărările fărădelegii şi ale
pierzării şi am umblat pe cărări
neumblate, iar calea Domnului nu
am cunoscut-o.
LA LI TI E
Stihirile hramului.
Slavă...,
Rodul vitejiilor tale, Cuvioase
părinte, au luminat inimile
credincioșilor: că cine, auzind de
smerenia ta cea nemărginită, nu s-
a minunat de răbdarea, de
blîndețile cele către săraci, de
mîngîierea spre cei necăjiți, pe toți
cu dumnezeiască cuviință i-ai
învățat, Ierarhe, (N), și acum cu
cununi nevestejite ești încununat,
roagă-te pentru sufletele noastre.
Și acum..., a Născătoarei:
Acoperămîntul tău, Născătoare
de Dumnezeu Fecioară, doctorie
duhovnicească este, că într-însul
scăpînd, ne izbăvim de bolile
sufletești.
L A S T I H O A V N Ă,
Stihirile, glasul al 8-lea:
Sfințitorule (N), raza luminii
celei înțelegătoare, luminătorule al
Bisericii, podoaba ierarhilor;
îndreptătorule adevărat al vieții
călugărilor celei pustnicești și
nouă apărător te-ai arătat,
slobozind sufletele noastre de
vrăjmașul cel pierzător.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului,
moartea cuvioșilor Lui.
Sfințitorule (N), mare putere ai
primit de la Dumnezeu, mulțimea
viclenilor draci cu rugăciunea ta
6
ai gonit, precum şi dosădirile lor
de la toți cei ce cu credință aleargă
către tine.
Stih: Cum voi răsplăti Domnului pentru
toate cîte mi-a dat mie?
Cum vom lăuda după vrednicie
pe Ierarhul cel mare (N), care este
minte cinstită, lumină cu razele
dumnezeiești, care ne luminează
pe noi și dă cunoștință
dumnezeiască, mărturisitorul
tainelor celor adînci, să zicem toți
cu un glas: Bucură-te, Părintele
Părinților (N)!
Slavă..., glasul al 8-lea:
Tu ești păstorul cel bun și
învățător cald, sfințitorule (N). Pe
tine totdeauna lăudîndu-te
strigăm: Cu tine Dumnezeu a
împodobit Biserica Sa și trupul
tău, cel ce era de mulți ani
acoperit în pămînt, l-a arătat
nestricat poporului Său. Pentru
aceasta, nu înceta rugîndu-te
pentru cei ce te laudă pe tine și
cinstesc pomenirea ta, cere iertare
de păcate, și mîntuire sufletelor
noastre.
Și acum..., a Născătoarei:
Fecioară nenuntină, care pe
Dumnezeu negrăit L-ai zămislit cu
trup, Maica Dumnezeului Celui
Preaînalt, rugăciunile robilor tăi
primeşte-le, ceea ce eşti cu totul
fără prihană, care tuturor
dăruieşti curăţire de greşeli,
primind acum rugăciunile noastre,
roagă-te să ne mîntuim noi toţi.
 TROPARUL glasul al 4-lea:
Îndreptător credinței și chip
blîndețelor, învățător înfrînării te-
ai arătat pe tine turmei tale,
adevărul lucrurilor. Pentru
aceasta, ai cîștigat cu smerenia
LA U TRE NIE
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul
Sfîntului (de 2 ori,) Slavă..., Și acum..., a
Născătoarei (o dată):
Taina cea din veac ascunsă şi de
îngeri neştiută, prin tine,
Născătoare de Dumnezeu, celor de
pe pămînt s-a aratat, Dumnezeu
întrupîndu-Se neamestecat, şi
Crucea de voie pentru noi
primind, prin care înviind pe cel
întîi zidit, a mîntuit de moarte
sufletele noastre.
După catis ma întîi, Sedealna, glasul 1:
Podobie: Mormîntul Tău…
Slujitor fiind lui Hristos,
Stăpînul tuturor, ai învățat
poporul și l-ai luminat cu
dumnezeiescul botez, îndreptîndu-
l la cunoștință, sfințitorule. Pentru
aceasta, propovăduitor al
adevărului, sfințitor și plăcut lui
Hristos te numim toți pe tine. (2 ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Ceea ce nu știi de mire, Curată
de Dumnezeu Născătoare
Fecioară, una folositoare și
acoperămînt credincioșilor. De
nevoi și de necazuri, și de cumplite
7
cele înalte, cu sărăcia cele bogate,
Părinte Ierarhe (N), roagă-te lui
Hristos Dumnezeu să mîntuiască
sufletele noastre. (de 2 ori)
Născătoare de Dumnezeu
Fecioară…, (o dată)
primejdii izbăvește pe toți cei ce
au nădejde întru tine, Fecioară, și
sufletele noastre le mîntuiește prin
rugăciunile tale.
După a 2-a catisma, Sedealna,
glasul al 4-lea:
Din tinerețe luînd Crucea ta, cu
bună credință ai urmat lui
Hristos, vestejind cugetul cel
trupesc cu înfrînarea. Pentru
aceasta, pe scaunul arhieresc
șezînd, Ierarhe, ai mărit pe
Stăpînul și pe Preacurata Lui
Maică, Care cu diferite daruri a
împodobit sicriul tău, (N), de
Dumnezeu fericite. (2 ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Fecioară cu totul fără prihană,
care pe Dumnezeu, Cel mai presus
de ființă L-ai născut, pe Acela
împreună cu Ierarhul neîncetat
roagă-L, să ne dea iertare de
păcate și îndreptare vieții mai
înainte de sfîrșit, celor ce cu
credință și cu dragoste te cîntăm
pe tine după datorie, ceea ce ești
una întru tot lăudată.
 PO LI E LE UL
După Lăudați numele Domnului...
MĂRIMU-TE
Mărimu-te pe tine, sfinte
Părinte ierarhe (N), și cinstim
sfîntă pomenirea ta, că tu te rogi
pentru noi lui Hristos, Dumnezeul
nostru.
Psalmul ales:
Auziți acestea, toate neamurile…
Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:
Slavă..., glasul 1-îi:
Slavă Ţie, Treime Sfîntă:
Părinte, Cuvinte şi Duhule Sfinte,
zicînd: Slavă Ţie Dumnezeule.
Şi acum..., acelaşi glas:
Bucură-te, ceea ce eşti cu dar
dăruită, Marie, Domnul este cu
tine, zicînd: şi prin tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Slavă
Ţie Dumnezeule. (de 3 ori)
După Polieleu,
Sedealna, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe înțelepciunea...
Împărățind peste patimile
trupului, Ierarh te-ai arătat lui
Dumnezeu asemenea și turma ta
prea slăvit ai păstorit, cuvioase, și
cu botezul o ai luminat, și o ai
învățat, ca să slăvească pe Unul
Dumnezeu în Trei Ipostasuri.
Pentru aceasta, izvorăști
tămăduiri și după moarte, celor ce
cu credință aleargă la Sfîntă
Biserica lui Dumnezeu și la racla
moaștelor tale, Ierarhe (N). Roagă
pe Hristos Dumnezeu, să dea
8
iertare de greșeli celor ce cinstesc
cu dragoste sfîntă pomenirea ta.
(2 ori)
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Pe ceea ce este ușă cerească și
sicriu, munte cu totul sfînt, nor
luminos, să o lăudăm, rugul cel
nears, Raiul cel cuvîntător,
izbăvire Evei și vistierie mare a
toată lumea. Că într-însa s-a
lucrat mîntuire lumii și iertare
greșelilor celor de demult. Pentru
aceasta și strigăm către dînsa:
Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să
dăruiască iertare de greșeli celor
ce cu bună credință se închină
preasfintei Nașterii tale!
Antifonul întîi, glasul al 4-lea:
Din tinereţile mele…
Prochime n glasul al 4-lea:
Gura mea va grăi înțelepciune și
cugetul inimii mele pricepere.
Stih: Gura dreptului va deprinde
înțelepciune.
Toată suflarea...
Evanghelia: Ioan X, 1-9
După Psalmul 50,
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile sfîntului
ierarh (N), Milostive, curăţeşte
mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...,
Pentru rugăciunile Născătoarei
de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte
mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare
mila Ta şi, după mulţimea îndurărilor Tale,
curăţeşte fărădelegile noastre.
 Stihira glasul al 6-lea:
Moștenitorule al lui Dumnezeu
împreună părtași cu Hristos,
slujitorule al Domnului, Sfinte (N),
după numele tău așa și viața ta.
Că împreună ți-au strălucit cu
căruntețile și mintea. Mărturisit-a
lumina feței tale nerăutatea
sufletului, adeverit-a tăcerea ta
blîndețile. Viața ta este slăvită și
adormirea – cu sfinții. Roagă-te
pentru sufletele noastre.
Dumnezeul (N), de Dumnezeu
fericite.
Și acum..., a Născătoarei:
Ceata cea sfințită a proorocilor
de departe te-au arătat mai
înainte pe tine, Curată, că ești cu
adevărat Născătoare de
Dumnezeu, și mai presus de
Heruvimi și de toată făptura.
Cîntarea a 3-a,
Irmosul:

CAN O AN ELE Nu este Sfînt, precum Tu

Cîntarea întîi, glas ul al 6-lea:
Doamne Dumnezeul meu, Care ai
înălțat cornul credincioșilor Tăi,
Irmosul:
Bunule, și ne-ai întărit pe noi pe
Ca pe uscat umblînd Israil, cu piatra mărturisirii Tale.
urmele prin adînc, pe gonaciul
faraon văzîndu-l înecat a strigat: Picurînd dumnezeiască
dulceață din buzele tale, părinte,
Lui Dumnezeu cîntare de biruință
să-I cîntăm. ai uscat și picăturile
nedumnezeirii celei amare,
Împreună cu cetele cele de sus adăpînd pe cei binecredincioși cu
stînd înainte, ca un Ierarh, ca un băutura cunoștinței celei
slujitor al lui Dumnezeu roagă-te dumnezeiești, fericite.
cu de-adinsul pentru noi, ca să
dobîndim bunătățile cele veșnice, Cu dumnezeiască judecată, mai
prin rugăciunile tale. înainte fiind ales, te-ai arătat,
Ierarhe, aducînd jertfe fără de
Fiind ales spre slujba Domnului sînge lui Dumnezeu Cel Ce S-a
la cinstita Evanghelie, fericite,(N), jertfit pentru noi, părinte Ierarhe
cu învățăturile cele înțelepte ai (N).
crescut, părinte, pe oameni întru Slavă...
bună înțelegere.
Mormîntul, unde zace
Slavă...
preacinstitul tău trup izvorăște
Îmbogățindu-te de cunoștința bună mireasmă, ca Raiul lui
lui Dumnezeu din inimă ai izvorît Dumnezeu umplînd de bună
cuvînt de viață, adăpînd sufletele mireasmă pe cei credincioși,
cele înțelenite de patimi, Ierarhe preaslăvite și întru tot
preaînțelepte Ierarhe al lui cinstite (N).

9
 Și acum..., a Născătoarei:
Nu se dumerește gîndul omenesc
a înțelege adîncimea cea negrăită
a Nașterii tale, Curată. Căci
Dumnezeu, smerindu-Se pe Sine
în pîntecele tău, pentru
milostivire, m-a înnoit pe mine cu
totul.
Sedealna, glasul al 4-lea:
Podobie: Arătatu-te-ai astăzi…
Cu dreaptă credință ai păstorit,
cuvioase, Biserica lui Hristos și
neghinele cele amare ale ereticilor
le-ai gonit, și întru cele de sus te
sălășluiești, fericite.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Pe Cuvîntul Tatălui, pe Hristos
Dumnezeul nostru, Care din tine
S-a întrupat, L-am cunoscut,
Născătoare de Dumnezeu
Fecioară, una Curată, una
Binecuvîntată. Pentru aceasta,
neîncetat lăudîndu-te pe tine, te
mărim.
Cîntarea a 4-a,
Irmosul:
Hristos este puterea mea,
Dumnezeu și Domnul, cinstita
Biserică cu dumnezeiască cuviință
cîntă strigînd: Din cuget curat întru
Domnul prăznuind!
Fiind plin de dumnezeiescul
Duh, sfințite Părinte (N), ai gonit
duhurile cele viclene de la oameni,
și cu învățăturile tale cele
duhovnicești i-ai făcut credincioși.
Binecuvîntat este Dumnezeu, pe
o unime nezidită, împărțită în trei
10
fețe, netăiată și neamestecată,
luminînd pe cei bine credincioși cu
sfințitele tale cuvîntări de
Dumnezeu.
Slavă...
Omorînd mai înainte cugetele
trupului cu înfrînarea și cu
ostenelile, te-ai arătat Ierarh
dumnezeiesc și stătător înainte
Treimii cu totul sfințit.
Și acum..., a Născătoarei:
Blestemul strămoașei s-a stricat
prin tine, Maica lui Dumnezeu că
tu, Preacurată, pe izvorul
sfințeniei a vieții celei pururea
fiitoare L-ai născut nouă.
Cîntarea a 5-a,
Irmosul:
Cu dumnezeiască strălucirea Ta,
Bunule, sufletele celor ce mînecă la
Tine cu dragoste, mă rog,
luminează-le. Ca să Te cunoască,
Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine,
adevăratul Dumnezeu, Cel ce
chemi din negura greşelilor.
Cele dumnezeiești,
dumnezeiește săvîrșind, și cu
cugetul preacurat de cele curate
atingîndu-te, te-ai arătat fără
prihană, slujind lui Dumnezeu ca
un Ierarh al lui Dumnezeul prea
sfințit.
Cu cinstitele tale învățături
slujitorii idolilor s-au făcut
slujitori lui Dumnezeu, pe care,
scoțîndu-i dintre cei nevrednici,
te-ai arătat plăcut lui Dumnezeu
Atotțiitorul.
 Slavă...,
Fiind chemat cu Darul, ai
risipit nedumnezeirile idolilor, cu
ploaia cuvintelor tale, cuvioase. Şi
inimile cele înțelenite le-ai făcut
roditoare prin dumnezeiescul Dar.
Și acum..., a Născătoarei:
După străină nașterea ta, ai
rămas Fecioară, ca și mai înainte,
căci Cel Ce S-a născut a fost
Dumnezeu, Care preface toate cu
voia Sa, Marie, cea fără de bărbat
Mireasă al lui Dumnezeu.
Cîntarea a 6-a,
Irmosul:
Marea vieții văzîndu-o înălțîndu-
se de viforul ispitelor, la limanul
Tău cel lin alergînd, strig către
Tine: Scoate din stricăciune viața
mea, mult Milostive!
Limba ta fiind ascuțită de
Duhul, înțelepțește ca trestia
scriitorului ce scrie degrab, au
scris în inimile credincioșilor,
cuvîntul Darului cu dumnezeiasca
voie, cu totul sfințite Părinte.
Învățîndu-te cele dumnezeiești,
ca unul ce intri în Sfintele
Sfintelor cele înțelegătoare, cu
Duhul faci desăvîrșit pe
credincioși prin raza Treimii,
sfințite Părinte (N), cel cu totul
prea desăvîrșit.
Slavă...,
Cu curgerile dogmelor tale,
astupînd dogmele cele tulbure ale
necredincioșilor, te-ai arătat ca un
rîu lin, adăpînd cu bună credință
11
adunările celor credincioși,
Ierarhe cu totul cinstite.
Și acum..., a Născătoarei:
Cuvîntul în pîntecele tău S-a
sălășluit fără sămînță, și S-a arătat
om desăvîrșit, înnoind firea cu
cuviință dumnezeiască, precum
singur știe Unul, Fecioară cu totul
fără prihană, care ai primit pe
Dumnezeu.
C O N D A C U L, glasul al 2-lea:
Podobie: Cele de sus căutînd…
Dumnezeiescul Tunet, Trîmbița
Duhului, săditorule al Credinței și
tăietorule al eresurilor, Treimei
plăcutule mare Ierarhe (N),
împreună cu Îngerii înainte stînd,
pururi roagă-te neîncetat pentru
noi toți.
ICOS
Pentru lene, eu, ticălosul, am
căzut și de moarte am dormit. Ci
ca un Păstor bun, scoală-mă,
părinte, și patimile mele, cele ce
rău mă muncesc pe mine, le
adormi, ca, sculîndu-mă, să laud
curat praznicul tău cel purtător de
lumină, care Stăpînul lumii l-a
preaslăvit, după vrednicie. Și pe
tine, ca pe o slugă prea
credincioasă, și ca pe un Învățător
prea înțelept, ca pe un prieten și
tăinuitor, și ca un ispravnic al
dogmelor Sale, pe care bine le-ai
păzit, ungere nespurcată, (N),
preaînțelepte, pururea roagă-te
neîncetat pentru noi toți.
 Cîntarea a 7-a,
Irmosul:
Dătător de rouă cuptorul l-a
făcut Îngerul cuvioșilor tineri, iar
pe haldei arzîndu-i porunca lui
Dumnezeu, pe muncitorul l-a plecat
a striga: Bine ești cuvîntat,
Dumnezeul părinților noștri!
Luminîndu-te cu darul
Duhului, prin împărtășirile cele cu
dumnezeiască voie, te-ai făcut stea
dătătoare de lumină, înțelepte,
luminînd pe cei ce cîntă: Bine ești
cuvîntat, Dumnezeul părinților
noștri!
Făcîndu-te locaș preasfînt și
luminat cu faptele cele bune, ai
avut, sfințite, pe Treimea cea
nezidită locuitoare întru tine,
strigînd: Bine ești cuvîntat,
Dumnezeul părinților noștri!
Slavă...
Lepădînd dormitarea de la
ochi, cu dumnezeieștile privegheri,
ai primit strălucirile cele
dumnezeiești de la Îngerul luminii,
care te face pe tine, desăvîrșit stîlp
și întărire credincioșilor, și
adevărat Ierarh.
Și acum..., a Născătoarei:
Cel ce șade în sînurile Tatălui
nescris împrejur, șade acum în
sînurile tale, Preacurată, scris
împrejur. Îmbrăcat cu chipul tău,
fiind scris împrejur pentru
mîntuirea lui Adam.
12
Cîntare a 8-a,
Irmosul:
Din văpaia rouă ai izvorît
cuvioșilor și jertfa dreptului cu apă
o ai ars, că toate le faci, Hristoase,
oricîte vrei. Pe Tine Te preaînălțăm
întru toți vecii.
Pe șarpele cel trufaș l-ai smerit
cu smerenia ta, fericite, înălțîndu-
te către Dumnezeu prin cugetele
tale cele curate. Pentru aceasta, te
cinstim, preaînălțînd pe Hristos în
veci.
Pe Cuvîntul întrupat L-ai
cuvîntat a fi Dumnezeu și popoare
ai mîntuit din înșelăciunea robiei,
gonind idoleasca credință, părinte
Ierarhe (N), preaînțelepte și de
Dumnezeu purtătorule.
Binecuvîntăm pe Tatăl...
Viața ta avînd-o la fel cu a
Stăpînului, și cuvîntul asemenea
cu viața, făcîndu-te plin de zile
duhovnicești, părinte, te-ai mutat
întru locașurile cele de sus.
Și acum..., a Născătoarei:
Izbăvindu-te de blestemul cel
dintîi prin Nașterea ta, prea
binecuvîntată Fecioară de
Dumnezeu, bucură-te; glasul lui
Gavriil înălțăm ție: Bucură-te,
pricinuitoarea mîntuirii tuturor!
Cîntarea a 9-a,
Irmosul:
Pe Dumnezeu a-L vedea nu este
cu putință oamenilor, spre Care nu
cutează a căuta oștile Îngerești. Iar
prin tine, Preacurată, S-a arătat
oamenilor Cuvîntul întrupat, pe
Care mărindu-L cu oștile cerești, pe
Tine Te fericim.
Pe pămîntul celor blînzi tu te-ai
sălășluit, Arhiereule, fiind blînd și
fără de răutate, te-ai unit cu oștile
cele de sus, cu totul înfrumusețat
cu strălucirile faptelor celor bune
și cu lumina bunătăților prea
îmbrăcat.
Privești dumnezeieștile și ale
Îngerilor străluciri, ale
Patriarhilor, și ale Mucenicilor, și
ale Apostolilor frumuseți, rugînd
cu dînșii pe Iubitorul de oameni.
Să dea nouă iertare de păcate și
îndreptare vieții celor ce te
lăudăm, cuvioase.
Slavă...
Arătat este că, mai întîi,
luminat ai împodobit Scaunul
tuturor cetăților celor de
căpetenie, viețuind ca un Înger și
cu arhieria înfrumusețîndu-l, l-ai
sfințit cu ungerea, făcînd
desăvîrșit pe poporul cel de
Dumnezeu cugetător.
Și acum..., a Născătoarei:
Ca picătura cerească, S-a
pogorît Ploaia în pîntecele tău
Fecioară, și a uscat pîraiele
înşelăciunii. A plouat
nestricăciune tuturor oamenilor și
izbăvire prin tine, de Dumnezeu
bucurată, s-a dăruit.
13
L U M I N Î N D A.
Podobie: Cercetatu-ne-au…
Slăvit se înfrumusețează astăzi
praznicul cel strălucitor de
lumină. Drept aceea, întru lumina
măririi feței celei dumnezeiești
înainte stînd, Ierarhe (N),
pomenește-ne pe noi, cei ce
lăudăm pomenirea ta.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
După Dumnezeu, întru tine,
bucurată, punem nădejdea noi,
care ne răstignim împreună cu
Hristos, Cel Ce din tine a ieșit.
Deci, cu rugăciunile tale cele către
Dînsul, păzește-ne pe noi
nevătămați pînă la sfîrşit.
L A L A U D E,
Stihirile, glasul al 8-lea:
Podobie: O, preaslăvită minune...
Cuvioase părinte (N), tu,
suindu-te pe scara dumnezeieștii
cunoștințe și apropiindu-te de
Dumnezeu, darul primirii de fii
luînd, tămăduiești neputințele cele
nevindecate și gonești duhurile
cele necurate. Pentru aceasta,
pomenirea ta prăznuim cu
bucuria inimii, mărind pe Hristos,
Cel Ce a mărit pe plăcutul Său.
(2 ori)
Părinte minunate (N), curat,
strălucit fiind cu vederea cea
înțelegătoare a luminii, ai adormit
marea patimilor cea cu multe
valuri, și cu aripi curate ale
nepătimirii zburînd, ai ajuns unde
este nespusă frumusețe și
necuprinsă de minte, rugîndu-te
totdeauna pentru noi, cei ce te
lăudăm.
Părinte al Părinților (N),
îndreptarea preoției, chipul
curăției, tăria călugărilor,
întărirea Bisericii, luminător al
dragostei, scaunul simțirii, izvorul
minunilor și limbă insuflată cu
foc, gură dulce grăitoare, vasul
dumnezeiescului Duh și Rai
înțelegător, te-ai făcut, fericite, de
Dumnezeu.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Cuvioase, de trei ori, fericite,
preasfințite, părinte, păstorule cel
bun și al lui Hristos începătorului
păstorilor ucenice, cel ce ți-ai pus
sufletul pentru oi, tu și acum, prea
lăudate (N), Ierarhe, cere cu
rugăciunile tale, să se dăruiască
nouă mare milă.
14
Și acum..., a Născătoarei:
Pe Dumnezeu, Cel Ce S-a
întrupat din tine, Născătoare de
Dumnezeu Fecioară, L-am
cunoscut. Pe Acela roagă-L pentru
mîntuirea sufletelor noastre.
Slavoslovia cea mare, troparul, ecteniile şi
otpustul.
LA LI TUR GHIE
Fericirile din cîntarea a 3-a şi a 6-a.
Prochime n gl. al 4-lea: Gura mea va grăi
înțelepciune și cugetul inimii mele pricepe re.
Stih: Gura dreptului va deprinde
înțelepciune.
Apostolul din Epistola către Evrei (VII, 26-
28; VIII, 1-2). Aliluia, glasul al 8-lea.
Evanghelia de la Ioan (X, 9-16)
CHINONI CUL
Întru pomenire veșnică va fi
dreptul, de vorbire de rău nu se va
teme.