Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CUVIOSULUI ANTONIE
DE LA PECERSKA
(10/23 iulie; 2/15 septembrie)
Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului
Nicodim
Episcop de Edineţ şi Briceni
© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineţ
2
LA VECERNIA MICĂ
Se pun sihirile pe 4 glasul 1-îi: Slavă..., glas al 6-lea:
Podobie: Ceea ce eşti bucuria..., Astăzi muntele Athonului,
Pe urmele părinţilor celor ca pe un nou Avraam, pe tine,
mari ai Sfîntului Munte ai părinte preaslăvite, primin-
umblat, părinte Antonie, şi, du-te, se bucură. Iară patria
ca un fără de trup, în trup ta, fericite, avîndu-te iarăşi
te-ai nevoit, chip multora cu împreună vieţuitor, foarte se
fapta bună ai fost, de unde şi veseleşte şi peştera întru care
darul minunilor, de la Hristos te-ai nevoit, pentru tine se
te-ai învrednicit a tămădui pe împodobeşte, prealuminata
oameni de felurite neputinţe, cetate Kievul, pomenirea ta
roagă-L să mîntuiască sufle- serbînd-o, cele de prăznuire
tele noastre. (de 2 ori) Domnului cîntă, Cel Ce te-a
Începător celor ce vieţuiesc dăruit pe tine zid nerisipit.
călugăreşte ai fost, părinte Iar noi, fiii tăi, cu învăţături-
Antonie, pe sine-ţi, întîia pîr- le tale fiind povăţuiţi, acum
gă fără de sînge, aducîndu- preaslăvita adormirea ta prăz-
te lui Dumnezeu. Cu înfrîna- nuindu-o, ne rugăm: „Roagă-
rea, iubirea de înţelepciune, te să se mîntuiască sufletele
cu smerenia, obiceiurile cele noastre”.
înalte şi cu postirea cea fără Şi acum..., Al Născătoarei
4
LA VECERNIA MARE
După obişnuitul psalm, se cîntă: Fericit minată ai intrat şi acolo, cu
bărbatul..., starea întîi.
cunoştinţa de cele negrăite,
La Doamne, strigat-am...,
se pun stihirile pe 8, glasul al 4-lea:
te-ai învrednicit a vedea cele
ce vor să fie, ca cele ce stau
Podobie: Cela ce sus eşti chemat...,
de faţă şi tuturor luminat a
Cînd dumnezeiasca iubire le spune. Pe Hristos, Căruia
a venit asupra ta, cuvioase, din tinereţe te-ai făcut rob,
atunci bogăţia cea lumească Aceluia te roagă, cuvioase, să
întru nimic ai socotit-o, pen- mîntuiască şi să lumineze su-
tru aceea, şi străin din patria fletele noastre.
ta, la Sfîntul Munte ai fost şi
Glasul al 5-lea
acolo, în mijlocul părinţilor
Podobie. Cuvioase părinte...
acelora, ca o lumină ai strălu-
cit cu fapte bune, Antonie; pe Preacuvioase părinte An-
Hristos roagă-L, Căruia din ti- tonie, cu darul Preasfîntului
nereţe I-ai slujit, ca să mîntu- Duh mintea ta o ai luminat,
iască şi să lumineze sufletele pentru aceea, ca un mai îna-
noastre. inte văzător, prooroceşte mai
Cînd de dragostea lui Hris- înainte ai spus pentru mînia
tos te-ai aprins, cuvioase, lui Dumnezeu care era să vină
atunci socotelile lumii aces- asupra ortodoxiei, de unde şi
teia şi slava, ca pe cele ce sînt lui Simon mîntuire de la răz-
trecătoare, le-ai urît, pentru boi i-ai vestit şi, mai înainte
aceea, şi peşteră ţie ţi-ai fă- de zidirea bisericii, a fi pus
cut, şi întru ea te-ai nevoit într-însa, aceluia mai înainte
ca un fără de trup, şi pentru i-ai proorocit. Pentru aceea,
aceea, întru înălţimea cinstei ca pe un solitor totdeauna a
acelora fără de trup te-ai în- toate bunătăţile te cîntăm,
vrednicit, cu care, stînd îna- cerînd ca să luăm de la Hris-
intea lui Hristos, roagă-te să tos, prin tine, mare milă.
se mîntuiască şi să se lumine- Preacuvioase părinte Anto-
ze sufletele noastre. nie, tu, împlinind poruncile
Cînd dumnezeiasca dragos- adevăratului Păstor şi Învăţă-
te ai primit în inimă, părinte, torului Hristos, din dragoste,
atunci în peştera întuneca- te-ai arătat lui Erazm şi după
tă, ca într-o cămară prealu- mutarea ta, pentru mulţimea
5
averii ce o păstra şi care vie- care prăznuim prealuminată
ţuia cu lenevire, şi cu rugă- adormirea ta, roagă-te să fim
ciunile tale, din boala morţii păziţi neluptaţi de vrăjmaşi
l-ai izbăvit, şi vreme de pocă- şi să se mîntuiască sufletele
inţă aceluia dăruindu-i. Pe al- noastre.
ţii către întreaga înţelepciune Şi acum..., a Născătoarei.
i-ai povăţuit, pentru aceea, pe Cine nu te va ferici pe tine,
Hristos roagă-L să se mîntu- Preasfîntă Fecioară, sau cine
iască sufletele noastre. nu va lăuda, preacurată, naş-
Preacuvioase părinte Anto- terea ta, că Cel Ce a strălucit
nie, tu, cu Dumnezeu, prin fără de ani din Tatăl, Fiul Unul
întreaga înţelepciune, corabia născut, Acelaşi din tine, cea
minţii tale o ai îndreptat, şi curată, a ieşit, negrăit întru-
luciul mării patimilor al lumii pîndu-Se, din fire Dumnezeu
acesteia fără de grijă l-ai îno- fiind şi cu firea om făcîndu-
tat. Cu lucrarea Preasfîntului Se pentru noi, nu în două feţe
Duh fiind îndreptat, la lima- fiind despărţit, ci în două firi,
nul cel lin al raiului ai ajuns, fără amestecare fiind cunos-
unde este vieţuirea sfinţilor cut, pe Acela roagă-L, Curată,
şi odihna drepţilor, cu care cu totul fericită, să se milu-
roagă-te, ca să cîştigăm acolo iască sufletele noastre.
intrare. V O H O D: Lumină lină...
Slavă..., glasul al 6-lea:
PROCHIMENUL zilei
Viaţa ta cea aspră şi oste- PAREMIILE
nelile cele după Dumnezeu, De la Înţelepciunea lui Solomon,
dacă s-au făcut cunoscute citire:
(V, 16-VI, 3)
părinţilor din Sfîntul Munte,
atunci, cu dumnezeiască pro- Drepţii în veci vor fi vii şi
nie, iarăşi către patria ta tri- de la Domnul plata lor, şi pur-
mis ai fost. ”Du-te, fiule, zi- tarea de grijă pentru dînşii de
cîndu-ţi, ca şi acolo celor ce la Cel Preaînalt. Pentru aceas-
nu ştiu, prin tine, Dumnezeu ta, vor lua împărăţia podoabei
să Se cunoască”. De unde ve- şi stema frumuseţii din mîna
nind, preacuvioase, patria ta Domnului, căci cu dreapta Sa
o ai luminat şi mai marele îi va acoperi pe ei şi cu braţul
rînduielii călugărilor ai fost, a Său îi va apăra. Lua-va toată
căror mulţime către Hristos o arma dragostea Lui şi va în-
ai adus. Pentru aceea, şi noi, trarma făptura spre izbînda
6
vrăjmaşilor, îmbrăca-se-va în pedepsire ieşirea lor, şi mer-
ziua dreptăţii şi-Şi va pune gerea de la noi sfărîmare, iar
Lui coif judecata cea nefăţar- ei sînt în pace. Că înaintea
nică. Lua-va pavăza nebirui- feţei oamenilor, de vor lua şi
tă sfinţenie şi va ascuţi cum- muncă, nădejdea lor este pli-
plită mînie întru sabie, şi va nă de nemurire. Şi puţin fiind
da război împreună cu dînsul pedepsiţi, cu mari faceri de
lumea asupra celor fără de bine se vor dărui, că Dumne-
minte. Merge-vor drept nime- zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a
ritoare săgeţile fulgerilor şi, aflat Lui-şi vrednici. Ca aurul
ca dintr-un arc bine încordat în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca
al norilor, la ţintă vor lovi, o jertfă de ardere întreagă i-a
şi, din mîna cea aruncătoare primit. Şi în vremea cercetă-
de pietre pline, se vor arunca rii sale vor străluci şi ca scîn-
grindine. Întări-se-va asupra teile prin paie vor fugi, ju-
lor apa mării şi rîurile îi vor deca-vor limbi şi vor stăpîni
îneca de năprasnă. Sta-va îm- popoare, şi va împărăţi întru
potriva lor duhul puterii şi ca dînşii Domnul în veci. Cei ce
un vifor va vîntura pe ei, şi nădăjduiesc spre Dînsul vor
va pustii tot pămîntul fărăde- înţelege adevărul şi credin-
legii, şi răutatea va răsturna cioşii în dragoste vor petrece
scaunele puternicilor. Auziţi cu Dînsul, că dar şi milă este
dar, împăraţi şi înţelegeţi, în- întru cuvioşii Lui, şi cerceta-
văţaţi-vă, judecătorilor mar- re întru aleşii Lui.
ginilor pămîntului. Ascultaţi, De la Înţelepciunea lui Solomon,
cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei citire:
ce vă trufiţi întru popoarele (IV, 7-15)
neamurilor. Că de la Domnul Dreptul, de va ajunge să se
s-a dat vouă stăpînirea şi pu- sfîrşească, întru odihnă va fi,
terea de la cel Preaînalt. că bătrîneţile sînt cinstite,
De la Înţelepciunea lui Solomon, nu cele de mulţi ani, nici cele
citire: ce se numără cu numărul ani-
(III, 1-9) lor. Şi cărunteţile sînt înţe-
Sufletele drepţilor sînt în lepciunea oamenilor şi vîrsta
mîna lui Dumnezeu şi nu se bătrîneţilor viaţă nespurcată.
va atinge de ele munca. Pă- Plăcut lui Dumnezeu făcîndu-
rutu-s-a întru ochii celor ne- se, L-a iubit; şi, vieţuind între
pricepuţi a muri şi s-a socotit păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-
7
s-a ca să nu schimbe răutatea rît întru adîncul dumnezeieş-
mintea lui sau înţelepciunea tii cunoştinţe. Pentru aceea,
să înşele sufletul lui. Că rîvna te-ai şi învrednicit, ca un mai
răutăţii întunecă cele bune înainte văzător, pe cele depar-
şi neînfrînarea poftei schim- te mai înainte a le cunoaşte,
bă gîndul cel fără de răutate. ca şi cum ar fi aproape, lumi-
Sfîrşindu-se peste puţin, au nat a le grăi. Şi pentru greşe-
plinit ani îndelungaţi. Că plă- lile oamenilor ţi-a părut rău,
cut era Domnului sufletul lui, şi pentru năvălirile barbarilor
pentru aceea, S-a grăbit a-l care erau să fie pentru păca-
scoate pe dînsul din mijlocul tele oamenilor, proroceşte
răutăţii. Şi popoarele văzînd mai înainte ai spus. Ci te roa-
şi necunoscînd, nici punînd gă, părinte, rugămu-ne ţie, ca
în gînd una ca aceasta, că dar să ne izbăvim noi de o urgie
şi milă este întru cuvioşii Lui ca aceasta şi să se mîntuiască
şi cercetare întru aleşii Lui. sufletele noastre.
LA LITIE Glasul al 2-lea:
Stihira hramului şi Stihirile Ce minte omenească sau
Cuviosului, glasul 1-îi:
limbă poate să spună, sau să
Pentru viaţa celui aseme- laude după vrednicie viaţa ta.
nea cu numele tău, cu dum- Că şi singuri îngerii s-au mirat
nezeiasca pronie, Antonie ai de viaţa ta în trup cea de pe
fost numit, luînd numirea din pămînt şi au lăudat pe Hristos,
fapte. Că mulţime de ucenici pentru biruinţa ce ţi-a dăruit
ai adunat, care au urmat în- ţie asupra patimilor, preacu-
văţăturile tale şi pe aceştia vioase; pe Care roagă-L, prea-
lui Dumnezeu i-ai adus. Ci ca lăudate, să se mîntuiască acei
cel ce eşti împreună vieţuitor care, cît este cu putinţă, îţi
cu preacuvioşii şi cu drepţii, împletesc ţie laude, Antonie
cu care stai înaintea Treimii, preaminunate.
roagă-te pentru toţi cei ce Fericită este peştera ce
slăvesc cu cîntări preaslăvită are întru sine cinstitele tale
adormirea ta. moaşte, preacuvioase, din-
Preacuvioase Antonie, dacă tru care izvorăsc credincioşi-
ai scăpat de întunericul pati- lor tămăduire. Fericiţi sînt şi
milor al lumii acesteia, atunci, ucenicii tăi, căci au cîştigat
preaminunate, te-ai sălăşluit un învăţător aşa ca tine şi se
în peşteră şi acolo te-ai pogo- cheamă fiii unui părinte ca
8
acesta precum eşti tu, Anto- LA STIHOAVNĂ
nie preaminunate, rugătorule Stihirile, glasul 1-îi:
pentru sufletele noastre. Urmelor marelui Antonie ai
Glasul al 4-lea: urmat, preacuvioase, că el în
Acum întru tot cinstitul şi pustie pentru tăcere s-a să-
sfinţit trupul tău, preacuvioa- lăşluit şi s-a învrednicit a fi
se Antonie, care zace în peş- cu îngerii împreună vorbitor.
teră, întru care fiind încă viu, Iar tu, în loc pe sub pămînt,
mult te-ai ostenit, tămăduiri în peşteră, te-ai închis şi te-
din destul izvorăşte celor ce ai învrednicit a vedea lumina
vin cu credinţă. Pentru ace- cea negrăită. Pentru aceea,
ea, te rugăm şi sănătate su- rîvnind aceluia, numire din
fletească, cu rugăciunile tale fapte ai luat, cu care stînd în-
pururea ne dă, celor ce te fe- aintea Sfintei Treimi, roagă-
ricim pe tine. te să se mîntuiască sufletele
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea: noastre.
Stih: Cinstită este înaintea Domnu-
Mare îndrăzneală şi credin- lui moartea cuviosului Lui.
ţă către Dumnezeu ai cîşti-
gat, preacuvioase Antonie, Ca o făclie prealuminoasă
că proorocului Ghedeon te-ai în loc întunecat ai strălucit şi
asemănat, care cu lînă a ispi- ca un finic în casa lui Dumne-
tit biruinţa. Asemenea şi tu, zeu, după proorocie, şi roadă
părinte, cu roua ai voit ca să preasfîntă, şi jertfă vie fără
ştii unde este loc spre plăce- de sînge pe tine însuţi, părin-
rea Stăpînei şi Împărătesei. te, te-ai adus Stăpînului. Pen-
Pentru aceea ai zis: „De am tru aceea, toţi, cu dragoste,
aflat har înaintea ta, să fie adunîndu-ne după vrednicie,
peste tot pămîntul rouă, iar pururea te fericim.
pe locul pe care vei voi să fie Stih: Fericit bărbatul, care se teme
de Domnul, întru poruncile Lui va voi
biserica, uscăciune să fie, şi foarte.
iarăşi rouă, să fie pe loc”. Şi
acestea amândouă, părinte, Peştera întru care zace sfin-
le-ai cîştigat. Pentru aceea, ţit trupul tău, preacuvioase
şi preacinstită biserică Mai- Antonie, cu puterea Preasfîn-
cii lui Dumnezeu ai ridicat, tului Duh, felurite neputinţe
cu care împreună roagă-te lui tămăduieşte celor ce vin cu
Hristos, rugămu-te, ca să se credinţă; dracii din oameni se
mîntuiască sufletele noastre. gonesc şi cei slăbănogi, dobîn-
9
dind sănătate, umblă. Iar noi, ţie, preacurată, ca Maicii lui
lăudînd pe Domnul, zicem: Dumnezeu şi Fecioarei, cu
„Scumpă este înaintea Dom- adevărat strigăm fără tăcere
nului moartea sfinţilor Lui”. ca îngerul: „Bucură-te, Stăpî-
Slavă..., glasul al 6-lea nă, folositoarea tuturor, bucu-
Minunată este cererea şi ria şi acoperemîntul, şi mîn-
prea mare credinţa care ai tuirea sufletelor noastre!”
cîştigat, preacuvioase Anto- La binecuvîntarea pîinilor
10
LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... se cîn- de o viaţă cu preacuvioşii, cu
tă troparul Cuviosului, de două ori, Sla-
vă... Şi acum..., a Născătoarei: Taina
care şi întru cei de sus dănţu-
cea din veac..., o dată. ind, roagă-te să se mîntuias-
că sufletele noastre, ale celo-
După catisma întîi, se cîntă sedealna,
glasul al 4-lea: ra care neîncetat te slăvim pe
Podobie: Degrab ne întîmpină..., tine. (de 2 ori)
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.
Prealuminatul şi purtătorul
de lumină praznicul tău a ve- Spăimîntatu-s-a Iosif, pe cea
nit, de Dumnezeu înţelepţite mai presus de fire văzînd, şi
Antonie, chemînd împreună a socotit cu mintea de ploaia
mulţimea călugărilor, ca să cea de pe lînă, întru zămisli-
preaslăvească şi să cînte cin- rea ta cea fără de sămînţă, de
stită adormirea ta, cerînd de Dumnezeu Născătoare, de ru-
la Hristos, prin mijlocirea ta, gul cel nears în foc, de toia-
ca să luăm mare milă. (de 2 ori) gul lui Aaron ce a odrăslit. Şi
Slavă..., Şi acum..., Al Născătoarei mărturisind logodnicul tău, şi
păzitorul preoţilor, a strigat:
Apăratu-te-ai mai înainte
„Fecioara naşte şi după naş-
decît puterile cele de sus, năs-
tere, iarăşi rămîne Fecioară!”
cînd pe Stăpînul, de Dumne-
zeu Născătoare, şi firea nea- Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”.
Apoi aceste mărimuri:
mului omenesc o ai înălţat,
dumnezeiască mireasă. Pen- Fericimu-te pe tine, Prea-
tru aceea, pe tine, cea după cuvioase Părinte Antonie, şi
adevăr Născătoare de Dumne- cinstim sfîntă pomenirea ta,
zeu, cu sufletul şi cu limba, povăţuitorule al călugărilor şi
credincioşii te slăvim. împreună-vorbitorule cu în-
gerii.
După catisma a doua se cîntă sedealna,
glasul al 4-lea: Cu aceste stihuri:
Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif... 1. Aşteptîndam aşteptat pe Domnul şi
El a căutat spre mine, şi a auzit rugă-
Împreună vorbitor şi sluji- ciunea mea.
tor ai fost, părinte, părinţilor 2. Genunchiimei au slăbit de post şi
Sfîntului Munte şi urmelor trupul meu s-a istovit de lipsa untde-
lemnului.
acelora ai urmat, ca un fără
3. Pentrucuvintele buzelor Tale, eu am
de trup pe pămînt vieţuind. păzit căi aspre.
Pentru aceea te-ai arătat a fi
11
4. Schimbat-aiplîngerea mea întru bu- să dăruiască celor ce cu dra-
curie, rupt-ai sacul meu şi m-ai în-
cins cu veselie.
goste cinstesc pomenirea ta.
Slavă..., Şi acum..., Al Născătoarei
5. Să
ştiţi că minunat a făcut Domnul
pe cel cuvios al Său. Ca o mireasă prea fără priha-
6. Cîntaţi
Domnului cei cuvioşi ai Lui şi nă a Făcătorului, ca o maică
lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.
neispitită de bărbat a Izbăvi-
Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă: torului, ca ceea ce eşti sălăş-
Slavă..., glasul 1-îi: luire a Mîngîietorului, prea-
Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Pă- lăudată, pe mine, care sînt
rinte, Cuvinte şi Duhule Sfin- locaş spurcat al fărădelegilor
te, zicînd: Slavă Ţie Dumne- şi cel ce m-am făcut întru cu-
zeule. noştinţă batjocură dracilor,
Şi acum..., acelaşi glas:
grăbeşte de mă izbăveşte pe
mine din lucrarea cea rea a
Bucură-te, ceea ce eşti cu acestora, făcîndu-mă locaş
dar dăruită, Marie, Domnul luminat prin fapte bune, ceea
este cu tine, zicînd: şi prin ce eşti purtătoare de lumină
tine cu noi. şi nestricată, goneşte norul
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Sla- patimilor şi mă învredniceşte
vă Ţie Dumnezeule (de 3 ori). împărtăşirii celei de sus şi lu-
După polieleu, minii celei neînserate, cu ru-
s e d e a l n a, glasul al 8-lea: găciunile tale.
Podobie: Pe înţelepciunea... Antifonul întîi, glasul al 4-lea.
Din tinereţile mele...
În peşteră pe sub pămînt ai
intrat, cuvioase, şi de acolo, P R O C H I M E N, glasul al 4-lea:
12
Şi acum..., peste toată noaptea, părinte
Pentru rugăciunile Născă- Antonie, sufletul tău l-ai pus
toarei de Dumnezeu, Milosti- împărat peste patimile trupu-
ve, curăţeşte mulţimea greşe- lui. Pentru aceea, cu sfinţii
lilor noastre. veselindu-se, pe Hristos Îl la-
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după udă, pe Cel ce ţi-a dăruit ţie
mare mila Ta şi, după mulţimea îndurări- o biruinţă ca aceasta asupra
lor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre. patimilor.
Şi stihira, glasul al 6-lea:
Sosit-a astăzi întru tot cin-
Viaţa ta cea aspră şi ostene- stită ziua adormirii tale, pă-
lile cele după Dumnezeu, dacă rinte Antonie, îndestul vese-
s-au făcut cunoscute părinţilor lind pe fiii tăi, întru tot cin-
din Sfîntul Munte, atunci cu stite. Pentru aceea, aducîndu-
dumnezeiască pronie, iarăşi ne aminte de viaţa ta cea de
către patria ta trimis ai fost. demult şi îngereasca ta vieţu-
„Du-te, fiule, zicîndu-ţi, ca şi ire luminat prăznuindu-o, pe
acolo, celor ce nu ştiu, prin tine te cîntăm, părinte.
tine, Dumnezeu să Se cunoas-
Din locuri întunecoase ră-
că”. De unde venind, preacu-
pindu-te către strălucirile cele
vioase, patria ta o ai luminat
mai presus, preaslăvit ai tre-
şi mai marele rînduielii călu-
cut, cuvioase, şi acolo cu sfin-
gărilor ai fost, a căror mulţime
ţii, ca un biruitor al patimilor,
către Hristos o ai adus. Pen-
te-ai încununat, părinte.
tru aceea, şi noi, care prăznu-
A Născătoarei
im prealuminată adormirea ta,
roagă-te să fim păziţi neluptaţi Cumplit se afundă sufletul
de vrăjmaşi şi să se mîntuiască meu în luciul patimilor de vi-
sufletele noastre. forul nenumăratelor înconju-
CANOANELE rări, ci întinde-mi mie, Stă-
Canonul Născătoarei de Dumnezeu pînă, mînă de mîntuire şi mă
(Caută-l în Octoihul Mare, Duminică scoate dintru adîncul răutăţi-
dimineaţa la glasul al 2-lea). lor mele.
Şi două canoane ale cuviosului, pe 8 Alt canon, glasul al 2-lea:
glasul al 8-lea: Irmos: Întru adîncul...
Cîntarea întîi.
Încă din mică vîrstă, preacu-
Irmos: Deschide-voi gura mea ...
vioase Antonie, mare dragoste
Prin multa înfrînare şi os- ai cîştigat către Dumnezeu şi,
teneli, şi prin starea cea de pentru aceasta, săltările tru-
13
peşti şi patimile pînă în sfîr- sfinţita şi marea lavră a ta,
şit le-ai omorît, şi cu curăţia, care prin tine a luat început,
ca şi cu nişte aripi întraripîn- şi casa Maicii lui Dumnezeu,
du-te, preaslăvit către ceruri deşi nu cu glasul, iar cu lucrul
ai zburat, părinte. se laudă grăind: „Întăritu-m-
Iubirii de străini a Stăpînului am întru tine, Doamne.”
asemănîndu-te, preacuvioase, Pe Unul Domnul ai iubit
însuţi ai voit a te înstrăina, An- şi crucea Acestuia pe umeri
tonie. Pentru aceasta, ochiul luîndu-o, preacuvioase Anto-
cel a toate văzător, mai înain- nie, cu cuviincioasă înstrăi-
te văzînd a ta bună voinţă, cu nare ai vieţuit. În posturi şi
darul de a face minuni te-a îm- în privegheri, şi în rugăciuni,
bogăţit ca pe un preaslăvit. chip făcîndu-te ucenicilor tăi.
Slavă..., Pentru aceea, şi de la Hristos
Cu liniştea cea sufletească şi te-ai preaslăvit.
cu dragostea cea către Dumne- De poftele trupeşti, preacu-
zeu, şi împodobit cu obiceiuri vioase, lepădîndu-te, mîndria
bune văzîndu-te povăţuitorul o ai urît, iar cu smerenia şi
tău cel duhovnicesc, cuvioa- cu sărăcia îmbogăţindu-te, ai
se, cu proorocie mai înainte a ajuns la locaşul cel preaînalt
spus tuturor pentru cele prea- al sfinţilor.
slăvite ce vor să fie, mai pe A Născătoarei
urmă prin tine, Antonie.
Miluieşte, Maică a lui Dum-
Şi acum..., a Născătoarei
nezeu, miluieşte şi te îndură
Rupe, Stăpînă, împletirile asupra sufletului meu celui ti-
greşelilor mele, rugînd pe Fiul călos, cel ce se îneacă de draci
tău şi Dumnezeu şi păcatul şi de patimile cele viclene, şi,
care mă tiraniseşte pe mine mai înainte de vremea ieşirii
supune-l, pururea Fecioară, mele, milostiveşte-te asupra
ca să te cînt pe tine totdeau- acestuia spre a-l curăţi.
na, fiind prin tine mîntuit, Alt canon
preanevinovată.
Mai înainte văzînd răsplăti-
Catavasia: Deschide-voi gura mea...
rea ce va să fie, pe aceste de
Cîntarea a 3-a.
puţină vreme, ca pe cele ce nu
Irmos: Pe ai tăi cîntăreţi...
sunt, ai lăsat, părinte, şi, pen-
Propovăduieşte preaslăvit tru aceasta, îndoită răsplătire
şi mai tare decît trîmbiţa, ai luat, cuvioase. Drept aceea,
14
cu îngerii împreună neîncetat nicicum nu te clinteai, pentru
cînţi Stăpînului tău. aceea, şi mărturisind, ca cela
A te ruga, părinte, nu înceta ce este părinte şi păzitor al
pentru turma ta pe care, cu vieţii tale, părinţilor Sfîntului
multe osteneli, o ai cîştigat. Munte a strigat: „Acesta care
Ca să se izbăvească de toate între noi se vede mai mic, mai
înconjurările, de nevoi şi de pe urmă în ţara sa mare lumi-
scîrbe, ca toţi pe tine, ca pe nător va fi!”
un părinte iubitor de fii, să te Slavă..., Şi acum..., aceeaşi
lăudăm. Cîntarea a 4-a.