Slujba

CUVIOSULUI ANTONIE
DE LA PECERSKA
(10/23 iulie; 2/15 septembrie)
 Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului
Nicodim
Episcop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineţ

 2 
 LA VECERNIA MICĂ
Se pun sihirile pe 4 glasul 1-îi:
Podobie: Ceea ce eşti bucuria...,
Pe urmele părinţilor celor
mari ai Sfîntului Munte ai
umblat, părinte Antonie, şi,
ca un fără de trup, în trup
te-ai nevoit, chip multora cu
fapta bună ai fost, de unde şi
darul minunilor, de la Hristos
te-ai învrednicit a tămădui pe
oameni de felurite neputinţe,
roagă-L să mîntuiască sufle-
tele noastre. (de 2 ori)
Începător celor ce vieţuiesc
călugăreşte ai fost, părinte
Antonie, pe sine-ţi, întîia pîr-
gă fără de sînge, aducîndu-
te lui Dumnezeu. Cu înfrîna-
rea, iubirea de înţelepciune,
cu smerenia, obiceiurile cele
înalte şi cu postirea cea fără
măsură pe vrăjmaşul l-ai ruşi-
nat. Cuvioase părinte, roagă-
te să se mîntuiască sufletele
noastre.
Sfinţita şi purtătoare de lu-
mină pomenirea ta, preacu-
vioase părinte Antonie, plină
de bucurie şi de veselie s-a
arătat, de unde noi, fiii tăi,
adunîndu-ne, duhovniceş-
te prăznuind, preaslăvim pe
Domnul, pe Cel Ce te-a prea-
slăvit pe tine ca pe cel mai de
aproape.
 3 
Slavă..., glas al 6-lea:
Astăzi muntele Athonului,
ca pe un nou Avraam, pe tine,
părinte preaslăvite, primin-
du-te, se bucură. Iară patria
ta, fericite, avîndu-te iarăşi
împreună vieţuitor, foarte se
veseleşte şi peştera întru care
te-ai nevoit, pentru tine se
împodobeşte, prealuminata
cetate Kievul, pomenirea ta
serbînd-o, cele de prăznuire
Domnului cîntă, Cel Ce te-a
dăruit pe tine zid nerisipit.
Iar noi, fiii tăi, cu învăţături-
le tale fiind povăţuiţi, acum
preaslăvita adormirea ta prăz-
nuindu-o, ne rugăm: „Roagă-
te să se mîntuiască sufletele
noastre”.
Şi acum..., Al Născătoarei
Născătoare de Dumnezeu, tu
eşti viţa cea adevărată, care ai
odrăslit nouă rodul vieţii, ţie
ne rugăm, roagă-te, Stăpînă,
cu sfinţii apostoli şi cu cuvio-
sul Antonie, să se mîntuiască
sufletele noastre.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile glasul al 2-lea:
Podobie: Casa Eufratului...
De la cele pămînteşti către
cereştile locaşuri, cu preaslă-
vire ai trecut, părinte, şi aco-
lo cinstei preacuvioşilor te-ai
învrednicit, cu care roagă-
te să se mîntuiască sufletele
noastre.
Stih: Cinstită este înaintea Domnu-
lui moartea cuvioşilor Lui.
Simţirea trupească cu în-
frînare, părinte, o ai omorît,
pentru aceea, şi în peşteră în-
tunecată ca într-o cămară lu-
minoasă te-ai sălăşluit, unde
şi mulţime de ucenici lui Hris-
tos ai adus.
Stih: Fericit bărbatul care se teme de
Domnul, întru poruncile Lui va urma
foarte.
Turma ta care te cinsteşte
pe tine, preacuvioase, şi ador-
mirea ta o prăznuieşte; de nă-
vălirea barbarilor o izbăveşte,
roagă-te să se mîntuiască su-
fletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., glas al 2-lea:
Biserică preacinstită Maicii
lui Dumnezeu ai ridicat, pre-
cum singură a voit, şi acolo
mulţime de ucenici ai adunat
întru ea, ca să laude pe Stăpî-
na şi de Dumnezeu Născătoa-
rea, pe care o roagă, rugămu-
ne ţie, preacuvioase Antonie,
să nu părăsească sfinţită tur-
ma ta, precum s-a făgăduit
ţie, izbăvind-o de venirea po-
trivnicilor, că pe tine toţi, ca
pe părintele cel iubitor de fii,
 4 
cu cîntări neîncetat să te mă-
rim, cerşind de la Hristos, ca
să luăm prin tine mare milă.
T R O P A R U L, glasul al 4-lea:
Din tulburările lumeşti ie-
şind şi, cu lepădarea lumii,
evangheliceşte lui Hristos ai
urmat, şi viaţă asemenea cu a
îngerilor vieţuind, la limanul
cel lin al Sfîntului Munte al
Athonului ai ajuns, de unde,
cu blagoslovenia părinţilor, în
muntele Kievului venind, şi
acolo cu iubirea de osteneală
viaţa săvîrşindu-ţi, patria ta o
ai luminat şi mulţimii călugă-
rilor calea care duce către ce-
reasca împărăţie arătîndu-o,
pe aceasta Lui o ai adus, pe
Care roagă-L, Antonie preacu-
vioase, ca să mîntuiască su-
fletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.
Taina cea din veac ascun-
să şi de îngeri neştiută, prin
tine, Născătoare de Dumne-
zeu, celor de pe pămînt S-a
arătat, Dumnezeu întrupîndu-
Se întru unire neamestecată,
şi crucea de bună voie pentru
noi primind, prin care, înviind
pe cel întîi zidit, a mîntuit de
moarte sufletele noastre.
Ectenia şi otpustul.
 LA VECERNIA MARE
După obişnuitul psalm, se cîntă: Fericit
bărbatul..., starea întîi.
La Doamne, strigat-am...,
se pun stihirile pe 8, glasul al 4-lea:
Podobie: Cela ce sus eşti chemat...,
Cînd dumnezeiasca iubire
a venit asupra ta, cuvioase,
atunci bogăţia cea lumească
întru nimic ai socotit-o, pen-
tru aceea, şi străin din patria
ta, la Sfîntul Munte ai fost şi
acolo, în mijlocul părinţilor
acelora, ca o lumină ai strălu-
cit cu fapte bune, Antonie; pe
Hristos roagă-L, Căruia din ti-
nereţe I-ai slujit, ca să mîntu-
iască şi să lumineze sufletele
noastre.
Cînd de dragostea lui Hris-
tos te-ai aprins, cuvioase,
atunci socotelile lumii aces-
teia şi slava, ca pe cele ce sînt
trecătoare, le-ai urît, pentru
aceea, şi peşteră ţie ţi-ai fă-
cut, şi întru ea te-ai nevoit
ca un fără de trup, şi pentru
aceea, întru înălţimea cinstei
acelora fără de trup te-ai în-
vrednicit, cu care, stînd îna-
intea lui Hristos, roagă-te să
se mîntuiască şi să se lumine-
ze sufletele noastre.
Cînd dumnezeiasca dragos-
te ai primit în inimă, părinte,
atunci în peştera întuneca-
tă, ca într-o cămară prealu-
 5 
minată ai intrat şi acolo, cu
cunoştinţa de cele negrăite,
te-ai învrednicit a vedea cele
ce vor să fie, ca cele ce stau
de faţă şi tuturor luminat a
le spune. Pe Hristos, Căruia
din tinereţe te-ai făcut rob,
Aceluia te roagă, cuvioase, să
mîntuiască şi să lumineze su-
fletele noastre.
Glasul al 5-lea
Podobie. Cuvioase părinte...
Preacuvioase părinte An-
tonie, cu darul Preasfîntului
Duh mintea ta o ai luminat,
pentru aceea, ca un mai îna-
inte văzător, prooroceşte mai
înainte ai spus pentru mînia
lui Dumnezeu care era să vină
asupra ortodoxiei, de unde şi
lui Simon mîntuire de la răz-
boi i-ai vestit şi, mai înainte
de zidirea bisericii, a fi pus
într-însa, aceluia mai înainte
i-ai proorocit. Pentru aceea,
ca pe un solitor totdeauna a
toate bunătăţile te cîntăm,
cerînd ca să luăm de la Hris-
tos, prin tine, mare milă.
Preacuvioase părinte Anto-
nie, tu, împlinind poruncile
adevăratului Păstor şi Învăţă-
torului Hristos, din dragoste,
te-ai arătat lui Erazm şi după
mutarea ta, pentru mulţimea
averii ce o păstra şi care vie-
ţuia cu lenevire, şi cu rugă-
ciunile tale, din boala morţii
l-ai izbăvit, şi vreme de pocă-
inţă aceluia dăruindu-i. Pe al-
ţii către întreaga înţelepciune
i-ai povăţuit, pentru aceea, pe
Hristos roagă-L să se mîntu-
iască sufletele noastre.
Preacuvioase părinte Anto-
nie, tu, cu Dumnezeu, prin
întreaga înţelepciune, corabia
minţii tale o ai îndreptat, şi
luciul mării patimilor al lumii
acesteia fără de grijă l-ai îno-
tat. Cu lucrarea Preasfîntului
Duh fiind îndreptat, la lima-
nul cel lin al raiului ai ajuns,
unde este vieţuirea sfinţilor
şi odihna drepţilor, cu care
roagă-te, ca să cîştigăm acolo
intrare.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Viaţa ta cea aspră şi oste-
nelile cele după Dumnezeu,
dacă s-au făcut cunoscute
părinţilor din Sfîntul Munte,
atunci, cu dumnezeiască pro-
nie, iarăşi către patria ta tri-
mis ai fost. ”Du-te, fiule, zi-
cîndu-ţi, ca şi acolo celor ce
nu ştiu, prin tine, Dumnezeu
să Se cunoască”. De unde ve-
nind, preacuvioase, patria ta
o ai luminat şi mai marele
rînduielii călugărilor ai fost, a
căror mulţime către Hristos o
ai adus. Pentru aceea, şi noi,
 6 
care prăznuim prealuminată
adormirea ta, roagă-te să fim
păziţi neluptaţi de vrăjmaşi
şi să se mîntuiască sufletele
noastre.
Şi acum..., a Născătoarei.
Cine nu te va ferici pe tine,
Preasfîntă Fecioară, sau cine
nu va lăuda, preacurată, naş-
terea ta, că Cel Ce a strălucit
fără de ani din Tatăl, Fiul Unul
născut, Acelaşi din tine, cea
curată, a ieşit, negrăit întru-
pîndu-Se, din fire Dumnezeu
fiind şi cu firea om făcîndu-
Se pentru noi, nu în două feţe
fiind despărţit, ci în două firi,
fără amestecare fiind cunos-
cut, pe Acela roagă-L, Curată,
cu totul fericită, să se milu-
iască sufletele noastre.
V O H O D: Lumină lină...
PROCHIMENUL zilei
PAREMIILE
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire:
(V, 16-VI, 3)
Drepţii în veci vor fi vii şi
de la Domnul plata lor, şi pur-
tarea de grijă pentru dînşii de
la Cel Preaînalt. Pentru aceas-
ta, vor lua împărăţia podoabei
şi stema frumuseţii din mîna
Domnului, căci cu dreapta Sa
îi va acoperi pe ei şi cu braţul
Său îi va apăra. Lua-va toată
arma dragostea Lui şi va în-
trarma făptura spre izbînda
vrăjmaşilor, îmbrăca-se-va în
ziua dreptăţii şi-Şi va pune
Lui coif judecata cea nefăţar-
nică. Lua-va pavăza nebirui-
tă sfinţenie şi va ascuţi cum-
plită mînie întru sabie, şi va
da război împreună cu dînsul
lumea asupra celor fără de
minte. Merge-vor drept nime-
ritoare săgeţile fulgerilor şi,
ca dintr-un arc bine încordat
al norilor, la ţintă vor lovi,
şi, din mîna cea aruncătoare
de pietre pline, se vor arunca
grindine. Întări-se-va asupra
lor apa mării şi rîurile îi vor
îneca de năprasnă. Sta-va îm-
potriva lor duhul puterii şi ca
un vifor va vîntura pe ei, şi
va pustii tot pămîntul fărăde-
legii, şi răutatea va răsturna
scaunele puternicilor. Auziţi
dar, împăraţi şi înţelegeţi, în-
văţaţi-vă, judecătorilor mar-
ginilor pămîntului. Ascultaţi,
cei ce stăpîniţi mulţimi şi cei
ce vă trufiţi întru popoarele
neamurilor. Că de la Domnul
s-a dat vouă stăpînirea şi pu-
terea de la cel Preaînalt.
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire:
(III, 1-9)
Sufletele drepţilor sînt în
mîna lui Dumnezeu şi nu se
va atinge de ele munca. Pă-
rutu-s-a întru ochii celor ne-
pricepuţi a muri şi s-a socotit
 7 
pedepsire ieşirea lor, şi mer-
gerea de la noi sfărîmare, iar
ei sînt în pace. Că înaintea
feţei oamenilor, de vor lua şi
muncă, nădejdea lor este pli-
nă de nemurire. Şi puţin fiind
pedepsiţi, cu mari faceri de
bine se vor dărui, că Dumne-
zeu i-a ispitit pe dînşii şi i-a
aflat Lui-şi vrednici. Ca aurul
în ulcea i-a lămurit pe ei şi ca
o jertfă de ardere întreagă i-a
primit. Şi în vremea cercetă-
rii sale vor străluci şi ca scîn-
teile prin paie vor fugi, ju-
deca-vor limbi şi vor stăpîni
popoare, şi va împărăţi întru
dînşii Domnul în veci. Cei ce
nădăjduiesc spre Dînsul vor
înţelege adevărul şi credin-
cioşii în dragoste vor petrece
cu Dînsul, că dar şi milă este
întru cuvioşii Lui, şi cerceta-
re întru aleşii Lui.
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire:
(IV, 7-15)
Dreptul, de va ajunge să se
sfîrşească, întru odihnă va fi,
că bătrîneţile sînt cinstite,
nu cele de mulţi ani, nici cele
ce se numără cu numărul ani-
lor. Şi cărunteţile sînt înţe-
lepciunea oamenilor şi vîrsta
bătrîneţilor viaţă nespurcată.
Plăcut lui Dumnezeu făcîndu-
se, L-a iubit; şi, vieţuind între
păcătoşi, s-a mutat. Răpitu-
s-a ca să nu schimbe răutatea
mintea lui sau înţelepciunea
să înşele sufletul lui. Că rîvna
răutăţii întunecă cele bune
şi neînfrînarea poftei schim-
bă gîndul cel fără de răutate.
Sfîrşindu-se peste puţin, au
plinit ani îndelungaţi. Că plă-
cut era Domnului sufletul lui,
pentru aceea, S-a grăbit a-l
scoate pe dînsul din mijlocul
răutăţii. Şi popoarele văzînd
şi necunoscînd, nici punînd
în gînd una ca aceasta, că dar
şi milă este întru cuvioşii Lui
şi cercetare întru aleşii Lui.
LA LITIE
Stihira hramului şi Stihirile
Cuviosului, glasul 1-îi:
Pentru viaţa celui aseme-
nea cu numele tău, cu dum-
nezeiasca pronie, Antonie ai
fost numit, luînd numirea din
fapte. Că mulţime de ucenici
ai adunat, care au urmat în-
văţăturile tale şi pe aceştia
lui Dumnezeu i-ai adus. Ci ca
cel ce eşti împreună vieţuitor
cu preacuvioşii şi cu drepţii,
cu care stai înaintea Treimii,
roagă-te pentru toţi cei ce
slăvesc cu cîntări preaslăvită
adormirea ta.
Preacuvioase Antonie, dacă
ai scăpat de întunericul pati-
milor al lumii acesteia, atunci,
preaminunate, te-ai sălăşluit
în peşteră şi acolo te-ai pogo-
 8 
rît întru adîncul dumnezeieş-
tii cunoştinţe. Pentru aceea,
te-ai şi învrednicit, ca un mai
înainte văzător, pe cele depar-
te mai înainte a le cunoaşte,
ca şi cum ar fi aproape, lumi-
nat a le grăi. Şi pentru greşe-
lile oamenilor ţi-a părut rău,
şi pentru năvălirile barbarilor
care erau să fie pentru păca-
tele oamenilor, proroceşte
mai înainte ai spus. Ci te roa-
gă, părinte, rugămu-ne ţie, ca
să ne izbăvim noi de o urgie
ca aceasta şi să se mîntuiască
sufletele noastre.
Glasul al 2-lea:
Ce minte omenească sau
limbă poate să spună, sau să
laude după vrednicie viaţa ta.
Că şi singuri îngerii s-au mirat
de viaţa ta în trup cea de pe
pămînt şi au lăudat pe Hristos,
pentru biruinţa ce ţi-a dăruit
ţie asupra patimilor, preacu-
vioase; pe Care roagă-L, prea-
lăudate, să se mîntuiască acei
care, cît este cu putinţă, îţi
împletesc ţie laude, Antonie
preaminunate.
Fericită este peştera ce
are întru sine cinstitele tale
moaşte, preacuvioase, din-
tru care izvorăsc credincioşi-
lor tămăduire. Fericiţi sînt şi
ucenicii tăi, căci au cîştigat
un învăţător aşa ca tine şi se
cheamă fiii unui părinte ca
acesta precum eşti tu, Anto-
nie preaminunate, rugătorule
pentru sufletele noastre.
Glasul al 4-lea:
Acum întru tot cinstitul şi
sfinţit trupul tău, preacuvioa-
se Antonie, care zace în peş-
teră, întru care fiind încă viu,
mult te-ai ostenit, tămăduiri
din destul izvorăşte celor ce
vin cu credinţă. Pentru ace-
ea, te rugăm şi sănătate su-
fletească, cu rugăciunile tale
pururea ne dă, celor ce te fe-
ricim pe tine.
Slavă..., Şi acum..., glasul al 8-lea:
Mare îndrăzneală şi credin-
ţă către Dumnezeu ai cîşti-
gat, preacuvioase Antonie,
că proorocului Ghedeon te-ai
asemănat, care cu lînă a ispi-
tit biruinţa. Asemenea şi tu,
părinte, cu roua ai voit ca să
ştii unde este loc spre plăce-
rea Stăpînei şi Împărătesei.
Pentru aceea ai zis: „De am
aflat har înaintea ta, să fie
peste tot pămîntul rouă, iar
pe locul pe care vei voi să fie
biserica, uscăciune să fie, şi
iarăşi rouă, să fie pe loc”. Şi
acestea amândouă, părinte,
le-ai cîştigat. Pentru aceea,
şi preacinstită biserică Mai-
cii lui Dumnezeu ai ridicat,
cu care împreună roagă-te lui
Hristos, rugămu-te, ca să se
mîntuiască sufletele noastre.
 9 
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul 1-îi:
Urmelor marelui Antonie ai
urmat, preacuvioase, că el în
pustie pentru tăcere s-a să-
lăşluit şi s-a învrednicit a fi
cu îngerii împreună vorbitor.
Iar tu, în loc pe sub pămînt,
în peşteră, te-ai închis şi te-
ai învrednicit a vedea lumina
cea negrăită. Pentru aceea,
rîvnind aceluia, numire din
fapte ai luat, cu care stînd în-
aintea Sfintei Treimi, roagă-
te să se mîntuiască sufletele
noastre.
Stih: Cinstită este înaintea Domnu-
lui moartea cuviosului Lui.
Ca o făclie prealuminoasă
în loc întunecat ai strălucit şi
ca un finic în casa lui Dumne-
zeu, după proorocie, şi roadă
preasfîntă, şi jertfă vie fără
de sînge pe tine însuţi, părin-
te, te-ai adus Stăpînului. Pen-
tru aceea, toţi, cu dragoste,
adunîndu-ne după vrednicie,
pururea te fericim.
Stih: Fericit bărbatul, care se teme
de Domnul, întru poruncile Lui va voi
foarte.
Peştera întru care zace sfin-
ţit trupul tău, preacuvioase
Antonie, cu puterea Preasfîn-
tului Duh, felurite neputinţe
tămăduieşte celor ce vin cu
credinţă; dracii din oameni se
gonesc şi cei slăbănogi, dobîn-
dind sănătate, umblă. Iar noi,
lăudînd pe Domnul, zicem:
„Scumpă este înaintea Dom-
nului moartea sfinţilor Lui”.
Slavă..., glasul al 6-lea
Minunată este cererea şi
prea mare credinţa care ai
cîştigat, preacuvioase Anto-
nie, proorocului Ilie asemă-
nîndu-te. Că acela foc din cer
a pogorît spre mistuirea jert-
fei, asemenea şi tu, cu rugă-
ciunea, foc din cer ai adus
spre arderea lemnelor şi cu-
răţirea locului, unde preaslă-
vita biserică a Stăpînei şi de
Dumnezeu Născătoarei a voit
să se ridice. Pentru aceea, pe
tine, ca pe cel ce eşti împre-
ună vieţuitor cu preacuvioşii
şi proorocilor rîvnitor, feri-
cindu-te, te rugăm: „Roagă-te
lui Hristos să se mîntuiască
sufletele noastre”.
Şi acum..., Al Născătoarei
Făcătorul şi Izbăvitorul meu,
preacurată, Hristos Domnul,
din pîntecele tău ieşind, în-
tru mine îmbrăcîndu-Se, din
blestemul cel dintîi pe Adam
l-a slobozit. Pentru aceasta,
 10 
ţie, preacurată, ca Maicii lui
Dumnezeu şi Fecioarei, cu
adevărat strigăm fără tăcere
ca îngerul: „Bucură-te, Stăpî-
nă, folositoarea tuturor, bucu-
ria şi acoperemîntul, şi mîn-
tuirea sufletelor noastre!”
La binecuvîntarea pîinilor
T R O P A R U L, glasul al 4-lea:
Din tulburările lumeşti ie-
şind şi cu lepădarea lumii,
evangheliceşte lui Hristos ai
urmat, şi viaţă asemenea cu
a îngerilor vieţuind, la lima-
nul cel lin al Sfîntului Mun-
te al Athonului ai ajuns, de
unde, cu blagoslovenia pă-
rinţilor, în muntele Kievului
venind, şi acolo cu iubirea de
osteneală viaţa săvîrşindu-ţi,
patria ta o ai luminat şi mul-
ţimea călugărilor calea care
duce către cereasca împără-
ţie arătîndu-o, pe aceasta Lui
o ai adus, pe Carele roagă-L,
Antonie, preacuvioase, ca să
mîntuiască sufletele noastre.
(de 2 ori)
Apoi aceasta:
Născătoare de Dumnezeu,
Fecioară, bucură-te... (o dată)
 LA UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... se cîn-
tă troparul Cuviosului, de două ori, Sla-
vă... Şi acum..., a Născătoarei: Taina
cea din veac..., o dată.
După catisma întîi, se cîntă sedealna,
glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab ne întîmpină...,
Prealuminatul şi purtătorul
de lumină praznicul tău a ve-
nit, de Dumnezeu înţelepţite
Antonie, chemînd împreună
mulţimea călugărilor, ca să
preaslăvească şi să cînte cin-
stită adormirea ta, cerînd de
la Hristos, prin mijlocirea ta,
ca să luăm mare milă. (de 2 ori)
Slavă..., Şi acum..., Al Născătoarei
Apăratu-te-ai mai înainte
decît puterile cele de sus, năs-
cînd pe Stăpînul, de Dumne-
zeu Născătoare, şi firea nea-
mului omenesc o ai înălţat,
dumnezeiască mireasă. Pen-
tru aceea, pe tine, cea după
adevăr Născătoare de Dumne-
zeu, cu sufletul şi cu limba,
credincioşii te slăvim.
După catisma a doua se cîntă sedealna,
glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...
Împreună vorbitor şi sluji-
tor ai fost, părinte, părinţilor
Sfîntului Munte şi urmelor
acelora ai urmat, ca un fără
de trup pe pămînt vieţuind.
Pentru aceea te-ai arătat a fi
 11 
de o viaţă cu preacuvioşii, cu
care şi întru cei de sus dănţu-
ind, roagă-te să se mîntuias-
că sufletele noastre, ale celo-
ra care neîncetat te slăvim pe
tine. (de 2 ori)
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei.
Spăimîntatu-s-a Iosif, pe cea
mai presus de fire văzînd, şi
a socotit cu mintea de ploaia
cea de pe lînă, întru zămisli-
rea ta cea fără de sămînţă, de
Dumnezeu Născătoare, de ru-
gul cel nears în foc, de toia-
gul lui Aaron ce a odrăslit. Şi
mărturisind logodnicul tău, şi
păzitorul preoţilor, a strigat:
„Fecioara naşte şi după naş-
tere, iarăşi rămîne Fecioară!”
Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”.
Apoi aceste mărimuri:
Fericimu-te pe tine, Prea-
cuvioase Părinte Antonie, şi
cinstim sfîntă pomenirea ta,
povăţuitorule al călugărilor şi
împreună-vorbitorule cu în-
gerii.
Cu aceste stihuri:
1. Aşteptîndam aşteptat pe Domnul şi
El a căutat spre mine, şi a auzit rugă-
ciunea mea.
2. Genunchiimei au slăbit de post şi
trupul meu s-a istovit de lipsa untde-
lemnului.
3. Pentrucuvintele buzelor Tale, eu am
păzit căi aspre.
4. Schimbat-aiplîngerea mea întru bu-
curie, rupt-ai sacul meu şi m-ai în-
cins cu veselie.
5. Să
ştiţi că minunat a făcut Domnul
pe cel cuvios al Său.
6. Cîntaţi
Domnului cei cuvioşi ai Lui şi
lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui.
Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:
Slavă..., glasul 1-îi:
Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Pă-
rinte, Cuvinte şi Duhule Sfin-
te, zicînd: Slavă Ţie Dumne-
zeule.
Şi acum..., acelaşi glas:
Bucură-te, ceea ce eşti cu
dar dăruită, Marie, Domnul
este cu tine, zicînd: şi prin
tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Sla-
vă Ţie Dumnezeule (de 3 ori).
După polieleu,
s e d e a l n a, glasul al 8-lea:
Podobie: Pe înţelepciunea...
În peşteră pe sub pămînt ai
intrat, cuvioase, şi de acolo,
ca un biruitor de patimi, în
căruţa faptelor bune suindu-
te, şi ca un alt Ilie către ce-
ruri ai zburat, şi acolo, după
dreptate, cu prealuminată cu-
nună te-ai încununat, fericite.
Ci precum te grijeai şi cugetai
pentru noi cele de folos, cînd
ai fost împreună cu noi în via-
ţa aceasta, aşa şi acum, părin-
te Antonie, roagă pe Hristos
Dumnezeu iertare de greşeli
 12 
să dăruiască celor ce cu dra-
goste cinstesc pomenirea ta.
Slavă..., Şi acum..., Al Născătoarei
Ca o mireasă prea fără priha-
nă a Făcătorului, ca o maică
neispitită de bărbat a Izbăvi-
torului, ca ceea ce eşti sălăş-
luire a Mîngîietorului, prea-
lăudată, pe mine, care sînt
locaş spurcat al fărădelegilor
şi cel ce m-am făcut întru cu-
noştinţă batjocură dracilor,
grăbeşte de mă izbăveşte pe
mine din lucrarea cea rea a
acestora, făcîndu-mă locaş
luminat prin fapte bune, ceea
ce eşti purtătoare de lumină
şi nestricată, goneşte norul
patimilor şi mă învredniceşte
împărtăşirii celei de sus şi lu-
minii celei neînserate, cu ru-
găciunile tale.
Antifonul întîi, glasul al 4-lea.
Din tinereţile mele...
P R O C H I M E N, glasul al 4-lea:
Scumpă este înaintea Domnului
moartea cuvioşilor Lui.
Stih: Ce voi răspunde Domnului pen-
tru toate care mi-a dat mie.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Matei XI, 27-30
Psalmul 50
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Preacu-
viosului Antonie, Milostive,
curăţeşte mulţimea greşelilor
noastre.
 Şi acum...,
Pentru rugăciunile Născă-
toarei de Dumnezeu, Milosti-
ve, curăţeşte mulţimea greşe-
lilor noastre.
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după
mare mila Ta şi, după mulţimea îndurări-
lor Tale, curăţeşte fărădelegile noastre.
Şi stihira, glasul al 6-lea:
Viaţa ta cea aspră şi ostene-
lile cele după Dumnezeu, dacă
s-au făcut cunoscute părinţilor
din Sfîntul Munte, atunci cu
dumnezeiască pronie, iarăşi
către patria ta trimis ai fost.
„Du-te, fiule, zicîndu-ţi, ca şi
acolo, celor ce nu ştiu, prin
tine, Dumnezeu să Se cunoas-
că”. De unde venind, preacu-
vioase, patria ta o ai luminat
şi mai marele rînduielii călu-
gărilor ai fost, a căror mulţime
către Hristos o ai adus. Pen-
tru aceea, şi noi, care prăznu-
im prealuminată adormirea ta,
roagă-te să fim păziţi neluptaţi
de vrăjmaşi şi să se mîntuiască
sufletele noastre.
CANOANELE
Canonul Născătoarei de Dumnezeu
(Caută-l în Octoihul Mare, Duminică
dimineaţa la glasul al 2-lea).
Şi două canoane ale cuviosului, pe 8
glasul al 8-lea:
Cîntarea întîi.
Irmos: Deschide-voi gura mea ...
Prin multa înfrînare şi os-
teneli, şi prin starea cea de
 13 
peste toată noaptea, părinte
Antonie, sufletul tău l-ai pus
împărat peste patimile trupu-
lui. Pentru aceea, cu sfinţii
veselindu-se, pe Hristos Îl la-
udă, pe Cel ce ţi-a dăruit ţie
o biruinţă ca aceasta asupra
patimilor.
Sosit-a astăzi întru tot cin-
stită ziua adormirii tale, pă-
rinte Antonie, îndestul vese-
lind pe fiii tăi, întru tot cin-
stite. Pentru aceea, aducîndu-
ne aminte de viaţa ta cea de
demult şi îngereasca ta vieţu-
ire luminat prăznuindu-o, pe
tine te cîntăm, părinte.
Din locuri întunecoase ră-
pindu-te către strălucirile cele
mai presus, preaslăvit ai tre-
cut, cuvioase, şi acolo cu sfin-
ţii, ca un biruitor al patimilor,
te-ai încununat, părinte.
A Născătoarei
Cumplit se afundă sufletul
meu în luciul patimilor de vi-
forul nenumăratelor înconju-
rări, ci întinde-mi mie, Stă-
pînă, mînă de mîntuire şi mă
scoate dintru adîncul răutăţi-
lor mele.
Alt canon, glasul al 2-lea:
Irmos: Întru adîncul...
Încă din mică vîrstă, preacu-
vioase Antonie, mare dragoste
ai cîştigat către Dumnezeu şi,
pentru aceasta, săltările tru-
peşti şi patimile pînă în sfîr-
şit le-ai omorît, şi cu curăţia,
ca şi cu nişte aripi întraripîn-
du-te, preaslăvit către ceruri
ai zburat, părinte.
Iubirii de străini a Stăpînului
asemănîndu-te, preacuvioase,
însuţi ai voit a te înstrăina, An-
tonie. Pentru aceasta, ochiul
cel a toate văzător, mai înain-
te văzînd a ta bună voinţă, cu
darul de a face minuni te-a îm-
bogăţit ca pe un preaslăvit.
Slavă...,
Cu liniştea cea sufletească şi
cu dragostea cea către Dumne-
zeu, şi împodobit cu obiceiuri
bune văzîndu-te povăţuitorul
tău cel duhovnicesc, cuvioa-
se, cu proorocie mai înainte a
spus tuturor pentru cele prea-
slăvite ce vor să fie, mai pe
urmă prin tine, Antonie.
Şi acum..., a Născătoarei
Rupe, Stăpînă, împletirile
greşelilor mele, rugînd pe Fiul
tău şi Dumnezeu şi păcatul
care mă tiraniseşte pe mine
supune-l, pururea Fecioară,
ca să te cînt pe tine totdeau-
na, fiind prin tine mîntuit,
preanevinovată.
Catavasia: Deschide-voi gura mea...
Cîntarea a 3-a.
Irmos: Pe ai tăi cîntăreţi...
Propovăduieşte preaslăvit
şi mai tare decît trîmbiţa,
 14 
sfinţita şi marea lavră a ta,
care prin tine a luat început,
şi casa Maicii lui Dumnezeu,
deşi nu cu glasul, iar cu lucrul
se laudă grăind: „Întăritu-m-
am întru tine, Doamne.”
Pe Unul Domnul ai iubit
şi crucea Acestuia pe umeri
luîndu-o, preacuvioase Anto-
nie, cu cuviincioasă înstrăi-
nare ai vieţuit. În posturi şi
în privegheri, şi în rugăciuni,
chip făcîndu-te ucenicilor tăi.
Pentru aceea, şi de la Hristos
te-ai preaslăvit.
De poftele trupeşti, preacu-
vioase, lepădîndu-te, mîndria
o ai urît, iar cu smerenia şi
cu sărăcia îmbogăţindu-te, ai
ajuns la locaşul cel preaînalt
al sfinţilor.
A Născătoarei
Miluieşte, Maică a lui Dum-
nezeu, miluieşte şi te îndură
asupra sufletului meu celui ti-
călos, cel ce se îneacă de draci
şi de patimile cele viclene, şi,
mai înainte de vremea ieşirii
mele, milostiveşte-te asupra
acestuia spre a-l curăţi.
Alt canon
Mai înainte văzînd răsplăti-
rea ce va să fie, pe aceste de
puţină vreme, ca pe cele ce nu
sunt, ai lăsat, părinte, şi, pen-
tru aceasta, îndoită răsplătire
ai luat, cuvioase. Drept aceea,
cu îngerii împreună neîncetat
cînţi Stăpînului tău.
A te ruga, părinte, nu înceta
pentru turma ta pe care, cu
multe osteneli, o ai cîştigat.
Ca să se izbăvească de toate
înconjurările, de nevoi şi de
scîrbe, ca toţi pe tine, ca pe
un părinte iubitor de fii, să te
lăudăm.
Slavă...,
Cu veselie stai, preacuvioa-
se, împreună cu cetele sfinţi-
lor înaintea lui Dumnezeu, de
care bucurie şi veselie acolo
săturîndu-te, învredniceşte-
ne şi pe noi a cîştiga bucuria
cea de acolo, ca, veselindu-
ne, să te mărim pe tine, pă-
rinte Antonie.
Şi acum..., a Născătoarei
Tinzîndu-ţi mîna bunei în-
durări, Născătoare de Dum-
nezeu, pe mine, care alerg că-
tre tine şi cad înaintea ta, şi
chem ajutorul tău, scoate-mă
din toată osîndirea.
S e d e a l n a, glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif...
Spăimîntatu-s-a povăţuito-
rul tău cel duhovnicesc, văzînd
întru tine marea înfrînare şi
a socotit cu gîndul de cele ce
vor să fie mai pe urmă pen-
tru tine. Că a văzut cea după
Dumnezeu a ta mare vieţuire,
care de adăugirile vrăjmaşului
 15 
nicicum nu te clinteai, pentru
aceea, şi mărturisind, ca cela
ce este părinte şi păzitor al
vieţii tale, părinţilor Sfîntului
Munte a strigat: „Acesta care
între noi se vede mai mic, mai
pe urmă în ţara sa mare lumi-
nător va fi!”
Slavă..., Şi acum..., aceeaşi
Cîntarea a 4-a.
Irmos: Cel Ce şade în slavă ...
În locul unde zace cinstitul
şi sfinţit trupul tău, preacu-
vioase părinte Antonie, multă
tămăduire de acolo primesc
credincioşii, cei ce din suflet
cîntă lui Hristos: „Slavă pute-
rii Tale, Doamne!”
Nu te-au înfricoşat pe tine,
cuvioase, lungimea căii celei
grele, nici venirea tîlharilor de
acolo, pentru aceea, ajungînd
la Sfîntul Munte, cu părinţii
ce erau acolo ai cîntat: “Slavă
puterii Tale, Doamne!”
Văzînd întru totul bunul
Dumnezeu voinţa ta cea
mare şi bună, acolo, în sfin-
tele locuri, în mijlocul părin-
ţilor, te-a făcut pe tine slă-
vit. Cu care ne învredniceşte
a striga. “Slavă puterii Tale,
Doamne!”
A Născătoarei
Împăratul tuturor, ca pe
ceea ce ai fost din coapse îm-
părăteşti, iubindu-te şi mai
presus de heruvimi şi de se-
rafimi făcîndu-te, Născătoare
de Dumnezeu, S-a sălăşluit
întru tine.
Alt canon
Cu dumnezeiască pronie,
iarăşi către patria ta, fericite,
ai fost trimis, ca şi acolo pe
mulţi să povăţuieşti către ca-
lea mîntuirii, ca să cînte Fă-
cătorului: “Slavă puterii Tale,
Doamne!”
Cu nădejdea bunătăţilor ce
vor să fie, Antonie, fiind în-
tărit, pornirile trupeşti le-ai
înfrînat, şi trupului tău vrăj-
maş nemilostiv ai fost, părin-
te, pentru aceasta, şi ajutor
de sus ai cîştigat.
Slavă...,
Întru întreagă înţelepciune
viaţa ta o ai petrecut, cuvioa-
se, cele pămînteşti ai schim-
bat cu cele cereşti şi ai răscum-
părat pe cele nestricăcioase
cu cele stricăcioase, pentru
aceea, cînţi lui Hristos: “Sla-
vă puterii Tale, Doamne!”
Şi acum..., a Născătoarei
Dezbrăcatu-m-am de toate
bunătăţile şi zac în răutăţi.
Îmbracă-mă precum pe toţi
cei ce au căzut de demult şi
acum cu cele dintîi mă împo-
dobeşte, iar de cel de al doilea
mă izbăveşte, dumnezeiască
mireasă.
 16 
Cîntarea a 5-a
Irmos: Spăimîntatu-s-au toate ...
Chip ai fost şi învăţător
călugărilor, părinte, pentru
aceea, şi pe cei puternici i-ai
mustrat, ca să nu dorească de
răpiri, ci mai ales pe cei pu-
ţini de avere să-i miluiască.
Şi de la aceasta, te-ai preaslă-
vit, Antonie, şi mare învăţă-
tor numit te-ai arătat.
Mai presus de om ai cîştigat
viaţă, Antonie, că asemenea
cu îngerii ai vieţuit pe pă-
mînt, pentru aceea, te-ai în-
vrednicit a cîştiga cinste ase-
menea cu acea a îngerilor şi
cînţi împreună cu dînşii stă-
pînului tău.
Darurilor tale, părinte An-
tonie, cele de Dumnezeu dă-
ruite, tot auzul omenesc s-a
înspăimîntat, că ai învăţat ca
cele ce se socot a fi mari, ca
pe un lucru mic şi prost, toa-
te să le treacă cu vederea şi
să urmeze urmelor tale. Drept
aceea, roagă-te, preacuvioase,
să ne mîntuim noi.
A Născătoarei
Nădejdea mea eşti, preacu-
rată, şi mîntuirea, şi lauda.
Pentru aceea, alerg către aco-
peremîntul tău, nu te îngre-
ţoşa de mine cel ce sînt în-
ghiţit de multe păcate acum
şi de dureri, şi de scîrbe, ci,
apucînd mai înainte, mîntu-
ieşte-mă.
Alt canon
Străină a fost viaţa ta, prea-
cuvioase, împreună şi smere-
nia care ai cîştigat, Antonie,
că nici luminii ce este în lume,
nici strălucirii soarelui, nu te-
ai socotit pe sine-ţi vrednic de
privire lor, ci în loc întunecat,
pe tine singur te-ai închis.
Biserică şi casă Preasfîntu-
lui Duh ai fost, părinte Anto-
nie, cu feluri de bunătăţi fiind
împodobit, cu smerenia, înăl-
ţimea cea de sus ai moştenit,
cu sărăcia, bogăţia cea cereas-
că ai luat, preacuvioase.
Slavă...,
Pe cei ce fac sfinţită pome-
nirea ta, mîntuieşte-i de toa-
te greşelile şi de întristări, şi
de năpaste, şi ne dăruieşte fo-
losinţa ta cea dumnezeiască,
cel ce stai înaintea Împăratu-
lui tuturor, părinte Antonie.
Şi acum..., a Născătoarei
Ca ceea ce ai răsărit din pîn-
tecele tău Lumina cea neînse-
rată, Ce era mai înainte, lumi-
nează sufletul meu cel întune-
cat, Stăpînă Curată, şi goneşte
toată negura inimii mele.
Cîntarea a 6-a
Irmos: Înţelepţii lui Dumnezeu, ...
Cu dragostea cea către Dum-
nezeu totdeauna afară de trup
 17 
şi de lume ai fost. Pentru ace-
ea, şi locaş vrednic Preasfîn-
tului Duh te-ai arătat, precum
şi Însuşi Hristos a zis: „Venind
împreună cu Tatăl şi cu Duhul
Sfînt, acolo mă voi sălăşlui!”
Ca o vie roditoare, care pre-
adulce, Sfîntul Munte pe tine,
părinte, crescîndu-te preaslă-
vit, cu tine s-a împodobit şi,
bucurîndu-se, preaslăvesc pe
Hristos, Care te-a dăruit pe
tine lor.
Ţie, Antonie, s-a socotit
noaptea ca ziua şi ziua ca
noaptea, că după cum zice pro-
orocul, n-ai dat somn ochilor
tăi, nici genelor tale dormita-
re, nici odihnă trupului tău,
pînă cînd pe acesta împreună
cu sufletul curat l-ai pus îna-
intea lui Dumnezeu.
A Născătoarei
Dă-mi mie ajutorul tău şi mă
izbăveşte de nevoi şi de scîr-
be, şi de greşelile mele, ceea
ce ai născut Izbăvirea tuturor
cea de-a pururea.
Alt canon
După ce a fost slobod feri-
citul tău suflet din greutatea
trupului şi de amarul Faraon
muncitorul, ieşind din lumea
aceasta în pămîntul făgăduin-
ţei a raiului, a trecut fără de
supărare şi petrece cu sfinţii
veselindu-se.
 Acum sfinţit trupul tău,
preacuvioase, zăcînd în peş-
teră, multe tămăduiri izvo-
răşte celor ce vin cu credinţă.
Pentru aceea, ne rugăm ţie:
dă-ne şi sănătate sufletească,
cu rugăciunile tale, celor ce
te slăvim pe tine.
Slavă...,
Mai luminat decît soarele a
strălucit preacinstită pome-
nirea ta, Antonie, întru care
adunîndu-ne, preaslăvim ador-
mirea ta şi ostenelile tale care
le-ai răbdat în viaţa aceasta,
cerînd ca să luăm de la Hris-
tos, prin tine, mare milă.
Şi acum..., a Născătoarei
Învredniceşte-mă a vedea
frumuseţea slavei tale, cînd
voi vrea să mă despart de tru-
pul meu, că întărirea mea tu
eşti, Stăpînă, ca de aici să iau
izbăvire.
C O N D A C, glasul al 8-lea:
Podobie: Apărătoarei Doamne...
Supunîndu-te pe tine prea-
iubitului Dumnezeu din ti-
nereţe, mai vîrtos decît toţi,
cuvioase, Aceluia din tot su-
fletul cu dragoste ai urmat.
Şi cele stricăcioase ale lumii
întru nimic socotindu-le, în
pămînt peşteră ţi-ai făcut, şi
într-însa, împotriva meşteşu-
gurilor nevăzutului vrăjmaş
bine te-ai nevoit. Ca nişte
 18 
raze luminoase ale soarelui
toate marginile pămîntului
ai strălucit, de unde, veselin-
du-ne, ai trecut la cămara cea
cerească. Şi acum, cu îngerii
înaintea scaunului Stăpînului
stînd, adu-ţi aminte de noi,
cei ce cinstim pomenirea ta,
ca să strigăm ţie: „Bucură-te,
Antonie, părintele nostru!”
ICOS
Dorind ca să te îndulceşti
de lumina cea de o fiinţă a
Sfintei Treimi, pentru aceas-
ta, vreme de patruzeci de ani
într-o peşteră întunecată pe
sine-ţi te-ai închis şi, de acolo
neieşind, ai petrecut, părinte,
pînă cînd trupul tău împreu-
nă cu sufletul curat l-ai pus
înaintea lui Dumnezeu. De
unde, şi după mutare, ca un
viu, ai luat de la Domnul da-
rul minunilor, a tămădui felu-
rite boli ale celor ce pătimesc
rău şi a goni dracii din oame-
nii care vin. Pentru aceea, te
rugăm: roagă-te, părinte, să
se păzească fără vătămare pa-
tria ta şi cetăţile, şi poporul,
ca să strigăm ţie: „Bucură-te,
Antonie, părintele nostru!”
Cîntarea a 7-a
Irmos: N-au slujit făpturii ...
Cu porunca povăţuitorului
tău celui duhovnicesc, ferici-
te Antonie, iarăşi către patria
ta trimis ai fost. Pentru ace-
ea, cele zise ţie de părintele,
ca de Dumnezeu poruncite,
le-ai făcut, unde venind, pă-
rinte, multe suflete ai adus
Domnului.
Dacă ai ajuns la preasfinţi-
tul loc, preacuvioase Antonie,
pe mulţi cu viaţa ta i-ai făcut
a se mira. Că mai presus de
om ai deprins viaţă, cu care
pe mulţi i-ai făcut să treacă
cu vedere cele din lume.
Dacă ai aflat peştera arhie-
piscopului Ilarion, cu iubire
de osteneală ai vieţuit într-
însa, cuvioase, în rugăciune
şi în postire, pînă cînd altă
peşteră ţi-ai făcut, întru care
te-ai învrednicit şi chemării
de sus.
A Născătoarei
Năpastele omeneşti şi sfa-
turile risipeşte-le, Curată,
cu dumnezeieştile tale rugă-
ciuni, şi pe robii tăi îi izbă-
veşte de greşelile cele cu du-
rere, ca de-a pururea pe tine,
Fecioară, să te fericim.
Alt canon
Preafericitul Teodosie, mare-
le puitor de osteneli, rîvnitor
vieţii tale l-ai cîştigat, preacu-
vioase Antonie, urmînd vieţii
tale celei îngereşti şi cu dînsul
întru cele de sus sălăşluindu-
te, adu-ţi aminte şi de noi.
 19 
Nou Moise pe tine, părinte,
te-am cunoscut, biruitor pa-
timilor, că, precum el, de de-
mult pe Amalic biruindu-l, a
scos poporul în pămîntul fă-
găduinţei, aşa şi tu, părinte,
mulţime de călugări raiului ai
adus.
Slavă...,
De la cetatea şi patria ta
strămutat ai fost, părinte, ci
iarăşi, cu dumnezeiasca pro-
nie, către patria ta preaslăvit
mărturisit fiind, te-ai întors,
unde şi darul de la Dumnezeu
ai luat.
Şi acum..., a Născătoarei
Cuptorul, mai înainte, a în-
chipuit naşterea ta, preacu-
rată, că pe tineri nu i-a ars,
precum nici focul cel dumne-
zeiesc mitrasul tău. Pentru
aceea, te rugăm, de focul cel
veşnic izbăveşte pe robii tăi.
Cîntarea a 8-a
Irmos: Pe tinerii cei binecredincioşi ...
Smereniei Stăpînului tău
Hristos, cuvioase Antonie, ai
rîvnit, pentru aceasta, viaţă
smerită şi aspră ai iubit, de
patimile cele pămînteşti fe-
rindu-te. Pentru aceasta, cin-
stei sfinţilor te-ai învrednicit
şi cu dînşii împreună lauzi pe
Domnul în veci.
Roagă-te, fericite, pentru
cei ce prăznuiesc Preasfîntă
adormirea ta, să se izbăveas-
că toţi de felurite năpaste, ca
să te preaslăvim, Antonie, şi
să preaînălţăm pe Domnul în
veci.
Pentru noi, Antonie, tinde
ochi milostivi către Stăpînul,
arătînd iubirea de fii şi, ne-
despărţit de noi, să petreci cu
duhul, cuvioase, precum te-ai
făgăduit, cînd ai fost cu noi,
ca toţi împreună cu tine să
cîntăm lui Hristos: „Binecu-
vîntaţi, toate lucrurile Dom-
nului, pe Domnul!”
A Născătoarei
Spre rugăciunea mea te mi-
lostiveşte acum, Stăpînă, şi
îmi dăruieşte mie bucurie în
locul întristării, ca să te laud
pe tine şi să cînt Fiului tău:
„Pe Domnul lăudaţi-L şi prea-
înălţaţi-L pe Dînsul în veci!”
Alt canon
Tămăduiri din destul să dai,
preacuvioase, celor ce vin
cu credinţă către biserica ta
şi mîngîiere celor ce sînt în
scîrbe, ca toţi împreună cu
tine să strigăm lui Hristos:
„Binecuvîntaţi, toate lucruri-
le Domnului, pe Domnul!”
Această cîntare de mulţu-
mire ce se aduce ţie, părinte,
de sus o priveşte cu milă şi
roagă pe Hristos Izbăvitorul,
ca să mîntuiască pe toţi cei
 20 
ce strigă Lui: “Binecuvîntaţi,
toate lucrurile Domnului, pe
Domnul.
Binecuvîntăm pe Tatăl...
Adusu-s-au dar Atotţiitoru-
lui mulţimea celor mîntuiţi
prin tine, care au urmat vieţii
tale, Antonie, pentru aceasta,
roagă-te să se mîntuiască toţi
cei ce cîntă împreună cu tine
lui Hristos: “Binecuvîntaţi,
toate lucrurile Domnului, pe
Domnul!”
Şi acum..., a Născătoarei
Pentru taina cea mare a naş-
terii tale cine nu se va spăi-
mînta, de Dumnezeu Născă-
toare, sau care limbă pămîn-
tească, sau minte a celor fără
de trupuri poate să spună, că
mai presus de fire şi de cuget,
de Dumnezeu Născătoare, ai
născut pe Ziditorul.
Cîntarea a 9-a
Irmos: Tot neamul pămîntesc ...
Vieţii lui Antonie aceluia ca-
rele mai înainte de demult a
strălucit, în tot chipul a rîvni
te-ai silit, că acela singur în
pustie s-a sălăşluit, iar tu în-
suţi în peşteră te-ai închis şi
mulţi ani, părinte, neieşind,
ai petrecut.
Vieţuirii în peşteră întîi în-
cepător ai fost, părinte, că
acolo te-ai nevoit ca un fără
de trup. Pentru aceea, şi Hris-
tos cu darul de a face minuni
te-a îmbogăţit, cuvioase.
Ridicarea mîinilor mele pri-
meşte-o, preacuvioase, ase-
mănîndu-te bunătăţii Stă-
pînului, treci cu vederea gre-
şelile mele, că tu ţi-ai rănit
sufletul cu dragostea lui Hris-
tos şi cu a Preacuratei Maicii
Lui, pe care o roagă să mîntu-
iască sufletele noastre.
A Născătoarei
Cu ridicarea mîinilor tale,
preacuvioase Antonie, cea
către Dumnezeu, preaslăvite
minuni s-au făcut, căci, cu
rugăciunile tale, foc din cer
ai pogorît, pentru curăţirea
locului bisericii a Preacura-
tei Maicii lui Dumnezeu, pe
care toţi împreună cu tine o
mărim.
Alt canon
Viaţa marelui Pahomie,
care s-a învrednicit vederii
de înger, iubindu-o, părinte,
asemenea cu îngerii în peş-
teră ai vieţuit. Pentru aceea,
şi cinste asemenea cu a înge-
rilor te-ai învrednicit a lua,
Antonie.
Slavă...,
Pe calea care duce din Sfîn-
tul Munte la locul Kievului şi
unde a fost plăcut Stăpînului
Maicii lui Dumnezeu să I se
ridice biserică, ai ajuns, pă-
 21 
rinte, unde şi biserică prea-
cinstită întru slava Maicii
lui Dumnezeu, în peşteră, cu
fericitul Teodosie ai ridicat.
Pentru aceea, pe tine toţi îm-
preună cu dînsa te mărim.
Şi acum..., a Născătoarei
Ceea ce eşti Născătoare de
Lumină, Fecioară, goneşte
norul sufletului meu şi îmi
dă, Stăpînă, ca să văd curat
frumuseţea cea mîntuitoare,
care negrăit a strălucit din
preacuratul tău pîntece, în-
tru luminarea limbilor, ceea
ce eşti întru tot cîntată.
LUMINÎNDA
Dulceaţa patimilor vieţii o
ai omorît, Antonie, şi slava
cea în puţină vreme cunos-
cîndu-o, de aceasta în grabă
te-ai depărtat, pe calea cea
strîmtă voind a umbla, care
duce către lărgimea raiului.
Pentru aceasta, roagă-te, An-
tonie, să se mîntuiască cei ce
te cinstesc pe tine. (de 2 ori).
Slavă..., Şi acum..., a Născătoarei
Pe tine cu adevărat te măr-
turisim, Născătoare de Dum-
nezeu, cei ce se mîntuiesc
prin tine, Stăpînă, că tu pe
Dumnezeu ai născut, Care a
sfărîmat cu Crucea Sa moar-
tea şi către ea a atras soboare
de preacuvioşi cu care pe tine
te lăudăm, Fecioară.
 LA LAUDE
Stihirile pe 4, glasul al 2-lea:
Podobie: Cînd de pe lemn...
Dorind să vezi bucuria cea
negrăită a sfinţilor şi vese-
lia drepţilor celor plăcuţi lui
Dumnezeu, toată veselia cea
din lume o ai urît şi în pos-
tiri, şi în lacrimi ai petrecut
zilele tale, pînă cînd patimile
trupeşti le-ai omorît. Pentru
aceea, te-ai şi învrednicit bu-
curiei drepţilor, cu care roa-
gă-te să se mîntuiască sufle-
tele noastre. (de 2 ori)
Astăzi cîntare de laudă ce se
aduce ţie, întru pomenirea ta,
Antonie, primeşte-o şi apucă
înainte către Dumnezeu cu
rugăciunile, şi ne izbăveşte
pe noi de partea cea de-a stîn-
ga, şi de partea aleşilor roagă-
te să fim număraţi, ca toţi pe
tine, ca pe un cald folositor,
cu vrednicie să te fericim.
În loc întunecat ca o stea ai
strălucit, preacuvioase, şi fe-
ţele cele negre ale dracilor le-
ai ruşinat, preaînţelepte. De
unde, suindu-te către ceruri şi
cu îndrăzneală stînd înaintea
scaunului lui Hristos, adu-ţi
aminte de cei ce prăznuiesc
pomenirea ta, preacuvioase,
ca să aflăm noi milă în ziua
judecăţii.
Slavă..., glasul al 8-lea:
Patria ta, preacuvioase pă-
rinte Antonie, o ai lăsat şi
străinătatea de bunăvoie ai
primit pentru Domnul, oste-
neală întru lunga călătorie,
setea şi foamea, frigul şi ză-
duful zilei pentru Hristos ai
răbdat. Pentru aceea, şi auzi:
„Slugă bună şi credincioasă,
intră întru bucuria Domnului
tău”, şi acest glas, roagă-te,
părinte, să-l auzim şi noi, ca
totdeauna pomenirea ta cu
dragoste să o fericim.
Şi acum..., a Născătoarei
Stăpînă, primeşte rugăciu-
nile nevrednicilor robilor tăi
şi ne izbăveşte pe noi de toa-
tă nevoia şi scîrba.
Doxologia mare, troparul cuviosului,
Slavă..., Şi acum..., al Născătoarei, ec-
teniile şi otpustul.
La Liturghie
Fericirile din cîntarea a 3-a şi a 6-a,
a cuviosului. Prochimen gl. al 4-lea:
Cinstită este înaintea Domnului moar-
tea cuviosului..., Stih: Ce vom răsplă-
ti Domnului pentru toate cele ce ne-au
dat nouă.
Apostolul din Epistola către Gal. (V,
22-VI, 2): Aliluia, glasul al 2-lea, Evan-
ghelia de la Matei (IV, 25- V, 12):