SLUJBA MUTĂRII

CINSTITELOR MOAŞTE ALE

SFÎNTULUI IERARH NICOLAE
DIN MIRA LICHIA ÎN BARI
(9/22 mai)
 Tipărită
cu binecuvîntarea Prea Sfinţitului
Nicodim
Episcop de Edineţ şi Briceni

© Seminarul Teologic Liceal de fete „Sf. Cuv. Mc. Elisabeta”
Edineţ

 2 
 LA VECERNIa
Se pun sihirile pe 4 glasul al 4-lea:
Podobie: „Ca pe un viteaz...”
Cu mir dumnezeiesc pe tine
te-a uns dumnezeiescul dar al
Duhului, celor din Mira mai
întîi şezător şi de mireasma
faptelor umplînd, preasfinţi-
te, marginile lumii şi cu rugă-
ciunile cele dulci mirositoare
patimile cele rău mirositoa-
re gonind totdeauna. Pentru
aceasta, pe tine totdeauna te
lăudăm şi săvîrşim preasfîntă
pomenirea ta. (de 2 ori)
Ca pe un strălucitor neapus,
ca pe un luminător a toată lu-
mea, care a strălucit întru tă-
ria bisericii, Nicolae, şi lumea
luminezi, şi negura primejdii-
lor celor cumplite o goneşti, şi
scoţi din iarna nedumnezeirii,
şi linişte adîncă faci, pe tine,
după datorie, te fericim.
Şi de faţă fiind, şi arătîndu-
te prin vise, Nicolae, pe cei
ce cu nedreptate era să moa-
ră, i-ai mîntuit ca un milos-
îrd, ca un iubitor de bine, ca
un izbăvitor preacald, ca un
folositor adevărat al celor ce
cu credinţă cer al tău sprijin,
preasfinţite părinte, cu înge-
rii împreună cetăţeanule, cu
apostolii şi cu proorocii în-
tocmai şezătorule.
 3 
mică
Slavă..., glasul al 6-lea:
Moştenitorule al lui Dum-
nezeu şi împreună cu Hris-
tos moşteanule, slujitorule
al Domnului, Sfinte Nicolae,
după numele tău, aşa şi via-
ţa ta, că împreună ţi-a stră-
lucit din tinereţe mintea,
mărturisind lumina feţei
tale a sufletului nerăutate,
adeverit-au blîndeţile liniş-
tii Cuvîntului, viaţa ta este
slăvită şi adormirea cu sfin-
ţii, roagă-te pentru sufletele
noastre.
Şi acum..., a praznicului
La STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 6-lea:.
Podobie: A treia zi ai înviat...
Nicolae fericite, spre mine,
cel ce cad, milostiveşte-te,
rogu-mă ţie, şi luminează, în-
ţelepte, ochii sufletului meu,
ca să văd curat pe Dătătorul
de lumină şi Înduratul.
Stih: Cinstită este înaintea Domnu-
lui moartea cuviosului Lui.
De la vrăjmaşii cei ce mă
caută pe mine să-mi facă rău,
scoate-mă, sfinte, ca cel ce ai
îndrăzneală către Dumnezeu,
ierarhe Nicolae preafericite,
şi de bărbaţii sîngiuirilor mă
mîntuieşte.
 Stih: Preoţii Tăi, Doamne, se vor îm-
brăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se
vor bucura.
Liman neînviforat şi zid ne-
biruit, ierarhe, pe tine te-am
cîştigat credincioşii, şi turn
de întărire, şi uşă de pocăin-
ţă, şi îndreptător sufletelor şi
apărător.
Slavă..., Şi acum..., a praznicului
TROPARUL glasul 4:
Nepărăsind cu duhul pa-
tria ta, cetatea Mira Lichiei,
LA VECERNIA
După obişnuitul psalm, se cîntă: Feri-
cit bărbatul..., starea întîi. La Doamne,
strigat-am..., se pun stihirile pe 8, ale
praznicului 3 şi ale sfîntului 5, glasul
al 8-lea:
Podobie: Ceea ce eşti...,
La bunătăţile cereşti, cele
preaînalte, suindu-te, făcă-
tor de minuni te-ai arătat în
Mira, slăvite, cu trupul în ce-
tatea Bar odihnindu-te, iar
cu duhul pretutindeni pe cre-
dincioşi cercetînd şi pe toţi
din primejdii scoţînd, după
vrednicie, cinste primeşti,
cel ce între ierarhi te proslă-
veşti, plăcutule al lui Hristos,
fericite. Pe tine acum cu ru-
găminte, chemîndu-te, întru
umilinţă, grăim: „Roagă-te,
 4 
în cetatea Bari cea prealiniş-
tită, preaslăvit te-ai adus cu
trupul, arhiereule Nicolae,
şi, prin venirea ta, ai veselit
mulţimea oamenilor celor de
acolo, şi pe cei neputincioşi
ai tămăduit, pentru aceasta,
te rugăm, sfinte Nicolae, roa-
gă pe Hristos Dumnezeu să
mîntuiasă sufletele noastre.
Slavă..., Şi acum..., al praznicului
Ecteniile şi otpustul.
MARE
ierarhe Nicolae, Mîntuitorului
tuturor ca să împace lumea şi
să mîntuiască sufletele noas-
tre.” (de 2 ori).
Cu rugătoare cîntări adunîn-
du-ne, iubitorilor de praznice,
preacinstita aducerea moaş-
telor ale apărătorului nostru,
cu bucurie să o lăudăm, care
toate părţile prin minuni le
străluceşte şi pe cei scîrbiţi
îi mîngîie dumnezeieşte, şi
pe cei năpăstuiţi îi izbăveş-
te, cel ce, prin milostenie, pe
Dumnezeu L-a îndatorit, pen-
tru care însutită răsplătire a
primit, către care noi toţi să
strigăm: „Roagă-te, ierarhe
Nicolae, Mîntuitorului tutu-
ror ca să împace lumea şi să
mîntuiască sufletele noas-
tre!” (de 2 ori).
Prin fapte bune, în cereştile
locaşuri ajungînd, stai înain-
tea Stăpînului tuturor, Hris-
tos, Căruia rob bine plăcut ai
fost. Şi din raclă mir izvorăşti
credincioşilor, prin minuni-
le tale ajutînd, pe blagoces-
tivi către Dumnezeu aducînd,
acum nu din Bar te chemăm,
ci din Ierusalimul cel de sus,
unde cu bucurie dănţuieşti
cu apostolii, cu proorocii şi
cu ierarhii, roagă-te, de Dum-
nezeu purtătorule, Mîntuito-
rului tuturor ca să împace lu-
mea şi să mîntuiască suflete-
le noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Pe cel ce este podoaba ierar-
hilor şi lauda părinţilor, izvor
de minuni, şi credincioşilor
folositor mare, adunîndu-ne,
o, iubitorilor de praznic, cu
laude de cîntări să-l lăudăm
zicînd: “Bucură-te, păzitorul
celor din Mira şi mai înain-
teşezător, cinstite şi stîlpul
cel neclintit, bucură-te, lumi-
nătorule prealuminate, care
luminezi marginile lumii cu
minunile; bucură-te, al celor
necăjiţi dumnezeiască bucu-
rie şi folositorul cel preacald
al celor ce li se face strîm-
bătate. Şi acum, preafericite
 5 
Nicolae, nu înceta rugîndu-te
lui Hristos Dumnezeu pentru
cei ce cu credinţă şi cu dra-
goste cinstesc pururea cea de
bucurie şi întru tot prăznuită
pomenirea ta.
Şi acum..., a praznicului
V O H O D: Lumină lină...,
Prochimenul zilei.
PAREMIILE
De la Pilde, citire:
(Versete alese din diferite capitole)
Pomenirea dreptului cu la-
ude şi binecuvîntarea Dom-
nului pe capul lui. Fericit
este omul care a aflat înţe-
lepciunea şi muritorul care
ştie priceperea. Că mai bună
este neguţătoria acesteia
decît vistieriile aurului şi
argintului, şi mai scumpă
decît pietrele cele de mult
preţ, şi tot ce este scump nu
este vrednic de ea. Pentru
că lungimea de zile şi anii
vieţii sînt în dreapta ei şi în
stînga ei – bogăţie şi mări-
re. Că din gura ei iese drept-
atea, legea şi mila pe limbă
le poartă. Deci, ascultaţi-mă
pe mine, fiilor, că lucru de
cinste vă spun şi fericit este
omul care va păzi căile mele.
Că ieşirile mele sînt ieşiri de
viaţă şi se găteşte vrerea de
la Domnul. Pentru aceasta,
vă rog pe voi şi pun înainte
glasul meu, fiilor oamenilor.
Că eu, înţelepciunea am toc-
mit sfatul, şi gîndul eu l-am
chemat. Al meu este sfatul
şi întărirea, a mea este pri-
ceperea, şi a mea este tăria.
Eu pe cei ce mă iubesc pe
mine, îi iubesc şi cei ce mă
caută vor afla har, înţele-
geţi dar, cei fără de răutate,
chibzuiala şi cei neînvăţaţi,
lipiţi-vă inima. Ascultaţi-mă
pe mine iarăşi, că lucruri de
cinste vă spun. Şi voi scoate
cele drepte din buzele mele,
că grumazul meu se va învă-
ţa cu adevărul. Şi urîte sînt
înaintea mea buzele minci-
noase. Cu dreptate sînt toa-
te graiurile gurii mele, nimic
nu este strîmb nici răzvră-
tit în ele. Toate sînt drepte
pentru cei ce înţeleg şi ne-
tede sînt toate pentru cei ce
află cunoştinţa. Că vă învăţ
pe voi adevărul, ca să fie în
Domnul nădejdea voastră şi
să vă umpleţi de Duh.
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire.
(Versete alese din diferite capitole)
Gura dreptului izvorăşte
înţelepciune şi buzele oame-
nilor înţelepţi ştiu darul cel
bun. Gura înţelepţilor se în-
vaţă şi dreptatea îi mîntuieş-
te pe ei din moarte. Sfîrşin-
du-se omul drept, nu-i piere
 6 
nădejdea. Căci fiul drept se
naşte spre viaţă şi, în bu-
nătăţile sale, va culege roa-
da dreptăţii. Lumina drepţi-
lor este de-a pururea şi de la
Domnul vor afla har şi mărire.
Limba înţelepţilor ştie cele
bune şi în inima lor odihneş-
te înţelepciunea. Domnul iu-
beşte inimile cele cuvioase şi
la El sînt bineprimiţi toţi cei
fără prihană în cale. Înţelep-
ciunea Domnului luminează
faţa celui priceput, că ea so-
seşte la cei ce o doresc mai
înainte ca aceştia să o fi cu-
noscut pe ea. Cel ce vine la
ea nu va osteni şi cel ce pri-
veghează pentru ea curînd va
fi fără de grijă. Că ea însăşi
umblă şi caută împrejur pe
cei vrednici de ea, şi se ara-
tă lor cu bună plăcere, căci
pe înţelepciune nu o biruieş-
te niciodată răutatea. Pentru
acesta, am fost eu iubitor al
frumuseţii ei. Şi am iubit-o,
şi am căutat-o pe ea din tine-
reţile mele. Şi am căutat-o ca
să o aduc mie mireasă. Ca pe
Stăpînul tuturor am iubit-o,
pentru că ea învaţă în taină
ştiinţa lui Dumnezeu şi cu-
noaşte lucrurile Lui. Ostene-
lile ei sînt bunătăţi şi ea în-
vaţă curăţia, mintea, drept-
atea şi bogăţia, iar în viaţa
oamenilor, nimic nu este
mai de trebuinţă decît aces-
tea. Căci, de pofteşte cineva
multa ştiinţă, înţelepciunea
ştie cele trecute, iar cele ce
urmează să fie le asemuieş-
te, ea ştie tălmăcirea cuvin-
telor şi dezlegările vorbelor
celor ascunse, cunoaşte de
mai înainte semne şi minuni,
ca şi întîmplările vremurilor
şi ale anilor, ea este sfetnic
bun pentru toţi, că nemurire
este într-însa şi mărire în îm-
părtăşirea cuvintelor ei. Pen-
tru aceea, am zis din toată
inima mea: „Dumnezeul pă-
rinţilor şi Domnul milei, Cel
Ce ai făcut toate cu cuvîntul
Tău şi cu înţelepciunea Ta
ai tocmit pe om, ca să stăpî-
nească făpturile cele făcute
de Tine, şi să îndrepteze lu-
mea întru cuviinţă şi drepta-
te, dă-mi înţelepciunea care
şade pe scaunele Tale şi nu
mă despărţi pe mine de robii
Tăi, că eu sînt robul Tău şi
fiul roabei Tale. Trimite înţe-
lepciunea Ta din ceruri de la
locaşul Tău cel sfînt şi de la
scaunul slavei Tale, ca, fiind
cu mine, să mă înveţe ce este
plăcut înaintea Ta şi să mă
îndrepteze spre cunoştinţă,
şi să mă păzească întru sla-
va sa, că gîndurile celor mu-
ritori sînt toate cu temere şi
cugetele lor cu greşeală.”
 7 
De la Înţelepciunea lui Solomon,
citire.
(Versetele alese din cap. IV şi V, 1-7)
Dreptul, de va ajunge să se
sfîrşească, întru odihnă va fi,
dreptul, murind, va osîndi pe
necuraţii cei vii, că vor vedea
sfîrşitul dreptului şi nu vor
cunoaşte ce a sfătuit pentru
dînsul Dumnezeu. Că va arun-
ca Domnul jos pe cei necre-
dincioşi fără glas şi va clătina
pe dînşii din temelie, şi pînă
la cel mai de pe urmă se vor
pustii întru durere, şi pome-
nirea lor va pieri, că vor veni
întru cugetul greşelilor lor în-
spăimîntaţi şi vor mustra pe
dînşii fărădelegile lor. Atunci
va sta cu multă îndrăzneală
dreptul înaintea feţei celor
ce l-au supărat pe dînsul şi a
celor ce au lepădat osteneli-
le lui, şi, văzîndu-l pe el, se
vor tulbura cu cumplită frică,
şi se vor îngrozi de preaslăvi-
tă mîntuirea lui. Că vor zice
întru sine, căindu-se şi întru
nevoinţa duhului vor suspina,
şi vor zice: „Acesta este cel
pe care l-am luat oarecînd în
rîs şi în pildă de ocară noi, cei
fără de minte? Viaţa lui o am
socotit nebunie şi sfîrşitul lui
fără de cinste? Şi cum s-a so-
cotit între fiii lui Dumnezeu,
şi între sfinţi soarta lui este.
Rătăcit-am dar din calea ade-
vărului şi lumina dreptăţii nu
ne-a strălucit nouă, şi soare-
le nu ne-a răsărit nouă. Um-
plutu-ne-am de cărările fără-
delegii şi ale pierzării şi am
umblat pe cărări neumblate,
iar calea Domnului nu am cu-
noscut-o”.
LA LITIE
Stihira hramului şi stihirile sfîntului,
glasul al 4-lea:
Părinte Nicolae, a Preasfîn-
tului Duh vistierie de mir fi-
ind, ca o primăvară veseli-
toare umpli de mirosul dum-
nezeieştilor miresme ale lui
Hristos. Că apostolilor urmă-
tor fiind, lumea înconjori prin
cuvintele minunilor tale. Pen-
tru că şi celor de departe ca
şi celor de aproape, prin vise
arătîndu-te, din moarte izbă-
veşti pe cei ce cu nedreaptă
judecată erau să moară, mîn-
tuindu-i cu preaslăvire din
nevoi, pe cei ce te-au chemat
pe tine, pentru aceasta, şi pe
noi de cele cumplite ce ne
vin asupra, slobozeşte-ne cu
rugăciunile tale, care pururea
te lăudăm pe tine.
Glasul al 8-lea:
Rodul bărbăţiilor tale, cu-
vioase părinte, a luminat ini-
mile credincioşilor. Că cine a
auzit de smerenia ta cea ne-
măsurată, de răbdarea ta nu
 8 
se va minuna, de blîndeţile
cele către săraci, de milosti-
virea spre cei necăjiţi, pe toţi
cu dumnezeiască cuviinţă
i-ai învăţat, ierarhe Nicolae,
şi acum, cu cunună neveste-
jită fiind încununat, roagă-te
pentru sufletele noastre.
Spre lauda Domnului ai aler-
gat, Nicolae, în viaţa aceasta
vremelnică şi El te-a proslăvit
pe tine în viaţa cea cerească
şi adevărată, pentru aceasta,
îndrăznire dobîndind către
Dînsul, roagă-te să se mîntu-
iască sufletele noastre.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Bine slugă bună şi credin-
cioasă, bine, lucrătorule al
viei lui Hristos, tu şi greuta-
tea zilei ai purtat, tu şi talan-
tul cel dat ţie l-ai înmulţit, şi
celor ce au venit după tine nu
i-ai pizmuit. Pentru aceasta,
porţile cereşti ţi s-au deschis,
intră întru bucuria Domnu-
lui tău şi te roagă pentru noi,
Sfinte Nicolae.
Şi acum..., a praznicului
LA STIHOAVNĂ
Stihirile glasul al 4-lea:
Podobie: Ca pe un viteaz...
Stea neapusă a Soarelui ce-
lui Prealuminat, cer duhov-
nicesc care vesteşte slava lui
Dumnezeu cea mîntuitoare,
dumnezeiescul propovădui-
tor, luminătorul neamurilor,
rîu care izvorăşte apele înţe-
lepciunii şi adăpi inimile cre-
dincioşilor, să fericim pe Ni-
colae, ierarhul cel preaslăvit.
Stih: Cinstită este înaintea Domnu-
lui moartea cuviosului lui.
Prin mare a fost călătoria
ta, ierarhe, de la Mira Lichi-
ei în cetatea Bar, că s-a luat
din mormînt racla ta şi de la
Apus către Răsărit a ajuns, cu
blagocestie urmîndu-ţi mona-
hiii, cei ce au fost lîngă mor-
mîntul tău, cinste făcîndu-ţi
din porunca Stăpînului tutu-
ror, Nicolae preaslăvite.
Stih: Preoţii tăi, Doamne, se vor îm-
brăca întru dreptate şi cuvioşii Tăi se
vor bucura.
Prin înotarea corabiei pe
ape, fericite, o ai făcut şi, ve-
nind în cetatea Bar, mir ai iz-
vorît, slăvite. Şi patimile cele
nevindecate le-ai tămăduit,
făcîndu-te scăpare celor ce
erau de faţă şi apărător, şi iz-
băvitor, rugîndu-te către Îm-
păratul şi Mîntuitorul tutu-
ror, ierarhe Nicolae.
 9 
Slavă..., glasul al 6-lea:
Omule al lui Dumnezeu şi
credincioasă slugă, slujito-
rul Domnului, bărbatul do-
ririlor, vasul alegerii, stîlpul
şi întărirea bisericii, al îm-
părăţiei moştenitorule, nu
tăcea a striga pentru noi că-
tre Domnul.
Şi acum..., a praznicului
La binecuvîntarea pîinilor
T R O P A R U L sfîntului,
glasul al 4-lea:
Nepărăsind cu duhul pa-
tria ta, cetatea Mira Lichiei,
în cetatea Bari cea prealiniş-
tită, preaslăvit te-ai adus cu
trupul, arhiereule Nicolae,
şi, prin venirea ta, ai veselit
mulţimea oamenilor celor de
acolo, şi pe cei neputincioşi
ai tămăduit, pentru aceasta,
te rugăm, sfinte Nicolae, roa-
gă pe Hristos Dumnezeu să
mîntuiasă sufletele noastre.
(de 2 ori)
Născătoare de Dumnezeu
Fecioară...., (o dată)
 la UTRENIE
La Dumnezeu este Domnul... se cîntă
troparul praznicului (de două ori). Sla-
vă..., a sfîntului (o dată). Şi acum..., a
praznicului (o dată).
După catisma întîi, se cîntă sedealna
praznicului de două ori.
După catisma a doua, se cîntă sedeal-
na sfîntului, glasul al 4-lea:
Podobie: Spăimîntatu-s-a Iosif.
Minunat-ai, Stăpîne, în toa-
te laturile pe ierarhul Tău,
dîndu-i lui darul minunilor
a goni felurite neputinţe de
la oameni şi pe cei din legă-
turi să izbăvească, şi pe cei
năpăstuiţi din cele cumplite
să-i scoată, căruia, rugîndu-
ne, strigăm: „Sfinte Nicolae,
izbăveşte-ne pe noi de vrăj-
maşii noştri!” (de 2 ori)
Slavă..., Şi acum..., a praznicului.
Se cîntă polieleul: „Robii Domnului”.
Apoi aceste mărimuri:
Mărimu-te pe tine, Sfinte
părinte ierarhe Nicolae şi cin-
stim sfîntă pomenirea ta; că
tu te rogi pentru noi lui Hris-
tos, Dumnezeului nostru.
Cu aceste stihuri:
1. Auziţi acestea toate neamurile. As-
cultaţi toţi cei ce locuiţi în lume.
2. Gura mea va grăi înţelepciune şi cu-
getul inimii mele, pricepere.
3. Doamne, iubit-am bunăvoinţa casei
Tale şi locul sălăşluirii slavei Tale.
 10 
4. Gura dreptului grăieşte înţelepciune
şi limba lui rosteşte dreptate.
5. Întru pomenire veşnică va fi dreptul,
de auzul rău nu se va teme.
6. Fericiţi sînt cei ce locuiesc în casa
Ta, în vecii vecilor Te vor lăuda.
Iar după sfîrşitul stihurilor, se cîntă:
Slavă..., glasul 1-îi:
Slavă Ţie, Treime Sfîntă: Pă-
rinte, Cuvinte şi Duhule Sfin-
te, zicînd: Slavă Ţie Dumne-
zeule.
Şi acum..., acelaşi glas:
Bucură-te, ceea ce eşti cu
dar dăruită, Marie, Domnul
este cu tine, zicînd: şi prin
tine cu noi.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Sla-
vă Ţie Dumnezeule (de 3 ori).
După polieleu,
S e d e A l n a, glasul întîi
Podobie: Mormîntul tău...
Sfinţindu-te pe sine-ţi cu
viaţa cea desăvîrşită, te-ai
arătat ierarh Dumnezeului
celui Preaînalt, de Care fi-
ind întărit, pe gurile cele cu
eresuri le-ai îngrădit: drept
aceea, aducerea moaştelor
tale, luminat prăznuind-o, pe
Hristos Dumnezeu Îl mărim
(de 2 ori).
 Slavă..., Şi acum..., a praznicului.
Antifonul întîi, glasul al 4-lea.
Din tinereţile mele...
P R O C H I M E N, glasul al 4-lea:
Cinstită este înaintea Dom-
nului moartea cuviosului lui.
Stih: Ce voi răsplăti Domnului pen-
tru toate cîte mi-a dat mie?
Toată suflarea...
Evanghelia de le Ioan X, 1-9
Psalmul 50
Slavă..., glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile Sfîntu-
lui ierarh Nicolae, Milostive,
curăţeşte mulţimea greşelilor
noastre.
Şi acum...,
Pentru rugăciunile Născă-
toarei, Milostive, curăţeşte
mulţimea greşelilor noastre
Stih: Miluieşte-ne, Dumnezeule,
după mare mila Ta şi, după mulţimea
îndurărilor Tale, curăţeşte fărădelegile
noastre.
Şi stihira, glasul al 6-lea:
Moştenitorule al lui Dum-
nezeu şi împreună cu Hris-
tos moşteanule, slujitorule
al Domnului, Sfinte Nicolae,
după numele tău, aşa şi viaţa
ta, că împreună ţi-a strălucit
din tinereţe mintea, mărturi-
sind lumina feţei tale a sufle-
tului nerăutate, adeverit-au
blîndeţile liniştii Cuvîntului,
 11 
viaţa ta este slăvită şi ador-
mirea – cu sfinţii, roagă-te
pentru sufletele noastre.
CANOANELE
Canonul praznicului cu irmosul pe 6
şi două canoane ale sfîntului pe 8.
Canonul întîi
Cîntarea întîi, glasul al 8-lea:
Irmosul:
Întru adînc a înecat de de-
mult toată oastea lui Faraon,
puterea cea prea întrarmată;
iar Cuvîntul, întrupîndu-Se,
a nimict păcatul cel cu totul
rău, Domnul cel preaînalt,
căci cu slavă S-a preaslăvit.
Cîntarea buzelor mele pri-
meşte-o, Dătătorule de bine,
Hristoase, şi îmi limpezeşte
limba nepomenindu-mi pă-
catele mele cele multe, ca să
laud viaţa cea cinstită a ie-
rarhului Tău, spre pomenirea
aducelor moaştelor lui.
Primind darul facerii de mi-
nuni şi cununile răbdării, îm-
podobindu-te cu ierarhia, roa-
gă-te lui Dumnezeu, părinte,
ca iertare de păcate să ne dă-
ruiască nouă, celor ce slăvim
aducerea moaştelor tale.
Păstor fiind al turmei lui
Hristos, părinte, către alte oi
ale neamului celui din apus
te trimiţi ca pe toţi să-i mi-
nunezi cu minunile tale şi că-
tre Hristos să-i aduci, ferici-
te, Căruia te roagă neîncetat
pentru noi.
Al Născătoarei
Departe fiind noi oarecînd,
neamurile ne-am apropiat că-
tre Dumenzeu cu Naşterea
ta, de Dumnezeu Născătoare,
căci tu ai născut pe Acela Ce
ne-a îndumnezeit şi ne-a slo-
bozit din blestemul cel de de-
mult cu Sîngele Său.
Alt canon
Cîntarea întîi, glasul al 4-lea
Luminează-mi sufletul şi
inima, rogu-te, Dătătorule de
lumină, Făcătorule al Făptu-
rii şi-mi dă dar, ca prin cînta-
re să laud pe plăcutul Tău cel
preacinstit, care lumea din
scîrbe a izbăvit-o.
Pe cereasca înţelepciune
aflînd-o tu, ca pe un talant în-
credinţat ţie, bine o ai uneltit
şi printr-însa, surpînd înşelă-
ciunea cea împotriva lui Dum-
nezeu, ai înţelepţit pe popor
cu dumnezeieştile învăţături.
Al Născătoarei
Cel preaveşnic Se zămisleşte
şi Cel desăvîrşit Se înnoieşte,
că din Fecioară prunc Se naş-
te, pe Care L-ai propovăduit
în două firi şi într-Un Ipostas,
de Dumnezeu fericite.
 12 
Catavasia praznicului.
Cîntarea a 3-a
Irmosul:
Înflorit-a pustiul ca şi cri-
nul, Doamne, Biserica cea
stearpă a păgînilor, prin ve-
nirea Ta, întru care s-a întă-
rit inima mea.
Fără de răutate cu năravul
şi blînd cu chipul, îngerească
viaţă avînd, Nicolae, de Dum-
nezeu fericite, nu înceta a te
ruga pentru noi către Unul Iu-
bitorul de oameni.
Care cetate, fericite, nu te
are pe tine ajutător, care su-
flet nu cheamă numele tău
sau pe care loc nu-l cercetezi
cu duhul, minunînd pe toţi cu
minunile tale, Nicolae.
Cetatea Bari a primit trupul
tău, iar duhul tău este în Ieru-
salimul cel de sus, unde dăn-
ţuieşti cu proorociii, cu apos-
tolii şi cu ierarhii, împreună
rugîndu-te pentru noi către
Unul Iubitorul de oameni.
Al Născătoarei
Luminare îmi cere, preacu-
rată Născătoare de Dumne-
zeu, mie, celui întunecat cu
multe păcate, ceea ce ai năs-
cut Lumina a toată lumea şi
negura patimilor departe o
goneşte de mine, ceea ce eşti
una de Dumnezeu fericită.
 Alt canon
Noi, cei întristaţi, te-am
aflat tare mîngîiere, cei întu-
necaţi – lumină şi prefacere
din cele rele care sîntem ţi-
nuţi de scîrbe, sfinte părinte.
Ierarhe Nicolae, tu fiind
gura lui Dumnezeu, din gura
lupului celui nevoitor de bine,
ai izbăvit pe popoare, slăvite,
şi le-ai adus dar Făcătorului,
dînd tuturor tămăduiri.
Al Născătoarei
Cel unul a voit a Se naşte din
tine, mai presus de cuvînt, fi-
ind Cuvînt, Maica lui Dumne-
zeu Preacurată, ceea ce ţi-ai
ales ţie slugă şi învăţătorul po-
poarelor pe ierarhul Nicolae.
CONDACUL şi ICOSUL praznicului
SEDEALNA sfîntului, gl. 1-îi.
Aducerea cinstitelor tale
moaşte s-a făcut nouă pricinu-
ire de prăznuire luminată, ie-
rarhe al Domnului prealăudate,
pe care, ca pe un soare neapus,
cu blagocestie te lăudăm şi cu
bucurie te cinstim pe tine, ceea
ce eşti frumuseţea credincioşi-
lor, Nicolae. (de 2 ori)
Slavă..., Şi acum..., a praznicului
Cîntarea a 4-a
Irmosul:
Nici sol, nici înger, ci Tu
Însuţi, Doamne, venit-ai îno-
 13 
menindu-Te din Fecioară, şi
m-ai mîntuit pe mine omul
întreg. Pentru aceasta, strig
Ţie: „Slavă puterii Tale,
Doamne!”
Cu lumina Celui de sus fiind
strălucit, ierarhe, luminează-
mi inima mea şi-mi goneşte
întunericul păcatului, ca, bu-
curîndu-mă, să cînt aducerea
ta cea sfîntă.
Păşind pe scara faptelor
bune, fericite, făcător de mi-
nuni te-ai arătat peste tot pă-
mîntul, Nicolae, pentru aceas-
ta, poporul Barului de la Mira
a primit sfintele tale moaşte.
Preoţii cei credincioşi cu
tine se laudă şi domnii cei iu-
bitori de Hristos te cheamă în
războaie spre ajutor, şi noi,
nevrednicii, te îndemnăm ca
să te rogi pentru noi către
Domnul, Nicolae.
Al Născătoarei
Pe cetele îngereşti le spăi-
mîntează adîncul tainei tale,
de Dumnezeu Născătoare, iar
pe diavolii îi tulbură icoana
ta, căreia noi închinîndu-ne,
te cinstim pe tine, Maica lui
Dumnezeu.
Alt canon
Al luminii celei dintîi, dum-
nezeiescule glas, a doua lumi-
nă te-ai arătat prin împărtă-
şirea dumnezeieştii lumini,
luminînd cu strălucire pe cei
întunecaţi, ca un iubitor de
fapte bune şi ales cu slavă.
Izbăveşte pe turma ta din
furtuna păcatelor şi din pri-
mejdii, şi de valurile cele po-
trivnice, ducîndu-ne la lima-
nul cel neînvăluit al mîntui-
rii, cu rugăciunile tale.
Al Născătoarei
Pe Cel Ce nepovestit cu fi-
rea luminii celei de sus şi pea
bogat cu milostivirea, năs-
cîndu-L nespus, îmbogăţeşte-
ne cu dumnezeieştile daruri,
Preacurată, pe noi, cei ce am
sărăcit.
Cîntarea a 5-a
Irmosul:
Mijlocitor între Dumnezeu
şi oameni Te-ai făcut, Hris-
toase Dumnezeule, că prin
Tine, Stăpîne, am aflat calea
care duce din noaptea necu-
noştinţei la Părintele Tău,
începătorul luminii.
În Mira avînd scaunul, în
Bari trupul ţi-ai mutat şi cu
duhul petreci în ceruri, ierar-
he Nicolae, cu apostolii ca un
moştenitor, cu care împreu-
nă te roagă pentru noi, cei ce
cîntăm aducerea ta.
Al tuturor creştinilor nădejde
şi al năpăstuiţilor mare apără-
 14 
tor, şi tămăduitorule al bolna-
vilor, mîngîiere celor întristaţi,
şi către Dumnezeu dintre oa-
meni părtinitorule, cere pace
poporului şi ne mîntuieşte de
năvălirile păgînilor.
Sufletul meu cel cufundat
prin multe patimi, Nicolae,
şi care este omorît prin că-
derea în păcate, înviază-l cu
rugăciunile tale şi îndreptea-
ză-l cu pocăinţă, ca împreună
cu toţi credincioşii să slăvesc
aducerea ta.
Al Născătoarei
De Care mulţimea îngerilor
şi Serafimilor se spăimîntea-
ză, şi făptura cea înţelegătoa-
re se cutremură, pe Acesta ca
pe un Prunc, Fecioara Îl hră-
neşte. Şi noi, văzîndu-L cu în-
chipuire pe mîinile tale, pu-
rurea ne Închinăm Lui.
Alt canon
Prin facerile de minuni cele
multe cîştigînd frumoase pi-
cioare, ai vestit tuturor cele
bune şi, din vrajba cea ve-
che slobozi făcîndu-ne, prin
dumnezeieştile învăţături, ne
mîntuieşti, sfinţite ierarhe.
Prin dumnezeiască voinţă,
pe spatele mării şezînd, cu
bărbaţii cei cucernici mult
noian trecînd, către cetatea
Bari ai venit, fericite Nicolae.
 Al Născătoarei
Pavăza credincioşilor, tu
eşti, de Dumnezeu Născătoa-
re, Maică Fecioară, şi pe tine
cu adevărat te slăvim, înge-
reşte strigăm ţie: „Bucură-te!”
blagoslovită şi de Dumnezeu
dăruită, auzire şi grăire înfri-
coşată, şi minunată odihnă a
Stăpînului tuturor făpturilor.
Cîntarea a 6-a
Irmosul:
Întru adîncul greşelilor fi-
ind învăluit, chem adîncul
cel neistovit al milostivirii
Tale; scoate-mă din strică-
ciune, Dumnezeule.
Ca din paharul lui Ghede-
on, aşa din dumnezeiasca ta
biserică, primim sănătatea
trupurilor, cu neîmpuţinare
şi curăţirea sufletelor, ierar-
he Nicolae, căci tu, prin dar,
izvorăşti mununi celor ce cu
neîndoită credinţă nădăjdu-
iesc spre tine.
Din feluri de năpaste şi
cumplite primejdii, şi de scîr-
bele ce ne-au cuprins, şi din
multe feluri de răutăţi, scapă-
ne, părinte, pe noi, robii tăi,
care, după vrednicie, cinstim
sfîntă aducerea ta ca un slă-
vit plăcut al lui Hristos.
Prin gerul păcatului înghe-
ţînd şi de vîntul grijilor lu-
 15 
meşti împins fiind, chipul
feţei tale, părinte, văzîndu-l
ca pe un alt soare, să mă în-
călzească cu rugăciunile tale,
slujitorule al lui Hristos, Ni-
colae.
Al Născătoarei
Mintea cea pămîntească pe
tainele cele cereşti nu le va şti
nici făptura pe mintea Făcă-
torului nu o va pricepe, că în-
trece toată mintea omeneas-
că Naşterea Domnului cea din
Fecioară, Căruia rugîndu-ne
cu credinţă, luăm iertare gre-
şelilor.
Alt canon
Pe poporul lui Dumnezeu
întocmindu-l spre mîntuire
către Cel Ce în trup S-a arătat
pentru multă bunătate, pro-
povăduitorule şi învăţătorule
al neamurilor, Nicolae, mîn-
tuieşte-ne cu povăţuirea ta.
Avînd cale marea şi cărări
apele, roagă-te lui Dumnezeu
ca şi noi marea vieţii aceste-
ia să o înotăm fără vătămare
şi prin cărarea apei lacrimilor
să ajungem în Împărăţia ce-
rească.
Al Născătoarei
Tu eşti uşa Împăratului ce-
resc şi locaşul slavei Lui, Fe-
cioară prealăudată, deschide-
ne nouă uşa milostivirii şi ne
du cu rugăciunile tale în loca-
şurile slavei cereşti.
CONDACUL glasul al 3-lea,
Podobie: Fecioara astăzi...
Ca o oaste de la răsărit pînă
la apus au răsărit moaştele
tale, sfinţite Nicolae, şi ma-
rea s-a sfinţit prin trecerea
ta, iar cetatea Bar te primeşte
pe tine dar, căci, pentru noi,
te-ai arătat făcător de minuni
ales, preaminunat şi preami-
lostiv, mare ierarhe Nicolae.
ICOS
Să lăudăm acum cu cînta-
re pe ierarhul şi păstorul, şi
învăţătorul din Mira, ca, cu
rugăciunile, să ne luminăm.
Pentru că acesta s-a arătat
cu totul curat, nestricăcios
cu duhul, aducînd lui Hristos
jertfă curată fără prihană şi
bineprimită lui Dumnezeu.
Ca un ierarh curăţit cu sufle-
tul şi cu trupul şi ca cel ce
este cu adevărat înaintestă-
tător al bisericii şi apărător
al ei, şi ales făcător de mi-
nuni, preaminunat şi prea-
milostiv.
Cîntarea a 7 –a
Irmosul:
Porunca cea potrivnică lui
Dumnezeu, a tiranului călcă-
tor de lege, înaltă văpaie a
 16 
aprins; iar Hristos a întins
tinerilor celor cinstitori de
Dumnezeu, roua Duhului, Cel
Ce este binecuvîntat şi prea-
slăvit.
Astăzi se bucură îngerii lui
Dumnezeu, iar mulţimea dra-
cilor se tînguieşte, pentru că
ai mîntuit pe popor de năpas-
te şi ai gonit duhurile cele în-
tunecate. Drept aceea, după
vrednicie, te numeşti biruitor
şi pentru aceasta, strigăm lui
Dumnezeu: „Dumnezeul pă-
rinţilor noştri, bine eşti cu-
vîntat!”
Îţi stau înainte, fericite, so-
boarele drept-credinciosului
tău popor şi se laudă cu tine
bisericeştii învăţători, împăra-
ţii te proslăvesc ca pe un apă-
rător, iar noi te rugăm: „Mîn-
tuieşte-ne, părinte Nicolae, pe
noi, cei ce cîntăm Domnului,
Dumnezeul părinţilor noştri,
bine eşti cuvîntat!”
Al Născătoarei
O, cum voi lăuda pe Mîn-
tuitorul meu, pe Care cu cu-
tremur Îl laudă îngerii, ci tu,
Maică, povăţuieşte-ne şi, prin
îndurarea ta, sileşte îndură-
rile Fiului Tău, ca să mîntu-
iască pe cei ce nădăjduiesc
în tine, căci tu, rugîndu-te
Lui pentru noi, din munci ne
izbăveşti.
 Alt canon
Cu lucrurile deşertăciunii,
toată mintea omenească în-
nebunindu-se, ca nişte sare
ne dă vindecare prin cuvîntul
tău şi ne învaţă a cînta Dom-
nului: „Prealăudate Doamne
al părinţilor şi Dumnezeule,
bine eşti cuvîntat!”
Minunile tale care le-ai fă-
cut sînt preaslăvite, că bolile
le tămăduieşti şi din nevoi ne
izbăveşti, poruncind tuturor
să cînte Domnului. „Preală-
udate Dumnezeul părinţilor
noştri, bine eşti cuvîntat!”
Al Născătoarei
Al smereniei noastre tu eşti,
Preacurată de Dumnezeu Năs-
cătoare, zid şi apărătoare, iar
noi, ca cei ce sîntem robii tăi,
pururea strigăm Domnului:
„Prealăudate Dumnezeul pă-
rinţilor noştri, bine eşti cu-
vîntat!”
Cîntarea a 8-a
Irmosul:
Cuptorul cel de foc, oarecînd
în Babilon, lucrările şi-a des-
părţit cu dumnezeiască porun-
că, pe haldei arzînd şi răcorind
pe cei credincioşi care cîntau:
„Binecuvîntaţi toate lucrurile
Domnului, pe Domnul.”
Îngerii cereşti te primesc
pe tine ca pe un slujitor, iar
 17 
proorocii şi apostolii ca pe un
prieten te întîmpină, fiindcă
Însuşi Domnul te-a primit pe
tine, iar noi, păcătoşii, milă
cerem.
Mare stăpînire de la Dum-
nezeu ţi s-a dat ţie, Nicolae,
căci marea ţi se supune, văz-
duhul te ascultă şi neamurile
ţi se pleacă, văzînd preaslăvi-
tele tale minuni.
Noul Izrael al creştinescului
popor ai arătat, Mîntuitorule,
mai slăvit decît Moise, pe Ie-
rarhul Tău, Nicolae, care din
toate relele ne izbăveşte.
Al Născătoarei
Curăţire păcatelor cerem ca
una ce eşti Maica lui Dumne-
zeu şi întinde-mi mîna, Stă-
pînă, mie, celui cufundat în
adîncul deznădăjduirii, ca, ri-
dicîndu-mă cu nădejde, să te
preaînalţ întru toţi vecii.
Alt canon
Ai răsărit ca o floare miro-
sitoare pămîntului Mirelor,
slăvite, aducînd tuturor buna
mireasmă cea mirositoare, a
darurilor tămăduirilor celor
ce te laudă şi cîntă: „Pe Dom-
nul, lucrurile, lăudaţi şi-L
preaînălţaţi pe El întru toţi
vecii!”
Cel ce ai curs dulceaţă dum-
nezeiescului dar, precum
muntele măslinilor untde-
lemn, ai avut pe mare călăto-
rie fără de primejdie, cu darul
lui Dumnezeu, Căruia cu dul-
ceaţă strigăm: „Pe Domnul,
lucrurile, lăudaţi şi-L preaî-
nălţaţi pe El întru toţi vecii!”
Al Născătoarei
Pe cetele cele mai presus de
lume le-ai minunat născînd şi
rămînînd pururea Fecioară,
că ai născut pe Cuvîntul Cel
Ce S-a făcut om, neschimbîn-
du-Se din dumnezeire, Căruia
toţi strigăm: „Pe Domnul, lu-
crurile, lăudaţi şi-L preaînăl-
ţaţi pe El întru toţi vecii!”
Cîntarea a 9-a
Irmosul:
Fiul Părintelui celui fără în-
ceput, Dumnezeu şi Domnul
întrupîndu-Se din Fecioară,
S-a arătat nouă ca să lumi-
neze pe cele întunecate şi să
adune pe cele risipite. Pentru
aceasta, pe Născătoarea de
Dumnezeu, cea întru tot lău-
dată, o mărim.
Bine este cuvîntat, Domnul
Dumnezeul nostru, că a proslă-
vit pe ierarhul în multe părţi,
slobozind rîuri de minuni în
Mira, pe toţi tămăduind şi cu
milostivire cercetînd.
Cu cinstit somn ai adormit
şi ai lăsat trupul în Bari spre
 18 
folos, fiind apărător neador-
mit prin rugăciunile tale tu-
turor celor ce te cheamă cu
credinţă, Nicolae.
Bine este cuvîntat, Făcăto-
rul cerului şi al pămîntului,
Atotţiitorul Dumnezeu, Pă-
rintele cel fără de început şi
Fiul cel mai înainte de veci,
Cuvîntul Care a ieşit din sînu-
rile Tatălui, prin Care toate
cele pentru noi s-au făcut, şi
Duhul Sfînt, Cel Ce purcede,
Treime Sfîntă, slavă Ţie.
Al Născătoarei
Cu cuvinte ritoriceşti, a te
lăuda nu ajunge după vredni-
cie pe tine, ceea ce eşti mai
mare decît puterile cereşti şi
mai cinstită decît toată făptu-
ra, ceea ce ai născut cu trup
pe Dumnezeu şi Făcătorul, pe
Care roagă-L, Născătoare de
Dumnezeu, ca să ne miluias-
că în ziua judecăţii.
Alt canon
Pomenirea ta astăzi ne adu-
nă la prăznuire, iar ceata apos-
tolilor şi soborul mucenicilor
se bucură cu duhurile drepţi-
lor, şi noi credincioşii, cu cîn-
tări slăvindu-te, strigăm: „Iz-
băveşte-ne de toate scîrbele,
ierarhe al lui Hristos!”
Preaslăvită pomenirea ta
nouă ne-a strălucit luminat,
strălucind pe credindcioşi,
ierarhe al lui Hristos, Nicolae
înţelepte, drept aceea te ru-
găm: „Pomeneşte-ne pe noi,
pe toţi şi din ispitele cele po-
trivnice ne izbăveşte cu rugă-
ciunile tale.”
Al Născătoarei
Omoară patimile şi poftele
noastre cele trupeşi, de Dum-
nezeu Născătoare Curată şi
ne slobozeşte de viscolul pa-
timilor noastre, potoleşte pa-
timile gîndurilor, întăreşte,
blagoslovită, Preacurată, ini-
mile celor ce cu credinţă te
cinstesc ca pe o apărătoare.
LUMINÎNDA
Mare sînt minunile tale,
preasfinţite Nicolae, pentru
că te-ai arătat în vis de Dum-
nezeu înţelepţitului Constan-
tin şi pe trei ostaşi i-ai mîn-
tuit care erau fără de vină os-
îndiţi la moarte, aşa şi pe noi
ne mîntuieşte de moarte nă-
prasnică şi veşnică, preasfin-
te Nicolae, ierarhe al Domnu-
lui (de 2 ori).
Slavă..., Şi acum..., a praznicului
LA LAUDE
Stihirile pe 4, gl. 1-îi:
Uitîndu-te întins la înălţi-
mea ştiinţei şi privind în tai-
nă la adîncul înţelepciunii, cu
 19 
învăţăturile tale ai îmbogăţit
lumea, părinte, pentru noi roa-
gă-te pururea, Ierarhe Nicolae.
Omule al lui Dumnezeu şi
credincioasă slugă, şi isprav-
nice al tainelor Lui, şi bărba-
tul doririlor duhului, stîlpule
însufleţite, şi icoană de Du-
hul insuflat, căci, ca pe o vis-
tierie dumnezeiască, biserica
celor din Mira, mirîndu-se, te-
au primit şi ca pe un rugător
al sufletelor noastre.
Glasul al 2-lea:
Îndreptătorul credinţei şi
chip de blîndeţe te-a arătat pe
tine turmei tale, Hristos Dum-
nezeu, ierarhe Nicolae, că în
Mira mireasmă dînd, strălu-
cesc luminat cu dumnezeieş-
tile tale isprăvi, al săracilor
şi al văduvelor folositorule.
Pentru aceasta, nu înceta, ru-
gîndu-te, să se mîntuiască su-
fletele noastre.
Părinte Nicolae, vistieria
cea de mir a moaştelor tale pe
cetatea mirelor o apără, întru
care şi pe cei legaţi, fără de
judecată osîndiţi, în vis împă-
ratului, prin vedenia ta arăt-
îndu-te, i-ai slobozit din moar-
te, din legături şi din temni-
ţă. Ci şi acum, precum atunci
şi pururea, prin vedenia ta te
arată, rugîndu-te pentru su-
fletele noastre.
 Slavă...,
Să trîmbiţăm cu trîmbiţe de
cîntări, să săltăm în cele de
praznic şi să dănţuim bucu-
rîndu-ne întru prăznuirea cea
de peste an a purtătorului de
Dumnezeu Părinte. Împăraţii
şi domnii să alerge împreu-
nă şi pe cel ce, prin arătarea
cea înfricoşată prin vis, pe
împărat l-a plecat să slobo-
zească pe acei trei voievozi
ce erau fără vină ţinuţi, să-l
laude. Păstorii şi învăţătorii,
pe păstorul cel întocmai rîv-
nitor Păstorului celui Bun,
adunîndu-ne, să-l lăudăm. Cei
din boli, pe doctorul şi cei din
primejdii, pe izbăvitorul, pă-
cătoşii, pe folositorul, săracii
vistieria, cei din necazuri, pe
mîntuitorul, călătorii, pe cel
împreună călător, cei ce sînt
pe mare, pe ocîrmuitorul,
toţi, pe cel ce pretutindenea
întîmpină cu căldură, pe ma-
rele ierarh, lăudîndu-l, aşa să
zicem: „Preasfinte Nicolae,
sîrguieşte şi ne scapă pe noi
din această nevoie de acum,
şi mîntuieşte turma ta cu ru-
găciunile tale”.
Şi acum..., a praznicului
Doxologia mare, troparele ecteniile şi
otpustul
la liturghie
Fericirile din canonul praznicului,
cîntarea a 3-a pe 4 şi din canonul sfîn-
tului, cîntarea a 6-a, pe 4.
PROCHIMEN, gl. al 7-lea: Lău-
da-se-vor cuvioşii întru slavă
şi se vor bucura în aşternutu-
rile lor.
Stih: Cînta-voi Domnului cîntare
nouă, lauda Lui în biserica cuvioşilor.
Ap..: Evr. XIII, 17-21 Evanghelia de
la Luca, VI, 17-23
CHINONICUL
Întru pomenire veşnică va
fi dreptul, de auzul rău nu se
va teme.