UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ,,DUMITRU STĂNILOAE,,

SECȚIA PRACTICE

Patrimoniul Bisericii

Lucrare de seminar la Drept Canonic

Coordonator: Asistent Drd. Emilian-Iustinian Roman

Susținător:

Iași – 2015

1
 Cuprins

I. Administrarea Patrimoniului Biserices........................................p. 3.

II. Administrarea bunurilor parohiale ( Parohul – Epitropul).......p. 6.

III. Canonicitatea Patrimoniului Bisericesc........................................p. 8.

Concluzii..........................................................................................p. 10.

Bibliografie......................................................................................p. 11.

I. Administrarea Patrimoniului Biserices

2
 Statutul BOR prevede în articolul 171, că totalitatea bunurilor aparţinând parohiilor,
schiturilor, mănăstirilor, protopopiatelor, vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor,
mitropoliilor1 şi Patriarhiei, asociaţiilor şi fundaţiilor constituite de Biserică, fondurile
destinate unui scop bisericesc, precum şi averile bisericilor fundaţionale alcătuiesc
patrimoniul bisericesc care aparţine Bisericii Ortodoxe Române, iar regimul lui este
reglementat de prezentul statut. Bunurile aflate în folosinţa unităţilor administrative
bisericeşti au regimul bunurilor bisericeşti şi fac parte din patrimoniul bisericesc. Acelaşi
statut în articolul 172 clasifică bunurile bisericeşti, ţinând cont de destinaţie, precizând că
patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre şi bunuri comune.
Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfinţire sau binecuvântate sunt destinate
exclusiv şi direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile. 2 Proprietatea
asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericească, iar cedarea folosinţei poate fi acordată pe un
termen de până la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire. 3
În ceea ce privește bunurile sacre sunt: lăcaşurile de cult (catedrale, biserici, paraclise,
capele etc.), odoarele şi veşmintele bisericeşti, cărţile de ritual, cimitirele.
Sunt asimilate cu bunurile sacre şi beneficiază de acelaşi regim juridic şi: casa
parohială, vatra parohială şi mănăstirească, incinta Centrului eparhial, a Centrului patriarhal,
reşedinţele chiriarhale, chiliile mănăstirilor şi schiturilor, bunurile preţioase, cu valoare
artistică, istorică sau datorită materialului din care sunt confecţionate, precum: picturile,
sculpturile, ţesăturile artistice, miniaturile, cărţile rare, documentele, lucrările din materiale
scumpe.4
Bunurile comune sunt cele destinate întreţinerii bisericilor, a slujitorilor ei, operelor
culturale, de caritate şi asistenţă socială şi medicală, precum şi pentru îndeplinirea celorlalte
scopuri ale Bisericii.
Bunurile comune afectate întreţinerii bisericilor şi slujitorilor bisericeşti, operelor
culturale, de asistenţă socială, medicală şi filantropică, precum şi pentru îndeplinirea
celorlalte scopuri ale Bisericii sunt: edificiile unităţilor de învăţământ bisericesc, edificiile

1
Modificat și completat prin hot. ANB nr. 8567/10 iunie 1973.
2
Cf. Can. 2 Sf. Chiril al Alexandriei.
3
Pr. Conf. Dr. Patriciu Vlaicu, Drept Canonic (suport de curs – anul IV, sem. II), Iasi, 2013, pp. 49
4
Art. 27, (2), (3) din L 489/2006.
3
administraţiilor bisericeşti, muzeele religioase, aşezămintele şi instituţiile culturale, social-
medicale, filantropice şi economice, terenurile agricole, pădurile, păşunile, viile, livezile,
grădinile, drepturile patrimoniale, creanţele, părţile sociale, acţiunile, fondurile, hârtiile de
valoare, averea în numerar. 5
Terenurile agricole (arabil, păşune, islaz, livadă etc.) şi pădurile unităţilor de cult ale
Bisericii Ortodoxe Române vor fi folosite conform dispoziţiilor stabilite de organismele
bisericeşti competente.
Normele generale şi obligatorii privitoare la asigurarea bunurilor unităţilor bisericeşti
din cuprinsul Patriarhiei Române se aprobă de Sfântul Sinod.
Apartenenţa unui bun la categoria bunurilor sacre, în caz de îndoială, se stabileşte de
către Sinodul mitropolitan. Înstrăinarea în orice mod (vânzare, schimb, donaţie, cedare de
drepturi litigioase etc.) a bunurilor imobile ale unităţilor bisericeşti din eparhie, cu excepţia
bunurilor sacre care sunt inalienabile, se aprobă de Consiliul eparhial.
Acceptarea donaţiilor, legatelor, sponsorizărilor şi cumpărarea de bunuri în favoarea
eparhiei sau a unităţilor bisericeşti din eparhie, precum şi transmiterea folosinţei bunurilor
imobile bisericeşti (închiriere, comodat, arendare etc.), a grevării cu sarcini sau afectării de
servituţi a acestora, se aprobă de către Permanenţa Consiliului eparhial.
Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuţii, donaţii, succesiuni,
legate - precum şi orice alte bunuri intrate în patrimoniul unităţilor componente ale Bisericii
Ortodoxe Române, din ţară şi din afara graniţelor ţării, nu pot face obiectul revendicării lor
ulterioare.
Biserica Ortodoxă Română şi părţile ei componente pot deţine în proprietate bunuri în
străinătate a căror situaţie se reglementează potrivit prevederilor statutare şi regulamentare
proprii şi legislaţiei statelor pe teritoriul cărora se află respectivele proprietăţi. Situaţia
bunurilor bisericeşti sau similare din străinătate, proprietate a statului român date în
administrare eparhiilor ortodoxe române din afara graniţelor ţării şi unităţilor lor, se va
reglementa, la cerere, prin acorduri bilaterale între Patriarhia Română, unitatea interesată şi
statul român. 6
Dobândirea, înstrăinarea, grevarea şi administrarea patrimoniului bisericesc, controlul
şi verificarea gestionară se desfăşoară în conformitate cu prevederile statutare şi
regulamentare în vigoare. Forma definitivă a acestor acte este cea aprobată de Consiliul
Eparhial, respectiv de Sinodul Mitropolitan. În cazul aprobării înstrăinării unor bunuri
5
Ibidem, p. 50.
6
Ibidem, pp. 51-52.
4
bisericeşti, unităţile bisericeşti ortodoxe au drept de preemţiune. Actele juridice având ca
obiect bunurile din patrimoniul bisericesc, încheiate cu încălcarea prevederilor prezentului
Statut, sunt lovite de nulitate absolută.

II. Administrarea bunurilor parohiale ( Parohul – Epitropul)

5
 Parohul este administratorul întregii averi parohiale mobileși imobile împreună cu
Consiliul Parohial, sub controlul Centrului eparhial, și răspunde canonic-disciplinar,
administrativ-bisericesc în fața acestuia, iar pentru administrarea și gestionarea defectuasă a
averii bisericești, răspunde în fața instanțelor civile, în baza legislației civile și penale.
Când unele atribuții gestionare au fost delegate altui preot sau unui diacon slujitor de
la parohie, potrivit prevederilor art. 61, lit. 1 din prezentul Statut, acesta răspunde canonic
disciplinar, administrativ-bisericesc, civil și penal pentru gestionare bunurilor încredințate.
Aprobarea anuală a gestiunii nu-l exonerează de răspundere pe paroh, pe preotul sau
7
diaconul gestionar, pentru neregulile descoperite ulterior.
Preotul paroh, ca administrator al bunurilor parohiale, are următoarele îndatoriri: a. Să
administreze cprect bunurile mobile și imobile ale parohiei, instituțiilor culturale, sociale și
fundaționale, precum și fondurile parohiale pe baza registrelor de evidență financiar contabilă,
de gestiune și inventar; b. Să ia măsuri pentru păstrarea în siguranță a bunurilor și a
documentelor de valoare ale parohiei; c. Să țină registrul de venituri și cheltuieli; d. Să
prezinte Consiliului Parohial, la sfârșitul anului, un raport asupra veniturilor și cheltuielilor
bisericești, culturale, sociale și fundașionale; e. Să se ângrijească, împreună cu ceilalți proți
slujitoriși cu epitropii, de luarea măsurilor pentru întreținerea, repararea și restaurarea
edificiilor bisericești parohiale, ale instituțiilor culturale, social-filantropice și fundaționale, a
casei parohiale, a curții și cimitirului parohial. f. Să se îngrijească de înscrierea în evidențele
parohiale și ale autorităților centrale și locale competente a bunurilor mobile și imobile ale
parohiei, de buna administrare a acestora precum și de întocmirea și buna păstrare a actelor de
proprietate potrivit prevedrilor statutare, regulamentare bisericești, a hotărârilor organelor
bisericești centrale și eparhiale. Câte o copie legalizată a actelor de proprietate a bunurilor
parohiei se păstrază la Protopopiat și la Centru eparhial. g. Să încaseze sumele cuvenite
parohiei potrivit hotărârilor Adunării Parohiale și să facă, la timp, plățile curente.8

Un al doilea administrator, responsabil în ceea ce privește administrarea bunurilor

parohiale, este Epitropul. El este răspunzător cu întreaga sa avere, pentru buna administrare și
gestionare a averii parohiale ce i-a fost încredințată.
Răspunderea civilă nu exclude răspundera penală. Aprobarea gestiunii nu-l descarcă de
raspundere, pentru neregulile descoperite ulterior.9

7
Emilian-Iustinian Roman, Statutul pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române de la 1948
până la 2008, Ed. Performantica, Iași, 2009, pp. 78-79.
8
Ibide,. p 80.
9
Ibidem, p. 78.
6
 Epitropul este administratorul averii parohiale sub controlul parohului. El are
următoarele atribuții: a. A administra averea mișcătoare și nemișcătoare a bisericii,
instituționale culturale și fundațional, sau fondurile pe care le va primi cu inventar de la
Consiliul Parohial, pangar, colportaj, etc.
Administrarea se va face în conformitate cu Adunarea Parohiale sau ale Consiliului
Parohial și potrivit normelor și regulamentelor în vigoare; b. A păstra într-o ladă sau casă de
fier, banii și hârtiile de valoare ale parohiei. c. A ține un registru de venituri și cheltuieli, iar
când parohia are venituri mai mari, a înființa un oficiu de casă și contabilitate; d. A prezenta la
sfârșitul anului un raport documentat asupra veniturilor și cheltuielilor bisericești, culturale și
fundaționale. e. A îngriji de edificiile bisericești, cele ale instituțiilor culturale și fundaționale
și alte bunuri bisericești, precum și curtea bisericii, a casei parohiale ,și cimitirul să fie bine
întreținut. f. A încasa sumele cuvenite parohiei și a face plățile curente, cu aprobarea
parohului.10

III. Canonicitatea Patrimoniului Bisericesc

Canonul 22: Nu se cuvine ca după moartea episcopului, clericii respectivi să pună

mâna pe lucrurile care sunt ale lui, după cum este oprit aceasta şi de către canoanele vechi.
Cei ce ar face aceasta să-şi primejduiască treapta.
Acest canon opreşte ca după moartea episcopului, clericii să se atingă în vre-un fel de

10
Ibidem, pp. 79-80.
7
averea sa. Această avere trebue de altfel inventariată din timp, spre a se păstra deosebit de
averea episcopiei, ca să fie, cum zice canonul 40 apostolic, „lămurit care sunt lucrurile
11
episcopului — dacă le are —şi care ale bisericii".
Canonul 35: Nu se cuvine nici unuia dintre mitropoliți ca, săvârșindu-se episcopul,
care se găsea în atârnare pe scaunul său, să ridice, sau să ia pentru sine lucrurile sale, sau ale
bisericii respective, ci să fie sub paza clerului bisericii, unde cel ce s-a săvârșit avea
întâietaea șederii, până când se va așeza alt episcop.12
Canonul 12, Sin. VII Ecumenic: Daca s-ar afla vreun episcop sau egumen, care ar înstrăina
ceva din averea episcopiei, sau a mănăstirii dând-o în mâna stăpânitorilor, să rămână fără tărie ceea ce s-
a dat, potrivit canonului sfinţilor apostoli care spune :
«Episcopul trebue să aibă grija tuturor lucruriloi ,,bisericeşti, şi să le chivernisească, ca şi cum
l-ar supraveghea Dumnezeu. El nu trebue să irosească nimic din aceste lucruri şi nici să dăruiască
rudelor sale cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Dacă sunt săraci să le ajute ca pe nişte săraci, dar sub acest
pretext , să nu înstrăineze averea bisericii".13
Dacă s-ar motiva că ţarina aduce pagubă şi ni este de nici un folos, să nu se dea locul stăpânului
de acolo, ci clericilor sau ţăranilor.
Iar dacă stăpânul, folosind vicleşug rău, ar cumpâra locul de la acel cleric sau ţăran, vânzarea să
rămână fără tărie, iar lucrul să se întoarcă la episcopii sau mănăstire.
Insă episcopul sau egumenul care ar lucra astfel să se gonească, — episcopul delà episcopie iar
egumenul delà mănăstire, întrucât au risipit râu, ceeace au adunat.
Acest canon opreşte înstrăinarea averii bisericeşti. El stă in strânsă legătură cu canonul
precedent, precum şi cu canoaneleapostolice 38, 39, 40, 41 şi 73, fiind emis din motivul luptelor
iconoclaste, cu care prilej s-au făcut o mulțime de înstrăinări neingăduite de canoanele şi interesele
Bisericești. Se pare că puternicii zilei, abuzând de situaţia lor, au constrâns atât pe episcop! cât și pe
egumenii mănăstirilor sa le vândă terenuri bisericeşti, răşluind, astfel pe preţuri de nimic averea
Bisericii, S a întâmplat alunei un fapt identic cu cel petrecut la noi in vremea secularizării. Sub pretext
că grecii administrează rău fi folosesc pentru scopuri.14
Deoarece, din pricina nenorocirii care a venit asupra Bisericii, pentru păcatele noastre,
unele case sfinţite — episcopeşti sau mănăstireşti — au fost răpite de către unii oameni şi
prefăcute in locaşuri de obşte, este bine şi frumos, ca cei care le stăpânesc să le dea în dărăt,
spre a se face precum au fost ia început. Dacă nu vor, porunci: de sunt din catalogul preoţesc
11
Pr. C. Dron, Canoanele –Text și interpretare- vol II, Ed. Tipografia cărților bisericești, București, 1935, p. 199
12
Ibidem, p. 284.
13
Arh. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Canoanele Bisericii Ortodoxe, f.l., 1992, pp. 29-30.
14
Ibidem, p. 415.
8
să se caterisească, iar de sunt laici sau călugări să se afurisească. Aceştia sunt osândiţi de
Tatăl, de Fiul şi de Sfântul Duh şi vor fi aruncaţi unde viermele nu moare şl focul nu se
stinge( Is, LXVI, 24). Intru cât s au Împotrivit glasulu l u i Dumnezeu, care spune: „Nu faceţi
casa Tatălui mei casă de neguţătorie"15

Concluzii

În concluzii averea Bisericii este suma de valori a unei comunități, reprezintă

totalitatea bunurilor pe care acea comunitate le prețuiește. Biserica prețuiește viața, prețuiește
sufletul, prețuiește mântuirea mai mult decât orice. Averea cea mai de preț a Bisericii este
comunitatea adunată în liniște și dragoste. Biserica este spital sufletesc pentru cei care caută
adevărata avere în această viață, pentru cei care caută pace și dragoste. Și ca orice spital, are
nevoie de doctori și de locuri în care cei suferinzi să găsească alinare.
Averea Bisericii este ansamblul terapeutic în care credincioșii își găsesc sprijin și

15
Ibidem, p. 418.
9
alinare: biserici, mănăstiri, iconografie și obiecte de cult, serviciu liturgic, cultură, tradiție,
istorie, identitate și demnitate națională și comuniune universală.

Bibliografie

1. Dron, Pr. C., Canoanele –Text și interpretare- vol II, Ed. Tipografia
cărților bisericești, București, 1935

2. Floca, Arh. Prof. Dr. Ioan N., Canoanele Bisericii Ortodoxe, f.l., 1992

10
3. Roman, Emilian-Iustinian, Statutul pentru organizarea și funcționarea
Bisericii Ortodoxe Române de la 1948 până la 2008, Ed. Performantica,
Iași, 2009

4. Vlaicu, Pr. Conf. Dr. Patriciu, Drept Canonic (suport de curs – anul IV,
sem. II), Iasi, 2013

11