1.

Apostolatul clericilor si apostolatul mirenilor

“Acesta dimpotriva, aducand o singura jertfa pt. pacate, a sezut in vecii vecilor
de-a dreapta lui Dumnezeu” (Evr 10,12.)

Apostolatul mirenilor (I Ptr 2,9) “Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor
agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric, la lumina Sa cea
minunata”.  vocatia incontestabila a tuturor membrilor Bis.

1.Intreita slujire a lui Hristos in Biserica

-ca profet invata aducand revelarea desavarsita “Pentru ca Legea prin Moise s-a dat, iar harul si
adevarul au venit prin Iisus Hristos. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata; Fiul cel Unul-Nascut, care
este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut.”(In 1,17-18.)

-ca arhiereu reface comuniunea omului cu Dumnezeu “Acesta dimpotriva, aducand o singura jertfa
pt. pacate, a sezut in vecii vecilor de-a dreapta lui Dumnezeu” (Evr 10,12.)

-ca imparat biruieste puterile raului; conduce pe om spre tinta finala si adevarata = comuniunea
vietii vesnice cu Dumnezeu in Imparatia Sa.

-Mt.28,20.”Invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate
zilele, pana la sfarsitul veacului.Amin.” continua intreita slujire in veci

-I Cor 15,25-26;28.”Caci El trebuie sa imparateasca pan ace va pune pe toti vrasmasii Sai sub picioarele
Sale. Vrasmasul cel din urma, care va fi nimicit, este moartea. […] Iar cand toate vor fi supuse Lui,
atunci si Fiul insusi se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu sa fie toate in toti.”

-Apoc 3,20.”Iata, stau la usa si bat; de va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi
cina cu el si el ci Mine.” Biserica primeste si raspunde

2.Preotia generala si preotia sacerdotala

a) preotia lui Iisus Hristos . Iisus Hristos marele si vesnicul arhiereu

1
 -a incheiat noul legamant intre Dumnezeu si om

-CEL care: jertfeste, Se jertfeste si Se ofera

-este: UNICA, DESAVARSITA, UNIVERSALA si VESNICA

- Evr 7,25.”Pentru aceasta, si poate sa mantuiasca desavarsit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu,
caci pururea e viu ca sa mijloceasca pentru ei.”

- Evr 3,1.”Pentru aceea, frati sfinti, partasi chemarii ceresti, luati aminte la Apostolul si Arhiereul
marturisirii noastre, la Iisus Hristos.”

preotia lui Hristos  act de consacrare, de iubire si de daruire, nu numai ascultare si rascumparare.

BISERICA- trupul lui Hristos, madulare cu slujire diferita – “Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare
(fiecare) in parte. Sip e unii i-a pus Dumnezeu, in Biserica: intai apostolic, al doilea prooroci, al treilea
invatatori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, carmuirile,
felurile limbilor. Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? Oare toti invatatori? Oare toti au putere
sa savarseasca minuni? Oare toti au darurile vindecarilor? Oare toti vorbesc in limbi? Oare toti pot sa
talmaceasca? “(I Cor 12, 27-30

BISERICA- poporul lui Dumnezeu “Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant,
popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric, la lumina
Sa cea minunata”.(I Ptr 2,9)

In Biserica se disting starea harica a tuturor credinciosilor si slujirea preoteasca cu functii speciale –
sacramentala, didactica si pastorala.

b) preotia sacramentala - propovaduirea cuvantului

- slujirea sacramentala prin excelenta

- are harisma - coducerea Bis.

- indrumarii pastorale

- oganizarii eclesiale

“Si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu, dupa cum si Aaron. Asa si
Hristos nu S-a preaslavit pe Sine insusi, ca sa se faca arhiereu, ci Cel ce a grait catre El: << Fiul Meu esti
Tu, Eu astazi Te-am nascut>>. In alt loc se zice: <<Tu esti Preot in veac dupa randuiala lui
Melchisedec>>.”(Ev 5,4-6)

“Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand
acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant; Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora
le veti tine , vor fi tinute”(In 20, 21-23) .

2
 “Si apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicand: Datu-Mi-s-a toata puterea, in cer si pe pamant. Drept
aceea, mergand, invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh,
invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la
sfarsitul veacului.Amin.”(Mt 28,18-20)

“Si iata, Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu
putere de sus.”(Lc 24,49)

c) preotia generala

-fiecare credincios are: darul sau propriu, slujirea sa unica si misiunea sa personala

“Si voi insiva, ca pietre vii, ziditi-va drept casa duhovniceasca, preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe
duhovnicesti, bine-placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos”(I Ptr 2,5) preotie sfanta

“Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa
vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric, la lumina Sa cea minunata”.(I Ptr 2,9)
semintie aleasa, preotie imparateasca.

Omul – def . Sf. Parinti - imparat - stapanirea peste patimi

- preot - autojertfirea

- prooroc - initiat in tainele lui Dumnezeu

3.Participarea mirenilor la misiunea integrala a Bisericii

Mt 10,32-33 “Oricine va marturisi pentu Mine inaintea oamenilor, marurisi-voi si Eu pentu el inaintea
Tatalui Meu, Care este in ceruri. Iar de cel ce se va lepada de Mine inaintea oamenilor si Eu Ma voi lepada
de el inaintea Tatalui Meu, Care este in ceruri.”

I Cor 3,9-11 “Caci noi impreuna-lucratori cu Dumnezeu suntem; voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, zidirea
lui Dumnezeu. Dupa harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un intelept mester, am pus temelia; iar altul
zideste. Dar fiecare sa ia sama cum zideste; Caci nimeni nu poate pune alta temelie, decat cea pusa, care
este Iisus Hristos.”

- Chemarea specifica a mirenilor sa caute Imparatia lui Dumnezeu

A. Participarea la slujba profetica :

3
 a) propovaduirea Evangheliei

b) pastrarea si transmiterea invataturii Trad. Ap.

c) marturia crestina in mijlocul lumii

-familia – Ef 5,20-33( Ev de la Cununie ). Sotii crestinicolaboratori ai harului; marturisitori ai credintei.

Parintii sunt mijlocitori intre Biserica si lume.

Familia- mediul evanghelic in care se pregatesc noi generatii de membrii ai Biserici.

-indrumarea duhoniceasca 

-Exemplul direct foarte important pentru transmiterea credintei si traditiei.

-laicii din N.T.  sa patrunda ordinea sociala cu duhul Evangheliei- Iac 5, 19-20 “Fratii mei, daca vreunul va
rataci de la adevar si-l va intoarce cineva; Sa stie ca cel ce a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui isi va
mantui sufletul din moarte si va acoperi multime de pacate.”

-laicii din timpul Mantuitorului – Bis. Aniohia- Aquila si Priscila

- Epafras, Tihic, Aristarh

B. Participarea la slujirea preoteasca :

a) participarea la cultul public al Bisericii

b) rugaciunea particulara

c) daruirea lor in slujba infaptuirii comuniunii in trupul tainic al lui Hristos; o anticipare a
Imparatiei viitoare.

-Sf. Liturghie – centrul vietii si spiritualitatii crestine ortodoxe

-Tainele  participa prin actiunile prin care mijloceste impacarea oamenilor cu Dumnezeu si
intreolalta.

toate Tainele au caracter euharistic:

Botez viata noua capabila sa se daruiasca lui Dumnezeu

Mirungere puterea inaintarii in virtuti, care sunt forme de autojertfire

Pocainta harul iertarii care se intalneste cu renuntarea la placerile egoiste

Preotia conlucrerea celui hirotonit cu Dumnezeu

Casatoria dar al iubirii si daruirii adevarate imbinate cu o infranare a egoismului

4
Laicii participa la preotia lui Hristos si prin actiunile prin care mijlocesc impacarea oamenilor cu Dumnezeu
si intreolalta.

C. Participarea la slujirea imparateasca

a) biruinta lor asupra ispitelor

b) organizarea comuniunii crestine

c) diaconia crestina in societatea seculara

-lepadarea de sine si viata sfantabiruinta asupra pacatului

 Participarea la slujirea imparateasca se concretizeaza si prin inbunatatirea conditiilor de viata din lume,
a institutiilor si a structurilor ei ca acestea san u genereze pacate sociale ci sa ofere conditii optime pentru
desavarsirea omului.

Caracterul specific si functiile sacerdotale

1.Propovaduirea cuvantului sau functia de continuitate apostolica

-Clement Romanul

-Irineu preotia prin hirotonia episcopului = o norma, o garantie pt. continuitatea apostolica.

- are harisma particulara - de a supraveghea Sf. Trad. apostolica

- de a fi o marturie autentica a Trad.

- de a o exprima in mod oficial.

2.Preotia este slujire sacramentala prin excelenta

 investita cu putere de sus pentru a savarsi Tainele - Mt 28,19 – Botezul

- In 20,23 – Spovedania

- Lc 22,19 – Euharistia “Si luand painea , multumind, a

frant si le-a dat lor, zicand: Acesta este Trupul Meu care se da pentru voi; aceasta sa faceti spre pomenirea
Mea.”

- I Cor 11,24 – Euharistia

in actele sacramentale preotul lucreaza in numele lui Hristos – “Iar Petru a zis catre ei: Pocaiti-va si sa se
boteze fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre, si veti primi darul
Duhului Sfant.”(F.Ap. 2,38)

3.Preotia hirotonita are harisma  conducerii Bisericii

5
  indrumarii pastorale

 organizarii eclesiale

- F.Ap. 20,28.”Drept aceea, luati aminte de voi insiva si de toata turma, intru care Duhul Sfant v-a pus pe
voi episcopi, ca sa pastrati Biserica lui Dumnezeu, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau”.

- episcopul=garantul si interpretul unitatii Bisericii locale.

 distinctie de - pozitie

- misiune

- autoritate  slujitorii hirotoniti – mireni

Crestere  intensiva “Ci tinand adevarul, in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul –
Hristos. Din El, tot trupul bine alcatuit si bine incheiat, prin toate legaturile care ii dau tarie, isi savarseste
cresterea, potrivit lucrarii masurate fiecaruia din madulare, si se zideste intru dragoste”(Ef 4,15-16)

 extensive “Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.”(I

Tim 2,4)

- crestinii sunt in Biserica intocmai precum sunt mladitele vitei cu vita insasi.

- prin Botez omul se naste la viata cea noua in Hristos

- prin Mirungere omul este intarit prin harul Duhului Sfant pentru a creste

- prin Euharistie se desavarseste si se innoieste continuu aceasta comuniune cu Hristos si semenii.

“Ca o paine, un trup suntem cei multi; caci toti ne impartasim dintr-o paine.”(ICor 10,17)

“Caci toti suntem fii lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus. Caci, cati in Hristos v-ati botezat, in
Hristos v-ati imbracat Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte
barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus.”(Gal 3,26-28)

6
 DESPRE PREOTIE

(Sf.Ioan Gura de Aur)

 prietenia cu Sf. Vasile cel Mare

 parerea de rau a mamei (vaduve) datorate de vointa lui Ioan de a se calugarii
 hirotonisirea lui Vasile si “inselaciunea” cu gand bun a lui Ioan pt a nu se hirotonisi. Doctorul cu
oala de lut cu miros de vin ,din care i-a dat bolnavului sa bea
 Hristos iubeste Biserica Sa de aceea il intreaba pe Petru daca il iubeste nu pt ca El nu stia.(IN
21,15-17. RM 8,32. IN 3,16. RM 5,10.)
 Preotul este responsabil de turma sa
 “De aceea canonul nu trebuie dat pe masura pacatelor savarsite, ci dupa starea sufleteasca a
pacatosului, ca nu cumva, voind sa cosi ce e rupt, sa faci rupture mai mare, ca nu cumva, cautand sa
ridici pe cel cazut, sa-l faci sa cada si mai jos.”(citat din opera)
 Ioan fugea de preotie pt nevrednicia lui
 IN 13,35; 15,13.
 “Sfantul Duh a randuit ca preotii, inc ape cand sunt in trup, sa aduca lui Dumnezeu aceeasi
slujba pe care o aduc ingerii in ceruri.Pentru aceea preotul trebuie sa fie atat de curat, ca si cum ar
sta chiar in cer, printer puterile cele ceresti.”(cit. op.)
 Paralela intre parintii trupesti si parintii care fac posibila nasterea de Sus sin e cresc prin Sf.
Taine
 Caracterul preotiei: - invatatoresc
-arhieresc

-imparatesc

 Preotul trebuie sa fie un bun orator sis a se pregateasca continuu

 Comparative intre preot si monah

(Sf. Grigorie de Nazianz)

- fuga in pont si apologia pt aceasta

- comparative intre doctorii trupesti si preoti, doctorii sufletesti – analiza si cunoasterea
bolnavului pt a fi diagnogticat si pt a I se prescrie tratamentul correct cu medicatie si restrictii.
Fiecare om este diferit de altul.
- “Preotia, stiinta vindecarii sufletelor, urmareste sa intraripeze sufletul, sa-l smulga din
lume, sa-l dea lui Dumnezeu; sa-l faca sa pazeasca chipul lui Dumnezeu, daca nu l-a pierdut;
daca e in primejdie sa-l piarda, sa-I arate calea ca sa si-l pastreze; iar daca si l-a stricat, sa-l
aduca din nou la starea cea dintai. Preotia urmareste sa faca sa locuiasca, prin Duhul Sfant,
Hristos in inimile oamenilor.

7
 Si, in sfarsit, scopul cel mai de seama al preotiei este sa-l faca dumnezeu si partas fericirii
celei de sus pe cel ce apartine cetei celei de jos, pe om..”( Sf. Grigorie de Nazianz)

2.Participarea la viata liturgica si importanta ei misionar-pastorala.

Mijloace si metode de antrenare a credinciosilor

Participarea tuturor credinciosilor la viata liturgica pe roluri = regula de aur

Nici o tehnica nu poate sa inlocuiasca forta de atractie si de coeziune a:

cuvantului predicat

Sfintei Liturghii

Sfintelor Taine

cultului Bisericesc integral

1.Viata crestinului

Sf. Ap. Pavel numeste aceasta atitudine, inchinare sau slujire duhovniceasca in sensul de:

daruire totala

reorganizare a intregii vieti dupa exigentele, imperativele si disciplina Evangheliei

in sens general = cultul - a orienta

- a darui

- a incredinta viata lui Dumnezeu  aceasta slujire are punctul de plecare, se

realizeaza, isi are centrul si isi primeste puterea din cultul public al Bis. din Sf. Liturghie.

- Tainele, Liturghia, cultulparticipare la viata lui Dumnezeu

Viata crestinului consta intr-un continuu efort de a deschide calea de venire a Duhului Sfant in noi pentru a
ne sfinti in interiorul nostru pt a realiza comuniunea cu Hristos prin Sf Taine.

2.Celebrarea comuna a cultului

-iconografia

8
-simbolismul liturgicputere de comunicare si influenta-poarta de intrare de aici

Restabilirea caracterului public, instructiv si euharistic al cultului o preconditie a sociabilitatii parohiei.

Nu numai spiritul de comuniune si de solidaritate parohiala ci si motivarea si determinarea misionara isi au
izvorul in cult.

-actul liturgic are la baza actul de credinta

-viata cultica a Bis. = celebrare sacramentala a credintei

Slujbele

Icoana, simbolismul liturgic, imnele, doxologia, Aghiasma teologia creatiei, a intruparii (dimensiunii cosmice)

LITURGHIA - recapitulare __ a istoriei mantuirii

- actualizare

-slujba inmormantarii = meditatie – finalitatea fiintei umane – viata viitoare.

Viata sacramentala + Spiritualitatea liturgica – determina regula credintei.

DOGMACULTdoxologia liturgica = cea mai autentica expresie a Trad. Apostolice si Patristice.

Continutul dogmatic al cultului

3.Cultul Ortodox

CULTUL = mediul in care toate problemele umane sunt cugetate si aduse in comun in fata lui Dumnezeu

= factorul care a asigurat unitatea Bisericii

LITURGHIA = paste saptamanal

4.Locasul Bisericesc

= loc al prezentei lui Hristos

= loc de inaltare si sfintire a vietii prin harul lui Dumnezeu

-Sf. Simeon al Tesalonicului ”Sfintirea Bisericii [...] salajluirea lui Dumnezeu cel in Treime in ea.”

-numai aici Il poate intalni sacramental pe Hristos cel inviat si inaltat.

9
5.Adunarea liturgica in Biserica

- o slujire - preotul – actualizeaza istoria mantuirii

- credinciosii – isi prezinta viata lor ca „jertfa duhovniceasca”, ca dar de multumire

Comunitatea umana se manifesta ca Biserica = adunarea in jurul altarului sfintit.

-pentru Sf. Pavel, Biserica este Casa lui Dumnezeu, comunitatea vazuta a credinciosilor botezati si prezenti in
locasul sfintit

BISERICA-locas de inchinare __ implica prezenta si lucrarea lui Hristos

- comunitate

- calea spre cele ce sunt inainte; locul de trecere

raspunsul comun pe care credinciosii il dau lui Dumnezeu – poporul Sau – sta in comuniune cu El.

Icoanele sfintilor credinciosii participa la comuniunea sfintilor

Tronul sau scaunul cel de sus

6.Comuniunea sfintilor

-rugaciunea preotului de la iesirea cu Sf. Evanghelie

7.Prezenta lui Hristos in Biserica Hristos este prezent in diferite moduri. Prezenta lui Hristos in membrii Bis.
prin cult - personala

- pnevmatica

- eclesiala

- liturgic-sacramentala

Sf. Liturghie  taina intalnirii si unirii noastre cu Hristos

 Bis isi exprima slujirea sacerdotala = slujirea exercitata prin preotia sacramentala

PREOTUL - factor unificator prin: - rug. Pentru toti

- aducerea ofrandei(jertfa Euh.)

- stimularea tuturor spre unirea rugaciunilor lor cu ale lui

10
Liturghia - rol unificator

= epifanieProscomidieimpartasire

Euharistia = sfintirea credinciosilor

= jertfa adusa Tatalui

Prin participare, credinciosii invata credinta ,o marturisesc ,o traiesc si o pastreaza.

Comunitatea liturgica mijloc de  intarire a credintei

 progres spiritual

 marturie vizibila pentru convertirea altora

admosfera de rugaciune si evlavie si antrenarea credinciosilor in participarea liturgica a Bisericii.

a) Preotul sa aiba mereu constiinta sublimitatii cutremuratoare a minunii sale

b) Promovarea participarii active a credinciosilor la cultul Bisericii si in special la Sf. Liturghie prin:

- aducerea darurilor

- rostirea unor rugacuiuni si crezul

- cantarea in comun

c) Promovarea intelegerii corecte de catre preot si credinciosi a misterului liturgic

-rostirea cu voce tare a rugaciunii Euharistice

d) Impartasirea credinciosilor la Sf. Liturghie

e) Necesitatea pocaintei si a Tainei Martirisirii

Taina Sfintei Spovedaniei

Mt 16,19 “Si iti voi da cheile imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri, si orice vei
dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri”

Mt 18,18 “Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe
pamant, vor fi dezlegate si in cer.”

instituire dupa Inviere – “Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu
pe voi. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant; Carora veti ierta pacatele, le vor fi
iertate si carora le veti tine , vor fi tinute”(In 20, 21-23) .

Sf. Pavel - acorda iertare in Efes celor care s-au ratacit de la credinta si si-au marturisit pacatele

11
 - cere corintenilor sa dea afara pe incestuos, iar dupa ce acesta se indreapta il iarta.

- cazul sotilor Anania si Safira

Epistola lui Barnaba “Sa-ti marturisesti pacatele tale”

Clement Romanul arata ca “este mai bine sa-si marturiseasca omul pacatele decat sa-si invartoseze
inima.”facand in acelasi timp si mentiunea despre rolul preotului.

Credinta devine prin marturisire un martor a lui Hristos (pr. Galeriu)

-separarea de marturie a-narhie

Preotul nu pedepseste ci: - stimuleaza cainta pentru pacat

- hotararea de indreptare

- antreneaza pe credinciosi in dragostea vie fata de Dumnezeu si semeni

- intre epitimii este necesar un program pozitiv de viata duhovniceasca(F. Ap 2,42) “Si staruiau in invatatura
apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni.”

Preotul trebuie sa savarseasca serviciile religioase cu:

- regularitate

- responsabilitate

- pregatirea sufleteasca necesara

Slujba – traita si simtita transfigurare

- savarsita cu duh misionar

daca nu se realizeaza corespondenta intre rit si realitatea spirituala se cade in formalism cultic.

Rugaciunea __ clare

Cantarea adecvate continutului

expresive

cu smerenie si evlavie

Predica - pregatita

- rostita cu duh apostolic

Crezul __ marturisire

12
 insusire

Rostirea Crezului sau a rugaciunilor scoate pe credinciosi din pasivitate

Credinciosii co-slujitori cu preotii

Scopul Sfintei Liturghii (impartasirea) este anuntata:

- in rugaciunea a-2-a pentru credinciosi

- imediat dupa prefacerea Sf Daruri

- dupa sfarsitul anaforalei

- inainte de frangerea agnetului

Participarea la Liturghie si metode pentru realizarea ei

(Studii teologice nr. 7-8/1949)

A.Participarea activa la Liturghie

-atitudinea credinciosilor -3 grade – totala absenta

- simpla prezenta trupeasca (asista)

- participarea reala, activa si efectiva

B.Participarea la Liturghie in trecutul Bisericii

1. 3 note esentiale  era pe de o parte regulata si permanenta iar pe de alta totala din pct. de vedere
numeric; lipsa la trei duminici – clercatehizarea

- mireniexcomunicarea

participarea era esentiala si caracteristica pentru viata crestina

participarea era reala si constienta, luminata explicarea Liturghiei

2. Cum se manifesta de fapt sau in ce acte se concretizeaza aceasta participare activa a vechilor crestini la
Liturghie:

13
 a) prin aducerea marturiei de jertfa (o parte pt opera de asistenta sociala )

b) prin rolul activ pe care il aveau in executarea raspunsurilor din cursul serviciului liturgic

- psaltul sau cantaretul (apare mai tarziu)

- rugaciunile erau rostite cu voce tare

c) Imoartasirea cu Sf. Taine – generala si frecventase impartaseau toti credinciosii la fiecare Liturghie.
Excomunicarea sau excluderea din sanul comunitatii crestine era cea mai grea pedeapsa.

din pricina riscului de profanare anafura

clericii erau obligati sa se impartaseasca si atunci cand nu liturghiseau pt a nu da exemplu rau poporului.

3. Care era efectul sau rezultatul cel mai vizibil pe plan social al acestei intense trairi a liturghiei?

era acea splendida unitate si stransa solidaritate de duh si de simtire care lega intre ei pe toti membrii
Bisericii primare

spiritul acesta de comuniune sau fratietate era intretinut in primul rand prin impartasirea din acelasi Sf.
Trup si Sange sau prin apartenenta la un singur altar si la acelasi episcop slujitor.

C.Decadenta participarii active. Formele de manifestare si cauzele ei.

1. Din veacul VI – o oarecare stagnare la viata liturgica care merge crescand pana in zilele noastre.

cauzele: - disparitia impartasirii generale si regulate de pana atunci

- concomitent cu slabirea zelului pentru impartasanie, scade si zelul si interesul fata de liturghie in
general, incepand cu imputinarea darurilor de paine si vin aduse la Proscomidiar.

2.Cauzele acestei decadente

a) slabirea disciplinei catetumenatului si decadenta concomitenta a catehezei clasice

b) dezvolterea treptata a randuielii Liturghiei:

- adaugarea succesiva a unor noi piese, imne si rituri sau ceremonii;

- pentru a evita lungime aexcesiva si a castiga timp, rugaciunile se citesc in taina;

- randuiala Liturghiei – serviciu dublutainic - in altar

exterior – diacon si popor

- pagubitoare a fost recitarea in taina a rugaciunii Sf. Jertfe (ANAFORAUA)

14
 c) perpetuarea limbilor moarte in Liturghie – greaca, latina, slavona

d) scaderile si lipsurile unora dintre liturghisitori (vocatie, convingere, viata religios-morala)

e) concurenta facuta Liturghiei, ca sursa autentica si fireasca a spiritualitatii si evlaviei crestine -

misticism

- eremitismul

- isihasmul

f) progresul doctrinelor rationaliste

propaganda Bisericii Protestante si a sectelor care considerau formele cultului inutile sau chiar pagubitoare
in procesul mantuirii.

Parohia – cadrul normal de traire a vietii crestine

(Indrumari misionare- D. Radu)

DEF. Parohia este comunitatea sau obstea crestinilor, clerici si mireni, de religie crestina ortodoxa, asezati pe
un anumit teritoriu si incredintati pastoririi unuia sau mai multor preoti dintre care unul indeplineste si oficiul
de paroh.

forma originara a Bisericii crestine, sub care ea a luat nastere si a existat la inceput comunitati sau grupuri
de credinciosi numite “biserici”

termenul parohie gr. parochia = sedere, asezare in strainatate (comunitatile evr. din diaspora)

epoca apostolica -sec III- parohie = comunitatea tuturor credinciosilor dintr-un oras care se adunau la
biserica unde slujea un episcop si un preot.

din sec. III => filiale sau subdiviziuni subordonate bisericilor parohiale cu mandat provizoriu.

enorii sau parohii – sec. VI in Apus

parohia = o unitate spirituala, o familie de credinciosi.

Componenta parohiei

1.Preotul - sufletul parohiei

- parintele spiritual al enoriasilor

- organul care mijloceste intre cer si pamant, Dumnezeu si oameni

15
 - o parohie fara preot este ca un trup fara cap.

2.Credinciosii - de ambele sexe

- „Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare (fiecare) in parte” (I Cor 12,27)

unitatea de corp a credinciosilor intre ei si a tuturor laolalta cu Hristos este creata si sustinuta prin Sf.
Euharistie.

-Indatoriri: a) de a participa cu regularitate la sf slujbe;

b) de a asculta si de a colabora cu conducatorul lor sufletesc;

c) de a avea o intensa constiinta de enorias (parohia = familiaideal)

d) impartasirea cu Sf. Taine;

e) faptele milei trupesti si sufletesti.

Organele colective din parohie

1. Consiliul parohial - ales de Adunarea parohiala

- compus din 7,9 sau 12 membri dintre credinciosi

2. Epitropul = administratorul averii parohiale, sub controlul preotului

- legatura intre preot si credinciosi in probleme de ordin material

3. Comitetul parohial – numarul membrilor nu va fi mai mare decat dublul numarului membrilor Consiliului
parohial. Poate fi compus si din femei sau numai din femei

- datorii – cor, saraci, bolnavi, catehizare

Valoarea unei parohii nu se judeca numai dupa marimea sau numarul enoriasilor ci mai ales dupa taria si
claritatea constiintei lor de enoriasi.

Parohia: comunitate liturgica si misionara

Cuvantul Mantuitorului Iisus Hristos, "unde sunt doi sau trei adunati in numele Meu, acolo sunt
si eu, in mijlocul lor" (Matei 18,20) descrie comunitatea de credinciosi ca un fruct al carui miez este
Hristos. "Adunarea" in numele Lui inseamna, pe de o parte, ca El este originea acestui fruct, ca El
aduna si face sa creasca in jurul sau un corp de oameni uniti prin si pentru credinta in Hristos, iar, pe
de alta parte, prezenta Sa este reala si se manifesta intr-un mod propriu in acest context.
Sfantul Apostol Pavel scrie in Epistola catre Romani "imbratisati pe Priscila si Acvila,
impreuna-lucratori cu mine (...) si Biserica din casa lor" (16, 3,5), asemenea in Epistola catre
Coloseni: "imbratisati pe fratii din Laodiceea si pe Nimfas si Biserica din casa lui" si in multe alte

16
locuri despre Biserici locale, intre care stabileste o relatie fraterna, de comuniune, ca si intre
credinciosii adunati, individual, in numele Domnului. Mesajul apostolului este acelasi: " imbratisati-
va unii pe altii cu sarutare sfanta. Va imbratiseaza pe voi toate Bisericile lui Hristos" (Romani 16,16).
In Faptele Apostolilor citim despre semnele principale ale comunitatii crestine, numita "Biserica":
adunarea in prima zi a saptamanii (Duminica) pentru "frangerea painii" si ascultarea propovaduirii
apostolului lui Hristos, fie direct (FA 20,7), fie prin citirea epistolelor sale (Coloseni 4,16).
Pe aceste baze a luat fiinta parohia, comunitatea mica in care este exprimata comuniunea
credinciosilor in Hristos, ca Biserica. Mitropolitul Emilianos Timiadis spunea: "Unitatea este poate
insusirea de baza a parohiei, toate celelalte caracteristici avandu-si originea in ea. Unitatea parohiei
decurge din unitatea dumnezeirii si oglindeste cel mai bine imaginea divina in unitatea ei. De
asemenea, aceasta unitate semnifica unirea lui Dumnezeu cu umanitatea in activitatea sfintitoare si
mantuitoare a lui Hristos" (Mitropolit Emilianos Timiadis, Preot, parohie, innoire. Notiuni si orientari
pentru teologia si practica pastorala, Editura Sofia, Bucuresti, 2001, p. 65).
Parohia este, in primul rand, o comunitate liturgica, traind in jurul Sfintei Euharistii. "Liturghia
nu este o activitate oarecare a Bisericii, una printre celelalte taine si ierurgii. Ea este mai mult decat
manifestarea cultica a unei comunitati crestine: este structura de comuniune, de integrare si de
crestere a trupului tainic al Domnului. Caracterul ei unic sta in aceea ca aici Hristos Se da total, prin
unirea cuvantului si Tainei, adica a puterii cuvantului si puterii trupului Sau, prin prefacerea
elementelor euharistice" (Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Destinul Ortodoxiei, EIBMBOR, p.312).
Participarea la Sfanta Liturghie de duminica si din sarbatori este pentru membrii parohiei
manifestarea constienta a legaturii lor nemijlocite cu Hristos, dar si a unitatii lor in Hristos, unii cu
altii. Slujirea liturgica apartine fiecaruia dintre cei care participa, impreuna cu preotul lor, la
savarsirea Sfintelor Taine, la aducerea jertfei de rugaciune si la primirea darurilor duhovnicesti
revarsate de Dumnezeu asupra Bisericii, inchinandu-se pe ei insisi si unii pe altii lui Dumnezeu,
membrii parohiei sunt partasi, in fiecare slujba, lucrarii mantuitoare a lui Hristos, iar prin
impartasirea cu Trupul si Sangele Domnului primesc, in jertfa unica a Mantuitorului, izbavirea de
pacat si samanta invierii si vietii vesnice in trupurile lor.
Sfanta Euharistie este Taina centrala, in jurul careia vietuieste comunitatea credinciosilor, dar
in legatura cu ea se afla toate celelalte Sfinte Taine, iar participarea credinciosilor la acestea, nu
numai ca primitori directi, dar si ca adunare concelebranta este la fel de importanta. Pe buna dreptate
Alexander Schmemann definea Euharistia ca "marea bucurie" din care s-au dezvoltat si au dobandit
sens toate celelalte in crestinism. Semnificatia acestei bucurii trebuie sa fie redobandita de catre toti
crestinii, dupa cuvantul "Intra intru bucuria Domnului tau " (Matei, 25, 21) si intru aceasta sa ramana
si sa traiasca vesnic (Pr. Prof. Alexander Schmemann, Pentru viata lumii Sacramentele si Ortodoxia,
trad. Pr. Prof. Aurel Jivi, E.LB.M.B.O.R., Bucuresti, 2001, p. 25).
Taina Sfantului Botez, impreuna cu Taina Mirungerii si Sfintei impartasanii administrate unui
nou membru al Bisericii sunt o sarbatoare pentru cativa apropiati, dar aceasta inseamna ca au devenit,
din nefericire, mai mult un eveniment privat, de familie. De asemenea la Taina Cununiei sunt
prezenti de obicei numai invitatii, aceiasi care vor participa la festinul ce urmeaza dupa slujba
bisericeasca. Aceasta situatie, desi generalizata, este anormala pentru viata spirituala a parohiei.

17
 Botezarea unui nou membru al Bisericii este nu numai o nastere din nou pentru el, dar o
sarbatoare pentru Biserica, reprezentata de parohie. Lipsa parohiei in jurul unui neofit este ca si cum
mama ar lipsi simbolic - la nasterea propriului prunc. Aceasta nu diminueaza in nici un fel puterea
Tainei si nici nu umbreste minunea imbracarii in Hristos a omului renascut „din apa si din Duh", dar
slabeste constiinta de sine a parohiei si lasa sa se instaleze nepasarea intre membrii ei. Mai mult, se
dezvolta in acest fel conceptia gresita ca participarea la viata bisericii este o problema privata a
membrilor ei si in acest fel Sfintele Taine (ale Bisericii!) sunt intelese intr-un mod egoist, care
lucreaza exact impotriva menirii lor, de a realiza comuniunea, atat a oamenilor cu Dumnezeu, cat si a
oamenilor intre ei, prin integrarea lor in Trupul lui Hristos.
Accentul pus des in predica asupra Sfintelor Taine de initiere, mai multa importanta acordata
anuntarii si pregatirii unui botez in parohie, o cateheza generoasa, duhovniceasca, asupra Sfintelor
Taine, ar ajuta poate ca in jurul unui neofit parohia sa se stranga cu mai multa dragoste si sa
priveasca mai responsabil viata sa in Hristos. Poate ca in acest fel in comunitatile in care traim vor
ramane mai putini oameni nebotezati din cauza saraciei si marginalizarii, si mai multi copii vor
ganguri in naosul bisericii, in loc sa vina doar pana la poarta pentru a cersi un banut sau o bucata de
paine. In aceste vremuri, cand, din pacate, se mai nasc atat de putini copii, mai mult ca, niciodata
parohia trebuie sa-si imbratiseze si sa-si stranga fiii la piept, purtand cu nadejde grija cresterii lor
trupesti si sufletesti, denuntand in acest fel pacatele care ameninta viata.
Teologi mai noi, ca Pavel Florensky si D. Staniloae, au aratat ca in Sfanta Liturghie Hristos
este prezent real, de la inceputul proscomidiei, desigur in moduri diferite si anume: a) in Cuvintele
Sfintei Scripturi citite de preot sau de citet in biserica; b) in cuvantul de propovaduire al preotului; c)
in rugaciunile rostite de preot, in cantarile credinciosilor, in dialogul dintre ei si preot; d) in jertfa
euharistica; la a-cestea se mai adauga prezenta lui Hristos e) in slujba celorlalte Sfinte Taine; f) in
ierurgii si alte slujbe bisericesti (laude), in rugaciunile si binecuvantarile preotului; g) in citirile
credinciosilor din Sfanta Scriptura in afara de biserica; in rugaciunile lor, in citirea altor carti de
invatatura si evlavie ortodoxa; h) in convorbirile credinciosilor despre Dumnezeu, ca si din faptele
bune savarsite din credinta.
Toate acestea sunt mijloace sau cai prin care Hristos ni se face prezent in diferite moduri si care
luate in sine nu sunt exclusive, ci absolut necesare si complementare, caci se presupun unele pe altele
si sunt alternative. Ele privesc fiecare un aspect sau altul al dinamicii sau procesului intalnirii noastre
personale cu Hristos si presupun credinta in prezenta in Duh al lui Hristos cel inviat, fiindca asa cum
spune Sf. Ap. Pavel:"noi nu stim de acum pe nimeni dupa trup, chiar daca am cunoscut pe Hristos
dupa trup, acum nu-L mai cunoastem" (II Cor. 5, 16) dupa trup, ci numai in Duhul Sfant.
D. Staniloae
Liturghia ingerilor si a sfintilor
Toata creatia lauda pe Domnul, atat cea neinsufletita, in mod inconstient, cat si cea insufletita,
in mod constient. Desigur, cea neinsufletita isi face deplin vadita lauda adusa lui Dumnezeu prin
creatiunea insufletita, constienta. Deci si cetele ingeresti lauda pe Domnul in mod constient (Isaia 6,
1-6). Il lauda chiar cu mai multa putere si uimire, pentru ca ele cunosc mai bine slava Lui. Cu cat este
mai plina o faptura de Dumnezeu, cu atat Il lauda mai mult. Ingerii au cunoscut prin Biserica si taina

18
minunata a intruparii si jertfei Fiului lui Dumnezeu pentru oameni (Efes. 3, 10) si il lauda si pentru
aceasta, luand putere din si mai marea intelegere a ei (cum zice Sfantul Grigorie Palama), pentru a
sluji si ei spre mantuirea oamenilor. Aceasta echivaleaza cu o mai mare predare a lor lui Dumnezeu,
deodata cu o mai mare smerenie a lor, aducand oamenilor ca fapturi inferioare lor o astfel de slujire,
asa cum a facut-o Fiul lui Dumnezeu insusi, facandu-Se om, iar prin aceasta inaltand umanitatea la
nivelul Sau, nu prin fiinta, ci prin bunavointa. Ingerii urmeaza pilda aceasta uimitoare pentru ei a
Fiului lui Dumnezeu, slujind Lui ca om si ca urmare omului in general, desi aceasta ca existenta
creata se afla pe o treapta inferioara.

Slujirea aceasta si-o arata ingerii si prin faptul ca insotesc pe Hristos in Liturghia cereasca ce o
savarseste neincetat in fata Tatalui, prezentandu-se cu jertfa Lui, si ca urmare, si in Liturghia din
locasul bisericesc, ca extindere a aceleia. De aceea, rugam pe Dumnezeu la intrarea cu Evanghelia
care echivala in secolele crestine primare cu inceputul Liturghiei: " Stapane, Doamne Dumnezeul
nostru, Cela ce ai asezat in ceruri cetele si ostile ingerilor si arhanghelilor, spre slujba slavei Tale, fa
ca impreuna cu intrarea noastra sa fie si intrarea sfintilor ingeri, care slujesc impreuna cu noi si
impreuna slavesc bunatatea Ta". Rugam, adica, pe Dumnezeu ca in slujirea liturgica ce o incepem
noi sa avem impreuna cu noi in planul nevazut pe ingeri, sau sa ne aflam si noi impreuna cu ingerii in
Liturghia neincetata a lor din planul nevazut, in care insotesc pe Hristos in neintrerupta prezentare a
jertfei Lui in fata Tatalui ceresc, predandu-se si ei impreuna cu Hristos Tatalui. Hristos Se preda
vesnic Tatalui ca om, ca sa atraga toata creatia intr-un act de predare impreuna cu Sine Tatalui. De
aceea, spunem si la intrarea cu Cinstitele Daruri ce inchipuiesc pe Hristos, Care le va preface in
Trupul si Sangele Sau, ca inchipuim pe heruvimi, avand sa-L primim pe Hristos ca jertfa, cum L-au
primit si ei, dar Il si inconjuram in aducerea jertfei Lui, asa cum si ei fac aceasta. El se lasa inconjurat
si de noi in aducerea jertfei Sale Tatalui, intrucat o aduce pentru noi si ne aduce si pe noi, prin aceste
daruri. Caci si ingerii primesc, pe de o parte, o crestere spirituala din jertfa lui Hristos, iar pe de alta il
insotesc pe El in aducerea jertfei Lui. Acestea se petrec cu ingerii permanent in cer. De aceea, si cand
Hristos se face preot cu jertfa Sa adusa Tatalui pentru noi pe altar, ingerii il insotesc in chip nevazut.
Astfel, prin participarea ingerilor la Liturghia din locasul bisericesc nu fac decat sa continue sa-L
insoteasca pe Hristos in lucrarea prin care El isi face Liturghia cereasca prezenta in locasul
bisericesc. De aceea, scoatem si la Proscomidie o particica si pentru ingeri. Ei nu pot ramane departe
de jertfa ce o aduce Hristos neincetat in cer Tatalui pentru oameni, jertfa pe care si-o face prezenta si
in Liturghia din locasul bisericesc, asa cum nu ramine straina nici Maica Domnului, desi nici pentru
ea, nici pentru ei, jertfa lui Hristos nu s-a adus si nu se prezinta neincetat spre iertarea pacatelor, ci
spre cinstirea ei si a lor, sau insotita si de adeziunea si bucuria ei si a lor; spre insusirea duhului de
jertfa al lui Hristos in slujirea mantuirii oamenilor.
Dar ingerii slujesc lui Hristos ajutand pe oameni la mantuirea lor, si intrucat ii ajuta pe acestia
sa intoarca lui Hristos cosmosul ca dar dupa ce l-au primit de la Dumnezeu, si prin aceasta sa se
predea si pe ei. Caci ii ajuta si ei sa invinga duhurile rele care le stimuleaza in mod inselator
egoismul, trezind si sporind in ei lacomia prin care fac si din univers un obiect de vrajba intre ei, si
pofta care ii face sa socoteasca universul o proprietate exclusiva si unica a lor.

19
 Ingerii implinesc si prin aceasta voia lui Hristos, Care prin jertfa Lui le-a inspirat si oamenilor
duhul de jertfa si le-a prilejuit unirea cu El in Liturghia in care e prezent cu aceasta jertfa si a slabit si
puterea demonilor. Fiindca le dau si ei putere oamenilor sa biruiasca ispitele demonilor, a caror
slabire esentiala a adus-o Hristos prin Crucea Lui. Caci " El a dezbracat domniile si puterile si le-a
dat pe fata cu hotarare, biruind asupra lor prin cruce" (Col. 2, 15). Ei ne ajuta sa implinim ceea ce ne
sfatuieste Sfantul Apostol Pavel, slujind lui Hristos Cel Care ne intareste prin Crucea Lui: " In sfarsit,
fratilor, intariti-va in Domnul si intru puterea tariei Lui. Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu
ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a
sangelui, ci impotriva domniilor, stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac,
impotriva duhurilor rautatii raspandite in vazduhuri" (Efes. 6, 10-13).
Deci ingerii slujesc lui Hristos sau Crucii Lui, slujind mai ales mantuirii oamenilor si prin
aceasta si scoaterii prin oameni a universului din intunericul lipsei de sens si daruirii intregii creatii
vazute lui Hristos si prin El Tatalui. Ingerii nu pot prezenta ei universul lui Hristos ca jertfa a lor,
pentru ca nu au trupuri prin care sa poata lucra ca ei si pentru care li s-ar fi dat si lor de Dumnezeu ca
dar. Insa tocmai prin dezinteresul lor pentru cele materiale pot ajuta pe oameni in slabirea lacomiei
lor pentru acestea si sa intareasca in ei puterea de a nu se alipi prea mult de ele. In sensul acesta se
poate intelege si ideea Sfantului Maxim Marturisitorul ca ingerii sunt preotii universului, chiar daca
acestui univers apartin si oamenii, sau chiar daca pe o treapta mai apropiata de universul material se
afla si oamenii ca preoti ai lui. In aceasta calitate ingerii ajuta universul, care consta din fapturi
insufletite si neinsufletite, sa se mentina in unitate si sa inainteze impreuna cu ei, cum spune Sfantul
Maxim, tot mai mult in Dumnezeu, asa cum ajuta in locasul bisericesc preotii din altar sa tina intr-o
unitate pe credinciosii din naos si ii ajuta sa inainteze impreuna cu ei tot mai mult in unirea cu
Hristos (Mystagogia, P.G. 91. col. 969-972).
In acest inteles s-ar putea intelege darul ce-l aduc ingerii in Liturghia cereasca Arhiereului
Hristos, ca univers intreg, pentru a fi transfigurat sau indumnezeit de El. Dar acest act este si el o
predare a lor si a universului, in sensul insusirii Crucii lui Hristos. Astfel toata creatia e chemata sa se
adune in Hristos si prin El in Tatal prin Cruce (I Cor. 15, 28). Prin Fiul, Care ramane in veci Arhiereu
al propriei jertfe, se va reface unitatea armonioasa a intregului univers, o data cu biruirea vrajmasilor
Lui si ai unitatii creatiei: " Iisus, prin aceea ca ramane in veac, are o preotie netrecatoare. Pentru
aceasta si poate sa mintuiasca desavarsit pe cei ce se apropie printr-insul de Dumnezeu, caci pururea
e viu ca sa mijloceasca pentru ei" (Evrei 7, 24-25).
Slujirea ingerilor contribuie astfel la ridicarea intregului univers intr-o Liturghie cosmica.
Despre slujirea Fiului lui Dumnezeu de catre ingeri, privit in El insusi si dupa ce S-a facut Om
si S-a jertfit pentru oameni, cu o noua si mai mare intelegere a maririi Lui, dar prin aceasta si a
omului, vorbeste Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Filipeni si in cea catre Evrei. In Epistola
catre Filipeni 2, 10, spune: " Pentru aceea (pentru jertfa Lui pentru oameni) si Dumnezeu L-a
preainaltat pe El (ca om) si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de tot numele, ca intru numele
Lui tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti". Iar in Epistola catre Evrei
spune despre Hristos: "Care fiind stralucirea slavei si chipul ipostasului lui Dumnezeu si care tine
toate cu cuvantul puterii Sale, dupa ce a savarsit curatirea pacatelor noastre, a sezut de-a dreapta

20
slavei intru cele prea inalte, facandu-Se cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit nume mai
presus de ei... Caci caruia dintre ingeri i-a zis Dumnezeu vreodata: Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am
nascut. Ingerii care nu sunt toti duhuri slujitoare, trimisi sa slujeasca pentru cei ce vor fi mostenitori
ai mantuirii ?" (Evrei 3-5, 14).
Insasi lauda adusa Fiului lui Dumnezeu cel intrupat pentru jertfa Lui ia putere din starea de
neincetata jertfa a Lui. Caci aceasta lauda i-o aduc lui Hristos ingerii impreuna cu sfintii, ca o jertfa a
lor, cum se spune in Sfanta Liturghie: "Jertfa laudei". Dar la lauda aceasta ingerii ajuta si pe oameni
si prin ei intregul cosmos. Aceasta se spune in Apocalipsa: " Si am vazut si am auzit glas de ingeri
multi, de jur imprejurul tronului si al fiintelor si al prezbiterilor (care se pare ca sunt evanghelistii si
apostolii - primii prezbiteri), si era numarul lor zeci de mii de zeci de mii (miliarde), zicand cu glas
mare: Vrednic este Mielul cel injunghiat ca sa ia puterea si bogatia si intelepciunea si taria si cinstea
si slava si binecuvantarea. Si toata faptura care este in cer si pe pamant si sub pamant si in mare si
toate cate sunt in acestea, le-am auzit, zicand: celui ce sade pe tron si Mielului fie binecuvantarea si
slava si puterea in vecii vecilor" (Apoc, 5, 11-13).
Mielul injunghiat aduce toate la unitate in simtirea Lui de Miel si unitatea aceasta se arata in
lauda ce I-o aduc toate. Liturghia din locasul bisericii e si ea o lauda a Mielului, in care rasuna
spiritual lauda Liturghiei nevazute si lauda Liturghiei cosmice.
Omul ca persoana este si el o biserica sau un locas al lui Dumnezeu. Caci zice Sfantul Apostol
Pavel: ".Nu stiti oare ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in
voi ?" (I Cor. 3, 16). Si nu numai impreuna credinciosii sunt biserica a lui Dumnezeu, ci si fiecare in
parte. Si nu numai sufletul fiecaruia este un templu, ci si trupul, caci Hristos a murit cu trupul,
sfintindu-l si inviindu-l. Si aceasta innoire si arvuna a invierii ne-o comunica si noua. Prin aceasta nu
mai suntem inchisi in noi insine, ci deschisi lui Dumnezeu si proprii Lui. " Sau nu stiti ca trupul
vostru este templu al Duhului Sfant, care este in voi, pe care-L aveti de la Domnul, si ca voi nu
sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu pret. Slaviti dar pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul
vostru, care sunt ale lui Dumnezeu" (I Cor. 6, 19-20). Fiind templu al lui Dumnezeu omul nu este
stapan cu totul peste sine, ci este slujitor al lui Dumnezeu, desi se cere sa-si faca slujirea si cu
libertatea lui. Omul nu este o existenta care nu mai are deasupra sa nimic, ci este atarnator de
Dumnezeu cel transcendent, sau e legat de El. Prin aceasta este preot al lui Dumnezeu pentru sine.
Dar tocmai pentru ca nu e de sine, ci al lui Dumnezeu cel nemuritor, omul a scapat de moarte; sau
chiar murind, el continua sa traiasca, pentru ca este al lui Dumnezeu cel viu, sau al lui Hristos care a
biruit xnoartea: " Caci nimeni dintre noi nu traieste sie-si si nimeni nu moare sie-si. Deci si de traim
si de murim, ai Domnului suntem" (Rom. 14, 8). Aceasta pentru ca "suntem biserica a lui Dumnezeu
celui viu, precum Dumnezeu a zis: Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi
poporul Meu" (II Cor., 6, 16).
Fiind preot al lui Dumnezeu pentru sine, omul are datoria sa se roage pentru sine lui Dumnezeu
si sa se aduca jertfa pe sine. Dar fiind si locas al lui Dumnezeu caruia se roaga si se aduce jertfa,
murind sie-si pentru Dumnezeu ca sa primeasca viata innoita de la El, Dumnezeu nu e departe de el,
ci este chiar in el, desi nu se identifica cu el. Aceasta e Liturghia interioara a omului, ca relatie vie a

21
lui cu Dumnezeu cel dinla-untrul lui si ca urcus continuu al omului spre Dumnezeu, prin rugaciune si
iubire care vine in intimpinarea silintelor lui in acest urcus.
Faptul acesta l-a descris cu deosebita limpezime Sfantul Marcu Ascetul. El a vazut in aceasta
liturghie interioara a noastra, sustinuta de Liturghia neincetata a lui Hristos, cum este sustinuta si
Liturghia comunitatii din locasul bisericesc. Hristos este si in liturghia noastra interioara Arhiereul
principal care da si comunitatii si credinciosului singular sa savarseasca liturghia lor. Liturghia
credinciosului singular mai ia putere si din Liturghia din locasul bisericesc, unde lucrarea arhiereasca
a lui Hristos este confirmata de trairea si marturia intregii comunitati si unde Hristos Se aduce jertfa
sub chipurile vazute de toti ale painii si vinului, de care ne-a asigurat El insusi la Cina cea de Taina
ca vor fi chipuri ale Trupului si Sangelui Lui, ori de cate ori urmasii Apostolilor vor chema pe Duhul
Sfant sa prefaca painea si vinul, vazute in planul prevazut, in Trupul si Sangele Lui, spre folosul unei
comunitati de credinciosi.
In liturghia interioara credinciosul singular isi aduce ca jertfa nu painea si vinul spre prefacerea
in Trupul si Sangele lui Hristos, ci toate gandurile sale Arhiereului Hristos care Se afla pe altarul
inimii sale, pentru a le adauga la jertfa Trupului Sau prezentata neincetat Tatalui (Marcu Ascetul,
Raspuns celor ce se indoiesc despre dumnezeiescul Botez, P.G., 65, col. 99)."In Hristos deci
dobandim putinta de a veni in fata lui Dumnezeu, caci El ne face de acum vrednici sa fim primiti de
Dumnezeu ca unii ce suntem sfintiti" (Sf. Chiril din Alexandria, Inchinare in Duh si adevar, cartea
XVII, P.G. 68). Sau: " Caci jertfa noastra este primita si place lui Dumnezeu, pentru patima
mantuitoare a lui Hristos. Si eu cred ca aceasta este ceea ce a spus Domnul insusi:" Fara de Mine nu
puteti face nimic" (Ioan 15, 5). Deci in buna noastra mireasma (buna mireasma a jertfei noastre prin
care depasim egoismul nostru, n.n.) este amestecata buna mireasma a jertfei lui Hristos,
ridicandu-se impreuna cu ea la Tatal. Caci noi nu suntem primiti altfel decat prin Hristos" (Ibidem).
Hristos Se afla deci ca Arhiereu si in interiorul nostru, primind jertfele noastre de rugaciuni, de
lacrimi si de ganduri, ca sa le inalte impreuna cu jertfa Sa Tatalui, cum se afla in locasul bisericesc,
unde Hristos primeste darurile si rugaciunile ca sa le ofere Tatalui impreuna cu Trupul si Sangele Lui
prezente sub chipul vazut al painii si vinului.
Prin aceasta Sfantul Marcu Ascetul vede preotia noastra, a fiecaruia, lucrand in biserica fiintei
noastre legata de lucrarea noastra in lume, sfintind, prin gandurile aduse de la prima lor aparitie lui
Hristos, nu numai fiinta noastra, ci si lumea care ne prilejuieste aceste ganduri si cu care, dupa ce le-
am sfintit prin daruirea lor lui Hristos, lucram apoi in lume. Sfantul Marcu ne recomanda sa aducem
pe altarul inimii lui Hristos nu lucrurile din afara, caci aceasta nu o putem face in aceasta liturghie
interioara, ci gandurile iscate de minte si prin care pornim la faptele noastre indreptate spre lucrurile
si persoanele din afara.
Iata cuvintele Sfintului Marcu Ascettil: "Templul (personal) este sfanta casa, care e zidita de
Dumnezeu. Iar altarul este masa nadejdii asezata in launtrul acestui templu. Pe aceasta masa se pune
de catre minte gandul intai nascut al fiecarui lucru la care ajunge, ca un animal intai nascut, ca jertfa
de ispasire pentru cel ce-l aduce, daca il aduce fara pata. Acest templu are un loc in partea dinauntru
a iconostasului. Acolo a intrat Iisus pentru noi ca inainte-Mergator (Evrei 9, 15), locuind, de la
Botezul nostru, in noi, daca nu suntem crestini nevrednici (II Cor. 13, 5). Acest loc este incaperea cea

22
mai dinauntru, cea mai ascunsa, cea mai curata a inimii. Deschizandu-se inima credincioasa prin
nadejdea amintita, Arhiereul ceresc primeste gandurile intai nascute ale mintii si le curata in focul
dumnezeiesc, despre care a zis:" Am venit sa aduc foc ceresc pe pamant, si cat as dori ca el sa se
aprinda" (Luca 12, 49).
Cel ce-si duce acolo gandul ce i-l provoaca vederea lucrurilor, a persoanelor, sau se naste in el
in orice moment in legatura cu Hristos, din prima clipa a aparitiei lui, nu-l lasa sa lunece in pofte, in
dusmanie, ci il face sa se dezvolte in curatie, vazand prin toate ale lumii pe Dumnezeu. Aceasta
inseamna a se darui cineva pe sine si lumea lui Hristos. Aceasta o arata credinciosul ortodox vizibil
prin semnul crucii ce si-l face foarte des. Prin semnul crucii nu pomeneste numai Treimea iubitoare si
jertfa adusa de Hristos pentru noi, ca Unul din aceasta Treime, ci cere si ajutorul ei ca sa daruiasca
orice fapta si lucru al sau lui Dumnezeu, sfintindu-le prin aceasta. Prin semnul crucii, ca semn al
daruirii tuturor lui Dumnezeu, ca semn al jertfirii tuturor si al celui ce face acest semn, se sfinteste
pentru el tot universul. Hristos vrea ca semnul crucii, sau al jertfei Lui, sa se imprime in tot universul
si in toata miscarea lui. Prin aceasta in toate se instapaneste iubirea, armonia, pacea, contrare
egoismului, pricina a dusmaniilor, a razboaielor, a suferintelor, a nefericirii de tot felul.
Daca Liturghia mireanului se poate savarsi astfel neincetat fara sa inceteze sa se gandeasca la
lucrurile ce le are de facut, monahul poate savarsi Liturghia neincetat prin rugaciunea propriu zisa,
fiind liber de multele indatoriri ce i le impune mireanului viata in lume. El poate ajunge la
deprinderea rugaciunii neincetate: "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe
mine pacatosul!", sau a unor rugaciuni pentru altii. Rugaciunea nu e nici ea straina de jertfa de sine,
sau de daruirea propriei persoane lui Hristos, din puterea jertfei Lui. Caci cel ce se roaga cu adevarat
uita de sine si nu se gandeste decat la Dumnezeu. El se smereste in rugaciunea mintii, concentrata in
inima, socotindu-se un pacatos si silindu-se sa simta nevoia ce o are de mila lui Hristos, si de iubirea
lui Hristos fata de sine. Sau nu mai gandeste la altceva afara de Hristos si de cel pentru care se roaga,
cu toata simtirea inimii.
Sunt credinciosi care prin multa lor rugaciune si prin viata inchinata cu totul lui Dumnezeu au
dobandit unele harisme, intre care si pe acela al puterii tamaduitoare prin rugaciunile lor facute cu
multa concentrare. Dar nu trebuie sa se increada in aceasta putere ca intr-una care va lucra in mod
sigur. Ei nu trebuie sa uite nicicand de smerenie. Uitarea smereniei ar fi semnul lipsei de putere
duhovniceasca.
3.Sfanta Euharistie ca Taina, Jertfa si comuniune

Prin Taina Dumnezeu ne impartaseste lucrarea Sa ca har si dar. Prin jertfa noi oferim lui Dumnezeu cele ale
noastre si insasi fiinta noastra .

In Euharistie se intalnesc aceste doua miscari – de la noi la Dumnezeu si de la Dumnezeu la noi – in modul cel
mai complex si mai accentuat.

23
 Aspectul de Jertfa si cel de Taina al Euharistiei sunt nedespartite. Ca Jertfa este o Tainadaruindu-ne lui
Dumnezeu - ne inaltam

- ne impartasim de sfintenie si de binecuvantarea Lui

Ca Taina este o jertfa pentru ca trupul Domnului ni se da in stare de trup jertfit si inviat si ne imprima starea de
jertfa prin care ne inaltam si inaintam spre inviere.

Toate tainele au caracter de Taina si de Jertfa.

-HRISTOS - SE da pentru noi

- NE da impreuna cu Sine Tatalui

- NI SE da si noua

in toate tainele primim puterea de a ne jertfi din starea de jertfa a lui Hristos, nu din amintirea jertfei Lui pe
Golgota; ci dintr-o stare actuala de jertfa a Lui, care e o prelungire a predarii Sale ca om Tatalui, predare pe
care, aflandu-Se El in trup capabil sa moara, a dus-o pana la capat si o mentine ca o predare spirituala totala a
umanitatii Sale,Tatalui .

Euharistia este culminarea tuturor celorlalte Taine

-nu ne da numai o iradiere a starii Sale de jertfa si de inviere, ci insasi trupul Sau in aceasta stare. Credinciosii
urca spre ea, se pregatesc:

- BotezEl ne sadeste o viata noua capabila sa se jertfeasca lui Dumnezeu cu El;

- Mirungerene da puterea inaintarii in virtuti = forme de autojertfire;

- Pocainta harul iertarii care se intalneste cu renuntarea la placerile egoiste;

- Preotia conlucrerea celui hirotonit cu Dumnezeu si puterea pentru o viata inchinata Lui si Bisericii;

-Casatoria dar al iubirii si daruirii adevarate imbinate cu o infranare a egoismului

- iar daca au facut pacate, prin Marturisire, prin post si prin ferire de fapte si ganduri rele.

Protestantiiproblema mantuirii s-a rezolvat in mod juridic

- nu admit Euharistia ca jertfa

- pierd in acelasi timp temelia tuturor tainelor, al caror continut interior e puterea starii de jertfa
actuala a lui Hristos.

24
Catoliciimantuirea = act juridic

au mentinut ca jertfa, Euharistia si toate celelalte Taine pe baza traditiei Bisericii vechi, dar nu mai
pun Jertfa euharistica in legatura cu starea de jertfa actuala a lui Hristos.

nu mai vad legatura dintre impartasirea credinciosilor cu Hristos si starea lui de jertfa; vad numai o
unire din iubire cu Hristos.

=>eliminarea eforturilor ascetice din viata credinciosilor, afirmandu-se numai importanta semnelor de putere,
putere cu caracter lumesc, neduhovniceasca.

In Euharistie, Hristos se aduce jertfa Tatalui ca om, dar nu in mod juridic, ci El ne deschide prin aceasta calea
spre Tatal. „Caci totdeauna si in mod sigur noi vom fi primiti in chip favorabil de Tatal, daca Hristos ne
introduce ca Preot la El” (Sf. Chiril din Alexandria)

- Hristos ne aduce ca jertfa nu ca pe niste obiecte ci ca pe rsoane; ca jertfe care ne aducem si noi pe noi insine.
Aceasta trebuie sa o facem printr-o viata traita pentru Dumnezeu si moarta patimilor care ne leaga de lume
sau ne inchid in noi.

Puterea pentru aceasta viata de jertfa o luam din starea de jertfa in care ne transpunem cu Hristos in
Euharistieo unire stransa intre jertfa Lui si jertfa noastra.

noi suntem in El cel ce Se aduce, si El in noi care ne aducem. Aceasta se datoreaza mai ales
faptului ca El a devenit prin intrupare ipostasul nostru fundamental.

Jertfa Lui nu e pentru El ci pentru noi(trebuie sa ne insusim jertfa Lui). Mireasma jertfei Lui devine
mireasma jertfei noastre si invers.

PAINEAadusa ca prescura lui Dumnezeu e ceea ce intretine viata noastra

si viata o avem ca dar de la Dumnezeu, iar painea pe care o aducem lui Dumnezeu e ca o intoarcere
a acestui dar- conditia vietii noastre.

Prin Pogorarea Duhului Sfant, painea e prefacuta in Trupul lui Hristos, care dandu-se credinciosilor ca dar
superior, inalta toata viata lor la o stare indumnezeita.

EUHARISTIA dialog

intalnire de daruri intre oameni si Dumnezeu in Hristos

ca o culminare a acestui dialog si intalniri

Dialogul acesta se desfasoara nu numai in viata ci si de-a lungul intregii Liturghii inaltandu-se pana la treapta
culminanta pe care o ia in Euharistie.

nu exista separatie individualista intre jertfa Lui si jertfa noastra, intre jertfa mea si a celorlaltie o intalnire
deplina.

25
-Euharistia este a Bisericii

-Comunitatea se ofera nu numai prin paine ci si prin toate declaratiile ei de predare lui Dumnezeu, prin toate
rugaciunile. Duhul preface jertfa de paine si vin a comunitatii in jertfa lui Hristos.

SCOPUL prefaceriiaducandu-se Tatalui si impartasindu-Se credinciosilor.

Trupul Sau personal jertfit se intalneste cu trupul Sau tainic jertfit in painea si vinul euharistic. Trupul
Domnului jertfit in Euharistie e numai trupul Lui, dar are in El darul comunitatii, sau jertfa ei ca sa o prezinte
astfel in Sine, Tatalui.

Comunitatea nu se confunda cu trupul lui Hristos cel personal ramane in raport dialogic cu El, ca
rezerva infinita de daruri, ce se aduc prin puterea lui Hristos si prin aceasta ii aduce si Hristos ca persoane
distincte nu amalgamate. Hristos ramane distinct de comunitate. Comunitatea in timpul impartasirii primeste
numai trupul lui Hristos, ca Cel ce se impartaseste. 

a)caracterul personal, distinct al credinciosului

b)credinciosul se impartaseste numai de Hristos si nu si de comunitate; acest lucru este afirmat in cuvintele
preotului de la Impartasanie: „Se impartaseste....”

Ca in toate Tainele si in Euharistie se inaugureaza o relatie personala cu o treapta noua a relatiei

personale a lui Hristos cu fiecare persoana.

-Dialectica asumarii noastre ca jertfa in Hristos si mentinerii noastre distincte Practica miridelor nu este
pomenita inainte de sec.XI. Se pomeneau simplu numele celor ce o cereau, dupa aducerea darurilor. Pentru a
evita ideea depersonalizarii jertfelor credinciosilor s-a socotit necesar si persistenta lor ca persoane in
aducerea jertfei lor, punandu-se particelele lor langa agnet.

Miridele pentru Maica Domnului si sfinti

desi uniti la maxim cu Hristos, totusi ei sunt prezentati ca persoane distincte

ne bucuram doar de iradierea puterii lui Hristos din ei

sunt pomeniti pentru a slavi pe Hristos si jertfa Lui, dar si spre slavirea lor.

Prin actul impartasirii credinciosilor se incheie Euharistia ca jertfa si ca Taina, cai abia acum se infaptuieste
scopul ei de  jertfa adusa Tatalui, dar si pentru sfintirea credinciosilor – abia acum se rosteste numele
fiecarui credincios ca la toate Tainele.

- frangerea trupului dinainte de impartasire, duce la capat o frangere inceputa la proscomidie = randuirea Lui
de la nastere spre a fi jertfit. „Momentul aducerii lui Hristos ca jertfa coincide cu momentul prefacerii
darurilor” (Nicolae Cabasila)

-credinciosii se apropie de trupul jertfit al Domnului dupa un anumit post, reprezentand dispozitia lor spre
jertfa.

26
 Biserica afirma si o impartasire de Hristos cel jertfit si inviat si in viata viitoare, pe care o anticipeaza
impartasirea de acum cu acelasi Hristos se incheie iconomia mantuirii, ca unire eterna a oamenilor cu
Dumnezeu in Hristos. Euharistia in viata de veci este ca incoronarea iconomiei dumnezeiesti, acea unire
desavarsita intre creatiune si Hristos in care „Dumnezeu va fi totul in toate.”

Euharistia ca jertfa si ca taina

(Dogmatica- D. Staniloae)

In Euharistie se intalnesc aceste doua miscari – de la noi la Dumnezeu si de la Dumnezeu la noi – in modul cel
mai complex si mai accentuat.

Aspectul de Jertfa si cel de Taina al Euharistiei sunt nedespartite.

Toate tainele au caracter de Taina si de Jertfa.

-HRISTOS - SE da pentru noi

- NE da impreuna cu Sine Tatalui

- NI SE da si noua

Euharistia este culminarea tuturor celorlalte Taine

Credinciosii urca spre ea, se pregatesc la inceput prin Botez si Mirungere, iar dupa aceea daca au facut pacate,
prin Marturisire, prin post si prin ferire de fapte si ganduri rele.

Protestantii- e firesc nu numai sa nu admita Euharistia ca jertfa ci si sa ia temelia tuturor tainelor, al caror
continut interior e puterea starii de jertfa actuala a lui Hristos.

27
 Catoliciinu mai vad legatura dintre impartasirea credinciosilor cu Hristos si starea lui de jertfa; vad
numai o unire din iubire cu Hristos ca izvor de putere, de bucurie, de inviere. Nu mai vad nici in celelalte taine
un aspect de jertfa.

In Euharistie, Hristos se aduce jertfa Tatalui ca om, dar nu in mod juridic, ci El ne deschide prin aceasta
calea spre Tatal.

-Hristos ne aduce ca jertfa nu ca pe niste obiecte ci ca pe rsoane; ca jertfe care ne aducem si noi pe noi insine.
Aceasta trebuie sa o facem printr-o viata traita pentru Dumnezeu si moarta patimilor care ne leaga de lume
sau ne inchid in noi.

Puterea pentru aceasta viata de jertfa o luam din starea de jertfa in care ne transpunem cu Hristos in
Euharistieo unire stransa intre jertfa Lui si jertfa noastra.

noi suntem in El cel ce Se aduce, si El in noi care ne aducem. Aceasta se datoreaza mai ales
faptului ca El a devenit prin intrupare ipostasul nostru fundamental.

Jertfa Lui nu e pentru El ci pentru noi(trebuie sa ne insusim jertfa Lui). Mireasma jertfei Lui devine
mireasma jertfei noastre si invers.

PAINEAadusa ca prescura lui Dumnezeu e ceea ce intretine viata noastra

si viata o avem ca dar de la Dumnezeu, iar painea pe care o aducem lui Dumnezeu e ca o intoarcere
a acestui dar- conditia vietii noastre.

Prin Pogorarea Duhului Sfant, painea e prefacuta in Trupul lui Hristos, care dandu-se credinciosilor ca dar
superior, inalta toata viata lor la o stare indumnezeita

Sfanta Taina a Euharistiei

(Dumitru Staniloae)

- Botezul – Taina inceputului

- Mirungerea – Taina mijloculuiEuharistia – Taina sfarsitului, a desavarsirii
- Botezul – moatea omului vechi si moartea omului nou in Iisus Hristos, si ia putere din moartea lui
Iisus Hristos
- predarea noastra lui Hristos in Euharistie – spre inviere, rezulta din predarea lui Hristos, Tatalui,
spre Inviere
- Euharistia nu este atat pentru viata cea noua pe pamant, cat pentru viata de veci
- Euharistia este si o arvuna a miscarii noastre spre viata de veciinnoirea in curatie si in virtuti
(Rm 6,4-5; Cor 4,10-14)

28
- moartea fizica trebuie privita ca un dar oferit Tatalui – avand arvuna Trupul lui Hristos spre viata
vesnica (In 6,57-58; In 6,54)
- ne impartasim cu Hristos cel Inviatcina cea de Taina incepe Joi seara, dar se desavarseste
Duminica dimineata (obiceiul de a ne impartasi dimineata)pregustarea invieriinepasarea fata
de moarte
- trupul si sangele nostru se incadreaza in trupul si sangele lui Hristos
- unirea cu Hristosunirea noastra cu ceilalti credinciosiUnitatea Bisericii
- aceasta unire nu desfiinteaza persoanele „Se impartaseste robul lui Dumnezeu (N) ...”
- In taina Euharistiei, Hristos este prezent in chip vazut sub chipul painii si al vinului
- El trebuie sa vina in noi mereu intr-un mai mare grad – spre alimentarea iubirii
- Botezul = renasterea din Hristos
- Euharistia = hranire a omului din El
- prin Euharistie se perpetueaza amintirea intruparii lui Hristos si a operei mantuitoare, dar aceasta
amintire se face prin unirea Lui cu noivoi fi cu voi pana la sfarsitul veacului( 1Cor 11,26
„Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până
când va veni.”).
- ratiunea painii este sa se prefaca in Trup
- in iubirea dintre oameni, fiecare da si cere pururea. In iubirea euharistica, comunitatea numai
cere, si Hristos numai se da
- Duhul preface painea si vinul in jertfa lui Hristos adusa Tatalui, si pentru inpartasirea noastra
- Trupul personal jertfit, se intalneste cu trupul Sau tainic, jertfit in painea si vinul euharistic, prin
care duce Tatalui darul comunitatii, dar persoanele comunitatii nu se amesteca cu trupul lui
Hristos cel personal, ci raman in dialog cu el si nici persoanele comunitatii nu se amesteca intre
ele in trupul Sau cel tainic, adus jertfa Tatalui
- comunitatea primeste numai trupul lui Hristos ca Cel ce Se impartaseste; comunitatea este unita –
ca ceea ce se impartaseste cu El; niciodata comunitatea nu se impartaseste si de ea insasi
- practica miridelor dupa sec. 11, arata distinctia persoanelor in jertfa lui Hristos adusa Tatalui
- miridele sfintilor indica tot radiatia puterii jertfei lui Hristos prin ei
- jertfa se aduce de o persoana deosebita de restul (preot sau episcop) cu o sfintire speciala, la fel
cum Fiul a fost sfintit de Tatal prin Duhul Sfant, pentru aducerea Sa ca jertfa; pentru a arata ca
Hristos este deosebit de comunitatea care se impartaseste.
- asa cum in Legea Veche, mielul pascal se putea jertfi doar la Ierusalim, tot asa dupa Legea Noua,
doar in Biserica se poate aduce Hristos ca jertfa
- B.O. nu poate admite slujba prefacerii euharistice si impartasirea cu cei de alte credinte. E nevoie
de unitatea credintei celei drepte a comunitatii peste care se pogoara Duhul sfant, iar comunitatea
se ofera lui Dumnezeu
- B.C. prin eliminarea Epiclezei, diminueaza rolul Duhului Sfantprefacerea fiind urmare a
cuvantului Mantuitorului la Cina cea de Taina

29
- prin Epicleza se evidentiaza importanta rugaciunii preotului sau episcopului de invocare a
Duhului Sfant, Care se pogoara; aratandu-se totodata si importanta rugaciunii comunitatii. Fara
Epicleza se pierde Unitatea, prin cautarea rugaciunii separate.

4.Taina Marturisirii - mijloc de innoire si sfintire a credinciosilor, de

pastoratie individuala si indrumare duhovniceasca

Taina Spovedaniei a fost instituita de Hristos prin faptul ca El insusi a acordat Cel dintai iertare pacatelor
unor persoane. A dat Apostolilor si urmasilor lor puterea de a ierta si dezlega pacatele.

a savarsit-o printr-o relatie directa cu cel bolnav.

Mt 16,19 “Si iti voi da cheile imparatiei cerurilor si orice vei lega pe pamant va fi legat si in ceruri, si orice vei
dezlega pe pamant va fi dezlegat si in ceruri”

Mt 18,18 “Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe
pamant, vor fi dezlegate si in cer.”

In 20, 21-23 “Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si zicand
acestea, a suflat asupra lor si le-a zis : Luati Duh Sfant; Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti
tine , vor fi tinute”INSTITUIREA

Mt 28,20.”Invatandu-le sa pazeasca toate cate v-am poruncit voua, si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la
sfarsitul veacului.Amin.”

In 14,16 „Si Eu voi ruga pe Tatal si alt Mangaietor va va da voua ca sa fie cu voi in veac”

Mt 28,20 si In 14,16El insusi este Acela care iarta prin preot sau episcop.

- Sf. Ioan Gura de Aur – Pocaintamarturisirea personaladezlegarea pacatelor

- Sf. Ap. Pavelacorda iertare in Efes celor care, ratacindu-se de la credinta, si-au marturisit pacatele savarsite.

cere corintenilor sa dea afara pe incestuos

Anania si Safira(F. Ap 5,1-4)

- Epistola lui Barnaba „Sa-ti marturisesti pacatele”

- Clement Romanul arata ca „ este mai bine ca omul sa-si marturiseasca pacatele decat sa-si invartoseze inima.”

- Prin marturisire Dumnezeu - iarta pacatele

30
 - se deschide lucrarii harului si se face partas la acesta

- se reface comuniunea cuDumnezeu

Bisericase pregateste comuniunea deplina

oamenii

- Taina spovedaniei – prilej de pastoratie individualain sensul cel mai profund conducerea spirituala
individuala are loc in atmosfera de har si in conditiile psihologice specifice tainei spovedaniei.

- intimitateseriozitate

- pacatul se sterge cu totul in fata lui Hristos, punand in fata constiintei penitentului pe Hristos ca for suprem.

PREOTUL - nu este un judecator care condamna si pedepseste ci unul care stimuleaza cainta pentru pacate si la
hotararea de indreptare;

- antreneaza pe credinciosi in dragostea vie fata de Dumnezeu si semeni;

- inv despre dreapta credinta;

- chemarea fiecarui crestin;

- recomanda intre epitimii un program pozitiv de viata duhovniceasca 

F. Ap 2,42 „Si staruiau in invatatura apostolilor si in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni.”

a) rugaciuni

b) citirea Sf. Scripturi si a altor carti

c) participarea la Sf. Liturghie

d) comuniunea iubirii fratesti

e) inv despre dreapta credinta

f) chemarea fiecarui crestin

Taina marturisirii are trei componente:

1)cainta (care premerge marturisirii si o insoteste)

2)marturisirea

3)dezlegarea

31
 Cainta - parere de rau pentru faptele savarsite

- implica o vointa a celui ce se caieste de a nu mai savarsi acele pacate (schimbare de cuget si viata)

- Taina marturisirii = al doilea Botez

Marturisirea - Cainta se finalizeaza in Marturisire

- cel ce se caieste se: - acuza pe sine

- dezaproba

- autodepaseste

comunicarea in fata altuia

prin marturisire omul este ferit de pericolul de a relativiza si a dispera

in V.T. - Aaron este mustrat de Moise (pt vitelul de aur) si isi recunoaste pacatul in fata lui ca reprezentant a
lui Dumnezeu.

- Marturisirea lui Acan in fata lui Iosua

cel ce-si tainuieste pacatele nu propaseste , iar cel ce le marturiseste si se lasa de ele, primeste indurare.(Prov
lui Sol. 28,3)

- in Leviticjertfa pentru pacatosi + marturisire

- jertfele reprezinta o marturisire. Jertfa = daruire de sine a celui ce a pacatuit lui Dumezeu

in N.T. avem acte de binefacere si de infranare.

-Sf. Ioan Botezatorulpocainta si marturisire

- F.Ap 19,18 „Si multi dintre cei ce crezusera veneau sa se marturiseasca si sa spuna faptele lor.”=>efesenii care
crezusera se marturiseau.

Sf. Irineu istoriseste cazul unor femei care dupa ce s-au lasat amagite de gnostici, revenind la Biserica si-au
marturisit pacatele, iar altii din pricina rusinii ramaneau in afara Bisericii.

rusinea – o piedica in fata marturisirii

 Irineu-„Eu nu dau loc rusinii deoarece castig mai mult din absenta ei”
 Tertulian-„Marturisirea opreste inaintarea mortii spirituale in om”
 Sf. Ciprian episc. Cartaginei- Preotul este medic sufletesc - marturisire individuala
 Origen – pacatul = otrava launtrica
-preotul = medic si prieten

-rolul preotului se exercita in toata desfasurarea Tainei

32
 Taina marturisirii - taina comunicarii intime __ preot<-->penitent

- taina a comuniunii

Preotul trebuie sa ajute si sa indrume penitentul prin intrebari astfel sa ajunga la lucruri esentiale

- spatiul spiritual al tainei – spatiu al sfinteniei

- preotul asculta marturisire in fata icoanei Mantuitorului

- preotul trebuie sa argumenteze in fata penitentului epitimiile pentru a-l convinge sa le urmeze

Biserica a condamnat pe: - Montanisti (condamnau dreptul de iertare a uciderii, a desfranarii si a idolatriei)

- Novatieni (neiertarea pacatelor grele)

- Donatisti (neiertarea tradarii din timpul persecutiilor)

 Sf. Teodor Studitul – nu cunoaste epitimii ce se prelungesc mai mult de trei ani
 Nicodim Aghioritul – epitimii reparatorii

Taina Marturisirii

33
 (Constantin Galeriu)

„Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi
de toata nedreptatea”(In 1,9.)

- Importanta pe care o acorda Ortodoxia acestei taine rezulta din modul atat de viu si personal in care
credinciosul este angajat.

Sf. Ioan Botezatorul „Mielul lui Dumnezeu Cel ce ridica pacatul lumii.”(In 1,29)

-rugaciunea Tatal nostru

Pe cruce – „Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac”

- talharului – „astazi vei fi cu Mine in rai”

- dupa Inviera le incredinteaza Apostolilor puterea dezlegarii pacatelor

- iertarea pacatelor + pacatul stramosesc Botez

- Botezul iarta pacatele de pana atunci; Marturisirea iarta pacatele de dupa Botez

- Marturisirea este Taina fara de care nu este posibila mantuirea

Sf. Ioan Gura de Aur – darul lacrimilor

- Mantuitorul ne arata ca exista o adanca legatura intre iertare, spalarea pacatelor si dumnezeiasca Euharistie
spalarea pacatelor – Cina Domnului

spalarea pacatelor – Euharistie

- I In 1,8. „Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi.”

- Harul aprinde candela stinsa a sufletului

a cunoaste pacatul e inceputul luminii

a-l marturisi e daja dimineata pocaintei

a-l cunoaste doar si a nu-l marturisi, e a-l pastra „impotriva ta”, ca un rest sau mai grav, ca un tepus, un
inger al satanei

-denumirea slujitorilor – V. T. – prezbiteri = aducatori de jertfe sangeroase de animale

- N. T. – preot  jertfa cea duhovniceascajertfa painii si a vinului care se prefac in Trupul

si Sangele Mantuitorului – fara sange.

Sinodul de la Niceea (can 21) cerea sa se cerceteze „bunavointa si felul caintei” si dovedind parere de rau
cu „lacrimi si staruinta prin fapte bune, nu numai in aparenta”, ingaduia episcopului „sa dispuna mai bland”.

34
 Pateric: „Un frate l-a intreba pe avva Pimen ziand: am facut pacat mare si voiesc sa ma pocaiesc trei ani. I-
a zis batranul: este mult. Si a zis fratele: dar pana la un an? Si a zis iarasi batranul: mult este. Iar cei ce erau de
fata au zis: dar pana la patruzeci de zile? Si iarasi a zis: mult este. Si a adaugat: eu zic: daca din toata inima sa
se va pocai omul si nu va mai continua sa faca pacatul si in trei zile il primeste pe el Dumnezeu.”

- Dumnezeu nu sileste pe nimeni, dar nici El nu poate fi silit; adica voia, legea si ordinea divina nu pot fi
relativizate.

Sfanta Taina a Marturisirii

(Dumitru Staniloae)

- Instituire – Hristos Insusi a iertat pacatele si a dat aceasta putere Apostolilor Sai (In 20,22-23 „Şi
zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; Cărora veţi ierta păcatele, le vor fi
iertate şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.”; Mt 18,18 „Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe
pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer.”)
- Hristos a vindecat si prin intermediari, dar puterea expresa le-o da Apostolilor Sai. Ca dovada sta
cazul lui Anania si Safira(F.Ap. 5,3 „Iar Petru a zis: Anania, de ce a umplut satana inima ta, ca să
minţi tu Duhului Sfânt şi să doseşti din preţul ţarinei?”)
- elemente constitutive: marturisirea pacatelor, cainta si dezlegarea preoteasca.
- Tertulian – Dumnezeu nu cere marturisirea pacatelor pentru ca nu le-ar cunoaste, ci pentru ca
marturisirea lor e un semn de cainta reala si inca mareste cainta; fiind un semn de recunoastere
totodata, a increderii in Dumnezeu si in preotul care Il reprezinta
- hula impotriva Duhului Sfantau calcat in picioare pe Hristos – arata invartosarea inimii, dar se
poate ierta si aceasta
- 1Cor 5,9-12 „V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii; Dar nu am spus, desigur,
despre desfrânaţii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre răpitori, sau despre închinătorii la
idoli, căci altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume. Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu
vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor,
sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă. Căci ce am eu ca să judec şi
pe cei din afară? Însă pe cei dinăuntru, oare, nu-i judecaţi voi?”unitatea in credinta si
excomunicarea sau oprirea de la Euharistie
Materia taineimana si epitrahilul preotului – prin care vine harul lui Hristos la fel ca si atunci cand
Acesta propovaduia pe pamant, vindecand prin cuvant si prin atingerea de El. Tot materie este si
marturisirea pacatelor si conlucrarea cu preotullucrarea Duhului Sfantmana si epitrahilul =
expresia si incoronarea vazuta a acestei comuniuni spirituale: preotul fiind cel prin care vine Duhul
Sfant; penitentul, cel in care vine Duhul Sfant de la Hristos.

Spovedania si duhovnicia
(Petre Vintilescu)

35
- ***PS. Andrei(Alba) – “pomul vietii” era Hristos, care Se impartasea;necesitatea cunoasterii
psihologiei, biologiei si a sociologiei
- Sf. Nicodim Aghioritul – deasa spovedanie si a fetelor bisericesti
- Spovedania trebuie sa fie: sincera, cu umilinta, fara rusine, neprihanitoare(invinuindu-ne pe noi
insine), hotaratoare si rodnica
- pe langa rugaciune si post se cere si un examen de constiinta.
***
- Preotul – administrator al tainelor; impreuna-lucrator
- ii indruma pe crestini – pe unii ii tine de mana ca si pe cei care se recupereaza dupa o paralizie;
pe altii ii urmareste din urma, ca si pe copii, fiind pregatit sa intervina cand se inclina intr-o parte
sau alta.
- Preotul poate actiona pentru a-si sfatui credinciosii si prin oamenii dedicati parohiei.
- Preotul sa-si deprinda enoriasii cu un examen de constiinta
- Preotul trebuie sa fie – hirotonit cu validitate canonica si legala, hirotesit duhovnic, sa aiba
preotie lucratoare(sa nu fie caterisit) si sa nu fi fost demisionat
MOMENTELE:
- Frangerea inimii – termenele spovedaniei
- spovedania cat mai deasa(inclusiv clericii), ori de cate ori pacatuim
- sunt vicii care nu se stirpesc de la prima spovedanie
LOCUL si TIMPUL:
- este necesara deschiderea penitentului in fata duhovnicului
impartasirea si unirea lui din nou cu Dumnezeu
- locul indicat este biserica, dar in anumite situatii se poate face in cancelaria parohiala sau,
datorita configuratiei satelor(distanta mare de biserica) se poate face si in casa unui anume
crestin, cu condita ca aceasta sa indeplineasca unele exigente: icoane, candele, etc.
- in Naos sau Pronaos – un scaun ferit si linistit, avand icoana lui Hristos pe tron
- imbracat in toate vesmintele – sau cel putin epitrahil si felon
- nu este recomandata marturisirea dupa servirea mesei
- introducerea penitentului prin molitve
- se ecomanda ca preotul sa stea in scaunul de spovedanie, iar penitentul sa stea in picioare pentru
a-i putea vedea fata si framantarile
- la schimbarea duhovnicului, sau pentru prima data, e bine sa se faca o spovedanei generala pentru
a se determina radacina pacatului
- marturisirea pacatelor este un inceput in lupta impotriva lor
- este necesar un examen de constiinta
- tot procesul spovedaniei trebuie prezentat ca si o lucrare a Duhului Sfant
- in examenul de cinstiinta sa se tina seama de Decalog
- Fer. Augustin – sa ne privim in Sfanta Scriptura ca si intr-o oglinda

36
- preotul sa-I spuna penitentului sa nu se rusineze, pentru ca si el este om si ca dupa ce isi va goli
constiinta va fi usurat si vesel
- se va tine cont si de functia penitentului
- in pacate senzuale sa nu intre in amanunt pentru ca sa nu ispiteasca pe cel nestiutor
- copiilor pana la 10 ani li se citeste molitva si nu este necesara marturisirea decat de la 10 ani in
susmai nou pana la 6 ani din cauza emanciparii generatiilor
- penitentul sa fie luminat cu privire la pacat, dar si sa i se indrume virtutea
- preotul se va sili sa trezeasca entuziasmulvointa
- lectura vietilor sfintilor si a Patericului
- Simon al Tesalonicului – preotii ar trebui sa se spovedeasca episcopului lor
- preotii sa se spovedeasca des, ori de cate ori au pacatuit, pentru ca sa nu se impartaseasca cu
nevrednicie
- la cei cucernici li se va prezenta pacatul venial ca si o radacina a pacatului
- pentru cei care ajung la o rutina cultica li se recomanda concentrarea credintei pentru a intelege
dincolo de formele externe ale cultului
- este necesar ca preotul sa aiba cunostinte elementare de psihologie. Pe cei cu probleme psihice ii
va trata duhovniceste cu mila si doar pentru acele fapte facute cu discernamant si in perioada in
care acestia au discernamant
- canonul are efect de indreptare = epitimie(cearta, pedeapsa)la catolici apare ca o pedeapsa care
satisface justitia divina.
EPITIMII GENERALE:
- rugaciunea zilnica
- asistarea la inmormantari, pentru a vedea vremelnicia si zadarnicia acestei viati
- anumite lecturi
- examenul de constiinta
EPITIMII SPECIALE:
- repararea unor lipsuri morale
- cei ce sufera de patimi vor fi sfatuiti sa se spovedeasca mai des
- oprirea de la Impartasanie se poate si pana la 35 de ani sau pe viata, pana in ceasul mortii
- se poate consulta si dorinta penitentului ca urmare a unei inimi infarante
Preotul sa fie atent la nivelul ravnei duhovnicesti a epocii, ca nu cumva din exces sa-l piarda pe cel ce
il opreste prea mult de la Euharistie
- sa-i explice rolul canonului si de ce l-a oprit de la impartasanie pentru a nu deznadajdui
- curatia sotilor: in zilele cu Liturghie si in ajunul lor; miercurea si vinerea si in saptamana
luminata
- dupa altii pe toata perioada postului si la sfatul duhovnicului, care cunoaste varsta, vechimea
casatoriei, temperamentul, etc.
- credinciosii care sunt vrednici, se pot impartasi zilnic, dar de la taine spovedaniei nu este absolvit
nimeni, nici cei care sunt pe patul de moarte. Si acestia trebuie sa dea din cap ca vor sa se

37
 impartaseasca pentru ca au pacatuit(marturisire) sau careva din rude dau marturisire pentru cel
bolnav
- nu se impartaseste nici pe patul de moarte cel fara viata evlavioasa, fara sa se fi spovedit si
impartasit vreodata si nici la moarte nu arata intoarcere si indreptare
- daca bolnavul nu poate inghiti, preotul trebuie sa faca semnul Sf. Cruci cu Sfintele Taine,
atingandu-le de buzele bolnavului si chiar de limba acestuia; dar nu se vor impartasi cei in stare
de dementa(ci doar in clipe de intregime a mintii) daca nebunia lor continua.
- Oprirea de la Euharistie:
Pentru desfranare:
- Sf. Vasile cel Mare – 7 ani
- Sf. Grigorie de Nyssa – 9 ani
Crima cu voie:
- Sf. Vasile cel Mare – 20 de ani
- Sin. de la Ancira(canonul 22) – pe viata
- Patriarhul Constantinopolului Ioan Postitorul(sec. VI;582-595) – reduce din acestea si rezuma la
epitimii cu rol ascetic: post, ajunare, infranare si metanii; iar daca nu, sa se respecte anii indicati
mai sus.
- termenii vechi nu excludeau si exercitiile de indreptare
- la spovedaniile ulterioare se va urmari nu atat indeplinirea formala a canonului, cat schimbarea
duhovniceasca produsa
- preotul, in darea canonului sa nu urmareasca interese personale ci sa urmareasca mantuirea
pacatosului.
- excomunicarea data de un episcop pentru un penitent, nu poate fi ridiacata decat de catre el sau
episcopul urmator lui in Sinod
- in primejdie de moarte, se poate impartasi un penitent, chiar daca a fost oprit de episcop
- divulgarea secretului spovedaniei este interzisa – Sf. Vasile cel Mare(canonul 34) si Sf. Nichifor
Marturisitorul sec.IX(canonul 28)
- cand afla de o crima, preotul poate spune autoritatilor, daca este arestat si anchetat altcineva decat
vinovatul; cel mult ca nu cel arestat este vinovat, dar sa nu faca apropouri sau altceva. Trebuie si
sa-l indrume pe cel vinovat sa-si recunoasca fapta, ca sa nu sufere altcineva in locul luisa nu
divulge secretul
!!! violarea secretului marturisirii se pedepseste cu depunerea!!!(Regulamentul instantelor de
judeacata ale B.O.R.)
5.Formarea caracterului religios-moral al copiilor si tinerilor; invatamantul
religios si catehizarea

38
 In general educatia incepe la o varsta frageda. Chiar in copilarie pot fi intalnite primele indemnuri timide
spre devenire launtrica; acolo trebuie cautate si temeiurile caracterului religios-moral, temeiuri puse de
familia crestina.

a) “E mai usor a merge pe drum batatorit si neted, decat pe unul aspru si nebatatorit.

b) De asemenea e mai usor de lucrat un ogor pe care, plugul l-a brazdat adesea si l-a domesticit”

c)Sf. Grigorie de Nazianz spune in privinta sufletului: “Este mai usor a scrie in acel ce inca nu s-a intiparit vreun
cuvant pervers, nici s-au imprimat adanc literele ratacirii”

- indemnurile rele intineaza sufletul inca de timpuriu

- indemnurile, exemplele si invataturile bune pregatesc, tot de timpuriu, sufletul pentru o viata in virtute si
adevar.

- Sf. Grigorie de NissaFericita Macrina

- trasaturile de caracter imprimate in copilarie au ramas stabile, nimic nu le-a putut

schimba.

-Cum se va deprinde copilul de mic asa va ramane si cand se va face mare, ca si copacul pe care, de-l va
indrepta cineva cand e mladita ramane drept; iar de-l va indrepta stramb, cand se va face mare nu se va mai
indrepta ci se va frange.

Este reala constatarea – caracterul se formeaza sub influenta educatiei in procesul activitatii practice.

- in adolescenta, cu deosebire in tinerete asistam la inchegarea caracterului; dar punctul lui de plecare trebuie
situat mult mai inainte. Dupa unii pedagogi intre 4-13 ani.

Pana la varsta de 3 ani :

- copilul duce o viata mai mult vegetativa

- viata lui spirituala pare aproape complet nedezvoltata

- trasatura caracteristica a copilului este trairea lui in prezent (asista chiar la o introducere in prezent)

- instinctul de conservare domina viata copilului in mod esential din care lipseste spiritul de independenta

- se simte legata de mama, care ii este totul, ii este izvor al vietii; el avand simtamantul ca fara ea ar pieri.

- abia la sfarsitul celui de-al treilea an de viata se observa o oarecare manifestare mai evidenta a
independenteisalta peste gangureala

isi formeaza limbajul

se manifesta instinctul geloziei

39
 Acum incepe procesul formarii personalitatii copilului, un proces complicat, pe termen lung, schimbandu-se
in dezvoltarea si continutul ei; pretinzand finalitati si o activitate sistematic-educativa. Educatia copilului
ramane insa in aceasta etapa, o sarcina ce implica intreaga familie.

Primele trairi religioase pot aparea cel mai curand pe la varsta aceasta, iar cultivarea unor asemenea
experiente si trairi religioase face necesara educatia religioasa inca de timpuriu.

Viata sufleteasca a copilului se imbogateste mult intre 4-6 ani odata cu progresul in limbaj

- mediul are o influenta deosebit de puternica

- copilul observa si inregistreaza actele morale si religioase ce se petrec in cercul vietii sale, si le imita cu
fidelitate si incredere

- imaginatia il face sa traiasca intr-o lume imaginara; apoi curiozitatea este cea care ii stimuleaza spiritul de
observatie si imitatie

Pentru educatia religioasa conteaza deci atitudinile religioase ale membrilor familiei, aspectul interior al
casei parintesti si evenimentele religioase ce intervin in viata copilului. Toate acestea constituie experiente
pentru viata copilului de mai tarziu.

Pana la 6 ani educatia religios-morala revine in sarcina parintilor si prin cercetarea bisericii. Diferitele
evenimente religioase (cununii, inmormantarii, colinde,etc.) mai pot interveni intamplator pentru imbogatirea
acestei educatii familiale.

Educatia religioasa propriu-zisa ia in considerare zestrea sufleteasca primara si pe aceasta cladeste in

continuare.

Incepand cu 13-15 ani :

- intra in joc pubertatea

- varsta critica a adolescentului

- acum se fac primi pasi grei, dar importanti pentru inchegarea caracterului

- foarte multi pedagogi cu prestanta deosebita s-au oprit cu insistenta asupra acestei perioade

Incepand cu 15 ani, continuand pana spre 21 :

- tanarul se simte orientat spre semnul si sensul propriei sale impliniri spirituale

- se afla in perioada implinirii structurale

- el tremura de energie fizica si spirituala mai ales in perioada adolescentei

- aici se observa o schimbare radicala fata de copilarie

40
- tanarul se intoarce spre sine cautand o viata de interiorizare

- se cufunda in sine insusi

- ratiunea lui se afirma cu putere

- sta in fata celor mai mari si mai categorice intrebari asupra rostului vietii, dar pregateste in acelasi timp si
hotarari esentiale pentru viata

- isi pune intrebari cu privire la existenta in general, la existenta lui Dumnezeu, nemurire, ideal, dragoste,
lume, materie,spirit.

- filozofeaza

- cade adesea in extreme

- il copleseste afectiunea si dragostea pentru frumos, pentru sacrificiul eroic, pentru fapta curajoasa

In ceea ce priveste religia, tanarul prezinta adesea indoieli. Ideile religioase devin la adolescent mai
profunde si au o semnificatie vitala.

- se observa o cearta cu autoritate, cu suparare

Spre sfarsitul tineretii tanarul cauta o autoritate ideala care sa-I daruiasca siguranta si liniste. Aceasta
autoritate insa, nu trebuie sa aiba nimic din ceea ce i-ar putea amagi nadejdile de implinire spirituala si
morala.

Crestinismul prezinta idealul desavarsit instituit de Hristos. Acest ideal devine prin educatia religioasa un
suport al caracterului religios-moral. El prezinta principii netrecatoare :

- eroism crestin

- jertfirea lui Iisus Hristos

- curatia vietii martirilor, mucenicilor si sfintilormodele de caractere religios-morale

La intrebari, religia crestina prezinta raspunsuri intregi, care arata drumul spre mantuire

- aici, la aceasta varsta Biserica ia atitudine in educarea caracterului religios-moral crestin

Familia crestinaSFANTA FAMILIE

- exemplul Fecioarei Maria

- curatia morala si sfintenia in care a nascut

- atmosfera de religiozitate in care a trait ea la Templu

- Iosif - om drept, temator de Dumnezeu

41
 - grija fata de Sf. Fecioara si pruncul Iisus

- vedem in el un om cu constiinta luminata si curata

- Copilaria lui Iisus

- inchinarea magilor, ingerilor si pastorilor

- taierea imprejur

- inchinarea la Templu

- Iisus la Templu la varsta de 12 ani

Avem suficiente amanunte pentru a vedea in ce atmosfera se dezvolta viata pruncului Iisus si cat de
constiincioasa era Familia Sfanta in implinirea datoriilor religioase. “Pruncul Iisus crestea, Se intarea cu duhul,
plin de intelepciune; si harul lui Dumnezeu era cu El. Si Iisus sporea cu intelepciunea si varsta.”(Lc 2,40; 52)

- in toata vremea crestinii si-au orientat viata lor familiala dupa aceea a Sf. Familii

- Mantuitorul i-a indemnat pe parinti sa lucreze constant pentru pastrarea nepatata a vietii sufletesti a copiilor

- Sf. Ioan Gura de Aur Despre gloria desarta si cum trebiue sa-si creasca parintii copii

- cea dintai lucrere de pedagogie crestina

Educatia in familie este importanta pentru ca acolo incepe si se stabileste viitorul temporal si cel etern al
omului. Viitor pentru care familia crestina este raspunzatoare in fata oamenilor si in fata lui Dumnezeu.

Nu in a procura averi si marire pentru copii trebuie sa se consume stradaniile parintilor, ci in a-I invata
cum sa faca binele si cum sa castige adevarata intelepciune. Parinti crestini care nu se ingrijesc de educatia
sufleteasca a fiilor lor se fac ei insisi ucigasii acestor copii.

- pentru copil, familia e prima scoala a vietii

- familia pune bazele caracterului religios-moral

Casa parinteasca este prima incapere destinata invatamantului si educatieiparintii = primii dascali

- fratii = primul colectiv colegial

- in ea se infiripa primele idei morale

Exista un element fundamental pentru reusita educatiei in general, si a educatiei religios-morale in particular,
in familie; INCREDEREA

- increderea copiilor in parintii sai este intreaga si curata

42
- parintii crestini in mod constient si intentionat leaga increderea si nadejdea in ei, de nadejdea si credinta in
Dumnezeu

Rolul educativ il detine mama

- educatoarea lui naturala

- sufletul copilului urmeaza sfaturile mamei

- langa acestea se adauga seriozitatea si energia tatalui, ce ajuta ca dezvoltarea morala sa devina cat mai
completa si mai frumoasa in varietatea ei

Biserica Crestina este comunitatea sfanta, intemeiata de Mantuitorul Hristos in scopul mantuirii sufletesti
a celor ce cred in El si fac cele ce invata El. Ea este depozitul harului dumnezeiesc, pururea izbavitor.

- Biserica lucreaza prin mijloacele sale harice si prin slujitorii ei la cresterea in duh si in adevar a fiecaruia dintre
membrii sai si a tuturor. Ea ralizeaza acest lucru prin mijloacele date de Mantuitorul Iisus Hristos :

- prin cuvantul Evangheliei = adevar vesnic si autoritate duhovniceasca suprema

- orienteaza toate gandurile

- - || - toate simturile

- - || - toate actiunile

- - || - intreaga viata spirituala

Biserica este in masura si poseda resurse pentru pregatirea fiilor ei in cel mai prielnic mediu pentru
mantuire. Intotdeauna in Biserica nou si innoitor este harul mantuitor, harul lui Hristos, care continua creatia
lui Dumnezeu, sprijinind progresul crestinului spre desavarsire, spre recastigarea asemanarii cu Facatorul sau.

Aceasta este o lucrare cu caracter educativ-religios care nu se incheie intr-o epoca oarecare, ci continua in
eternitate pentru ca neincetat sa zideasca fii pentru imparatia lui Dumnezeu.

Cultul divin este de asemenea un mijloc prin care Biserica lucreaza in sens educativ-religios asupra
credinciosilor ei. Mijlocul principal este exemplul viu – Biserica are in istoria sa nenumarate asemenea
exemple :

- Il arata pe Hristos in toata slava Sa, in plinatatea personalitatii Sale

- exemplul Apostolilor, a sfintilor, martirilor, credinciosilor modesti; care prin puterea caracterului lor religios-
moral au infrant pacatul si s-au ridicat la o viata demna de trait.

Invatamantul religios

43
- pe langa aprofundarea cunostintelor religioase pe calea adevaratei gnoze crestine, educatia crestina si
practica vietii morale ocupau locul cel dintai. Invatamantul catehetic nu se multumea numai cu o simpla
credinta, ci cu deplina ei dezvoltare in viata religios-morala a catehumenilor.

Invatamantul religios inseamna actiunea pe care Biserica o exercita prin preotii ei asupra crestinilor;
actiune prin care initiaza in tainele vietii crestine si formarmeaza personalitati religioase dupa chipul
Mantuitorului.

Pentru preotii Bisericii, invatatura crestinilor este obligatorie, esentiala si de ordin divinMt 28, 19. :
“invatati toate neamurile…”

- atmosfera proprie invatamantului religios este aceea de evlavie, de rugaciune, de smerenie crestineasca

- invatamantul religios inseamna crestinismul viu, invatatura Mantuitorului trecuta in fapte si care tocmai prin
aceasta devine element esential in educarea caracterului religios-moral

Invatamantul religios contribuie la inzestrarea crestinilor cu elemente de credinta si de morala ortodoxa,

necesare oricarui crestin luminat, ca pe temeiul Sf. Scripturi sa apere dreapta credinta impotriva ereziilor. El
are ca scop zidirea de credinciosi buni si luminati care sa stie ce si de ce cred.

Viata crestina ortodoxa e insotita de o multime de practici insemnate in educarea caracterului religios-
moral, practici care se intemeiaza pe cuvantul Sf. Scripturi si unele din ele pe Sf. Traditie. crestinul trebuie sa
inteleaga aceste practici si rostul lor

Invatamantul religios nu ajuta cand se adreseaza exclusiv mintii. Latura afectiva are cuvant apasat in viata
omului si in viata religioasa a crestinilor – “cei mai savanti catehumeni nu sunt totdeauna si cei mai buni
crestini.”

Intre trasaturile esentiale in manifestarea caracterului religios-moral este si barbatia crestina. In scopul
formarii ei Biserica prezinta in lumina reala cat mai multe dintre personalitatile deosebite ale Sf. Scripturi si
Istoriei bisericesti :

- Mantuitorul Hristos
- Sf. Apostoli
- Sfintii si martirii
Aceste exemple contribuie la formarea caracterului religios-moral. Catehizarea nu este o simpla
memorare a dogmelor si perceptelor religioase, ci ea face ca acestea sa patrunda in fiinta credinciosilor

Invatamantul religios nu vrea sa dea Bisericii :

- un intelectual sec si rece

- un sentimentalist infricosat de viata si de nevoile ei

- un simplu impulsiv fara scrupule morale

44
 TINTA lui este sa niveleze zi de zi drumul ce duce la perfecta armonie intre ratiune, simtire si vointa. Spre
Hristos si in Hristos trebuie indreptate nazuintele duhovnicesti ale adevaratului credincios. In El sunt
concretizate trasaturile caracterului crestin.

 Hristos este centrul invataturii aaevanghelice

 in Persoana Lui s-au implinit fagaduintele

 si tot numai in legatura cu El poate fi conceputa formarea.

CULTUL constituie cel mai bun cadru de catehizare si de transmitere a dreptei credinte.

PREOTUL are datoria de a invata in toate situatiile si ocaziile pastorale. Preotul are datoria de a colabora
cu profesorii de religie pentru ca aceasta institutie religioasa sa nu ramana doar una formala, ci sa fie o
adevarata initiere in credinta. Aceasta initiere trebuie concretizata intr-o angajare activa a copiilor si tinerilor
in viata liturgica si comunitara a parohiei.

In general predica si cateheza vor evita repetarea unor probleme scolastice si frazeologie goala de
continut si va pune istoria mantuirii, invatatura de credinta, in relatie directa cu viata omului care-si cauta
mantuierea si desavarsirea astazi in conditiile lumii contemporane va fi rostita cu duh misionar

In predici, cateheze si cuvantari ocazionale credinciosii vor fi invatati sa dobandeasca simtul misiunii, prin
marturisirea credintei cu cuvantul si cu fapta si sa invite si pe altii la credinta.

Pentru promovarea comunicarii credintei, preotul, trebiue sa organizeze in parohie cercuri misionare
alcatuite din credinciosi mai apropiati de biserica. De asemenea pentru o educatie crestina si misionara cat
mai completa este dator sa organizeze in parohie o biblioteca parohiala.

ORTODOXIA IN EUROPA
(ION BRIA)

- Vestul vede in Ortodoxie = comunism, colaborare cu regimul

- 1948 –guvernul Petru Groza- patr. Justinian - reuseste sa obtina autonomia Bis fata de Stat pentru a
o unifica deoarece in 1944 s-a terminat razboiul iar Transilvania de Nord si Basarabia + Bucovina
fusese anexate statelor invecinate si erau dezbinate politic.
- filosofia care a conturat politica tuturor patriarhilor era reintregirea bisericii, dar mai ales a
ierarhilor din Transilvania, de la Nicolae Balan pana la Antonie Plamadeala
- anularea uniatiei din 1698-1701 si reintregirea Bisericii din Transilvania – in 21 octombrie 1948.
- 1940-1944 – perioada hortista in Transilvania rezulta persecutii impotriva ortodoxilor si a preotilor
inchisi in inchisori

45
- problema actuala a sinodului panortodox este problema Bisericilor din diaspora acestea sa nu mai
fie sub jurisdictia (episcopiilor) unei alte Biserici nationale.
- necesitatea inlocuirii din cult a unor expresii fara inteles si crearea unor slujbe pentru nevoi
contemporane.
- Sf Vasile Cel Mare – in descrierea autoruluiproblema gravitatii Simoniei.
- tineretul trebuie sa-si croiasca o cale in aceasta societate turmentata.
- Duhul Sfant in istorie – purcede din persoana Tatalui
- Sf Traditie – In 10,18 – dupa ce le-a propovaduit Petru, s-au botezat F. Ap. 2,41 , 1Tes 2,13
-1948-1949 –legea cultelor
- intre cele doua razboaie – Oastea Domnului (Iosif Trifa) era un liant intre societate si biserica – a
fost desfiintata formal in 1948,
- Patr. Nicodin ( + 27 feb 1948 ) – Mitr Irineu (Mihalcescu ) al Moldovei ( + 3apr. 1948) - au
influientat mult teologia biblica si sistematica a primei ½ sec XX
- este necesara o aplecare asupra teologiei romane si sa exploram teologi romani care au fost „uitati”
in detrimentul teologilor din diaspora cu majoritate greci.
- D . Staniloae – ,,viziune creatoare ,, legatura dintre ratiune (cunoastere rationale afirmativa) si
comunicarea supranaturala , apofatica.
- D. Stniloae - raportul dintre filozofie si teologie  filosofia nu trebuie sa identifice lumea cu
Dumnezeu , iar teologia nu trebuie sa separe pe Dumnezeu de lume , creatia Sa.
- D. Staniloae se bazeaza pe teol. Sf Maxim Martueisitorul
- nou in teologia lui D. Staniloae legatura dintre Dumnezeu , creatie si persoana
- L. Blaga elogiaza spatiul mioritic (satul) intalnirea dintre imanent si transcendent.
In invatatura lui D. Staniloae, preotul trebuie sa tina seama de natura si exigentele ciclului
credintei , Prin ciclu se intelege interpatrunderea dintre istoria sfanta ( transformarea oamenilor) si
istoria politica, sociala – Acest ciclu este in legatura cu cele 3 virtuti crestine:
a) Marturisirea credintei
b) Fidelitatea fata de Biserica (largirea orizontului sperantei)
c) Desavarsirea comuniunii dragostei – sau practicarea credintei si fidelitatea fata de aproapele si
de lume.
- Invatamantul trebuie sa fie ingemanat cu cultul, rezulta ca preotul trebuie sa ilumineze
generatiile  taina botezului = taina iluminarii – dezvolta numarul de crestini ortodocsi prin
teologia Hristocentrista apoi urmeaza celebrarea credintei; dupa „Crez” urmeaza „Pe Tine Te
laudam”  a treia treapta ,, Cu pace sa iesim ,,  misiunea credinciosilor in familie si societate.

Necesitatea implicarii bisericii in viata sociala

- ,,Chipul lui Dumnezeu” se intelege doar in legatura cu Dumnezeu  demnitatea

umanasocializare in dragoste fata de Dumnezeu
- Necesitatea convertirii familiei crestine la crestinismul exprimat si in familie  societate

46
 - CEB (Consiliul Ecumenic Bisericesc )  BOR - Biserica nu este o asociatie de cerdinciosi in
mod voluntar ci este trupul lui Hristos (1 Cor 12,27) ,,comuniunea Duhului Sfant” (2 Cor 13,13) –
face parte din iconomia lui Dumnezeu
- CEB – blameaza prozelitismul
- Teologii de astazi trebuie sa se exprime cu privire la ecumenism, un ecumenism exigent
- Teologia ortodoxa este o mistagogie
 Tatal - nenasterea, paternitatea, monarhia
 Fiul - nasterea din persoana Tatatlui
 Duhul Sfant - purcederea din persoana Tatalui
Acestea sunt moduri de existenta si de miscare a persoanelor Treimice, miscare si coerenta in
actiune  Unitate
- Importanta monahismului – exemplul – trei voturi monahale: saracia voluntara, ascultarea si
fecioria sau curatia trupului  destinate oricarui om
- In fiecare om exista un elen catre Dumnezeu
- Problrma bisericilor din diaspora – actualitate pentru Sfantul Sinod
- Evanglelia = cuvantul lui Dumnezeu care S-a facut trup
- Euharistia – Hristos este Cel care „frange si se imparte, Cel ce Se sfarma si nu se desparte”
- Ion Bria sustine Ecumenismul

Sfaturi pentru o educatie ortodoxa a copiilor de azi

Maica Magdalena

-Casatorie si monarhism
- Scopul casatiriei : nasterea si cresterea de fii si fiice ale lui D-zeu - formrea si grija pentru copil inca
din pantecele mamei- vocea tatalu; - functia nasilor; - maternitatea este un fel de dragoste kenotica;
- Fiecare actiune a omului sa fie in legatura cu D-zeu, Exp: imbracarea unei haine noi, spalarea hainei,
a corpului, etc
- Cei care se ocupa de copii sa fie calauziti de rugaciune
- Educatia se face cu dragoste si nu cu pedepse fizice, ridicarea tonului si amenintare- exemplul
parintilor
- Daca parintii se cearta copii sa nuvada, iar daca vad , sa vada cand si parintii se impaca;
- Importanta timpului de comunicare di cadrul meselor;
- Colaborarea scoala-familie- notele sa nu fie un prilej de mandrie, mai importanta este relatia cu
colegii;
- Dragostea, rugaciunea si exemplul , - formarea duhovniceasca, - parintii si profesorii de religie;
- Este important sa existe moment de rugaciune comuna:copii-parinti;(dar sa se tina cont de varsta);
- la adolescenta copii sa deprinda rugaciunea , dar sa vada ca parintii se roaga si fara el;
,, Da-I fiului tau un peste si o sa manance bine azi. Invata-l cum sa foloseasca undita si v-a manca bine
toata viata.’’- deprinderea dragostei lui Dumnezeu si celelalte se vor adauga.(Mt.6,33).

47
 Icoanele- rol didactic dar si harismatic

- Botezul copiilor – adulti- sa nu manance pana nu vor stii sa mance felul preferat.
- Mandria nationala nu este un bun tovaras al credintei ortodoxe;
- Daca slujba e lunga si daca nu putem capta atentia copiilor cu ceva personal sau din biserica ,
atunci e mai bines a venim cu copii spre sfarsitul slujbei;
- Taina Euharistiei sa nu fie obligatie ci sa I se arate necesitatea si pregatirea aferenta ,- sa nu se
nege ca ne impartasim cu Trupul si Sangele Domnului cand le vorbim copiilor;
- Importanta unui duhovnic;
- In parohie ,-importanta cadrului familial:- excursii pastorale; - cercuri (la iarba verde, etc);
- Avva Antonie si arcul care se intinde prea mult se rupe;
- Putem sa-I invatamam pe copii sa-si petreaca timpul liber in slujba comunitatii;
- Televizorul poate fi inlocuit cu activitati constructive, dar sa nu privam copii de el ci selectam
programe potrivite pentru ca poate ceilalti copii povestesc la scoala despre anumite emisiuni si
rezulta socializare;
- Fericitul Augustin ,,Iubeste si f ace vrei!’’ – iubeste-l pe Dumnezeu ,- este essential dilogul
parinti- copii-mai ales dupa varsta de 1-15 ani dar cu dragoste si intelegere;
- Vestimentatia nu trebuie sa fie un impediment de A-L cunoaste pe Hristos, pentru copii , pentru
ca in timp ei singuri vor adopta o vestimentatie decent;
- ,, Sambata a fost facuta pentru om, iar nu omul pentru sambata’’(Mc.2,27);Pacatul duce la
moarte nu pentru ca ar exista o pedeapsa cu moartea ci pentru ca ne-am indepartat de Viata;
- ,, Trupul este Tempul Duhului Sfant’’ (1 Cor 6,19);
- Relatiile intime afecteaza relatia sot-sotie din viitor; Sfantul Ioan Gura de Aur
- Copilul- precum ceara se poate modela;
- Educatia este ca si o picture sau sculptura;
- Sufletul copilului este ca o cetate ce are nevoie de legi.Simturile sunt porti;le cetatii prin care
ies cetatenii care trebuie educati prin legi;
- 6.Familia si Biserica, mediu de implinire
- si desavarsire crestina
-
-
- Familia este un sanctuar, caminul sfant al tuturor virtutilor crestine. SF. Ioan Gura de Aur o
numeste Biserica mica in comparatie cu Biserica mare. Daca Biserica este mireasa lui Hristos
fiecare familie, intrucat face parte din Biserica, poate fi socotita mireasa lui Hristos Care, ca si
mire ceresc al ei o uneste,o intareste, o umple de viata divina si o incadreaza in organismul cel
mare al Bisericii.
- Asa cum unitatea si puterea Bisericii o constituie Hristos, tot Hristos constituie unitatea si
puterea familiei crestine. Prezenta lui Hristos face din familie o biserica, un organism in care
pulseaza vesnicia

48
- - FAMILIA - comunitatea formata din parinti si copii
- - celula din care s-a nascut si pe care se bazeaza societatea umana
- - SCOPUL – largirea hotarelor imparatiei lui Dumnezeu
- Familia presupune comuniune, iar comuniunea nu este posibila fara iubire
- relatia intima dintre familie si Crestinismsufletul familiei = iubirea
- inima crestinismului = iubirea
- Familia este cel dintai cadru social de care fiecare om are nevoie pentru a trai. Ea este
mediul cel mai prielnic pentru nasterea, dezvoltarea si desavarsirea fiintei umane. Familia este
prima alcatuire de obste si samburele din care cresc toate celelalte forme de viata sociala.
- Scopul si functia
- - de a asigura inmultirea, perpetuarea si cresterea omenirii
- - procura membrii pentru societatile superioare, pregatindu-i pentru viata sociala
- - este prima societate naturala si adevarata celula sociala
- - e prima scoala care pregateste pe copil pentru viata sociala deprinzandu-l sa-si implineasca
datoria si sa isi disciplineze vointa
- Mediul familial ofera :
- - siguranta
- - liniste  o atmosfera prielnica si echilibrata pentru dezvoltarea normala
- - afectiune
- - seninatate
- CAMINUL = nu numai un confort domestic
- = un loc de reculegere, de liniste, de regasire lamuritoare cu tine insuti
- - nicaieri nu te simti mai bine ca „la mama acasa”, ca in familia ta.
- Functia educativa
- - prima institutie de educatie morala
- - mediul educativ prin excelenta
- - pepiniera de virtuti si o nesecata sursa de intarire morala
- Familia ocroteste moralitatea parintilor prin bucuriile curate precum si prin sentimentele de
iubire si de raspundere care le prilejuieste.
- COPII exercita asupra parintilor o puternica influenta binefacatoare, fiind si ei la randul lor,
educatori ai parintilor lor. Una dintre cele mai importante misiuni pe care copii le indeplinesc
pentru cei maturi este de a le prilejui si a-i ajuta sa-si pastreze tineretea.
- Copilul este o calauza miraculoasa care-i poarta din nou prin lume ajutandu-i sa o cunoasca
din ce in ce mai bine.
- Intre parinti si copii are loc un permanent schimb de valori; o daruire reciproca. Copii sunt
dascalii cei mai buni care-i deprind pe parinti sa iubeasca oamenii in modul cel mai deplin si cel
mai dezinteresat.
- copii sparg cochilia egoismului in care ne zavoram
- ne deschid inima si minteaspre altii si spre lume
- ne orienteaza mai mult spre viitor

49
- Familia este „cea mai necesara scoala de omenie”. Statisticile judiciare arata ca majoritatea
delicventilor si a copiilor din institutiile de corectie au fost lipsiti de o reala asistenta din partea
familiei.
-
- CELIBATARUL ignora sentimente din cele mai profunde :
- - iubirea conjugala
- - iubirea materna sau paterna
- - iubirea frateasca
- - iubirea filiala
- datorita familiei omul nu este izolat de lume. Cei fara familie sunt gata pentru orice aventura
- In familie se deprind disciplina si spiritul de initiativa si se cultiva sentimentul demnitatii, al
iubirii, al respectului, al ajutorului si sentimentul sacrificiuluielemente de baza ale vietii
sociale
- - unul dintre marile merite ale familiei in educarea copiilor este ca pune inainte EXEMPLUL
- FAMILIA = scoala a iubirii aproapelui – cultivata in familie se va extinde mai usor si in afara.
- SOTII au in familie conditiile cele mai bune pentru a se educa reciproc printr-o colaborare
continua
- COPII cimenteaza legaturile dintre soti. Ei facand obiectul comun al dragostei lor, astfel incat si
atunci cand s-au racit sentimentele intre soti, acestia se intalnesc macar in iubirea si grija lor
comuna fata de copii. Astfel copii contribuie la temeinicia si trainicia casatoriei. In general
familia contribuie foarte mult la manifestarea omului in viata sociala din afara familiei.
- Importanta deosebita a familiei ca si cadru firesc de viata reala reiese din atentia deosebita
pe care i-a acordat-o Mantuitorul Hristos.
- S-a nascut si a crescut pana la varsta de 30 de ani in cadrul familiei, in supunere si ascultare
fata de Iosif si Maria.
- Copilul trebuie sa fie deprins sa munceasca, sa rabde si sa puna binele deasupra interesului
sau. Nu trebuie lasat pe seama instinctelor poftelor anarhice.
- Familia intruneste conditiile cele mai prielnice pentru educarea reala si sociala nu numai a
copiilor ci si a celorlalti membrii ai ei. Sf. Parinti numesc familia – imagine a Sfintei Treimi; ceea
ce e comuniunea tripersonala in sanul dumnezeirii, aceea este comuniunea inter personala in
sanul familiei.
- - in Sf.Treime exista : - unitate de viata
- - trinitate de persoane
- - familia : - unitate de viata si iubire
- - pluralitate de persoane
- PLURALITATEA nu nimiceste UNITATEA  le desavarseste
- UNITATEA nu nimiceste PERSOANELE
- -Tatal, Fiul si Duhul Sfant
- tatal, fiul si mama
- - Iata pe ce culmi de demnitate se plaseaza familia in perspectiva crestina. In aceeasi
perspectiva, casatoria apare ca o „mare taina” intrucat inchipuie raportul dintre Hristos si
Biserica.

50
- HRISTOS – Capul Bisericii – MIRELE
- BISERICA – „Trupul lui Hristos” – MIREASA Lui
- Sotul – cap si mire femeii; sotia – trup si mireasa barbatului
- Asa cum Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru easotul in Biserica se supune si
asculta de Hristos, iar sotia la fel, asculta de Hristos prin Biserica – naste fii ai lui Dumnezeu pe
pamant umpland cerurile, iar la aceasta jertfa contribuie si sotul.
- Harul si iubirea lui Hristos sunt temelia chiagul si viata familiei crestine. Desavarsirea
spiritual-morala a sotului, sotiei si copiilor constituie astfel tinta familiei crestine. Spre aceasta se
nevoiesc cu totii avand aprinsa mereu in inimile lor candela iubirii lui Hristos.
- Aceasta iubire a lui Hristos se manifesta in diferite feluri :
- a) printr-o sete arzatoare dupa harul lui Hristos, daruit tuturor prin Sfintele Taine ale Bisericii
- - pentru ca familia sa fie o „biserica mica” trebiue sa cerceteze Biserica
- - sa tina toate poruncile si datinile Bisericii
- - sa tina posturile si sa se impartaseasca de cel putin 4 ori pe an
- b) prin rugaciunea comuna
- - rugaciunea in comun este unul dintre cele mai puternice mijloace de intarire a unitatii
familiale, de purificare a sufletelor si de intensificare a sentimentului de iubire dintre soti.
- c) iubirea de Hristos se manifesta si prin meditatia si lectura Sf. Scripturi si a altor carti bisericesti
in familie.
- d) prin lupta comuna, cu dragoste si rabdare, impotriva pacatului si pentru cresterea in virtute.
-
- Cea mai frumoasa manifestare a familiei in afara este milostenia
- - sa imbraci pe cel gol
- - sa saturi pe cel flamand
- - sa adapostesti pe cel strain familia devine astfel izvor de sfintenie
- - sa cercetezi pe cei bolnavi
-
-
- Familia crestina
- (Teologie Morala Ortodoxa – Nicolae Mladin)
-
- - familia este prima si cea mai mica celula a organismului social
- - se intemeiaza prin casatorie, adica prin legatura de bunavoie si pentru toata viata a unui barbat
si a unei femei
- INSUSIRILE - unitatea
- - trainicitatea
- - sfintenia
- - egalitatea dintre soti
- SCOPUL - inmultirea neamului omenesc
- - ajutor reciproc
- - infranarea trupeasca

51
- - stabilirea unei stari desavarsite in dragostea dintre soti
- - Dumnezeu a intemeiat familiadreptul de existenta al familiei, precum si dreptul parintilor
asupra copiilor
- - dupa invatatura Bisericii, conducerea in familie revine barbatului: „Femeile, sa se supuna
barbatilor lor ca Domnului. Pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap
Bisericii”(Efes 5,22-23)
- ROLUL MORAL SI SOCIAL AL FAMILIEI
- - este mediul cel mai prielnic pentru nasterea, dezvoltarea si desavarsirea fiintei umane
- - dintre toate vietuitoarele, omul se naste cel mai plapand si mai neputincios in a-si satisface
nevoile vitale. Singurul mijloc de conservare sunt lacrimile prin care se cere ajutorul parintilor
- PREOCUPAREA CENTRALA A FAMILIEI
- - procrearea, intretinerea, ingrijirea, cresterea si asezarea copilului.
- CAMINUL
- - nu numai un confort domestic
- - un loc de reculegere, de liniste, de regasire lamuritoare cu tine insuti
- - nicaieri nu te simti mai bine ca „la mama acasa”, ca in familia ta.
- FUNCTIA EDUCATIVA A FAMILIEI
- - pepiniera de virtuti
- - o nesecata sursa de intarire morala
- - copii au misiunea de a ne invata sa ne pastram si sa ne recapitulam tineretea
- - intre noi si copii – schimb de valorinoi – alfabetul
- ei – emotiile, puritatea, etc.
- - copii = „fondul de aur al neamului”
- - familia = cea mai necesara scoala de omenie
- - statisticile judiciare arata ca majoritatea delicventilor si a copiilor din institutiile de corectie au
fost lipsiti de o reala asistenta din partea familiei.
- - familia procura frana cea mai eficienta si mai suportabila impotriva izbugnirilor patimilor
- - copii isi dezvolta sentimentul dragostei parintesti, care este izvorul celei mai dificile dintre
virtuti recunoasterea fara invidie a valorilor si a meritelor altora.
- - primele indrumari de viata pe care le primesc in familie raman pentru totdeauna adanc
intiparite in sufletul lor
- - cultivata in familie, iubirea aproapelui se va putea extinde mai usor in afara familiei
- - fratii si surorile vor dobandi experienta foarte utila in convietuirea lor in familiile de mai tarziu
- - copii cimenteaza legaturile dintre soti
- - copii contribuie la temeinicia si trainicia casatoriei
- - statisticile – divorturi mai numeroase intre sotii care nu au copii
- MORALA CRESTINA – sa ne comportam fata de semenii nostri ca si cum acestia ar fi membri ai
familiei noastre.
- Mantuitorul HristosS-a nascut si a crescut pana la varsta de 30 de ani in cadrul familiei, in
supunere si ascultare fata de Iosif si Maria
- - copilul = un rezultat al colaborarii lui Dumnezeu cu parintii

52
 - PARINTII sa colaboreze cu scoala pentru pregatirea vietii profesionaleprofesie cat mai
corespunzatoare vocatiei si pregatirii lor
- - parintii sa trezeasca si sa dezvolte copiilor lor, sentimentul raspunderii
- - unii folosesc metode nepotrivite in educarea copiilor. Sf. Ap. Pavel: „Si voi, parintilor, nu
intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului.”(Efes
6,4)acestia pot fi ajutati sau castigati de Biserica si scoala
- - apucaturile capatate in familie si in copilarie sunt adanc inradacinate
- A. Datoriile dintre soti
- Casatoria poate fi desfacuta din motive de ordin moral: desfranare, nepotrivire vadita de
caracter, maltratari reciproce.
- - sa se iubeasca si sa se stimuleze reciproc
- - „vor fi amandoi un trup” – inseamna sa imparta bucuriile si durerile ca si cand ar fi o singura
persoana
- - sa pastreze unul fata de celalalt credinciosia fagaduita in fata sfantului altar.
- B. Datoriile parintilor fata de copii
- - animalele lipsite de ratiune isi fac datoria de a hrani, ocroti si creste puii lor; cu atat mai mult
omul care este faptura lui Dumnezeu care e inzestrata cu judecata
- - in antichitate, tatal avea drept nelimitat asupra copiilor
- - sa-si iubeasca copiidatoria iubirii parintilor fata de copii nu are limita in timp
- - educatia –trupeasca(din momentul zamislirii) si cea sufleteasca – cea mai insemnata datorie a
parintilor
- - sa-i hraneasca, sa-i imbrace si sa le dea adapost
- - sa le dea posibilitatea sa-si insuseasca o profesie
- - sa ii educe in invatatura religios-morala a Bisericiicetateni credinciosia-i statului si a-i
imparatiei ceresti
- - se vor ruga necontenit lui Dumnezeu ca sa le binecuvanteze copiii
- C. Datoriile copiilor fata de parinti
- - porunca a V-a din Decalog – a-i iubi
- - a asculta de ei (Efes 6,1; Pild. Sol. 6,20)
- - a nu-i supara cu ceva si a se purta fata de ei cu toata cuviinta (Pild. Sol. 30,17)
- - a-i ajuta la nevoie, mangaindu-i in necazuri si inseninandu-le seara vietii lor
- - sa se roage lui Dumnezeu pentru parintii lor
- Familia = scoala moralitatii si pepiniera de virtuti sociale.

Casatoria , calea spre sfintenie

(David si Mary Ford)

- Taina cununiei, exemplu Isaac si Rebeca;

- Unire in dragoste, Iisus si biserica sa ;

53
- Sfantul Ioan Gura de Aur – dragostea de la cununie este un lucru ce intrece orice avutie , caci
nici un lucru (in afara bunatatilor cele ceresti) ,, nu este mai de pret decat a fi iubit de sotie si a o iubi
pe ea’’
- Curatia si prunci buni – cerute la taina cununiei;
- In limba engleza- curatie = chastity (castitate, curatie) este inteles cu sens de feciorie, celibate.
In limbaengleza nu este corespondent pentru ,, sofrosini’’ (curatie) =,, minte sanatoasa, sfiala,
stapanire de sine, infranare, cumpatare, castitate si sobrietate’’- legaturile trupesti sunt bune in sine ,
== atunci cand nu vedem in partener un obiect al satisfacerii.
- Clement Alexandrinul : ,,este intotdeauna legiuit ca cel curat sa atinga pe cel curat’’
- Sfantu Pafnutie (Egipt sec IV) – episcope si calugar – apara casatoria la sinodul de la Niceea
325, and s-a pus probleba casatoriei sau celibatuluin preotilor;
- Asezamintele Sfintilor apostoli – barbatul si femeia, casatoriti fiind se pot ruga si dupa ce s-au
sculat unul de la altu si fara sa se spele , caci sunt curati spre deosebire de ceilalti care sunt necurati si
dupa ce se spala cu apa unui ocean;
- Cei casatoriti sa ai bucuria Elenei cand a aflat Crucea;
- Supunerea sotiei fata de sot este pusa in corcordanta cu supunerea bisericii fata de Hristos, dar
si dragostea lui Hristos fata de biserica.Supunerea femeii mentine unitatea familiei si nicidecum
inseamna dictatura;
- Vinul mai bun pastrat la urma arata dragostea care se face din ce in ce mai profunda ;
- Este bine ca vaduvele sa astepte sa se uneasca ,,suflet cu suflet’’ dupa moarte cu sotul lor
pentru vesnicie;
- Monahism si casatorie – doua cai : Ilie-saracie, feciorie (monah)
Avraam- bagatie (casatorie)
- Familiile sunt datoare sa se roage nu numai alugarii;- rugaciunea sotului si a sotiei = o forta
extraordinara
- Cresterea duhovniceasca cere sarguinta ,staruinta si rabdare;

7.Sfintirea timpului.Anul liturgic si ciclurile acestuia.Laudele bisericesti.

Starea de rugaciune, felurile si conditiile rugaciunii

ANUL LITURGIC SI CICLURILE ACESTUIA

Rugaciunea liturgica cuprinde doua feluri de rituri: - ocazionale

- regulat

- anul liturgic are 4 cicluri :

1. Ciclul saptamanal - duminica - Invierea Domnului

54
 - luni – Sf. Ingeri

- marti – Sf. Ioan Botezatorul

- miercuri – Sf. Cruce si Maica Domnului

- joi – Sf. Apostoli, Sf. Nicolae

- vineri – Sf. Cruce

- sambata – toti sfintii si mortii

2. Ciclul Octoihului – seria de 8 saptamani care incepe cu duminica Sf. Ap. Toma

3. Ciclul anual al sarbatorilor mobile  18 saptamani impartite in:

- perioada Triodului (10 saptamani)

- perioada Penticostarului

4. Ciclul sarbatorilor fixe (MINEIUL)

Perioada Triodului

- Triod = canoanele de la utrenie sunt compuse din trei ode

- este mobila, depinde de data Pastelui

- data Pasteluisin I ecumenic Niceea 325

35 de zile: - 22 martie – 25 aprilie (stil vechi)

- 4 aprilie – 8 mai (stil nou)

- 1 octombrie14 octombrie dupa calendarul gregorian

- au ramas pe stil vechi – rusii

- sarbii

- Patriarhia Ierusalim

- Muntele Athos

INCEPUTUL TRIODULUI:

1.Duminica vamesului si a fariseului

2.Duminica fiului risipitor

55
3. - || - Infricosatei Judecati

4. - || - izgonirii lui Adam din Rai

PERIOADA POSTULUI MARE:

1.Duminica Ortodoxiei

2.Sf. Grigorie Palama

3.Duminica Sf. Cruci

4.Ioan Scararul

5.Maria Egipteanca - canonul Sf. Andrei Criteanu(joi)

- acatistul Maicii Domnului(sambata)

6.Duminica intrarii Domnului in Ierusalim

- Saptamana Mare – miercuri si joizile aliturgice

- Joia Mare – Liturghia Sf. Vasile + sfintirea Sf. Mir

- Denia celor 12 Evanghelii

- scoaterea Sf. Cruci

- Vinerea Mare – Prohodul + scoaterea Sf. Epitaf

- Sambata Mare – la Heruvic: „Sa taca tot trupul ...”

Perioada Penticostarului

-8 saptamani: - incepe din Duminica Invierii(vineri- Izvorul Tamaduirii)

- duminica Sf. Ap. Toma

- duminica Mironositelor

- duminica Slabanogului

- duminica samarinencii

- duminica orbului din nastere

- duminica Sf. Parinti de la sin I ecumenic

- duminica Rusaliilor

56
 - duminica tuturor sfintilor

Cu Cinzecimea incepe un nou ciclu liturgic – de la CinzecimeSf. Cruce(14 septembrie)

- Sf. CruceVamesul si fariseul

SARBATORILE CRESTINE

-dupa sinodul de la Efes 431 apar sarbatorile Maicii Domnului

- 1 septembrie – inceputul anului bisericesc – intrarea lui Iisus in sinagoga

- pomenirea Sf. Simeon Stalpnicul

Postul Sf. Ap. Petru si Pavel- incepe cu duminica Tuturor Sfintilor

LAUDELE BISERICESTI

„De sapte ori pe zi Te-am laudat pentru judecatile dreptatii Tale.”(Ps 118,164)

„Seara si dimineata si la amiezi spune-voi, voi vesti, si va auzi glasul meu.”(Ps 54,19)

Ceasul 9rastignirea, momentul in care Fiul si-a dat sufletul pe Cruce

Ap. Petru si Ioan s-au rugat la Templu la ceasul al 9-lea

- se citesc Psalmii 83, 84 si 85

Vecerniaslujba de seara, aminteste de perioada Vechiului T., de la facerea lumii si pana la Intruparea Fiului =
o perioada de pregatire a omenirii.

- Psalmii 103, 140, 141, 129amintesc de separarea omului de Dumnezeu prin pacate

invocand venirea Fiului pe pamant, comparata cu aprinderea luminilor, comunitatea canta rugaciunea Sf.
Sofronie Patr. Ierusalimului: „Lumina lina”

bucuria venirii lui Hristos este exprimata in rugaciunea lui Simeon: „Acum slobozeste”

Pavecernita - lauda de pocainta de la inceputul noptii

se face o aducere aminte a mortii

- Pavecernita Mare – rug. de pocainta a lui Manase

- troparul „Doamne al puterilor”

- Psalmii 4,6,12,24,30,90

Miezonoptica – lauda de priveghere

57
in amintirea Invierii Domnului, a Judecatii viitoare si a celei de-a doua venire a Mantuitorului

rug de la miezul noptii este amintita in V si N.T.

- „Noaptea ridicati mainile voastre spre cele sfinte si binecuvantati pe Domnul”(Ps 133,2)

- „La miezul noptii, Pavel si Sila, rugandu-se, laudau pe Domnul in cantari.”(F.Ap 16,25)

- Ps 118

- Crezul

- „Iata, Mirele vine in miezul noptii...”

Utrenia – slujba de dimineata, este amintita adesea in VT

- „Dumnezeul meu, pe Tine te caut dis de dimineata”(Ps 62,1)

- Psalmii 3,37,62 – 87,102,142

este o recapitulare doxologica a istoriei mantuirii infaptuita de Iisus Hristos

aduce in lumina faptul intruparii si invierii: „Dumnezeu este Domnul...”

Cele mai importante cantari si rugaciuni sunt: - Catavasiile Buneivestiri

- Cantarea Maicii Domnului

- Catavasiile Sf. Invieri

- Doxologia, Laudele

- partea cea mai lunga – canonul 9 cant din VT si NT

Ceasul 1unit cu utrenia = chemare la rugaciune

Ceasul 3aminteste de trimiterea Duhului Sfant: „Doamne Cel ce pe Prea Sfantul Tau Duh L-ai trimis
Apostolilor Tai...”

Ceasul 6se face in amintirea Sf. Cruci

STAREA DE RUGACIUNE

Din pct. de vedere istoric in V.T.  rugaciune si milostenie. Acestea constituiau un element esential al
pietatii interioare personale, mai importante decat ritualul exterior.(Lc 18,11-14)

58
RUGACIUNEA este una dintre temele biblice fundamentale ale V.T. si N.T.

- post apostolica si patristica – curentele de spiritualitate liturgica si monastica

- Profetii si dreptii V.T. in rugaciune obtin putere dumnezeiasca

- Sfintii N.T. raman in atitudine de rugaciune inaintea Mielului eshatologic

- Mantuitorul Hristos rezuma intreaga Sa viata de rugaciune, in rugaciunea sacerdotala(Mt 7,1-26)

- cea mai importanta rugaciune a lui Iisuscea catre Tatal, pe cruce: „Parinte, iarta-le lor ca nu stiu ce fac”(Lc
23,34)

- El indeamna pe Apostoli- „Privegheati si va rugati...”(Mt 26,41)

- ii invata sa se roage Rugaciunea Domneasca(Mt 6,9-15)

- recunoaste atitudinea vamesului ca fiind adevarata atitudine cultica

Pentru Apostoli - rugaciunea si slujirea cuvantului fac parte din propria lor slujire

FELURILE RUGACIUNII

- I Tim 2,1 „Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti
oamenii”

 rugaciune de cerere - exemplul vamesului: „Dumnezeule fi milostiv mie pacatosul”

- - || - lui Zaharia: „Iar ingerul a zis catre el: Nu te teme, Zaharia, pentru ca rugaciunea
ta a fost ascultata si Elisabeta, femeia ta, iti va naste un fiu si-l vei numi Ioan.”(Lc 1,13)

 rugaciune de lauda – rugaciunea practicata de Ap. dupa modelul doxologiei ingerilor

- in N.T. – doxologie, imne, binecuvantari, psalmi

 rugaciune de mijlocire – ex. tatal copilului lunatic: „Doamne milueste pe fiul meu”(Mt 17,15)

- arhidiaconul Stefan

 rugaciune de multumire – este o marturie a recunostintei pentru binefacerile priimite de la Dumnezeu

CONDITIILE RUGACIUNII

a)Cutezanta sfanta – in negraita iubire de oameni a lui Dumnezeu

- exista un element de surpriza si de uimire in orice rugaciune

„Fiindca oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste pe sine se va inalta”(Lc 18,14)

b)Increderea nedezmintita

59
- „Toate cate cereti, rugandu-va, sa credeti ca le-ati primit si le veti avea”(Mc 11,24)

c)Iertarea aproapelui

- „Iar cand stati de va rugati, iertati orice aveti impotriva cuiva”(Mc 11,25)

d)Marturisirea pacatelor

e)Constientizarea neputintei firii umane

- „Duhul este plin de ravna iar trupul neputincios”(Mt 26,41)

TARIA RUGACIUNII consta in faptul ca Insusi Iisus se roaga impreuna cu cei adunati la rugaciune

Exemple de rug. N.T.

- rug. Mariei: „Mareste sufletul meu pe Domnul”

- rug. lui Zaharia: „Bine este cuvantat Domnul Dumnezeul lui Israel”

- rugaciunea lui Simeon: „Acum slobozeste...”

- rugaciunea ingerilor: „Sfant, Sfant, Sfant este ...”

- Tatal nostru Tertulian - prescurtare a intregii Evanghelii

- din sec IV intra in ritualul Sf. Liturghii

8.Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie, surse si temeiuri ale

invatamantului catehetic parohial

Izvoarele principale ale dreptei credinte sunt Sf. Scriptura si Sf. Traditie. In chip firesc ele sunt si
izvoarele catehezei; ale invatamantului catehetic parohial.

SFANTA SCRIPTURA este colectia cartilor numite ale V si N Testament, scrise sub insuflarea
Duhului Sfant, intr-o perioada de timp de aproape 1500 de ani, adica de la Moise (~1400 i. Hr) pana la
autorul Apocalipsei (~100 d. Hr)

Vechiul Testament este o adevarata comoara pentru realizarea scopului catehizarii, adica pentru
educarea caracterului religios-moral. Intalnim aici figuri marete, exceptionale, personalitati puternice
ale vietii religioase: Avraam, Moise, David, Solomon – care fara indoiala influenteaza pozitiv sufletul
catehumenilor. Transmit putere educativ-religioasa prin exemplul vietii lor.

60
 In VT aflam elemente pregatitoare spre primirea si intelegerea lumii NT. Aproape intreg cuprinsul
VT lumineaza NT, conduce pedagogic-religios spre Hristos, pentru ca atat VT cat si NT sunt documente
catehetice ale descoperirii dumnezeiesti.

- VTizvor prim al descoperirii divine

- NT este o prelungire fireasca a celui Vechi

Punctul esential, dominant in legatura dintre VT si NT este IDEEA MESIANICA. In felul acesta se
poate face biografia Mantuitorului, nu numai dupa modelul evanghelistilor, martori oculari, si dupa
acea minunata schita trasata de Duhul Sfant care a grait prin prooroci:

locul nasterii

nasterea Lui din Fecioara

originea Lui divino-umana

intrarea in Ierusalim

vinderea, prinderea, patimile, moartea si Invierea Lui

-toate fagaduintele acestea si altele asemenea lor s-au realizat in NT

-pregatirea au facut-o profetii care au anuntat cele mai importante dogme in legatura cu Persoana
Mantuitosului, ca:

-dumnezeirea

-realitatea naturii Sale omenesti

-nasterea Sa pe cale supranaturala

-lipsa de pacat

-anticipa cum va mijloci Hristos mantuirea noastra, indicand intreita Sa slujire

Obiectul fundamental al Bibliei este Dumnezeu-Omul, Domnul nostru Iisus Hristos.

Ca si VT, NT este izvor principal pentru cateheza. Daca VT cuprinde invatatura religios-morala a
crestinului in faza lui de pregatire, NT cuprinde aceasta invatatura in forma ei de realizare si
desavarsire.

Noul Testament

-contureaza personalitatea Mantuitorului in plinatatea divino-umana

-descrie nasterea comunitatii, a Bisericii Crestine

61
-Sf. Evanghelii cuprind material legat intru-totul convingerilor in legatura cu Persoana Mantuitorului.
Acest material trebuie prezentat cu grija nu ca pe o biografie oarecare, ci prin ceea ce contribuie la
precizarea trasaturilor definitorii din Persoana unica in istoria mantuirii, in neintrecuta maretie a
Mantuitorului Iisus Hristos.

Noul Testament Il prezinta pe Mantuitorul in ipostaza de Implinitor al dumnezeiestii invataturi,

dar Il infatiseaza si prin chipul Dascalului desavarsit. Mantuitorul ii leaga pe ascultatori de invatatura
Sa (Mt 7,28-29)

Pildele, parabolele si asemanarile raman totdeauna exemple de mijloace didactic-religioase de

neegalat.

Crestinii trebuie neaparat introdusi prin cateheze si in cunoasterea epistolelor, ca sa afle si sa

retina modul cum s-au inchegat si s-au intarit comunitatile crestine a carora continuare fireasca este
Biserica noastra de azi.

Epistolele Noului Testament cuprind material religios-moral pentru viata tuturor catehumenilor
Bisericii in diferite momente ale vietii lor.

Istoria biblica in intregul ei, trebuie sa constituie izvorul Catehezei. Prin initiere temeinica in
credinta, preotul trebuie sa desfasoare un program sistematic de predare a istoriei mantuirii pe baza
Sf. Scripturi si a Sf. Traditii.

Intelegerea Sfintei Scripturi presupune credinciosie fata de cuvantul biblic si fata de invatatura
Bisericii. In viata si practica Bisericii nu se poate separa intelegerea Sf. Scripturi de actul de credinta.
Prin cuvantul Bisericii, Hristos continua sa ne vorbeasca si noua, sa ne provoace la un raspuns, sa
lucreze astfel in noi. De aceea Biserica nu a limitat niciodata accesul la Sf. Scriptura.

Fericitul Augustin spune: „Ignoratia scripturam, ignoratio Christi”.

Istoria mantuirii, cuvantul lui Hristos sau a Apostolilor despre El, au o forta de atractie
extraordinara. Crestinii au venit la credinta prin propovaduire „caci cuvantul lui Dumnezeu este viu si
lucrator”. Din partea credinciosilor exista un profund devotament pentru Sfanta Scriptura; acestia
trebuie sa o citeasca si sa o cunoasca, afland in ea adevarul propovaduit in Biserica spre mantuirea lor.

- „Care a fost cunoscut mai dinainte de intemeierea lumii, dar Care S-a aratat, in anii cei mai de pe
urma, pentru voi,/ Cei ce prin El ati crezut in Dumnezeu, Care L-a inviat pe El din morti, si I-a dat Lui
slava, ca sa va fie credinta si nadejdea voastra in Dumnezeu.”(I Ptr 1,20-21)

Fata de metodele exegeice folosite de gruparile fundamentale, trebuie spus clar ca exegeza nu
este independenta.

SFANTA TRADITIE este viata Bisericii in Duhul Sfant; este curentul viu al vietii Bisericii

62
-autoritatea neindoielnica a Sf. Traditii, ca izvor revelat, este subliniata distinct prin cuvintele: „Sunt
inca si multe altele pe care le-a facut Iisus...”(In 21,25)

Biserica pastreaza fapte, invataturi si datini nescrise in Sf. Scriptura, dar care au ajuns pana la noi.
Multe dintre acestea au o vechime mai mare decat cele scrise in Sf. Scriptura. Daca invatatura
dumnezeiasca s-ar fi dat de la inceput in scris, ea nu s-ar fi raspandit cu aceeasi usurinta si putere ca
prin viu grai, cu care e inzestrat tot omul.

- credinta se dobandeste si se intareste la cei mai multi oameni pe cale orala

unele amanunte din Sf. Traditie au fost eternizate in scris, cu deosebire in operele Sfintilor Parinti.
De aici aflam: - elementele cultului divin

- folosirea diferitelor materii in cult

- ritualul asociat savarsirii Sfintelor Taine

- intemeierea dumnezeiestii euharistii

- ritualul Sf. Liturghii

Temeiurile propovăduirii creştine în Biserica Ortodoxă

–datoria preotului de a predica –

Sfânta Scriptură ne oferă temeiuri pilduitoare pentru propovăduire. Propovăduirea cuvântului lui
Dumnezeu în Biserica Ortodoxă este tot aşa de veche ca şi Biserica însăşi.

Istoria Bisericii creştine este într-o mare măsură istoria predicării cuvântului lui Dumnezeu. Ea s-a
întemeiat istoriceşte în ziua Cincizecimii, prin minunea pogorârii Duhului Sfânt asupra Apostolilor,
la care s-a adăugat, tot de atunci, o minune săvârşită cu Apostolii şi anume, puterea lor de a grăi în
toate limbile pământului „despre faptele măreţe ale lui Dumnezeu ” (Fapte II, 11).
Temeiul provăduirii creştine este însăşi slujirea profetică sau învăţătorească a Domnului Iisus
Hristos, alături de celelalte două slujiri: de Arhiereu şi de Împărat spiritual.
Apostolii şi urmaşii lor au primit poruncă şi putere să prelungească aceste trei funcţiuni până la sfârşitul
veacurilor. Domnul nostru Iisus Hristos a poruncit Apostolilor Săi: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi
Evanghelia la toată făptura” (Marcu XVI, 15) şi „iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul
veacului” (Matei XXVII, 20). Însuşi Domnul Hristos, Capul Bisericii (Efeseni V, 23), a rânduit în Biserică
dregătoria de a predica cuvântul lui Dumnezeu ca mijloc divin pentru dobândirea mântuirii. „Binevestitorii”
şi „învăţătorii” sunt puşi alături de Apostoli: „Şi a dat pe unii ca să fie apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii
evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători” (Efeseni IV, 11).

63
 Fără ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, nimeni nu se poate mântui; de aceea grija preotului pentru
predică se contopeşte cu îndatorirea sa de a lucra pentru mântuirea păstoriţilor, care nu pot merge pe
calea mântuirii fără ascultarea cuvântului lui Dumnezeu „viu şi lucrător” (Evrei IV, 12; Ieremia XXIII, 29).

Cuvântul lui Dumnezeu este scris în Sfânta Scriptură, dar este o necesitate psihologică şi pedagogică
pentru creştini, să citească şi într-un „manual viu”, proclamat cu glasul păstorului învestit cu putere de sus,
să-l intuiască şi cu simţurile fizice, pe lângă simţurile spirituale, aşa cum făceau mulţimile care ascultau pe
Domnul Hristos, şi cum făceau primii credincioşi ai Bisericii, ascultând pe Sfinţii Apostoli. Sfântul Apostol
Pavel, de Dumnezeu inspiratul, a imortalizat aceste idei, legate logic între ele ca verigile unui lanţ,
preaslăvind pe predicator prin urmatoarele cuvinte: „Oricine va chema numele Domnului se va mântui. Dar
cum va chema numele Aceluia de Care n-au auzit? Şi cum vor auzi fără propovăduitor? Şi cum vor
propovădui de nu se vor trimite? Cât de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, celor ce vestesc
lucrurile bune” (Romani X, 13-15).

Rugăciunea arhierească a Domnului Hristos către Tatăl (Ioan cap.XVII) este o mărturie şi pildă sublimă
de îndeplinire a îndatoririi de a predica: ,,Eu Te-am preamărit pe Tine pe pământ; lucrul pe care Mi l-ai dat
ca să-l fac, l-am săvârşit (v. 4). Arătat-am numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie, din lume (v. 6).
Pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la
Tine au ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis (v. 8). Când eram cu ei în lume, în numele Tău îi păstram pe cei ce
Mi i-ai dat; şi i-am păzit şi n-a pierit nici unul dintre ei, decât fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura” (v.
12).

Iată, că Însuşi Domnul Hristos, în servirea Sa de Arhiereu, pe pământ, dă mărturie Tatălui despre slujirea
Sa profetică-didactică, prin care „păzea” pe Apostoli ca să nu „piară”. Numai Iuda „fiul pierzării” a pierit,
fiindcă şi-a îm-pietrit inima la auzul învăţăturii Domnului, adică el însuşi şi-a voit pierzarea. Prin cuvânt,
Domnul Hristos a condus pe toţi oamenii pe care i-a avut în stăpânire, la viaţa cea veşnică (v. 12) şi aceasta
constă în cunoaşterea singurului Dumnezeu adevărat şi a singurului Mântuitor şi Mijlocitor între Dumnezeu
şi oameni. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi dobândirea vieţii veşnice se fac, deci, prin cuvânt.

Sfânta Tradiţie – completează temeiurile pentru propovăduirea creştină în Biserică, explică

îndatorirea de a predica şi subliniază păcatul grav în care cad păstorii de suflete care îşi uită această
îndatorire divină. Canonul 58 al Sfinţilor Apostoli spune: „Episcopul sau preotul nepurtând grijă
de cler sau de popor şi neînvăţându-i buna cinstire de Dumnezeu, să se afurisească (să se oprească
de la cele sfinte (α̉φοριζέσθω = a lua de la, a înlătura, a suprima, a desfiinţa); iar dacă stăruieşte în
nepurtare de grijă şi lenevire, să se caterisească (καθαιρείσθω = a da jos, a doborî, a
răsturna).
Canonul acesta condamnă aspru pe clericii care nu priveghează la mântuirea sufletelor păstoriţilor
lor, care, fără cuvântul lor de învăţătură, alunecă pe calea pierzătoare de suflet.
Însuşi cuvântul episcop (επίσκοπος = supraveghetor), dat în primele secole creştine atât arhiereului cât şi
preotului, impune clericilor îndatorirea de a fi purtători de grijă pentru mântuirea sufletelor „prin cuvânt şi
învăţătură” (1 Timotei V, 17 ), fiindcă Dumnezeu va cere sufletul credincioşilor din mâna lor. Iată
însuşi graiul Sfintei Scripturi: „Fiul omului! Iată te-am pus străjer casei lui Israel; vei asculta deci cuvântul ce-

64
mi va ieşi din gură şi-l vei vesti ca din partea Mea. De voi zice celui rău: Vei muri şi tu nu-l vei înştiinţa, nici
nu-i vei grăi, pentru a abate pe cel rău de la calea lui cea rea, ca să traiască, cel rău va pieri întru nelegiuirea
sa şi Eu voi cere sângele lui din mâna ta” (Iezechil III, 17-18).

Canonul al IX-lea al Sinodului al II-lea, „trulan”, ţinut la Constantinopol în anul 691, numit şi „Sinodul
Quinisext”, sau al cinci-şaselea ecumenic, porunceş-te mai marilor Bisericii să predice în toate zilele, dar
mai ales duminica, însă îi şi povăţuieşte, ca după Sfânta Scriptură şi după rânduiala Sfinţilor Părinţi, să se
îndeletnicească mai mult cu studiul scripturistic şi patristic, decât cu alcătuirea cuvântării proprii, ca nu
cumva să rătăcească; le spune, în fine, că prin predică, ei vor conduce pe păstoriţi la mântuire.

Tot aşa vorbesc Sfinţii Părinţi şi, mai pe larg, Sfântul Ioan Gură de Aur, în tratatul său Despre preoţie:
„Cuvântul lui Dumnezeu este instrument, hrană, însuşirea cea mai aleasă a aerului; el este în loc de
doctorie, în loc de foc, în loc de fier… cu aceasta noi deşteptăm sufletul adormit, alinăm pe cel tulburat,
tăiem cele de prisos, întregim cele ce lipsesc şi facem toate celelalte câte îndeplinesc mântuirea sufletului”.

Precum trupul nu poate trăi fără hrană, tot astfel sufletul creştinului nu poate trăi fără pâinea
spirituală, care este cuvântul lui Dumnezeu, pe care trebuie să i-l dea preotul.
Însuşi Domnul Hristos aseamănă cuvântul dumnezeiesc cu pâinea care se pogoară din cer (Ioan VI, 32 ş.u.),
pe care cine o mănâncă nu mai flămânzeşte. Cuvântul lui Dumnezeu întreţine viaţa spirituală, de care
trebuie să se îngrijească preotul. Mântuitorul porunceşte Apostolilor şi tuturor urmaşilor lor să hrănească
mulţimile credincioşilor cu cuvântul lui Dumnezeu: „Daţi-le să mănânce” (Matei XIV, 16), fiindcă: „Nu
numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei IV, 4).

9. Principalele secte religioase din Romania. Atitudinea Bisericii fata de

noile secte si miscari religioase moderne: New Age, mormonii, secta
Moon, miscarile sataniste, etc.
1. BAPTISTII
Numele – bapto = a boteza
- Sunt urmasii anabaptistilor lui Thomas Műnzer(1533-1534) din Germania. Acesta trata cu dispret
ritul si inovatiile B. Catolice. Era pasionat de operele hiliaste Hristos a fost un om obisnuit-invatator
- Műnzer l-a acuzat pe Luther ca s-a oprit la jumatatea drumului.
- Intemeietorul sectei a fost JOHN SMITH, fost pastor puritan
- in 1606 fuge in Olanda din cauza persecutiilor Bisericii Anglicane
- trece la secta menonitilor (botezul varstnicilor, juramantul si serviciul militar trebuie oprite)
- 1611- se intoarce in Anglia unde infiinteaza secta baptistilor generaliHristos a murit doar pentru
cei alesi-predestinati
- baptistii particulari – JHON SPILSBURG
- baptistii americani – ROGER WILIAMS (baptisti regulari-1631, 12 membri se boteaza consecutiv)
- pana in 1783 au fost persecutati in SUA
- In sec 19 trec din Anglia in Germania, Ungaria, Ardeal, Arad si Bihor
- In Romania – 1865 un predicator baptist german boteaza in apa Dambovitei mai multe persoane
- 1866 – prima biserica baptista – Bucuresti, in limba germana

65
- In Transilvania 1875 prima biserica in lb. magh. Antal Novak (fosti reformati)- Salonta Mare (Bihor)
- primii predicatori la noi au fost unguri
- 1916- Bucovina, Moldova si Muntenia
Cultul- rugaciuni, cantece religioase, predici
Sarbatori- craciun, pasti, rusalii, duminica
Doctrina - botezul prin stropire sau turnare
- despartirea botezului de mirungere – confirmare
- formula antibiblica: „eu te botez...”
- dupa 1900 administrarea botezului numai adultilor
- inlaturarea Sf. Traditii
- negarea Sf Fecioare, a sfintilor, ingerilor
- nesocotirea obiectelor sfinte: Sf Cruce, icoane, moaste
- 2 taine = simboluri – botezul si cina comemorativa

2.ADVENTISTII
Numele – adventus = venire
- hiliasmul
- intemeietorul a fost WILIAM MILLER care s-a nascut in 1782 din parinti baptisti saraci
- la inceput era liber-cugetator
- 1812-1816 – Razboiul Anglo-American calcularea datei Parusiei in spectrul mortilor de razboi
Rataciri
- A doua venire va fi intre 1 martie 1843-1 martie 1844 Daniel 8,14 = 2300 de zile pana la curatire
(zile = ani, curatire = intemeierea mileniului)
- socoteala a inceput-o de la 457 i.Hr (anul inceperii robiei babilonice)
- 1833 – brosura „Invederare din Biblie” – a doua venire – 1843
- 1840 – revista „Semnele timpului”
- 1842 – „Strigatul din miezul noptii”
- 1842 – „Trambita de alarma”
SAMUEL SNOW –ucenicul sau- Levitic 12,29 (7 luni si 10 zile)10 octombrie 1844
Dezbinare : 1. Adventistii evangheliei
2. Crestinii adevarului
3. Uniunea adevarului
- 1874 – o alta data pt Parusie
- aztazi – Adventistii de ziua a saptea
– Adventistii reformisti
Adventistii de ziua a saptea 1860
- intemeietor – JOSEPH BATES (capitan pe vapor)
– JAMES si HELEN WHITE
- cunoasterea datei exacte a Parusiei
- mileniul
- nu exista iad nici suflet nemuritor- predestinatia celor alesi
- 1860 – preiau de la baptistii de ziua a 7-a serbarea sambetei
- mancaruri curate si necurate
- America Europa (Germania - Hamburg)
-1870 – patrund la noi printr-un preot romano-catolic, MIHAIL CZEHOVSCHI- Pitesti
- 1890 – Bucuresti

66
- 1906 – Petre Paulini, student la medicina, se converteste
- mai multe comunitatiConferintamai multe conferinteUniunea comunitatii Evanghelice ale
Adventistilor de ziua a 7-a (1920)
Cartea principala : „Imnele crestine”
- Biblia si cina comemorativa
Adventistii reformisti
- intemeietoarea – MARGARETA ROWEN – 1917 (Kremer)

3.MARTORII LUI IEHOVA

a) Studenti in Biblie
b) Milenisti
c) Ruselisti
Intemeietorul CAROL RUSSEL – s-a nascut in Pittsburg Pennsylvenia in 1852
- Scopul venirii a doua = reabilitarea, restaurarea si nu judecata
- Mileniul are caracter purificator
- 1872 – cercul studenilor in Biblie
- 1874 scrie „Scopul si modul venirii a doua a Domnului”
- 1874 = anul Parusiei
- Apoc. 14,14-20 = de la 1874-1878 sunt trei ani si jumatate;
- 1878 – isi arata puterea si intemeiaza Imparatia Sa
- 1878 in primavara, au inviat Apostolii
- 1879 se despart de adventisti si intemeiaza revista TURNUL DE VEGHE
- 1920 – IOAN B. SIMA, Casa de editura „Viata” la Cluj. In 1927 paraseste secta si revine la Biserica
stramoseasca
1961 Biblia in engleza

Rataciri - cunoasterea exacta a datei Parusiei

- mileniul, nu exista suflet nemuritor
- nu exista nemurire
- invierea – un dar deosebit dat de Dumnezeu celor alesi
- nu exista iad si chinuri vesnice; pacatosii vor fi nimiciti la inviere
- Duhul Sfant nu este o Persoana a dumnezeiriinu exista Sfanta Treime
- nu accepta nici o sarbatoare

4.PENTICOSTALII – Tremuratorii sau Spiritistii; „Biserica lui Dumnezeu Apostolica”

Intemeietorul – CAROL PARHAM – predicator baptist
- 3 ianuarie 1911 – Duhul Sfant S-a pogorat peste 13 persoane
- 1910 in Romania „Vestitorul Evangheliei”, redactata din Ohio de catre PAUL BUDEANU, originar
din Arad
- marturisirea de credinta „Declararea fundamentului adevarat al bisericii lui Dumnezeu” trad. de Paul
Budeanu

67
-Ioan Bododea, fost pastor baptist din Brailita editeaza: „Glasul Adevarului” si „Stiinta stiintelor”
- 10 septembrie 1922- prima comunitate din Romania in casa sotilor Bradin
- 1923 – a doua casa de rugaciune in Cuvin
- 1945 – Arad – o conferinta restransareorganizarea Asociatiei religioase penticostalereeditarea
revistei „Vestitorul Evangheliei”
Rataciri
- Biblia – trad. Penticostala
- Sf. Treime – un singur Dumnezeu cu atributele cunoscute
- Sf. Duh purcede si de la Fiul
- Duhul Sfant este fundamentul doctrinei lor
- simboluri – botezul cu duh si foc; cina cu azima si must
- darul glosolaliei-talmacirii; extazul si delirul = transa
- postul, rugaciunea, pocainta si duminica + unele sarbatori
- pacatosii dati afara nu mai pot fi reprimiti
- botezator – cel ce are darul vorbirii in limbi
- credinta in mileniu- Exhatonul penticostal
Cultul – cantari, vorbirea in limbi, predici
– botezator = cel ce are darul vorbirii in limbi
5.TEOSOFII
- isi au originea in India in timpuri foarte vechi
-1875 rusoaica Hellen(Elena) Blavatsky – pleaca din New York –Indiaconverteste pe baronul de
Palma
-invatatura sectei este cuprinsa in cartea H. Blavatsky „Doctrina secreta”

6.SPIRITISTII
-secta religioasa filosofico-mistica
- in VTSaul si vrajitoarea din Endor
- in NTSimon Magul
vrajitorul Elima
- 1846- Weckman
- 1847- familia Fox
- Romania - B. P. Hasdeu
- dr. Istrati
- doctrinarul spiritismului este HIPPOLYTE de NISARD RIVAIL (sau Allan Kardec)
- biblia lor este „Cartea Spiritelor”

7.NEW AGE
- in 1975 isi declara intentiile de a fauri „o noua ordine a lumii”
- stabilirea unui sistem economic mondial unic
- o taxa universala
- o autoritate mondiala care sa contabilizeze proviziile de hrana ale lumii
- datoria de a subordona viata personala unui directorat universal
- suprematia rasei vestului
- avort, insamantare artificiala
- limitatea si controlul nr. Copiilor
- purificare pentru cei ce nu accepta ideile miscarii

68
8.MORMONII
- „Biserica lui Hristos a sfintilor ultimelor zile”
- au aparut in 1830 in America
- intemeietor – Joseph Smith
- 1820 – revelatie
- Mormon – profet aparut in America in sec IV d.Hr
- 1827 – traduce cartea lui Mormon
- 1829 – vin 3 Apostoli si il hirotonesc pe Joseph
- 1844 – moare Joseph si este urmat de B. YoungUtah – Vestul Americii
- carti - Biblia lui Mormon
- Cartea lui Mormon
- Invatatura si Testamente – cu 137 de revelatii
- Margaritare de mare pret
- sunt politeisti si sincretisti

9.MISCARI SATANISTE
- renumitele „liturghii negre” apar la sfarsitul sec al 17-lea
- in sec 18-19 s-au constituit tot felul de cercuri si ordine
- fondator Alister Crowley
- cultbiserica lui satan, Templul lui Set

10.SECTA MOON

ATITUDINEA BISERICII
Toate sectele sunt de data recenta, nu au dovada unei continuitati apostolice si nu au in ele
garantia adevarului. Aproape toate sectele au fost nascocite de oameni neinvatati.
- sunt fructul religiilor pagane sau al practicilor spiritiste moderne
- invatatura lor este gresita si in totala discordanta cu doctrina crestina despre viata duhovniceasca
- experientele lor psihiste si religios-pagane pun in pericol sanatatea mentala a celor ce le devin
victime, ducand la dezastru psihic si la pierderea sufletului pentru totdeauna
- aceste initieri scapa controlului constient al vointei omului; odata initiat in aceste culte de constiinta,
este adesea cu neputinta sa te mai opui participarii la experiente psihiste nedorite.
- Biserica trebuie sa raspunda pastoral si totodata printr-o monitorizare consecventa a pericolului real
pe care acestea il reprezinta
- Bisericile protestante si-au dat acceptul pentru intemeierea unor centre de documentare in privinta
acestor miscari – International Dialog Center din Danemarca
- 1988 – Bis. Romano-Catolica – centru de documentare.
10.Notiunea de sfintenie. Cinstirea sfintilor

Insusirea de Sfant este atribuita in primul rand lui Dumnezeu

-Sfintenia este proprie numai lui Dumnezeu „Sfant este numele Sau”(Is 57,15)
- Duhul Sf – calitatea sfinteniei divine Sf. Chiril al Alexandriei

69
- Sfintenia este elementul esential al naturii SaleSf. Vasile cel Mare
- Duhul Sf = Sfintenia ipostaziataPaul evdochimov
Prin notiunea de sfant se indica distanta incomensurabila dintre Dumnezeu si creatura. Aceasta
distanta este de natura ontologicaDumnezeu = Binele suprem, in Dumnezeu pacatul si raul nu
exista. Fiinta lui Dumnezeu este binele; Dumnezeu este „Sfantul”, Sfantul lui Israel, Cel de trei ori
Sfant”(Is 6,3)Sfant prin excelenta, El este plenitudinea Binelui.
In NT sfintenia divina se arata in Sf. Treime, in fiecare Persoana divina:
- Dumnezeu TatalSfantul (Mt 5,48)
- Mantuitorulvestit de Arhanghelul Gavriil- „Sfantul care se va naste din Sf. Fecioara (Lc 1,35)
El este Sfantul prin excelenta nu numai ca Dumnezeu ci si ca Om
El nu a avut pacat. Este „Sfantul in care se sfintesc toate”
Sfintenia lui Dumnezeu se manifesta in lume si devine o calitate participata a fiintelor umane.
Participarea omului la ea isi are sursa in Hristos insusi Care, ca om S-a sfintit pentru noi, El fiind
sfintenia prin excelenta: „Pentru ei Eu Ma sfintesc pe Mine Insumi, ca si ei sa fie sfintiti intru
adevar.”(In 17,19)
Teoria secularismuluiCrestinismul a desfiintat sacrul ca o calitate a unor persoane, obiecte
soeciala sau a unor locuri. Intrupandu-Se Fiul lui Dumnezeu, a desfiintat intr-un anume sens granita
dintre sacru si profan, intrucat a dat posibilitatea tuturor sa devina sfintiindemnul Mantuitorului:
„Fiti, dar, voi desavarsiti...”(Mt 5, 48) si VT(Lev 11,44)
- Sf. Ap Pavel numeste pe toti crestinii sfinti
- Sf. Ap Petru – „neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu”(I Ptr 2,9)
Dar ce implica sfintenia realizata de de crestin in calitate de madular al lui Hristos?
1.SALASLUIREA LUI HRISTOS SAU A DUHULUI SFANT, respectiv a puterii si lucrarii
dumnezeiesti necreate in cei ce se alipesc cu credinta de Hristos, implinind poruncile Lui: „Daca Ma
iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face lacas la
el.”(In 14,23)
Sfintenia(In 14,19-20) este opusa pacatului care inseamna nu numai absenta eforturilor omului pe
calea binelui ci si iesirea acestuia din comuniunea cu Hristos, lucrator prin Duhul Sau.
2.SFINTENIA ESTE UNIRE INTRE CURATIE SI LUCREREA DUMNEZEIASCA, „Caci lauda
noastra aceasta este : marturia constiintei noastre ca am umblat in lume, si mai ales la voi, in sfintenie
si in curatie dumnezeiasca, nu in intelepciune trupeasca, ci in harul lui Dumnezeu.”(II Cor 1,12)
3.SFINTENIA OMULUI SI SFANTUL = participare la sfintenia lui Dumnezeu, la insasi viata lui
Dumnezeu. Aceasta participare este simultana cu uitarea placerilor trecatoare si inferioare ale
pacatului.sfintirea si sfintenia nu exclud ci implica efortul personal de curatie.
- sfintenia inseamna putere dumnezeiasca lucratoare in sfinti (ex. sfintii care au aparut in toate
generatiile)
4.SFINTENIA ESTE DOMINATIA SPIRITULUI ASIPRA MATERIEI, triumfului virtutilor asupra
patimilor si contunua crestere in Hristos.(Ef 4,13)
- sfantul = omul care s-a eliberat de toate patimile
= omul care a ajuns la o stare de desavarsita infranare, rabdare,smerenie, iubire, la o stare de
permanenta vedere intelegatoare a lui Hristos si convorbire cu El in rugaciune.
Caracteristica dominanta a vietii sfantului este sa faca totul pentru altii, daruindu-se altora.
5.DUPA MOARTE, SFINTII CONTINUA SA TRAIASCA IN HRISTOS, DAR PE UN PLAN
SUPERIOR
-Sf. Scriptura ne vorbeste despre: a)cinstirea de dupa moarte a sfintilor
b)continuarea lor in existenta dincolo de mormant

70
-Sf. Ap Pavel inalta un imn de slava celor care au biruit slabiciunile omenesti, iar acum stau in jurul lui
Hristos, dar si in jurul nostru ca un nor de martori si ca duhurile dreptilorscopul – sa le urmam pilda
si sa ii cinstim(Evr 11,33-37)
Apocalipsa da marturie despre prelungiea vietii sfintilor mucenici si dupa moarte.(Apoc 6,9-10)
Viata crestinului - pe pamant = dobandire a lui Hristos si o alergare continua dupa Hristos
- dupa savarsirea din viata = odihna a lui Hristos in sfintii Sai si a lor in El.
Moartea = prag spre o alta treapta a existentei omului, spre fericirea sau osanda vesnica(Mt 25, 46)
-Sf. Pavel afirma deopotriva cele doua planuri ale existentei omenesti(Fil 1,22-26).
-Prin Hristos sfintii raman cu noi in veac
Cinstirea sfintilor
Cultul sfintilor se intemeiaza in Ortodoxie pe doua adevaruri de credinta:
A) pe credinta ca omul prin Sfintele Taine, primeste harul, ca energie necreata a lui Dumnezeu, prin
care omul poate sa inainteze intr-o viata curatita de patimi si impodobita cu virtuti.
B) pe credinta ca moartea fizica este doar o trecere de la viata temporala la viata eternasfintii- la
fericirea vesnica„indumnezeirea cea dupa har”(Sf. Maxim Marturisitorul)
-definitie: sfintii sunt acei crestini care in viata lor de aici au dat dovada, prin cuvant si fapta, de o
credinta vie, puternica, statornica; precum si de o viata curata si neprihanita realizand un grad mai
inalt de curatie si iubire, devenind astfel locasuri ale Duhului Sfant.
-exemple: -minunile facute de Moise
- Ilie invie pe fiul vaduvei din Sarepta Sidonului
-Elisei desparte apele Iordanului si invie pe fiul samaritencei
-Ilie a fost cinstit de Obadia, curteanul regelui Ahab
-Elisei a fost cinstit de ucenicii proorocilor din Ierihon, femeia din Samaria
-Pavel si Sila cinstiti de temnicerul din Filipi.
Sfant si Sfintenie
E greu sa vorbim de sfintenieaziindiferentism religios. Sfintenia nu are ce cauta in viata
unora unde desfraul, bautura si alte lucruri sunt pe primul plan.
Paganismul vorbeste despre o curatie ce era pretinsa de cultul zeilor. Aceasta se refera mai mult
la trupul omului, la forma placuta si nicidecum la o transformare launtrica. La iudei, sfintenia se
confunda cu Dumnezeuunele obiecte consacrate, cladiri sau parti de timp formeaza KADOS(sfant).
Ei se raporteaza la izvorul sfinteniei = Dumnezeu – implinesc legea si voia cea sfanta – cei din VT
implinesc legea, iar cei din NT – unul este Sfant, unul este Domnul Iisus Hristos care si-a dat viata.
Crestinii sunt sfinti nu prin simpla alegere a virtutii si a legamantului, ci prin faptul ca ei sunt
introdusi in comuniunea lui Dumnezeu prin Iisus Hristos Arhiereul, Sfantul lui Dumnezeu „Un astfel
de Arhiereu se cuvenea sa avem: sfant, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi, si fiind mai
presus decat cerurile.”(Evr 7,26)
- obiectele si persoanele(prin Botez) devin sfintenu este numai un produs exterior fiintei umane, ci
crestinul prin lucrarea Duhului Sfant devine: teofor, hristofor, pnevmatofor – templu al Duhului Sfant.
In Crestinism sfintenia ni se reveleaza prin sfintisfantul s-a lepadat de trup, dar nu traieste fara
trup. Astfel sufletul isi asuma puteri exceptionaleminuni. Sfantul traieste in Duhul lui Dumnezeu, el
fiind reprezentantul frumusetii divine in lume.
SFANTUL – se invinge pe el si cucereste infinitul
EROUL – ii invinge pe altii si cucereste cele ce se vad
Sfantul nu este un geniu (Nichifor Crainic), sfintii sunt si astazi, ei s-au straduit sa intrupeze in
persoana lor sfintia lui Iisus Hristos.

71
 Canonizarea este actul prin care Biserica recunoaste, declara si randuieste pe eroii dreptei
credinte, adormiti intru Domnul, in randul sfintilor pe care ii venereaza, pe temeiul invataturii sale
dogmatice. Prin canonizare, o Biserica autocefala isi exprima independenta fata de celelalte Biserici
autocefale surori.
Semnele sfinteniei: 1. moartea martirica(cel mai sigur semn)
2. marturisirea neinfricata a dreptei creinte
3. viata sfanta, viata curata
4. savarsirea de minuni, in viata sau dupa moarte
5. lupta pentru apararea si biruinta dreptei credinte
6. curatenia credintei sau ortodoxia ei
7. nestricaciunea trupului dupa moarte
„Aduceti-va aminte de mai marii vostri care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare
aminte cum si-au incheiat viata si le urmati credinta”(Evr13,7-8)
Forme de exprimare a cinstirii sfintilor
a) strangerea si pastrarea cu sfintenie a ramasitelor pamantesti ale martirilor si sfintilor
b) pastrarea amintirii mucenicilor – in actele martirice si prin instituirea de sarbatori inchinate lor
- sec IV in Antiohia – sarbatoare comuna a sfintilorin Apus 13 mai/1noiembrie 608
 in cultul ortodox – prima duminica dupa
Rusalii: Duminica tuturor Sfintilor. Fiecare zi a anului bisericesc.
c) perelinaje si construirea de biserici inchinate pomenirii martirilor si sfintilor(hramul bisericii)
- altare si biserici pe mormantul sfintilor martiri.
- particele la piciorul Sfintei Mese, antimis(canonul 7 al Sin. 7 ec)
d) cultul sfintelor moaste
Imparatul Constantin aduce moastele Sf. Timotei si a Sfintilor Apostoli Andrei si Luca la
Constantinopol in Biserica Sfintilor Apostoli
- Patr. Proclumoastele Sf. Ioan Gura de Aur
- Imp. Teodosie al II-leamoastele Sf. Ignatie Teoforul
incep sa fie despartite sau faramitate osemintele sfintilor
In perioada cruciadelor, Bisericile din Apus s-au imbogatit cu multe moaste rapite:
- Sf. Ierarh Nicolae – Mira LichieiBari
- Sf. Ioan Gura de Aur – ConstantinopolRoma
e) pomenirea si invocarea sfintilor in rugaciuni si imne
temeiuri scripturistice – viziunea Sf Ioan Evanghelistul din Apocalipsa(Apoc 8,3-4)
pomenirea nenominala -diptice- Sf. Chiril al Ierusalimului si Fericitul Augustin
inscriptiile de pe morminte si de pe vechile sarcofage = rugaciuni scurteimne religioaseMineie,
Triod, Penticostar, Octoih
f) Acatiste si paraclise
g) elogiul(lauda) sfintilor – predici, cuvantari solemne, panegirice
h) zugravirea chipurilor sfintilor si a faptelor lor in icoane si in pictura murala
i) adoptarea ca patroni, hramuri si ocrotitori speciali ai unor bresle, asoc. profesionale, coop.
mestesugaresti si scoli teologice
j) adoptarea numelor lor ca nume de botez
Sinodul VII Ecumenic a hotarat: „Cine nu marturiseste ca toti sfinti cei ce au placut lui
Dumnezeu, atat cei dinainte de lege cat si cei de sub har sunt vrednici de cinstire, dupa trup si dupa
suflet; ori nu face rugaciuni catre sfinti, ca si unii care voiesc sa mijloceasca pentru lume potrivit
traditiei Bisericii, sa fie Anatema!”.

72
 „Noi pazim cuvintele Domnului, cuvintele apostolesti si proorocesti, prin care am invatat sa
cinstim si sa preamarim, mai intai pe cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, sfintele puteri ceresti,
pe Apostoli, pe Prooroci, pe martirii cei mariti, pe sfintii purtatori de Dumnezeu si pe toti barbatii cei
sfinti si sa cerem mijlocirea lor, pentru ca ei ne pot face bineplacuti lui Dumnezeu, Imparatul tuturor.”
- Sf. Ioan Gura de Aur: „Cel mai bun fel de a-i cinsti pe sfinti este imitarea lor”
- Fericitul Augustin: „Daca-i iubim pe sfinti sa-i imitam.”

Cinstirea sfintilor
Arhim. ILIE CLEOPA
- sfintii cer lui Hristos ca El sa mijloceasca
- cinstirea lui Dumnezeu este o inchinare desavarsita, numita latrie sau adorare(In 15,14 “Voi
sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc.”)
- sfintii sunt preaslaviti de Dumnezeu in ceruri(Lc 20,36 “Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt
la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.”)
- ei s-au rugat pentru oameni inca din viata pamanteasca(Apoc 5,8 “Şi când a luat cartea, cele
patru fiinţe şi cei douăzeci şi patru de bătrâni au căzut înaintea Mielului, având fiecare alăută şi
cupe de aur pline cu tămâie care sunt rugăciunile sfinţilor.”; 1Tes 1,2-3 “Mulţumim lui
Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă pomenim în rugăciunile noastre, Aducându-ne aminte
neîncetat, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, de lucrul credinţei voastre şi de osteneala iubirii
şi de stăruinţa nădejdii voastre în Domnul nostru Iisus Hristos.”; Iov42,8 “Acum deci luaţi şapte
viţei şi şapte berbeci şi duceţi-vă la robul Meu Iov şi aduceţi-le, pentru voi, ardere de tot; iar
robul Meu Iov să se roage pentru voi; din dragoste pentru el, voi fi îngăduitor, ca să nu Mă port
cu voi după nebunia voastră, întrucât n-aţi vorbit despre Mine aşa de drept cum a vorbit robul
Meu Iov”.)
- Dumnezeu trimite ingerul Sau celui ce se roaga(Fac 24,7 “ Domnul Dumnezeul cerului şi
Dumnezeul pământului, Cel ce m-a luat din casa tatălui meu şi din pământul în care m-am
născut, Care mi-a grăit şi Care mi S-a jurat, zicând: ţie-ţi voi da pământul acesta şi urmaşilor
tăi, Acela va trimite pe îngerul Său înaintea ta şi vei lua femeie feciorului meu de acolo.”; Dan
6,23 “Dumnezeu a trimis pe îngerul Său şi a astupat gura leilor, şi ei nu mi-au făcut nici un rău,
pentru că am fost găsit nevinovat înaintea Lui, precum şi în faţa ta, rege, n-am făcut nici un
rău!”).
- Avraam nu a mijlocit pentru ca bogatul, in timpul vietii sale nu a cerut ajutorul sfintilor si nici
macar nu si-a adus aminte de Dumnezeu
- Sutasul Corneliu il numea pe Petru cu numirea de zeu, deoarece era trimis de Dumnezeu. Dar
aceasta numire este respinsa de Sf.Ap. Petru – adorarea se cuvine lui Dumnezeu, iar sfintilor
venerare.
- Pavel si Barnaba abia au potolit pe cei din Listra sa nu le aduca jertfe ca si unor zei

73
- Sfintii sunt egali cu sfintii ingeri(Apoc 19,10 “Şi am căzut înaintea picioarelor lui, ca să mă
închin lui. Şi el mi-a zis: Vezi să nu faci aceasta! Sunt împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi,
care au mărturia lui Iisus. Lui Dumnezeu închină-te, căci mărturia lui Iisus este duhul
proorociei.”)
- Sfintii Apostoli refuza adorarea(zeilor), dar sunt demni de venerarea adusa ingerilor(4Reg 1,13
“Şi a mai trimis regele a treia oară o căpetenie cu cincizeci. Dar a treia căpetenie, venind şi
căzând în genunchi înaintea lui Ilie, l-a rugat, zicând: "Omul lui Dumnezeu, să nu fie trecut cu
vederea de ochii tăi sufletul meu şi sufletul acestor cincizeci de robi ai tăi!”; 4Reg 2,15 “ Iar fiii
proorocilor cei din Ierihon, văzându-l de departe, au zis: "Duhul lui Ilie s-a odihnit peste Elisei!
Şi au ieşit înaintea lui şi i s-au plecat până la pământ, zicându-i:”).
- inchinare lui Ilie si Elisei
- minunile facute de Dumnezeu prin Moise
Minunile facute de Dumnezeu prin sfintii ingeri in lume:
- israelitii in Egipt(condusi de inger)
- nimicirea Sodomei si Gomorei
- vestirea nasterii lui Iisus si a lui Ioan Botezatorul
- invierea Domnului(prezenta ingerului)
- inaltarea si a doua venire(prezenta ingerilor)

Pr. prof. DUMITRU RADU

- la inceput numirea de sfinti era atribuita crestinilor – “sfinti sau sfintilor frati”
- mai tarziu, sfintii erau socotiti cei cu o viata demna de locasuri ale Duhului Sfant. Trupul acestora
a dobandit o deosebita vrednicie si puteri harice – chiar si dupa moartemoaste. Iar sufletul lor
sa nu mai fie supus judecatiiintra in ceata celor drepti
- pentru canonizarea lor B.O. a tinut seaman nu numai de viata lor sfanta, ci si de lucraraea lor cu
ajutorul harului: minuni, vindecari, proorociri, etc.
- Sf. Damaschin – sfintii au devenit prin har ceea ce Dumnezeu este prin fire
- canonizarea are un caracter declarativ
Criterii:
- ortodoxia credintei
- daruri sau puteri deosebite date de catre Dumnezeu
- sfintenia vietii
- se poate adauga si sfinte moaste
- la inceput au fost declarati sfinti: martirtii si mucenicii. Apoi au fost trecuti in randul sfintilor si
Apostolii, dreptii, proorocii, cuviosii, marii dascali si ierarhitoti cei pe care Biserica i-a vazut
vrednici de a fi cinstiti in cultul ei public
- arhiereul Onia, dupa moarte s-a rugat pentru Israel(2Macabei 15,12 “Iar vederea visului astfel
era: că Onia, care fusese arhiereu, om bun, blând, cucernic la chip şi cu obiceiuri bune şi la
vorbă cuvios, care din pruncie s-a nevoit întru toate lucrurile faptei bune, cu mâinile întinse se
ruga pentru toată adunarea Evreilor.”)

74
- Avraam – bogatul nemilostiv(Lc 16,29-31)
- Biserica , in doctrina ei vorbeste despre comuniunea sfintilorBiserica triumfatoare(sfintii si
sfintii ingeri) sta in unitate cu Biserica luptatoare. Hristos fiind Capul unic al Bisericii
Cinstea Sfintilor:
- ziua mortii = ziua nasterii pentru Hristos
- altare asezate pe mormintele lor
- pelerinaje
- zugravirea de icoane
- Sin 7 Ec. – cinstirea sfintilor si a sfintelor icoane
- cinstirea poate fi individuala sau colectiva(la Proscomidie)
- ei sunt modele de viata crestina
- cinstirea sfintilor nu este idolatrieprin ei se preamareste pe Dumnezeu
- singurul Mijlocitor este Iisus; sfintilor nu li se cere mantuirea, ci ajutorul spre mantuirea noastra
prin alaturarea rugaciunilor
- mortii nu se afla intr-o stare de inconstienta, dar ei nu mai pot lucra la mantuirea lor. Sfintii se
afla intr-o stare deosebita fata de ceilalti, dupa moarte( Schimbarea la fata- aratarea sfintilor Mt
17,1-3)
sfintii se deosebesc dupa intensitatea trairii duhovnicesti.(In 14,2 “În casa Tatălui Meu multe
locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc.”)
11.Preacinstirea Maicii Domnului

Hristologia
Soteriologia alcatuiesc in ortodoxie acel manunchi de invataturi care formeaza nucleul tezaurului de
Mariologia invatatura al religiei crestine

Sf. Fecioara Maria este cinstita in mod deosebit, mai presus decat toti sfinti si decat toti ingerii,
tocmai pentru faptul ca prin nasterea dupa trup a Mantuitorului, ea este faptura umana cea mai
patrunsa de Duhul Sfant, dumnezeirea insasi salasluindu-se in ea atunci si de-a pururea.

Prerogativele sau elementele speciale care alcatuiesc mariologia:

1. Invatatura ca Sf. Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu- THEOTOKIA,
2. Invatatura despre purureafecioria Maicii Domnului si lipsa pacatelor personale,
3. Preacinstirea Maicii Domnului si rolul ei de mijlocitoare pe langa Iisus Hristos.
aceste elemente se intalnesc marturisite atat in Sf. Scriptura ci si in Sf. Traditie, mai ales in
istorisirea evanghelica despre Bunavestire si in predica apostolica.

1.Invatatura ca Sf. Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu

Incepe sa se contureze inca de la inceputul istoriei mantuirii si va strabate prin numeroasele
fagaduinte facute de Dumnezeu prin profeti, despre venirea lui Mesia, statornicindu-se in deplinatatea

75
si realizarea ei in clipa in care Sf. Fecioara, zamislind in pantece de la Duhul Sfant, va naste dupa trup,
pe Dumnezeu Fiul, Mantuitorul tuturor.
 Facere 3,15
Facere 49,10 – va fi din neamul lui Iuda
III Regi 9,5 – din familia lui David
Isaia 7,14 – Se va naste dintr-o fecioara, primeste numele de Emanuel,
Matei 1,23 „cu noi este Dumnezeu”
Ieremia 31,21-23 – vorbeste despre o intoarcere a „fecioarei lui Israel”, cand Sionul va deveni loc
al dreptatii si al binecuvantarii divine
Luca 1,41-43 – este recunoscuta drept Nascatoare de Dumnezeu de Elisabeta
Luca 1,46-49 – marturia ei
- Sf.Ap. Pavel - Romani 1,3 – Iisus este nascut dupa trup din samanta lui David
Galateni 4,4 – Dumnezeu Fiul este „nascut din femeie”
Theotokia este o consecinta a unirii ipostatice
Sin III Ec.(Efes 431) condamna pe cei care nu recunosc ca Emanuel este Dumnezeu adevarat, iar Sf.
Fecioara, Nascatoare de Dumnezeu (θεοτοκος)
Sin V Ec.(C-pol 553)
Sf. Ioan Damaschin a exprimat mai clar Theotokia Sf. Fecioare: „Cel nascut din Fecioara este fiul lui
Dumnezeu [...] Pentru aceea pe buna dreptate si cu adevarat numim Nascatoare de Dumnezeu pe Sf.
Maria ”.

2.Invatatura despre pururea fecioria Maicii Domnului si lipsa pacatelor personale

A fost fecioara inainte, in timpul si dupa nastere. Starea de feciorie o insoteste pe Maica
Domnului pe toata durata vietii si in vesnicie
Isaia 7,14
Luca 1,27 – numele fecioarei era Maria
Luca 1,35 – cel ce se va naste din ea, Fiul lui Dumnezeu se va chema
Iezechiel 44,1-2 – proorocia despre poarta inchisa
Luca 1,34 – starea de feciorie confirmata de ea
Matei 1,19-21 – fecioria confirmata de batranul Iosif
Luca 1,35 – fecioria confirmata de inger
Matei 1,18 – fara sa fi fost ei impreuna
Matei 1,25 – fara sa fi cunoscut-o pe ea Iosif, Maria a nascut pe Fiul sau Cel Unul Nascut
Luca 1,27 – ingerul Gavriil a fost trimis catre o fecioara logodita, iar numele fecioarei era Maria
Ioan 1,3 – nu din sange, nici din pofta trupeasca, nici din pofta barbateasca, ci de la Duhul Sfant S-a
nascut
batranul Iosif = logodnicul Mariei si tatal lui Iisus nu este barbatul sau sotul Mariei
Purureafecioria Maicii Domnului este pregatita si de viata curata si neprihanita a Sf. Fecioare
- cuvintele ingerului Gavriil (Lc 1,28) „Bucura-te cea plina de har...”
- curatia de pacatul stramosesc si zamislirea sunt doua actiuni simultane, care nu pot fi despartite sau
separate in timp.
Invatatura despre purureafecioria Maicii Domnului a fost dogmatizata la Sin. V Ec.(C-pol 553).
Sf. Ioan Gura de Aur „Dupa cum Adam a dat nastere la femeie, fara de femeie, tot asa si Fecioara a
nascut barbat, fara de barbat”.

76
 In cultul Bisericii Ortodoxe – imne, cantari de lauda, imnele Acatistului Nascatoarei de
Dumnezeu (bucura-te mireasa, pururea – feciara)

3.Preacinstirea Maicii Domnului si rolul ei de mijlocitoare pe langa Iisus Hristos

Cinstirea izvoraste din prerogativele ei, fiind sporita de curatia trupeasca si sufleteasca si de rolul
ei de mijlocitoare pe langa Iisus Hristos.
Psalmul 44,11 – psalmistul aduce lauda Sfintei Fecioare
Luca 1,30 – a proslavit-o Insusi Dumnezeu „ a aflat Har La Dumnezeu”
Luca 1,28 – cinstiea din partea ingerului
Luca 1,42-43 – cinstirea din partea Elisabetei
Luca 2,51; Ioan 2,3-10 si Ioan 19,26-27 – cinstirea din partea Mantuitorului
Luca 11,27 – cinstirea din partea multimilor
Luca 1,48-49 – ea insasi insuflata de Duhul Sfant va prezice aceasta cinstire
Sinodul III Ecumenic(Efes 431)- dogmatizarea invataturii despre Sf. Fecioara Nascatoare de
Dumnezeu(θεοτοκος)
Sin VII Ecumenic(Niceea 787)- cinstirea si felul cinstirii si puterea rugaciunii ei
Posibilitatea de mijlocire: Ioan 2,3-10
Luca1,48 – marturisirea ei de la Bunavestire ca o vor ferici toate neamurile

Sarbatori inchinate Maicii Domnului:

- 8 septembrie – Nasterea Maicii Domnului
- 21 noiembrie – Intrarea in Biserica a Maicii Domnului
- 25 martie – Bunavestire
- 15 august – Adormirea Maicii Domnului
- 26 decembrie – Soborul Maicii Domnului
- 1 octombrie – Acoperamantul Maicii Domnului
- 9 decembrie – Zamislirea Sf. Fecioare
Cea mai vie marturie a Preacinstirii Maicii Domnului este asezarea miridei Sf. Fecioare la dreapta Sf.
Agnet pe disc la Proscomidie

Obiectii:
1. Matei 1,25 „si n-a cnoscut-o pe ea, pana ce a nascut pe Fiul sau, Cel Unul Nascut”
„si n-a cunoscut-o pe ea” – ea a zamislit si a nascut nu in urma unei legaturi trupesti, intre ei n-a
fost o logodna de casatorie

77
 „pana ce” – indica o actiune nelimitata in timp = niciodata sau in vesnicie(II Rg 6,23)
„cel intai” – cel intai nascut de parte barbateasca; in vorbirea ebraica numeralul cardinal(unul)
este inlocuit de cel ordinal(primul)
2. Matei 13,55-56__ fratii si surorile Domnului (Iacov, Iosif, Simon si Iuda)
Marcu 6,3
Despre - ei se mentioneaza ca sunt „alaturi de ea si o insotesc”.
- El –fiul Mariei sau fiul lui Iosif
In Evanghelii mama fratilor Domnului = Maria, mama lui Iacov si a lui Iosif; mama lui Iacov si a
Salomeii si mama lui Iosi
Sf. Ap. Ioan precizeaza deosebirea – langa cruce se afla „mama Lui, si sora mamei Lui, Maria lui
Cleopa, si Maria Magdalena”(In 19,25)
- Cleopa = frate cu Iosif, Maria, mama „fratilor” Domnului = cumnata cu Sfanta Fecioara„fratii”
Domnului = veri primari cu Iisus
Aghiografii au redactat ebraicul „ach” prin grecescul „adelfos”; desi primul are o sfera nationala
mai larga si mai lipsita de precizie decat al doilea.
- ca „fratii” Domnului nu erau frati buni cu Mantuitorul
Ioan 7,5 – la inceput nici acestia nu credeau in El
Ioan 19,26-27 – Mantuitorul o incredinteaza pe Maica Sa Apostolului Ioan
In epistolele lor „frati” Domnului, Iacov si Iuda isi spun simplu slujitori ai lui Iisus
3.Raporturile manifestate intre Iisus si Maica Sa au trezit nedumerire
Matei 12,47-50 – inrudire spirituala duhovniceasca
din Sf. Scriptura ca Mantuitorul a cinstit-o pe Mama Lui
4. Ioan 2,4
Ioan 19,26 __ „Femeie”
Galateni 4,4
-peste tot in Sf. Scriptura cuvintele mentionate de barbat si femeie, marcheaza deosebirea de gen, sex,
si sunt folosite ca apelative de adresare, nu ca dispret.
-sunt folosite aceste expresii pentru a sublinia implinirea vechilor proorocii ca Iisus Hristos va fi
urmasul femeii: Fac. 3,15; Is. 7,14; Ier. 31,21-23
5. Judecatori 5,24 – Iaela, sotia lui Heber Cheneul.

Preacinstirea Maicii Domnului

Arhim. ILIE CLEOPA

- preacinstire(hiperdulie)Maica Domnului
- ingerul Gavriil la Bunavestire(Lc 1,28-29 )
- Elisabeta(Lc 1,40-43 )
- insasi Fecioara Maria “Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici
toate neamurile. Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.”(Lc 1,48-49)
- “mama si fratii Mei”inrudire sufleteasca – nu desfiinteaza inrudirea trupeascacuvant de
indemn la adresa multimii si nu unul de dispret la adresa Maicii Sale.
- la nunta din Cana a facut prima minune la cererea Maicii Sale(In 2,3-10)
78
- cand era pe cruce, ii purta de grija Mamei SaleIoan Evanghelistul(In 19,26-27)
- insusi Dumnezeu – Decalogcinstirea parintilor
- termenul “femeie” nu se adreseaza starii civile ci la gen si sex; si ingerii i-au spus Mariei
Magdalena la mormant: “femeie de ce plangi”(In 20,12-13)
- cei doi barbati care s-au aratat la Inaltarea Domnului au zis Apostolilor: “barbati galileieni, ce
stati vaitandu-va la cer?”(F.Ap 1,11). Nici termenul de femeie sau de barbat nu este folosit ca
dispret ci ca mangaiere.
- Fecioria Marieicapitolul 1Luca
- Fac. 3,15Noua Eva, care-l va naste pe Noul Adam
- asa cum Adam a nascut-o pe Eva fara de femeie, asa si Fecioara a nascut Barbat fara de
barbatAdam cel nou in care toti viaza(Ioan Gura de Aur)
- fecioria inainte, in timpul si dupa nastere – Iez. 44,1-2 “Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la
poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă. Şi mi-a zis Domnul:
"Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul
Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă.”
- “intaiul nascut” a fost tradus din lb. ebraica a N.T.; in cazul de fata inseamna “unul nascut”. Daca
ar fi avut frati nu ar fi lasat-o in grija Sf. Ap. Ioan
- Mt 1,25 – fecioria Mariei
 Mt 13,55-56 “Au nu este Acesta fiul teslarului? Au nu se numeşte mama Lui Maria şi fraţii (verii)
Lui: Iacov şi Iosif şi Simon şi Iuda? Şi surorile (verişoarele) Lui au nu sunt toate la noi? Deci, de
unde are El toate acestea?”
 Mc 6,3 “Au nu este Acesta teslarul, fiul Mariei şi fratele lui Iacov şi al lui Iosi şi al lui Iuda şi al
lui Simon? Şi nu sunt, oare, surorile Lui aici la noi? Şi se sminteau întru El.”
 Mt 27,55-56 “Şi erau acolo multe femei, privind de departe, care urmaseră din Galileea pe Iisus,
slujindu-I, între care era Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iacov şi a lui Iosi, şi mama fiilor
lui Zevedeu.”
cealalta Marie este Maria lui Cleopa
termenul “pana cand” din versetele Mt1,25 si Mt 28,20 nu inseamna ca “dupa aceea” ,s-a ori s-ar
intampla altfel.
Fecioara Maria e mijlocitoare catre Fiul ei.

Pr. prof. DUMITRU RADU

- Hristologia, Soteriologia si Mariologia sunt Tezaurul B.O.
- dumnezeirea insasi salasluindu-se in ea atunci si pururea
A. Nascatoare de DumnezeuTEOTOKIA
B. Pururea fecioriaAEIPARTHENIA si lipsade pacate personale
C. Preacinstirea Maicii Domnului – hiperdulia
- mijlocitoare catre Fiul ei
A. Fac 3,15 ; Is 7,14– din neamul lui Iuda(Fac 49,10), din David(3Reg 9,5)
- o consecinta a teotokiei este unirea ipostatica

79
- teotokiaSin 3 Ec.(Efes 431) si Sin 5 Ec.(Constantinopol 553)
Sf. Ioan Damaschin in epoca patristica
B. Is 7,14; Lc 1,27; Iez 44, 1-2
- Maria Fecioara – Iosif si ingerul Gavriil confirma acestea
C. – cinstea de care se invredniceste
- sarbatorile in cinstea ei
- mirida Sf. Fecioare de pe disc
- “pana ce” – sensul vremii(eos)nelimitat in timp
- Cleopa – fratele lui Iosif(Sf. Ioan Gura de Aur si Teodoret de Cyr); ebr. “ach”(avea o sfera mai
larga de sensuritradus in gr. “adelfos”.

12.Cinstirea sfintelor icoane

Icoana = imagine, chip, figura, orice reprezentare a unui obiect sau a unei persoane. In Biserica
Crestina prin icoane intelegem reprezentari viabile ale chipului lui Dumnezeu, a Mantuitorului, a Sf.
Duh, a Maicii Domnului, a sfintilor, precum si scene biblice.
Icoana este chipul originalului nu este identitate:
- asemanarealegitimizeaza cinstirea sfintelor icoane – numele, forma, aspectul – nu imprumuta
natura;
- deosebireaprecizeaza natura sau felul inchinarii.
Ies. 33,20; In. 1,18; In 4,12.Fiinta lui Dumnezeu nu a fost vazuta
I Tim 3,16 – Dumnezeu S-a aratat in trup
Filip 2,7 – infatisare de om
II Cor 4,4; Filip 2,6 – chipul lui Dumnezeu
Evr 1,3 – chipul Fiintei lui Dumnezeu
Dan 7,9 – chipul lui Dumnezeu – batran venerabil
Mt 3,16 – Duhul Sfant – porumbel
F.Ap.2,3 – limbi de foc
Ies 25,18-22 – Moise – heruvimi
III Rg 623-28 – Solomon
Evr 9,5 – heruvimii slavei
Sinodul VII Ec. – sf. icoane sunt cinstite cu sarutare si inchinare.
- Sinodul 4 din Constantinopol 869pedepsirea celor care nu cinstesc Sf. icoane
Marturie pentru cinstirea Sf.Icoane stau drept dezvoltarea intensa a zugravirii Sf. Icoane si prectica
indelungata a Bisericii
ROLUL: a)didactic-instructiv
b)soteriologic
c)eshatologic
d)misionar
Rolul educativ-moral este exprimat prin faptul ca icoanele trezesc, intretin si intaresc viata
morala. Ele sunt o adevarata calauza in formarea duhovniceasca a credinciosilor.
OBIECTII:
1.Idolatrie – Dumnezeu a dat porunca sa se faca Heruvimii – Ies 25,18-27; III Rg 6,23-35.

80
 – Mantuitorul – „Casa lui Dumnezeu” (Lc 2,49); Casa de rugaciune pt. popoare (Mt 11,17)
– Sf. Apostoli F.Ap. 3,1-3
- Aaron avea porunca de a deosebi de sfinte cele nesfinte (Lev 10,10)
- Sf. Ap. Pavel – Evr 9,5 – heruvimii slavei
- Sf. Ap. Pavel – idolii din Atena(F.Ap.17,16)
– II Cor 4,4; Filip 2,6; I Tim 3,16; Filip2,7-8.
2.Evr 9,8-10 – legea veche a fost inlocuita de legea noua
- jertfele, riturile de curatire, preotia si sarbatorile au caracter tipologic
3.Dumnezeu nu poate fi vazut – In 1,18; Ies 33,20; I Tim 6,10; I In 4,12.
- Ioan 4,24 – Dumnezeu este Duh
Dumnezeu S-a aratat si a vorbit cu: Avraam(Fac 18,22-33), Iacov(Fac 32,24-30), Moise(Fac 33,11).
- vazut in slava cereasca de: Isaia(Is 6,1-5),Daniel(Dan 7,9-10),Amos(Amos 9,1),Miheia(III Rg 12,19).
- Mantuitorul S-a aratat in trupul preamarit pe mt. Tabor(Mt 17,2-8) si a fost vazut in slava de
Daniel(Dan 7,13-15), Stefan(F.Ap. 7,55-56), Pavel(F.Ap. 9,3)
- Sfantul Duh S-a aratat in chip de porumbel(Mt 3,16) si limbi de foc(F. Ap. 2,3-4)
Daniel 7,9 „Am privit pana cand au fost asezate scaune, si S-a asezat Cel vechi de zile;
imbracamintea Lui era alba ca zapada, iar parul capului Sau curat ca lana; tronul Sau, flacari de
foc; rotile lui, foc arzator.”

Cinstirea sfintelor icoane

Arhim. ILIE CLEOPA

- Dumnezeu nu interzice cinstirea unor semne sau infatisari sfinte ale lui Dumnezeu sau ale
sfintilor
- chipul heruvimilor de deasupra chivotului legii
- chip cioplit = confundarea lui Dumnezeu cu materia si inchipuirea de zei
- icoana are ca fundament chipul lui Hristos

Pr. prof. DUMITRU RADU

- icoanagr. εικον = imagine, chip, figura, asemanare, reprezentare
- intre reprezentare si prototipul ei nu exista identitate
- icoana imprumuta forma dar nu imprumuta natura sfantului reprezentat in ea
- icoana este doar o reprezentare a originalului. Aceasta reprezentare poate fi directa: Fiul, Maica
Domnului, sfintii; si poate sa fie analogica: Tatal, Duhul Sfant, sfintii ingeri
- fiinta lui Dumnezeu nu a fost vazuta(In1,18; Ies 33,20)
- Dumnezeu S-a aratat in trup(1Tim 3,16)
- Dan 7,9Tatal – batran venerabil
- Sfantul Duh – porumbel(In 1,32), limbi de foc(F. Ap 2,3)
- ingerii – trup omenesc cu aripi, sabie sau floare in mana(Fac 3,24; Is 6,2; Fac 18,2)
- cinstirea din V.T.-->tamaieri, candele in Sfanta

81
- Dumnezeu da putere proorocilor V.T. prin unele semne sau simboluri(toiag, chivotul legii, etc.)
- Sin 7 Ec. biruinta totala asupra iconoclasmului – 842
- Sf. Ioan Damaschin – Iisus Hristos este chip al lui Dumnezeu Celui nevazut si icoana vie a Lui
- Rolul icoanelor: - didactic
- educativ-moral
- sfintitor(dupa sfintirea icoanei) – prin prototipul ei
- dulia sau cinstire – sarutare si inchinare
- sin 7 Ec. – cinstirea ce se da chipului trece la prototip
- Iisus spune despre Templu(in care erau chipul heruvimilor) ca este “casa lui Dumnezeu”

a13.Cinstirea sfintei cruci

Dumnezeu lucreaza prin: persoane, obiecte, institutii si lucruri – unele sunt aratate in VT prin:
metafore, simboluri, tipuri, semne, figuri, gesturi, etc.
Prefigurarea Crucii in VT prin: semne, figuri, tipuri, persoana Mantuitorului, jertfa Lui, Crucea,
altarul acestei jertfe, alte semnificatii ale Crucii si folosirii semnului ei.
- pentru crestinul autentic a devenit mijloc de – proslavire, sfintire si mantuire
- ca obiect material lemnul folosit este intrevazut prin diferitele chipuri:
a)cand sunt scopuri sfinteobiectul este binecuvantat: „Binecuvantat este lemnul care
slujeste la o trebuinta binecuvantata” (Intel. lui Solomon 14,7) sau „prin care se face dreptate”
b)ca mijloc de tortura el este dispretuit nu blestemat: „Blestemat este inaintea Domnului
tot cel spanzurat pe lemn(cruce)”(Deut 21,23; Gal 3,13)
1. Crucea este implicata in fagaduinta data lui Adam si Eva(Fac 3,15; Gal 4,4-5)
2. Lemnele purtate in spate de Isaac (Sf. Chiril al Alexandriei)
3. Altarele si jertfele de la Templul iudaic
4. Mainile incrucisate a lui Iacov(Fac 48,14)- mijloc de binecuvantare
5.Toiagul lui Moise – putere si lucrare anticipata
6. Stalpul pe care Moise a spanzurat sarpele(Num 21,8-9)
altar de jertfa, tarie mantuitoare, putere tamaduitoare
7. O forma a puterii si tariei biruitoare o vedem in mainile ridicate a lui Moise prin care Israel a biruit
pe Amaleciti(Ies 17, 8-16)
8. Viziunea lui Isaia(Is 53, 7-12)- crucea = altar de jertfa
9. Forma grafica a crucii(Iezechil 9,4-6) – secolul 9-8 i.Hr.
Cercetatorii vorbesc de 4 feluri de cruci: - stalp drept si ascutit „ ‫” ﺍ‬
- Crucea Sf. Antonie „ ┬ ”
- Crucea Sf. Andrei „ X ”
- Crucea lui Hristos „ † ”
Crucea in lucrare si inchinare
- Crucea – hotarul dintre pacat si virtutevrasmasi si cinstitori ai Crucii
- Mantuitorul vorbeste de patimi (o include tacit nu direct)
a) Mt 20,18-19 – rastignirea presupune Cucea: „Fiul Omului va fi dat pe mana arhiereilor si
carturarilor, si-L vor osandi la moarte; Si Il vor da pe mana paganilor, ca sa-L batjocoreasca si sa-L
biciuiasca si sa-L rastigneasca, dar a treia zi va invia.”
b) Mt 20, 28 – crucea – materiala si spirituala –„ Fiul Omului n-a venit sa I se slujeasca, ci ca sa
slujeasca El si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi.”

82
 c) In 2,19 „Daramati (rastigniti) templul acesta si in trei zile il voi ridica.”
d) In 3,14-15 – convorbirea cu Nicodim – sarpele de arama = moartea ca si rascumparare

Crucea materiala
– altarul VT – masa a jertfei Lui
– crucea purtata in spate = altarul Sau si mijlocul mantuirii noastre
- Evr 13,10 – superioritatea altarului nou (Crucea) fata de cel vechi
- Crucea ca obiect material este asezata pe bisericii, pe Sf. Masa. Prin cruce si semnul sfintei cruci se
sfintesc: apa, untdelemnul, darurile, etc.

Crucea suferintelor
La putin dupa convorbirea cu Nicodim, Mantuitorul recomanda „crucea suferintelor”
a) Mc 8,34 „Oricine voieste sa vina dupa Mine...”
b) Lc 9,23 „Sa-si ia crucea in fiecare zi...”
c) Lc 14,27 „Cel ce nu-si ia cucea...”
- nu orice suferinta este o purtare a crucii (I Ptr 4,15-16)

Crucea Domnului – temelie a Bisericii si a credintei

Hristos si crucea alcatuiesc o unitate in actul soteriologic si de aceea Sangele Lui varsat pe Cruce
este sangele Crucii, caci Crucea este Crucea lui Hristos. Crucea rezuma intreaga invatatura a Bisericii,
ea este insasi esenta Bisericii.
- Crucea = puterea lui Dumnezeu (I Cor 1,12-23)
- puterea Crucii a convertit popoare (Sf. Iustin Martirul)

Consecintele si binefacerile lucrarii Domnului pe cruce

1. Crucea apare la rastignirea Domnului ca „semnul binecuvantat prin care se face dreptatea lui
Dumnezeu” (Intel. Sol. 14,7)
- Hristos a impacat lumea cu Dumnezeu, neamurile intre ele; a facut din iudei neamuricrestinii
- Efes. 2,14-16; Col 1,19-20
2. Prin cruce ne-a rascumparat din blestemul legii, facandu-Se pentru noi blestem (Gal. 3,13)
- HristosPreot si victima
3. Taina Crucii se vede si in textul chenotic – Filipeni 2,6-8
Crucea- prilej de smerire, ascultare si inaltare
„Pentru Iisus, crucea este Slava Lui” (Sf. Chiril al Alexandriei)
4. Lucrarea mantuitoare este opera Sfintei Treimi
5. Urmarea rascumpararii si impacarii cu Dumnezeu este infierea noastra prin Botez
6. O alta urmare este izbavirea omenirii din robia pacatului
- Evr. 2,14-15 – a patimit pentru ca sa surpe robia pacatului prin cruce
- Col 2,14-15 – a dezbracat de putere stapanirea pacatului
- rugaciunea Sf. Maslu
7. Innoirea lumii – efectele jertfei s-au extins asupra cosmosului (Rm 8,20-21)
8. Recapitularea si restaurarea tuturor
Crucea este si semnul Fiului Omului – va aparea la a doua venire a Sa (Mt 24,30)

83
- Crucea a fost folosita de Mantuitorul, de catre Apostoli si de slujitorii bisericesti (gestul
binecuvantarii cu mana)
- semnul crucii reprezinta Taina Sf. Cruci, pe Hristos cel rastignit si Sfanta Treime. Crucea se foloseste
la sfintirea materiei Tainelor si ca pecetluire pentru cei alesi si pregatiti pentru vesnicie (Apoc 7,3-4;
9,4;14,1)

Felul inchinarii
-intern
-extern – cu mainile incrucisate pe piept, cu bratele ridicate, semnul Sf. Cruci
- Crucea se foloseste la sfintirea materiei Tainelor
- prin cruce Apostolii si sfintii aufacut minuni si s-au pecetluit cei alesi si pregatiti pt mantuire
- Crucea este semn al invierii mortilor

SARBATORI in cinstea Sfintei Cruci:

1 august – Scoaterea Sfintei Cruci
14 septembrie – Inaltarea Sfintei Cruci
Duminica a III-a din Postul Mare

Cinstirea Sfintei Cruci

Arhim. ILIE CLEOPA

- Altar de jertfa(Evr 9,11-14)
- Are inteles spiritual(Mc 8,34; Mt 10,38) si inteles material(In 19,17)
- sarpele de arama(Num 21,9) – Sf. Iustin Martirul(Pr. prof. Dumitru Radu)
Crucea arata:
- rusine din partea noastra
- iubire din partea lui Dumnezeu.
Din acestea doua rezulta cinstirea Sf. Cruci prin care Dumnezeu a ars pacatul nostru
- Crucea Domnului nu a adus intristare ci bucurie
- in V.T. nu a fost cinstit doar David, ci si sabia cu care l-a ucis pe GoliatCortul Sfant(1Reg
21,8-9)
- Crucea inseamna “puterea lui Dumnezeu”(1Cor 1,18)
- copiile crucii inseamna tot Crucea lui Hristos, la fel cum si Sfanta Scriptura are mai multe copii.
- cine are crucea in sufletul sau cinsteste si crucea din afara lui, pentru ca simbolizeaza Jertfa lui
Hristos
- semnul sfintei cruci este simbolizat prin binecuvantarea copiilor cu mainile de catre
Mantuitorul(Mc 10,16), a Apostolilor(Lc 24,50); de catre Iacov(Fac 48,13-15); prin punerea
mainilor Apostolilor peste diaconi ,preoti si episcopi.
- Sf. Chiril al Ierusalimului – cainele fuge de lemnul cu care a fost lovit, si dracu fuge de Cruce
prin care a fost zdrobit.

84
Pr.Prof. DUMITRU RADU
- Deut 21,23 – nu este blestemat lemnulIntel. lui Sol. 14,7; Gal 3, 13.
Prefigurari ale Sf. Cruci:
- Fac. 3,15
- lemnele purtate in spate de Isaac, fiul lui Avraam(Fac 22,2-12) – Sf. Chiril al Alexandriei
- Iez 9, 4-6 – Clement Alexandrinul si Sf. Maxim Marturisitorul
- In N.T., crucea este hotarul dintre pacat si virtute, dintre credinciori si hulitorii ei
- In 3,14-15 – convorbirea cu Nicodim
- Mt 16,18 – “pe aceasta piatra” = credinta = crucea, temelia credintei
Prin Cruce:
- am fost impacati cu Dumnezeu
- s-a ridicat blestemul Legii
- a inceput innoirea lumii si a cosmosului

Cinstirea sfintelor moaste

Arhim. ILIE CLEOPA
- trupul = lacasul Duhului Sfant(1Cor 6,9)
- femeia cu scurgere de sange s-a vindecat la atingerea hainei Mantuitorului – atingerea Sf. Ap.
Pavel, sau umbra Sf. Ap. Petru
- oasele proorocului Elisei invie un mort(4Reg 13,21)
- trupurile mortilor erau necurate in V.T., dar nici acelea toate: trupul lui Iosif luat de Moise in
Egipt(Ies 13,19); trupul lui Elisei(4Reg 13,20-21)
- in N.T. trupurile sunt lacase ale Duhului Sfant
- trupul dupa moarte se intoarce in pamant(Eccl 12,7), dar Dumnezeu face minuni – Ilie,Enoh si
Melchisedec – nu se spune ca au murit si ca au fost ingropati(Evr 7,3; Fac 14,18), iar Hristos s-a
inaltat cu trupul la cer.
- 1Cor 15,51-52; 1Tes 4,15-17
- In N.T. sfintii sunt inmormantatiminunicinstite ca moaste cu “cinstire”
- trupul lui Moise a fost ascuns ca sa nu se cada in idolatrie; care inseamna adorare sau latrie, iar
aceasta cinste se cuvine doar lui Dumnezeu
- Epist. Bis. din SmirnaSf. Policarp, episcopul Smirnei – cinstit cu moaste(+166)Eusebiu de
Cezareea (Istoria Bisericeasca 4,15)
Pr. prof. DUMITRU RADU
- sfintele moaste sunt trupurile nepieritoare ale sfintilor lui Dumnezeu, ramasite sau oase ale lor,
prin care Dumnezeu a aratat si isi arata Atotputernicia Sa
- vesmintele sfintilor si obiecte ale sfintilor – omoforul si braul Maicii Domnului
- Prin creatie trupul era destinat nestricaciunii alaturi de suflet, dar prin pacat omul si-a adus siesi si
moarteaintinarea din V.T. la atingerea de un cadavru
- Enoh si Ilie Tesviteanul
- altii nu au putrezit – Moise – se arata la Schimbarea la fata de pe Tabor(Mt 17,3-5)

85
- sfintii care au iesit din morminte dupa invierea Domnului(Mt 27,52-53)
- prin impartasirea cu Sf. Taineinfiati = dumnezei(In10,34)sporind in virtuti, trupul unor sfinti
au devenit izvoratoare de mir(Sf. Muc. Dimitrie, Izvoratorul de Mir), sau au primit un miros de
buna mireasma(Sf. Ioan Hozevitul), se pastreaza intacte(Sf. Dimitrie Basarabov, Sf. Cuv.
Paraschiva, Sf. Muc. Filoftei si Sf. Ioan Hozevitul)
- oase facatoare de minuni – Elisei(4Reg 13,20-21)
- cinstind moastele adoram pe Dumnezeu – sfinti marturisitori ai lui Dumnezeu
- Sf. Ioan Gura de Aur vorbeste despre cinstirea sfintelor moaste
- Sf. Ioan Damaschin, in “Dogmatica” –cultul sfintelor moaste si minuni facute prin ele
Cinstirea:
- zidirea de biserici peste moastele sfintilor
- sarbatori dedicate gasirii moastelor unor sfinti: 27 ian(Sf. Ioan Gura de Aur), 25 mai(aflarea
capului Sf. Ioan Botezatorul), 31 aug(asezarea in racla a braului Maicii Domnului)
- pelerinaje
Obiectii:
- idolatrie
- daca trupurile nu vor muri, nu vor invia(1Cor 15,42; 1Cor 15,51-52; 1Tes 4,15-17)
- atingereanecuratHristos distruge blestemul Legiivase ale Duhului Sfant
- Sin 7 Ec. stabileste cinstirea sfintelor moaste.
Rugaciunea pentru morti

Arhim. ILIE CLEOPA

- dupa moarte – judecata particulara – Rai sau sanul lui Avraam(Lc 16,22; Lc 23,43) si
Iad(Lc16,23)
- “astazi vei fi cu Mine in rai”(Lc 23,43)judecata particulara(Evr 9,27)
- Tertulia – judecata particulara(Silvestru de Kanev – “Dogmatica”)
- Sf. Ioan Gura de Aur (omilia a 3-a la Filipeni)
- “Domnul pogoara la Iad si ridica”(1Reg 2,6)
- “Dumnezeu poate sa scoata sufletele din Iad, dar nu omul”(Mt 12,32; 1Cor 15,19; In 2,2; Apoc
1,18)
- iertarea lui Dumnezeu, Care implineste “orice”vor cere de la El(Mc 11,24; In 14,13; Mt 21,22)
- Lc 16,26 – prapastie sa nu poata trece din Iad si Rai
- cei cu pacate veniale se pot scoate din Iad
- cei cu pacate de moarte – e pacat sa ne ruram pentru ei – pacate impotriva Duhului Sfant, ereticii,
cei nebotezati, necredinciosii, cei care s-au ucis in duel, sinucigasii, etc.(Mt 12,32)
- nu exista Purgatoriu – Sf. Antonie cel Mare(+370), Fer. Augustin(Despre merit si pacat)
- Taina dragosteimiridele de pe discRm 6,10 – cei morti au murit pacatului – se impartasesc
de iubirea lui Dumnezeu(Sf. Ioan Tesaloniceanul)
- Sin 5 Ec.(Constantinopol 553) a osandit pe Origen, Didim cel Orb si Evagrie Ponticul –
Apocatastaza; si nu spune nimic de Purgatoriu.

86
Pr. Prof. DUMITRU RADU
- Eccl 12,7 – sufletul este nemuritorcultul mortilor in B.O. - Mt 10,28; Fac 2,7 – sufletul vine de
la Dumnezeu.
- bogatul nemilostiv si saracul Lazar(Lc 16, 19-31)
- dupa moarte, desi constienti, cei morti nu mai pot face nimic cu privire la starea lor(In 9,4; Mt
22,13)
- In 14,2 – “multe locasuri”
- 1Cor 12,25 – madularele sa se ingrijeasca unele de altele
- “Si daca traim si daca murim, ai Domnului suntem”(Rm 14,8)
- Biserica – trupul lui Hristos – mortii si vii
- rugaciunea pentru altii(Efes 6,18-19; 1Tim 2,1) – toti oamenii, si cei morti
- Iuda Macabeul – rugaciuni pentru cei cazuti(2Mac 12,43 “Şi strângând bani după numărul
bărbaţilor care erau cu el, două mii de drahme de argint a trimis în Ierusalim, să se aducă jertfă
pentru păcat. Foarte bun şi cuvios lucru pentru socotinţa învierii morţilor!”
- rugaciunea pentru morti(Baruh 3,4-5 “Doamne atotţiitorule, Dumnezeul lui Israel, auzi
rugăciunea celor ce au murit ai lui Israel, şi a fiilor celor care au păcătuit înaintea Ta, care n-au
ascultat glasul Tău, Dumnezeul lor, şi s-au lipit de noi relele. Nu-ţi aduce aminte de nedreptăţile
părinţilor noştri, ci adu-ţi aminte de mâna Ta şi de numele Tău în vremea aceasta.”)
- Mt 22,37-39 - porunca iubirii: “El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată
inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a
doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”)rugaciunea pentru cei
morti
- suntem datori sa ne rugam pentru cei ce nu o mai pot face(In 9,4)
- 1Cor 15,29 – rugaciunea pentru morti a Bisericii primare
- Liturghia Sf. Iacov – cea mai veche – are o rugaciune pentru morti
Contestari:
- stare de inconstienta – Ps 6,5; Ps 145,4; Iov 14,2; Eccl 9,10nu e vorba de suflete moarte ci de
trupuri si de starea de neputinta; nu de inconstienta sufletuluiLc 16,19-31(parabola bogatului
nemilostiv si a saracului Lazar)
- noi nu influentam caracterul drept al judecatii, ci doar cerem mila si o usurare a necazului celor
impovarati
- textul cu prapastia(Lc 16,26) nu se refera la rugaciunea pentru morti, ci de neputinta celor morti
de a face ceva pentru ei insisi
- B.O. se roaga pentru cei morti, dar numai Dumnezeu stie de cine se milostiveste
- Hr. Andrutos(Dogmatica) – rugaciunile pentru morti folosesc pentru cei ce se roaga cu dragoste
frateasca in primul rand
- Parastasele si miridele de la Sfanta Liturghie.

Postul
87
Arhim. ILIE CLEOPA
- Sf. Vasile cel Mare – postul este cea mai veche porunca data de Dumnezeu(Fac 2,16-17)
- postul – infranare de la mancaruri – pt a ne ruga cu usurinta, pentru a ne impaca cu Dumnezeu
- ca sa se omoare poftele si sa se castige harul lui Dumnezeu
- este un mijloc de mantuire si un act de cultcinstire a lui Dumnezeu = jertfa(Sf. Simeon al
Tesalonicului)
- V.T. il recomanda de multe ori(Ies 24,10; Deut 9,9;Deut 9,18; Jud 20,23)
- Mantuitorul – 40 de zile si 40 de nopti inainte de propovaduire(Mt 4,2; Mc 4,2)
- El ne invata cum sa postim(Mt 6, 16-18)
- diavolul nu poate fi izgonit decat cu post si cu rugaciune(Mt 17,21; Mc 9,29)
- posteau si Sf. Apostoli si ucenicii lor(F. Ap 12,2-3)
- Moise – 40 de zile si 40 de nopti
- Ilie – 40 de zile si 40 de nopti
- Daniel a postit
- in vreme de nenorociri, pentru izbavirea de primejdii viitoare, in vreme de suferinta a Bisericii, in
vremea suferintelor altora, in vremea consacrarii sfintilor slujitori
- postul trebuie insotit de rugaciune(Lc 2, 37; 1Cor 7,5), de marturisire si de smerenie
- staruinta postului – Sf. Ioan Gura de Aur(Omilia a 10-a la Facere, cap. 1)
FELURILE postului:
a) ajunare desavarsita(post negru) – nu mancam si nu bem cel putin o ziMoise
b) postul aspru sau uscat – mancam (dupa ora 3 p.m.) numai spre seara mancaruri uscate: paine, apa,
fructe uscate, seminte, etc. Daniel, Ioan Botezatorul, Pavel
c) postul obisnuit sau comun – fara mancaruri de dulce, fara peste si fara vin
d) postul usor(dezlegare) – la peste, vin, icre, untdelemn
Posturi de o zi:
- miercurea si vinerea
- 14 sept – Inaltarea Sfintei Cruci
- 29 aug – Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul
- 5 ian – ajunul Bobotezei
Posturi de mai multe zile:
- Postul Mare(Patruzecimii, al Paresimilor sau al Pastelui) – 40 de zile si 40 de nopti petrecute de
Mantuitorul in pustia Qarantaniei
- Postul Craciunului – de la 15 nov pana la Craciun
- Postul Sfintei Marii(Maicii Domnului) – de la 1 aug. pana la 15 aug.(in 6 aug. este dezlegare
“Schimbarea la Fata”)
- Postul Sfintilor Apostoli – de la duminica 1 dupa Rusalii(a tuturor sfintilor) pana in 29 iunie(Sf.
Ap. Petru si Pavel)

88
- Mt 15,11,15-18 – nu ceea ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iesecitat prin care arata ca
nu e necurat a manca avand mainile nespalate(Apostolii), la cartirea fariseilor si carturarilor, ci
hula acestora din urma este cea care spurca
- in N.T. nimic nu mai e necurat, dar pentru a nu ispiti se recomanda neconsumarea carnii jertfita
idolilor.

Pr. Prof. DUMITRU RADU

- V.T. – Lev 16, 29; Zah 8,19
- N.T. – F. Ap. 27,9; Lc 18,12
- Moise pe muntele Sinai – 40 de zile si 40 de nopti inainte de primirea tablelor legii
- Daniel, David si ninivenii
- posteau Ana Proorocita si Sf. Ioan Botezatorul(Mc 1,6)
- post duhovnicesc – infranarea patimilor(1Cor 9,25)
Durata postului:
- din V.T. – de doua ori pe saptamana – joia si lunea = suirea si coborarea lui Moise din Sinai
- ziua impacarii – 10 Tişri
- Crestinii – miercurea – hotararea luata de farisei ca sa-L omoare pe Iisus; vinerea – implinirea
celor hotarate
Dezlegari
- miercurea si vinerea din prima saptamana de dupa Rusalii
- miercurea si vinerea dintre Craciun si Boboteaza
- miercurea si vinerea din Saptamana Luminata
- miercurea si vinerea din saptamana Vamesului si a fariseului(lapte, branza si oua)
- miercurea si vinerea din saptamana branzei(lapte, branza si oua)
scopul = disciplinarea trupului si intarirea sufletului in lupta cu ispitele
- gnosticii opreau de la casatorie si de la consumul carnii. Socoteau ca fiind rau inmultirea
trupurilor(care erau socotite ca rele)1 Tim cap.4, vers.1,3,5-8 – contra gnosticilor.

POSTURILE DIN CURSUL ANULUI BISERICESC ŞI ZILELE PENTRU

POMENIRILE DE OBŞTE ALE MORŢILOR

1. DESPRE POST ÎN GENERAL

Omul fiind creatura cea mai de preţ a lui Dumnezeu, Biserica se îngrijeşte atât de sufletul cât şi
de trupul său, care este locaş al sufletului.
Pentru a se putea păstra un echilibru între trebuinţele spirituale ale sufletului şi nevoia de hrană a
trupului, Biserica a orânduit şi posturi şi ajunări, de una sau mai multe zile, înaintea unor sărbători
mari, precum şi în zilele care amintesc de patimile şi moartea Mântuitorului Hristos.
Postul, adică abţinerea de la anumite alimente numite «de dulce», pe un timp determinat, este
un mijloc necesar pentru promovarea virtuţilor morale şi prin urmare pentru mântuirea sufletului.

89
Postul înfrânează instinctele naturale şi poftele cele rele ale trupului şi întăreşte sufletul în lupta
împotriva ispitelor, a patimilor şi ale viciului, spre care îl împinge uneori trupul îmbuibat de prea
multă mâncare şi băutură. Dar, pe lângă valoarea lui religioasă, postul este de mare folos şi trupului
nostru, fiind adesea recomandat de medici pentru odihna stomacului şi a aparatului digestiv şi pentru
apărarea sănătăţii. Acest adevăr îl cunoşteau şi-1 practicau şi păgânii, cum făceau de exemplu tinerii
spartani, care se îndeletniceau cu post aspru, abţinându-se de la mâncărurile grele, spre a-şi făuri un
trup sănătos şi rezistent la lipsuri, boli şi greutăţi.
Dar postul nu este un scop în sine, ci numai un mijloc de a tinde la perfecţiunea morală, este un
exerciţiu spre virtute. De aceea postirea de bucate, adică abţinerea de la mâncare şi băutură, ca să
aibă valoare religioasă, trebuie să fie însoţită şi de rugăciune, de mărturisirea păcatelor, de umilinţă,
de milostenie şi progres în virtute. Acesta este postul cel adevărat, postul complet care ne ajută să ne
apropiem de Dumnezeu şi să dobândim mântuirea. In acelaşi timp, posturile orânduite de Biserică
sunt puse în legătură cu evenimente importante din istoria creştină pe care ele ni le amintesc şi ele
ţintesc în primul rând spre curăţirea firii noastre de păcate, spre întărirea sufletului şi înfrânarea
trupului.
După modul postirii sau asprimea lui, postul poate fi de mai multe feluri. Astfel, avem mai întâi
postul total sau ajunarea, în care nu se consumă nici un fel de mâncare sau băutură; apoi avem postul
aspru, numit şi xirofagie, când se mănâncă numai hrană uscată (pâine, fructe şi legume); apoi avem
postul obişnuit sau comun, în care se admite consumarea mâncărurilor gătite de post şi apoi postul
uşor sau dezlegările, care se îngăduie consumul peştelui, al vinului şi al untdelemnului.
După numărul postitorilor, postul poate să fie general, când este ţinut de toată Biserica, cum
sunt cele patru posturi de durată şi posturile de miercurea şi vinerea; poate să fie parţial, regional sau
local, când este ţinut, din motive de pietate, numai de credincioşii unei localităţi, ori ai unei eparhii,
din cauza unor nenorociri, sau fiind rânduit de episcopul locului în semn de smerenie şi de pocăinţă;
poate fi particular, când este ţinut de fiecare credincios în parte, care a făcut făgăduinţă lui
Dumnezeu, în semn de mulţumire pentru binefacerile primite, obţinerea unui succes, ori din dorinţa
de desăvârşire.

2. POSTURILE BISERICEŞTI
După durata lor, posturile orânduite de Biserica noastră sunt de două feluri: unele de mai multe
zile (posturi de durată) şi altele de o singură zi.

a) Posturi de o zi
1) Zilele de post din timpul săptămânii sunt miercurea şi vinerea; ele ne amintesc de
evenimente triste din viaţa Mântuitorului, pe care trebuie să le comemorăm prin postire şi pocăinţă.
Miercurea se posteşte în amintirea sfatului făcut de iudei ca să prindă pe Hristos, iar vinerea pentru
patimile şi moartea Mântuitorului, care au avut loc în această zi. Creştinii mai posteau în aceste zile,
trăindu-le în cuviinţă şi pentru motivul că la păgâni miercurea era consacrată lui Mercur, zeul
neguţătorilor, iar vinerea era ziua zeiţei Venus (Venera), care era sărbătorită cu desfrânări şi petreceri
scandaloase. Dovezi despre postul de miercuri şi vineri găsim încă de la sfârşitul sec. I, în Didahia

90
sau «învăţătura celor 12 apostoli» (cap.VII), unde se recomandă creştinilor: «Iar voi să postiţi
miercurea şi vinerea». în secolele II şi III vorbesc despre acest post mulţi părinţi şi scriitori
bisericeşti, ca de exemplu Clement Alexandrinul (+215), în cartea sa «Stromata», Tertulian, Origen
(+254), Sf. Petru, episcopul Alexandriei, martir în persecuţia lui Diocleţian ş.a.
Fiind zile de tristeţe, post, pocăinţă şi rugăciune, Biserica a oprit a se face nunţi şi petreceri în
aceste zile. La început miercurea şi vinerea erau zile de post aspru, iar pentru monahi chiar de
ajunare, adică se putea mânca numai o dată în zi (spre seară). Pentru creştinii din lume ele sunt zile
de post obişnuit, iar în unele perioade ale anului se face dezlegare la untdelemn, vin şi chiar peşte,
cum este în săptămâna brânzei sau când se întâmplă să cadă o sărbătoare mare în aceste zile.
Sunt săptămâni în care se face completă dezlegare (scutire) de post miercurea şi vinerea şi
anume în Săptămâna Luminată (prima după Paşti), în săptămâna după Duminica Pogorârii Duhului
Sfânt, în intervalul dintre Naşterea Domnului şi ajunul Bobotezei (Botezul Domnului), precum şi în
săptămâna Vameşului şi a Fariseului (săptămâna de la începutul Triodului). Aceste miercuri şi vineri
scutite de post se numesc zile de «harţi», fiind însemnate cu această denumire în calendarele de
perete. Se suprimă postul de miercuri şi vineri când în aceste zile cade unul din cele două mari
praznice împărăteşti cu date fixe: Naşterea Domnului şi Botezul Domnului (25 decembrie şi 6
ianuarie).
In afară de miercurea şi vinerea din fiecare săptămână, Biserica a mai rânduit şi alte zile de post
în legătură cu unele sărbători mari sau care amintesc momente de tristeţe din istoria sfântă a
mântuirii.
Acestea sunt:
2) - Sărbătoarea înălţării Sfintei Cruci (14 sept.), care amintindu-ne de patimile Mântuitorului,
se serbează cu post şi tristeţe, din sec. IV înainte, după instituirea acestei sărbători (vezi în urmă, la
Sărbătorile Sfintei Cruci).
3) - Sărbătoarea Tăierii Capului Sfântului loan Botezătorul (29 august), care de asemenea se
serbează cu post, în amintirea morţii martirice a Sfântului loan Botezătorul şi pentru faptul că el a
fost vestitorul cel mai zelos al pocăinţei şi postitorul cel mai aspru. în această zi, ca şi la înălţarea
Sfintei Cruci, se face dezlegare numai la untdelemn şi la vin (nu şi la peşte), pentru cinstea sărbătorii
respective.
4) - Un alt post de o zi este Ajunul Botezului Domnului (5 ianuarie), când se ajunează prin post
complet până la apusul soarelui, după care putem mânca numai mâncare uscată (fructe, pâine şi apă).
Postul acesta ne aduce aminte de pregătirea catehumenilor de odinioară, care se botezau în ziua de
Bobotează şi se împărtăşeau pentru prima oară; de aceea posteau în ajun şi se spovedeau, pregătindu-
se pentru marele eveniment. Astăzi, în această zi se citesc Ceasurile împărăteşti ale Botezului
Domnului şi se săvârşeşte Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
b)Posturile de mai multe zile (posturile de durată) în afară de posturile de o zi, Biserica a instituit şi
posturi mai lungi, în întâmpinarea unor sărbători mari, pentru care e necesar un timp mai îndelungat
de pregătire. Aceste posturi de durată mai lungă sunt următoarele patru:
a)Postul Patruzecimii sau al Paştilor, numit şi Păresimi sau Postul Mare;
b) Postul Naşterii Domnului sau al Crăciunului;

91
c) Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel;
d) Postul Adormirii Maicii Domnului.
1) Postul Păresimilor sau al Paştilor (Postul Mare). Acest post s-a instituit după exemplul
dat de Mântuitorul Hristos, Care, înainte de a începe misiunea Sa profetică, S-a retras în pustie şi a
postit 40 de zile şi 40 de nopţi (Matei IV, 2).
Acest post a fost ţinut de creştini încă din timpul Apostolilor, dar durata lui nu era uniformă
peste tot; unii posteau doar o zi, alţii două, trei zile, sau mai multe, alţii o săptămână sau chiar mai
mult.
La sfârşitul secolului al III-lea şi începutul secolului al rV-lea postul a devenit mai lung şi s-a divizat
în două: postul celor 40 de zile (al Patruzecimii sau Păresimilor), care se încheia la Duminica
Floriilor, şi postul Paştilor, ţinut în săptămâna numită azi a Patimilor cu mare asprime.
Prin secolul al VII-lea, în fruntea celor 7 săptămâni de postire s-a mai rânduit încă una
pregătitoare, de semipostire, numită a brânzei, pentru că într-însa se mănâncă ouă, brânză, lapte,
peşte, dar nu carne. Această săptămână se mai numeşte «albă».
Postul propriu-zis se începe luni după Duminica lăsatului sec de brânză şi se sfârşeşte sâmbătă
noaptea spre Duminica învierii Domnului, ţinând în total şapte săptămâni.
In general, postul Păresimilor este socotit cel mai aspru dintre posturile de durată. Numai
sâmbetele şi duminicile erau scutite de ajunare, fiind zile de post obişnuit, adică permiţându-se
mâncăruri gătite cu untdelemn. în celelalte zile, mai ales miercurile şi vinerile, se permiteau numai
alimente uscate ori fierte fără untdelemn şi numai o dată pe zi, spre seară. La unele sărbători care'cad
în vremea postului (ca de exemplu la Sfinţii 40 Mucenici - 9 martie) se face dezlegare la vin şi
untdelemn, iar dezlegare la peşte este numai la Buna-Vestire (25 martie) şi la Duminica Floriilor.
Prin această hrană mai aspră ne ferim de plăcerile trupeşti şi odată cu postirea trupului, postim
şi cu sufletul, fiind datori a ne pregăti pentru primirea Sfintelor Taine a Spovedaniei şi a
împărtăşaniei. Odinioară, în postul Patruzecimii se pregăteau catehumenii pentru primirea botezului,
la Paşti. Erau oprite petrecerile, spectacolele păgâne din teatre şi circuri. Potrivit Canonului 52 al
Sinodului de la Laodiceea, nu se fac nunţi. Toate slujbele din postul acesta sunt străbătute de fiorul
tristeţii şi al plângerii pentru păcate, al smereniei şi al pocăinţei. Cântările sunt de o frumuseţe rară şi
ne aduc aminte de datoria de a ne pocăi în vederea praznicului luminta al Sfintei învieri. De aceea, în
afară de sâmbete, duminici şi Buna-Vestire, se săvârşeşte Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, iar
în săptămâna I-a din post, se citesc Părţi din Canonul cel Mare sau Canonul de pocăinţă al Sfântului
Andrei Criteanul, care se citeşte apoi în întregime la denia din miercurea săptămânii a V-a. La toate
slujbele se rosteşte, de asemenea, rugăciunea Sfântului Efrem Şirul («Doamne şi Stăpânul vieţii
mele...»), în afară de sâmbete şi duminici.
Porunca a IV-a a Bisericii îndatorează pe creştini să-şi mărturisească păcatele cel puţin o dată
pe an şi aceasta trebuie s-o facă în timpul Postului Mare.
Săptămâna Patimilpr încununează acest post prin frumuseţea slujbelor şi a cântărilor care însoţesc pe
Mântuitorul Iisus de la intrarea în Ierusalim până la Golgota, sfârşind cu slăvită Sa înviere din morţi,
începutul postului nu are dată fixă, întrucât este în legătură cu data serbării Paştior.

92
 2) Postul Naşterii Domului. După cum s-a arătat, Biserica a orânduit ca sărbătorile mari să se
serbeze cu cât mai multă solemnitate, întrucât ele amintesc de faptele care au adus credincioşilor
mântuirea. De aceea s-au aşezat înaintea unora din ele posturi, pentru ca prin pocăinţă, credinciosul
să fie vrednic de serbarea praznicului respectiv. Aşa s-a orânduit şi postul dinaintea praznicului
Naşterii Domnului, numit şi postul Crăciunului, care ţine de la 15 noiembrie până la 24 decembrie
inclusiv (40 de zile).
Acest post închipuie timpul Vechiului Testament, amintindu-ne de patriarhii şi drepţii care au
trăit în post şi rugăciune şi au adormit în nădejdea venirii Mântuitorului Iisus Hristos. El aminteşte
îndeosebi postul lui Moise de 40 de zile, ţinut pe Muntele Sinai înainte de primirea Legii (Ieşire
XXXIV, 28). De aceea cântările din acest post cuprind preziceri profetice care vorbesc despre
aşteptarea venirii î trup a Mântuitorului Hristos. Părinţii şi scriitorii bisericeşti amintes de acest post
încă din secolele IV-V. Dar întrucât nu în toată lum creştină acest post avea aceeaşi durată, Sinodul
de la Constantinopo ţinut în anul 1166 sub patriarhul Luca Hrisoverghi, a hotărât ca postu Naşterii
Domnului să aibă durata de astăzi.,
Acest post nu este prea aspru; la sărbătorile cu Priveghere (ca d ex. la praznicul Intrării în
biserică şi la Sf.Nicolae) se dezleagă la peşte, untdelemn şi vin. Ziua ultimă (ajunul Crăciunului) este
ajunare, adicănu se mănâncă nimic până seara, iar slujitorii Bisericii umblă cu icoana Naşterii prin
casele creştinilor, vestind bucuria praznicului, cum se făcea încă din vechime.
3) Postul Sfinţilor Apostoli Peteu şi Pavel. Acest post a fost orânduit spre aducere aminte de
postu' pe care obişnuiau Sfinţii Apostoli să-1 ţină înainte de a săvârşi fapte mai importante (vezi de
ex. Fapte XIII, 2 şi XIV, 23) şi totodată pentru a ne face vrednici de darurile spirituale împărtăşite
nouă la sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh şi a ne întări într-însele.
Inceputul acestui post stă în legătură cu data serbării Paştilor, de aceea nu are o durată fixă în
toţi anii, fiind când mai lung, când mai scu,rt. EI începe luni după Duminica Tuturor Sfinţilor
(Duminica I-a după Rusalii) şi ţine până la 29 iunie, când sărbătorim pe Sfinţii Apostoli Petru şi
Pavel. Acest post nu are asprimea Postului Mare; sâmbăta şi duminica se mănâncă peşte, luni, marţi
şi joi este dezlegare la untdelemn şi vin, iar miercurea şi vinerea se mănâncă fără untdelemn.
Despre originea şi vechimea acestui post găsim mărturii în Constituţiile Apostolice (sec. IV), la
Sf. Atanasie cel Mare, Teodoret al Cirului, Leon cel Mare al Romei ş.a. Toţi aceştia învaţă că în acest
post credincioşii să se facă vrednici de sărbătoarea acelora care au predicat Evanghelia cu atâta
stăruinţă şi răbdare, suferind moarte martirică în persecuţia lui Nero (an. 67).
4) Postul Adormirii Maicii Domnului. Trecerea Sfintei Fecioare Măria cu sufletul de pe
pământ la cer a fost, după cum spune tradiţia, însoţită de cântări şi rugăciuni ale Sfinţilor Apostoli şi
ale primilor creştini. în amintirea acestui eveniment s-a aşezat de Biserică nu numai praznicul
Adormirii din ziua de 15 august, dar s-a stabilit ca înainte de această sărbătoare să se postească 14
zile, începându-se cu postul în ziua de 1 august şi ţinând până la 15 august (când praznicul Adormirii
cade miercurea sau vinerea, postul se prelungeşte şi în acea zi, făcându-se dezlegare la peşte,
untdelemn şi vin).
Postul acesta a luat naştere probabil din secolul V înainte, dar la început el nu se ţinea la fel în
toate Bisericile locale. Durata de azi a postului a fost fixată tot la Sinodul de la Constantinopol din

93
anul 1166, pe timpul patriarhului Luca Hrisoverghi. în postul acesta nu se dezleagă la peşte decât la 6
august, când serbăm Schimbarea la faţă a Mântuitorului Iisus Hristos. în restul zilelor se poate mânca
hrană pregătită cu untdelemn, iar sâmbăta şi duminica se dezleagă şi la vin. Spre deosebire de
celelalte posturi, postul Adormirii Maicii Domnului sau al Sfintei Mării, prin faptul că este fixat la
mijlocul verii şi este scurt, este foarte uşor de ţinut, credincioşii având la îndemână belşugul roadelor
pământului: legume, fructe şi tot felul de verdeţuri, care alcătuiesc o hrană mai uşoară pentru corp,
făcându-1 mai potrivit pentru muncă şi reculegere sufletească.

3. ZILELE PENTRU POMENIRILE MORŢILOR

Precum vom vedea (la lecţia despre Ierurgii), încă din vechime s-a obişnuit să se facă
pomenirea individuală a fiecărui mort în parte, la termenele sau soroacele îndătinate după moarte: la
3 zile după moarte, la 9 şi 40 de zile, apoi la 3 luni, 6 luni, 9 luni şi un an. în afară de aceste zile,
îndătinate pentru pomenirile individuale, Biserica a instituit şi zile anumite în cursul anului bisericesc
pentru pomenirea generală (de obşte) a tuturor morţilor. Astfel, sâmbăta din fiecare săptămână e zi
rânduită pentru pomenirea celor morţi, făcându-se parastas după Liturghie. Dar mai ales două
sâmbete din cursul anului sunt consacrate pomenirii generale a tuturor morţilor, fiind numite
Sâmbetele morţilor.
a) Cea dintâi e Sâmbăta dinaintea Duminicii lăsatului sec de carne (Duminica
înfricoşătoarei judecăţi), când Biserica se roagă pentru toţi cei adormiţi şi mai ales pentru cei care în
timpul vieţii nu s-au putut pregăti precum se cuvine pentru obştescul sfârşit. Tot acum se roagă
pentru cei surprinşi de moarte năprasnică (neaşteptată), cei mâncaţi de fiare sălbatice-, otrăviţi,
înecaţi, arşi de foc, îngheţaţi de ger sau morţi din cauza ciumei sau holerei etc. Şi deoarece în
Duminica lăsatului sec de carne Biserica ne aminteşte de înfricoşătoarea judecată, face în ajun
pomenirea morţilor, mijlocind ca şi ei să se poată înfăţişa cu îndrăzneală înaintea Dreptului Judecător.
Pomenirii individuale pentru morţi se fac şi în Sâmbăta a 2-a, a 3-a şi a 4-a din Postul Mare, dar
ele nu au caracterul de pomenire generală, ci se fac pentru morţii ale căror soroace de pomenire se
împlinesc în cursul săptămânilor respective sau sunt trecuţi la "sărindare".
b) O a doua sâmbătă rânduită pentru pomenirea generală a tuturor morţilor este Sâmbăta
Rusaliilor (Sâmbăta moşilor), pentru că a doua zi fiind Pogorârea Sfântului Duh, ne rugăm ca harul
dumnezeiesc să se răsfrângă şi asupra sufletelor celor răposaţi cu păcate neiertate şi să le uşureze
starea de după moarte după cum se spune şi într-una din marile rugăciuni de la Vecernia din lunea
Rusaliilor (săvârşită după Sfânta Liturghie din Duminica Rusaliilor).
Această sâmbătă se mai numeşte şi a mosilor pentru că ea este continuarea unei străvechi
sărbători a strămoşilor noştri romani, care cinsteau acum amintirea părinţilor şi a înaintaşilor lor
decedaţi (Parentalia).
c)In timpul mai nou s-a format prin unele părţi obiceiul de a pomeni pe morţi şi într-una din
sâmbetele dinainte de începutul postului Naşterii Domnului (în sâmbăta dinaintea Sfântului
Dumitru, ori în prima sâmbătă din noiembrie). Aceasta întrucât roadele pământului s-au revărsat
peste tot şi, făcând pomenirea morţilor, din prisorul lor credincioşii au posibilitatea să facă şi fapte de
milostenie şi ajutorare a săracilor.

94
 d)Pomenirea generală a eroilor morţi în războaiele pentru apărarea
Patriei s-a obişnuit a se face mai ales în Joia înălţării Domnului, în
unele părţi şi la 6 august (Schimbarea la faţă).
In toate aceste cazuri, pomenirea morţilor este unită cu săvârşirea Sfintei Liturghii şi a
parastasului, după care slujitorii Bisericii şi credincioşii merg în cimitire, unde se fac pomenirii la
morminte şi se împart mâncăruri (colivă, pâine, vin etc.) pentru sufletele morţilor, se curăţă şi se
împodobesc mormintele cu flori, se aprind lumânări şi candele etc, deoarece grija faţă de cei morţi,
de sufletele, mormintele si amintirea lor este una dintre datoriile cele mai mari ale credinciosilor si
totodata una dintre formele de expresie cele mai importante ale vietii religioase ortodoxe ca
manifestare a dragostei ce uneste pe toti credinciosii.

Serbarea Duminicii

Arhim. ILIE CLEOPA

- de la Adam pana la Avraam au fost 3678 de ani(Gheorghe Kedranos)
- 3678 +430(robia egipteana) = 4108(de la Adam la Moise). Scriptura nu este scrisa in aceasta
perioada, nici sambata nu era tinuta de vreun popor
- poporul ales s-a condus dupa Sf. Tarditie, iar prin timpul trecerii prin pustia Arabiei a poporului
Israel, a fost instituita sambata6 zile ale facerii lumii si a 7-a ziua odihnei, precum si eliberarea
din robia egipteana(Fac 2,3) si (Deut 5,15)doar pentru poporul lui Israel.
- “paganii care nu au Lege, din fire fac ale Legii”(Rm 2,14)
- “sfarsitul Legii este Hristos”(Rm 10,4)
- legea a fost povatuitor catre Hristoslege noua(Evr 8,8-10)
- plinirea legii – Mt 5,17-18
- omul nu a primit porunca sa serbeze ziua a7-a, ci numai sa nu manance din pomul oprit; ba mai
mult, este obligat dupa caderea in pacat, sa lucreze neicetat pamantul(Fac 3,17)
- ziua a7-a – nu a fost seara si dimineataepoca de dupa creatie. Astfel ar urma ziua a 8-a,
respectiv ziua 1 a saptamanii urmatoare.
- duminica = ziua intai = Invierea Domnului
- 2Cor 5,17 “iata toate s-au facut noi!”iesirea din robia pacatului
- Mantuitorul se ducea sambata la sinagoga pentru a propovadui, dar facea minuni sambata – era
judecat(In 6,16)
- Sf. Efrem Sirul – Mt 24,20 – iarna = nepregatiti; sambata = cazuti in eres
- Apostolii mancau spice sambata(Mt 12,1)
- Iudeii cautau sa-L omoare pe Iisus pentru ca nesocotea sambata(In 5,18) – pe care a desfiintat-o
ca zi de odihna(Efes 2,15). Mantuitorul a facut un nou legamant intru Sangele Sau(Lc 22,20)
- femeile mironosite se temeau de iudei; de aceea tineau sambata la fel cum facea Iosif din
Arimateea, membru al sinedriului, si care il urma pe Iisus in ascuns(In 19,38)
- toate poruncile sunt reproduse de Mantuitorul afara de cea de-a patra(a sabatului)
- Pavel – Col 2,16-17

95
Argumente:
- 1Ptr 2,24; Mt 28,9; 1Cor 15,17; 1Cor 15,14; In 20, 19-20; In 20, 26; Mc 16,14
- Lc 24,30 –prima Liturghie la Emaos – frangerea painii la Invierea Domnului.
- Pogorarea Duhului Sfant(F. Ap 2,1-10)Biserica
- Apostolii faceau frangerea painii duminica(F. Ap 20,1-12)
- Revelatia Apocalipsei s-a facut lui Ioan, duminica(Apoc 1,10)

Pr. Prof. DUMITRU RADU

- Testamentul cel Vechi prevesteste pe cel Nou(Ier 31,31-32)
- “a fost seara si dimineata” – nu sunt zile solare – numai in ziua a 4-a, Dumnezeu a creat soarele si
luna
- ziua odihnei arata ca s-a incheiat creatia
- In 5,17
- Gal 3,24
- doar din 70 d.Hr. – cucerirea romanaziua intai, a doua, a treia,…(cum erau numite la evrei), se
definesc dupa denumirea zeilor romani – Soare, Luna, Marte, Mercur, Jupiter(Joe), Venus si
Saturn(sambata) abia dupa aceea “sabatul” s-a numit sambata. Numele “sabat” s-a dat si anilor
sabatici(din 7 in 7 ani si la 50 de ani)
- Ier 31,31; Is 54,10
- Mc 2,27-28 – “Domn si al sambetei”
- Sinodul apostolic a inlaturat taierea imprejur; deci si sabatul
- sambata mortilorsambata – Mantuitorul – cu trupul in mormant, iar cu sufletul si dumnezeirea
in Iad(Evr 3,11; Ps 117,24)
- Invierea Domnului –“ ziua intai”(inainte de anul 70) – Mt 28,1
- denumirea de duminica apare in Apocalipsa(anul 94 d.Hr.), dar nu este numita “ziua soarelui”(ca
la romani), ci: Κυριακη ημερα(Apoc 1,10)tradusa de Fer. Ieronim in Vulgata: “Dominica Dies”
= ziua DomnuluiDominicaDuminica.
- In 20,21-23
- cele mai multe aratari au loc duminica
- odihna Mt 11,28-29
Istoric
- “Epistola lui Barnaba” – vorbeste despre serbarea duminicii(cap.14)
- Sf. Iustin Martirul(Apologetica I, cap 167)

Tainele si Ierurgiile

DOGMATICA
- Invatatura Bisericii despre Dfanta Taina este strans legata de prezenta Mantuitorului si a
lucrarii Sfantului Duh in Biserica sa

96
- Biserica –mediu de manifestare a harului si a lucrarii Duhului Sfant
- Locul > Jertfa de pe Cruce -> se da in Sfantele Taine
- Prin Sfintele Taine –lucrari vazute –Mantuitorul este prezent si activ prin Duhul Sfant in trupul
Sau tainic care este Biserica
- Tainele nu pot fi concepute fara Biserica si nici invers
- Prin Ierurgii se primeste ajutor dumnezeiesc
- Sfanta Biserica , stalp si temelie a adevarului (1 Tim. 3,15) rezulta crestinul renaste , creste si
se desavarseste in noua viata in Hristos - principalele ei mijloace – Tainele si Ierurgiile
OMUL:
- naste prin botez
- se intareste si sporeste prin mirungere
- arvuna vietii vesnice – unirea cu Hristos- Euharistie
- se curateste si se reinnoieste prin spovedanie
- devine preot a lui Hristos prin Hirotonie
- se uneste spre convietuire si inmultire prin Cununie
- primeste iertare si tamaduire prin Maslu
- Biserica este cea care conditioneaza Tainele , dar si Ea este ruzultatul acestora
- Botez ,Mirungere si Euharistie – incorporarea continua in Hristos
- Pocainta si Maslu – sanatate sufleteasca si trupeasca
- Hirotonie – se nasc slujitorii Bisericii si ai Tainelor
- Nunta – perpetuarea neamului omenesc
Tainele sunt lucrari ale lui Hristos prin Duhul Sfant in Biserica. Se savarsesc (in mod nevazut) de
Hristos si (in mod vazut ) de catre preoti.

DOGMATICA (ARDELEAN SEBASTIAN)

- Incadrarea organica in (sau de a reveni dinamic la ) unitatea vietii bisericesti.
- Prin taine – omul participa personal la modul de existenta al al trupului Bisericii,acestea sunt
totodata evenimente care MANIFESTA SI IMPLINESC Adevarul Bisericii = a fi ascuns, inchis
- Cuvantul grecesc μυστηριονnu se limiteaza la fenomenologia simbolurilor vazutenu
pentru a le conferi un character acult
- Prin Taine, libertatea personala a omului se intalneste cu iubirea lui Dumnezeu asceza
permanenta sau dimpotriva, pacatul – ca “esec” personal(αμαρτια – sunt inlocuite de harul lui
Dumnezeu, harisma vietii celei adevarate
- Omul adduce Bisericii libera lui vointa, deci efortul zilnic de a se desprinde de sclavia
individualitatii “autonome” spre a exista “conform naturii”(κατα φυσιν) si “conform
Adevarului”(κατ’ αληθειαν),adica in comuniune si in relatie cu Dumnezeu si cu semenii.

DUMITRU RADU (INDRUMARI MISIONARE)

- Tainele – actiunile prin care ne da harul divin
- Trimiterea D.SI. de Fiul de la Tatal (In 14,26;15,26)

97
- Pogorarea Duhului Sfant peste Ap .(F.Ap. 2,1-3) si peste se s-au botezat (F.Ap. 2,4 si 37)
(F.Ap. 2,41)
- Notiunea de Taina –in sens larg –ce nu poate fi inteles ca ratiune umana.
- In inteles restrans –lucrari sau acte sfinte vizibile,intemeiate de Hristos si savarsite de Biserica
prin episcopul si preotii sai,prin care se da celor ce se impartasesc de ele harul dumnezeiesc , nevazut
, mantuitor.
TAINE:
- de incorporare in Hristos ca si Cap al BisericiiBotezul , Mirungerea si Euharistia
- de restaurare a relatiei cu Hristos – se cere harul iertarii si vindecarii Spovedania si Maslul
- pentru rosturi si misiuni speciale in BisericaHirotonia si Nunta
Euharistia impartaseste nu numai un har sfintilor ci pe insusi Iisus Hristos, izvorul harului prin
Trupul si Sangele Sau pline de Duhul Sfant , spre iertarea pacatelor si viata de veci cu Hristos
(Mt.26,26-28; Lc. 22,19-20; In 6,54-56,58)
CONDITII:
- obiective - actul extern: materie, acte si gesturi
- Savarsitorul + Hr.
- subiective - pregatirea pentru savarsirea tainei
- primirea Harului mantuitor
- validitatea tainei nu depinde de vrednicia preotului
- Primitorii – crestinii in afara de Taina Botezului prin care se intra in crestinism
- Numarul – 7 Taine – instituite de Mantuitorulinvatatorul Bisericii
- toate au fost instituite dupa inviere afara de doue Euharistia si Nunta
- 7 = desavarsirea –Sf. Parinti
- 7 Daruri ale Duhului Sfant (In 11,2-3)viziunea lui Isaia
TAINE
- care se repeta
- care nu se repeta :Botezul, Mirungerea si Hirotonia
TAINE
- ale incorporarii in Hristos (Botezul, Mirungerea si Euharistia)
- ale cresterii in Hristos (Euharistia)
- reparatoare (Spovedania si Maslul)
- misiuni speciale (Nunta si Hirotonia)
- au o functie unificatoare

Ierurgiile
- ιερουργιαιερον = sfant + εργον = lucrarelucrare sfanta
- In sens clasic- jertfa sau implinirea unei ceremonii religioase
- Numai episcopul sau preotii cununati
- Dupa cinzecime cand harul si harismele D.Sfant au inceput a cuege ca ,,o apa vie’’ (In 4,11), ca
o bautura duhovniceasca (I Cor. 10,4)

98
- apa este in toate – Sf. Chiril al Ierusalimului
- = evlavii(ενλογια) = binecuvantari sau sfintiri
Mantuitorul
- a invatat binecuvantarea apei la botez (In 3,22,26)
- a binecuvantat copii (Mt.19,13)
- tamaduia bolnavii prin punerea mainilor
- alunga demonii
- a potolit furtuna
- a inmultiti painea si pestii
Impartirea
a) exorcisme* __ dupa unii
b) binecuvantari*
c) curatiri si dezlegari
d) sfintiri
- Tainele sunt obligatorii pentru mantuire , ierurgiile nuaduc sfintire omului si naturii- duc la
mantuire
- Tainele – om ; Ierurgiile – au sfera mai larga
- Si unele si altele sunt necesare pentru mantuire
- Ierurgiile sunt conditionate de vrednicia si credinta primitorului ,,Har peste Har ’’ (In 1,16) –
har adaugat
 Baza doctrinara – puterea data de Hristos Bisericii, de a robi in numele lui Dumnezeu ,puterile
in tunericului si de a impartasi ajutor dumnezeiesc.
 Scopul – daxologia si salerialogia - adunarea lui Dumnezeu
- curatirea omului in vederea primirii sfintelor Taine sau
dupa cununie in vederea sfintirii progresive.
- dezlegarea si eliberareaa naturii de sub blestemul pacatului
Impartirea dupa forma:
- Rugaciuni sau molitfe
- Randuieli care au pe langa rugaciuni si cantari ,ectenii , tropare si ceremonii (binecuvantarea
colivei sau a prinoaselor)
- Slujbe care au Apostol sau Evanghelie (Aghiazma, sfintirea Bisericii si inmormantari)
Savarsitorii - preotii , iar pentru unele episcopii
Dupa loc - Biserica
- Casa credinciosilor
- Holde
- Rauri
Timpul
- unele sunt legate de unele sarbatori
- 1 februarie –Sf Trifan –Patronul gradinarilor si al florarilor
- Duminica Floriilor- salcia

99
 - Joia Mare –ierarhii-Sf Mir
- Duminica Invierii – cozonacii si ouale rosii
- Rusalii- frunzele de nuc
- 6 august –fructele si strugurii
- la slujbele de priveghere –Artosele, graul, vinul si undelemnul
In Molitfelnic - referitoare la persoane, la natura, la obiecte sau lucruri neinsufletite
1. La femeia lauza- in prima zi
-la 8 zile –punerea numelui
-la 40 zile (dupa Botez- in bisericirea)
-rugaciune in cazul in care femeia lapada pruncul
2. - 8 zile dupa cununie
- la diferite boli
- molitfa Sf Vasile
- bantuit de duhuri necurate
3. De multumire - Tedeum (Pe Tine Dumnezeule Te laudam)
- la Anul Nou
- la deschiderea Adunarii Nationale Bisericesti si a Adunarii Eparhiale
- sarbatori comemorative
- la ziua numelui P.F.Patriarh, a IPS Mitr, ierarhilor
- la inceputul anului scolar
- la toata facerea de bine - acasa la crestini – 25,50 de ani de casatorie
in Cartea de Tedeum
4. Ierurgii privind natura si calamitatile (Evlaghiul)
a) aghiazma mica (sfestania) : - ziua 1 a fiecarei luni in Biserica
- vinerea luminata (Izvorul Tamaduirii)
- 1 August inceperea Postlui Sfintei Marii
- 14 septembrie
b) aghiazma mare - Boboteaza

Ierurgiile

Ι. lerurgii în legătură cu persoana

1. Cele de la naştere la botez: - Prima zi

- La opt zile (numele)
- 40 de zile - îmbisericirea
2. De la copilărie la bătrâneţe
3. Rugăciuni de mulţumire (Tedeum)
4. Ierurgii în legătură cu sfârşitul omului

100
II. lerurgii privind natura înconjurătoare

1. Amintim aici slujba Aghiazmei mici şi mari

2. Rugăciuni la diferite trebuinţe

III. Ierurgii referitoare la obiecte

1. Sfinţirea (biserici, case, mreje ale pescarilor, vapoare, veşminte bisericeşti etc.)

IV. Ierurgii în legătură cu sfârşitul omului

1. la ieşirea cu greu a sufletului

2. panihida
3. slujba înmormântării

V. Pomeniri de obşte ale morţilor

1. Sâmbăta Rusaliilor (moşii de vară)

2. Sâmbăta lăsatului sec de carne (moşii de iarnă)
3. Sâmbăta dinaintea Sf. Arhangheli sau Sf. Dumitru ( moşii de toamnă)

19.Dezbinarea Bisericii Ortodoxe din Transilvania: 1698-1701.

Uniatismul

Schimbări politice şi bisericeşti. In anul 1688 Transilvania, din principat autonom sub
suzeranitate otomană, cum fusese timp de un secol şi jumătate, a fost cotropită de trapele habsburgice
şi inclusă între graniţele imperiului austriac.
Imparatul de la Viena. Leopold I, a recunoscut de la inceput vechile rânduieli din Transilvania,
inclusiv drepţurile celor „trei natiuini”(unguri, sasi si secui) şi ale celor „patru religii recepte"
(catolică, luterană, calvină şi unitariană). Românii şi Biserica lor ortodoxă au rămas în starea de mai
înainte, adică „toleraţi”, lipsiţi de drepturi şi în afara legii în propria lor ţară.
Acţiunea iezuiţilor şi a Curţii imperiale. Indată după ocuparea Transilvaniei de trupele
habsburgice, a început o puternică acţiune în vederea întăririi stăpânirii acestora aici. Şi pentru că
împăraţii Habsburgi erau catolici, au început să lucreze pentru atragerea românilor la Biserica
apuseana, ca în felul acesta să crească numărul catolicilor care scăzuse mult sub principii calvini.
Prin „unirea” românilor se urmărea însă şi ruperea legaturilor cu ierarhii, domnitorii şi credincioşii
din Ţara Românească şi Moldova, care i-au întărit şi ajutat în cursul veacurilor să-şi păstreze credinţa
ortodoxă strămoşească.

101
 In acest scop, au venit în Transilvania preoţi si călugări iezuiţi, care ,să îndemne pe cârmuitorii
bisericeşti ai românilor ortodocşi să accepte „unirea” cu Biserica Romei. Incă din 1697, iezuitul Paul
Baranyi, paroh în Alba Iulia, fagaduia mitropolitului Teofil sa-l scape de ascultarea faţă de
superintendentul calvin, dacă se va uni cu Biserica Romei. Lucrurile au mers însă încet, până ce, în
vara aceluiaşi an, mitropolitul Teofil a trecut la cele veşnice.
In locul său a fost ales ieromonahul Atanasie Anghel, hirotonit la Bucuresti de mitropolitul
Teodosie, la 22 ianuarie 1698. Cu acest prilej, mitropolitul Ţării Româneşti şi patriarhul Dositei al
Iemsalimului l-au pus să semneze o mărturisire de credinţă ortodoxă, cu 22 de puncte, prin care se
obliga să păzească toate rânduielile dogmatice, cultice si canonice ale Bisericii Ortodoxe. I se atrăgea
atenţia îndeosebi asupra învăţăturilor atacate de calvini sau de catolici. Ca şi înaintaşii săi, Atanasie a
primit din partea lui Brâncoveanu numeroase daruri: cărţi, odăjdii vlădiceşti, bani etc.
Cu toate acestea, noul mitropolit a căzut în curând în mrejele iezuiţilor şi ale Curţii imperiale
din Viena.La 14 aprilie1698, imparatul a dat o diplomă, prin care arăta că românii ortodocşi erau
liberi să se unească cu una din religiile „recepte” sau să rămână în credinţa lor. Preoţii care acceptau
să se unească cu una din religiile recepte, urmau să beneficieze de toate drepturile confesiunii
respective, subliniind în mod special că aceia care vor accepta unirea cu Biserica Romei, recunoscând
pe papa drept cap al Bisericii, se vor bucura de privilegiile clerului catolic. Cei care nu-şi părăseau
credinţa ortodoxă rămâneau în situaţia apăsătoare de până atunci.
La 2 iunie 1698, arhiepiscopul de Esztergom din Ungaria, cardinalul Kolonici, a adresat un
manifest către preoţii români, prin care le arăta că numai aceia se vor bucura de privilegiile pe care le
aveau preoţii si
bisericile catolice, care vor accepta patru puncte din învăţătura Bisericii romano-catolice şi anume:
- 1. Papa este capul întregii Biserici;
- 2. Sf. Impjutăşanie se poate face şi cu paine nedospita(azimă);
- 3. Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul (filioque);
- 4. In afară de rai şi iad, mai există un Ioc curăţitor numit purgatoriu.
Erau punctele stabilite la Sinodul de unire de la Florenţa, din 1439, fapt pentru care se şi
numesc „florentine"
„Actul de unire.” Pe baza celor două manifeste, al împăratului si al lui Kolonici, iezuiţii au
pornit acţiunea de atragere românilor ortodocşi la unirea cu Roma. Un rol de seamă au avut Paul
Baranyi din Alba Iulia, care a luat legătura cu mitropolitul şi cu protopopii, si Gabriel Hevenessi,
care a făcut legătura cu Viena. Astfel, 38 de protopopi au iscălit un act, scris în limba română,
purtând data de 7 octombrie 1698. Acest act sau „manifest de unire” avea trei file (şase pagini). Pe
pagina întâi era textul propriu-zis, prin care semnatarii declarau că se unesc cu „Biserica Romei cea
catoliceaseă”, precizând că doreau să se bucure de privilegiile de care se împărtăşeau „mădulările şi
popii acestei Biserici sfinte.”
După ce s-a întocmit actul, s-a adăugat un „postscriptum," în partea de jos a aceleiaşi pagini,
prin care protopopii ţineau sa precizeze că se unesc, cu conditiaca „pre noi şi rămăşiţele noastre din
obiceiul Bisericei noastre a Răsăritului să nu ne clătească, ci toate ceremoniile, sărbătorile, posturile,
cum pân-acuma, aşa şi de acum înainte, să fim slobozi a le ţine dupa carindariul vechiu şi pe cinstitul

102
vlădica nostru Atanasie nime pân-în moartea sfinţiei sale să n-aibă putere a-1 clăti din scaunul sfinţiei
sale.” Işi exprimau apoi dorinţa ca urmaşul lui Atanasie să fie ales tot de sobor, urmând să fie întărit
de papa şi de împărat, dar hirotonit de „patriarhul de sub biruinţa înalţii sale" (probabil, se gândeau la
patriarhul sârb de la Carloviţ).
Pagina a doua, rămasă liberă, a fost completată ulterior de Baranyi şi iezuiţi, cu traducerea
actului de unire în latineşte. Au tradus însă numai partea întâi a actului, prin care se accepta unirea
adăugand cateva fraze, prin care se arăta că protopopii primesc întreaga învăţătură romano-catolică şi
mai ales cele patru puncte pe care le-am amintrit mai sus. Pe paginile atreia, a patra şi a cincea erau
semnăturile celor 38 de protopopi, incat se parea că acceptau cele scrise pe pagina a doua în latineşte,
limbă pe care ei n-o cunoşteau. După serrmături, pe pagina a cincea, jos, era un nou adaos, scris de
însuşi mitropolitul Atanasie: „Şi aşa ne unim aceşti ce-s scrişi mai sus, cum toată legea noastră,
slujba besearicii, leturghia si posturile şi carindariul nostru să stea pre loc, iara de n-ar sta pre loc
aceale, nici aceste peceţi să n-aibă nici o tărie asupra noastră şi vlădica nostru Atanasie sa fie în cap şi
nime să nu-1 hărbutăluiască.” Am putea spune că acest nou adaos anula cele cuprinse in traducerea
latină, din moment ce se cerea să nu se facă nici o schimbare a „legii.” Pagina a şasea era nescrisă.
Trebuie remarcat îndeosebi faptul căactul propriu-zis — de pe pagina întâia — nu cuprindea
nimic cu privire la cele patru puncte şi că nu era semnat de Atanasie, ci numai decei 38 de protopopi.
Ca să nu fie prinşi cu falsul săvârşit, iezuiţii au ascuns actul unirii, fiind descoperit abia în anul 1879
în Biblioteca Universităţii din Budapesta. Impăratului i-au inaintat numai traducerea latinească a
actului, care era falsificată.
Fapte noi. La scurt timp după aceasta, s-a întrunit Dieta Transilvaniei, care trebuia să se
pronunţe şi asupra apelului unionist al împăratului din 14 aprilie 1698. Báranyi a prezentat Dietei
traducerea latinească a actului unirii, dar nefiind crezut, Dieta a dispus să se facă o cercetare la sate,
ca să se vadă ce răspund ele si preoţii la apelul împăratului. In cursul lunii ianuarie 1699, Dieta a
primit rezultatul cercetărilor, constatând că nici un sat nu dorea unirea, iar dintre preoţi doar câţiva au
declarat că se vor uni dacă acceptă unirea şi mitropolitul.
La sfârşitul lunii februarie 1699, s-a publicat aşa -numita diplomă întâi leopoldina (după
numele împaratului Leopold), prin care se prevedea înfiinţarea Bisericii unite, averile şi preoţii ei
urmând să fie scutiţi de dări, în schimbul primirii intregii invaţături catolice.
Cu toate acestea, mitropolitul Atanasie a continuat să păstreze, pentru moment, toate rânduielile
ortodoxe menţinând şi legăturile cu Ţara Românească. Astfel, în 1699 a tipărit la Alba Iulia două
cărţi: Chiriacodromionul, care era în mare parte o reeditare a Cazaniei lui Varlaam şi o Bucoavnă,
meşter tipograf fiind Mihail Ştefan (Iştvanovici), trimis de Constantin Brâncoveanu. In iunie 1700,
acelaşi domnitor dăruia Mitropoliei moşia Merişani din judeţul Argeş, care să-i fie „de întărire şi de
ajutor.”
In septembrie 1700, obişnuitul sinod al Mitropoliei aproba 28 de „canoane” privind viaţa
morală a clerului şi a credincioşilor, precum şi veniturile preoţilor. Nu era nimic unionist în toate
aceste canoane.
Atanasie la Viena. Constatând că „unirea” nu înregistra nici un succes, mitropolitul Atanasie a
fost chemanat la Viena, ca să se pronunţe deschis pentru unire ori să fie înlăturat din scaun, pe

103
temeiul acuzaţiilor formulate împotriva lui de iezuiţi. A plecat din Alba Iulia pe la sfârşitul lunii
ianuarie 1701.
Sosit la Viena a fost pus în faţa unei comisii de judecată, pentru 22 de învinuiri. Cardinalul
Kolonici, care făcea parte dintre judecătorii săi, 1-a sfătuit să accepte unirea, urmând ca în schimb să
fie întărit în scaun şi să i se acorde tot ce va cere. La 19 martie 1701, împăratul a emis nouă diplomă
(numită diploma a doua leopoldina), cu 15 articole, prin care se întăreau scutirile preoţilor uniţi, iar
mirenilor care vor trece la unire li se promiteau drepturile pe care le aveau fiii altor „naţiuni.” In
schimb, se formulau anumite datorii pentru „episcopul" unit. In primul rând se preciza că el era supus
arhiepiscopului romano-catolic maghiar de Esztergom si că va fi controlat în toate actele, scrisorile si
hotărârile sale de un teolog iezuit. Aşadar, Mitropolia ortodoxă independentă a Transilvaniei era
desfiinţată, creându-se în locul ei o Episcopie unită, dependentă de Arhiepiscopia romano-catolică de
Esztergom. La 24 martie 1701, cardinalul Kolonici 1-a rehirotonit pe Atanasie preot, dupa ritul
romano-catolic, iar a doua zi l-a hirotonit „episcop." Constrâns în felul acesta, la 7 aprilie 1701 a
semnat un act în 16 puncte, jurând — printre altele— că va rupe orice legături cu mitropolitul
Ungrovlahiei şi cu domnul Ţării Româneşti, că va obliga pe toţi preoţii si credincioşii lui să facă
mărturisirea de credinţă unită şi că va primi un teolog catolic care-1 va asista în toate problemele
bisericeşti. In schimbul acestui jurământ, Atanasie a primit titlul de consilier imperial şi un lanţ de
aur cu chipul impăratului.
Proteste împotriva „unirii”. Intors de la Viena, Atanasie a fost instalat din nou ca „episcop
unit” in catedrala lui Mihai Viteazul din AlbaIulia, in ziuade 14/25 iunie 1701. Cu acest prilej, s-a
citit, în latineşte, diploma de instalare, din care ascultătorii n-au înţeles nimic. Chiar în ziua instalării,
reprezentanţii braşovenilor şi făgărăşenilor au protestat împotriva inscaunarii unui episcop unit într-o
biserică zidită de un voievod ortodox. A doua zi au inaintat un memoriu in scris împotriva „unirii.”
Au fost atunci mulţi alţii care au protestat împotriva „unirii”. Intre ei trebuie pomenit
negustorul Pater Ianoş, epitropul Mitropoliei, care i-a trimis o lungă scrisoare lui Atanasie, când era
încă la Viena, mustrându-1 pentru călcarea jurământului făcut la Bucureşti, apoi nobilul român
Gavriil de Ţagul Mare (Nagyczegi), care a protestat la guvernul transilvan împotriva unirii, fapt
pentru care a fost întemniţat cinci ani la Sibiu. Odatăcu el au fost închişi şi alţi români ortodocşi.
Credinciosii din părţile Hategului şi Hunedoarei, de asemenea, au protestat împotriva „unirii” şi de
aceea, Atanasie a fost nevoit să roage pe protopopii lor ca „legea înălţatului împărat şi cele patru
puncturi să nu le hulească.”
Drama lui Atanasie. La scurt timp după abjurarea sa, a fost caterisit de patriarhii Calinic al
Constantinopolului şi Dositei al Ierusalimului, precum si de mitropolitul Teodosie al Ungrovlahiei.
Constantin Brâncoveanu, ca şi mitropolitul Teodosie de altfel, trimiteau scrisori de încurajare
românilor ortodocşi din Scheii Brasovului, îndemnându-i să rămână statornici in dreapta credinţă.
Braşovul şi Ţara Barsei au şi rămas sub oblăduirea duhovnicească a mitropoliţilor Ungrovlahiei,
apoi, pentru
un timp, sub a episcopilor de Râmnic. Marea majoritate a poporului n-a aflat însă nimic de vreo
schimbare a „legii,” ci a rămas în credinţa şi obiceiurile strămoşeşti. Iar dintre cei amăgiţi, mulţi
începeau să părăsească

104
„unirea,” îndată ce-şi dădeau seama că erau ameninţaţi să-şi schimbe „legea.” De pildă, în soborul
ţinut la Alba Iulia în iulie 1711, protopopii declarau deschis ca au fost inşelaţi. De aceea au semnat
un act împreună
cu Atanasie, prin care abjurau unirea. Peste scurt timp, Atanasie a fost constarans sa revina asupra
celor scrise. Chinuit de remuşcări pentru dezbinarea pe care o făcuse, Atanasie a murit în 1713, la
inmorm an tarea sa rostindu-se două cuvantări de iezuiţi, una în latineşte, alta în ungureşte. Iată în ce
situaţie tristă a ajuns atunci Biserica Ortodoxă românească!
Concluzii. Aşa s-a ajuns la dureroasa dezbinare a fiilor aceluiaşi popor român şi ai acestei
Biserici, prin amăgiri, falsuri şi făgăduinţe deşarte. Din nefericire, urmările ei se mai resimt şi
astăzi.

20. Lupta clerului şi a credincioşilor din Transilvania pentru apărarea

Ortodoxiei, în sec. al XVIII

Am relatat împrejurările în care a avut loc dureroasa dezbinare religioasă a românilor ortodocşi
transilvăneni în jurul anului 1700. La scurt timp dupa savârşirea acestei dezbinări, clerul şi
credincioşii care îrnbrătişaseră uniaţia şi-au dat seama că toate promisiunile făcute de împăratul din
Viena în ce priveşte îmbunătăţirea stării lor materiale nu erau decat vorbe goale. Işi dădeau acum
seama că prin „unire", erau ameninţaţi să-şi piardă legea strămoşească. Drept aceea, îndată după 1701
a început lupta împotriva uniaţiei (cazul braşovenilor şi făgărăşenilor), deci şi lupta pentru refacerea
unităţii bisericeşti. Ea a durat timp foarte îndelungat, fiind purtată cu mult curaj şi stăruinţă de preoţi
şi credincioşi deopotrivă, înfruntând temniţe, bătăi şi chiar moartea mucenicească, cu dorinţa
fierbinte de a-şi păstra credinţa ortodoxă.
Visarion Sarai. De fapt, marile frământări şi lupte împotriva uniaţiei au început abia în anul
1744, când a venit în Transilvania călugărul Visarion Sărai, căci până atunci, cea mai mare parte a
poporului român n-a observat nici o schimbare a „legii”. Visarion Sarai s-a născut în Bosnia (se pare,
într-o familie de vlahi). Călugărit de patriarhul Ierusalimului, s-a aşezat într-o mănăstire din Slavonia,
unde a fost hirotonit preot. A călătorit apoi la Muntele Athos, Locurile Sfinte, Veneţia şi Viena. In
1744 a venit în Banat şi în Transilvania ca să lupte împotriva uniaţiei. El predica peste tot şi îndemna
pe românii ortodocşi să-şi păstreze dreapta credinţă. A străbătut în felul acesta diferite localităţi depe
Valea Mureşului, în părţile Lipovei, Devei, Orăstiei. Alba Iuliei, până la Săliste (lângă Sibiu), reuşind
să întoarcă mai multe sate de la uniaţie. Intre Sălişte si Sibiu, a fost arestat şi dus la Sibiu. Anchetat
de autorităţile austriece din Sibiu, a fost trimis de aici in închisoarea din Deva, ca în cele din urmă să
fie aruncat în fioroasa închisoare din Kufstein. în Austna. Acolo se crede că a si murit, ca sfânt
marturisitor pentru Ortodoxie.
Delegaţii ortodoxe la Viena. Lupta începută de Visarion a fost continuată apoi de numeroşi
preoţi şi credincioşi, îndeosebi de cei din jurul Sibiului. Satele se împotriveau cu dârzenie unirii,
alungau preoţii uniţi si trimiteau credincioşi în Tara Românească, la Bucureşti sau la Râmnic, pentru
a fi hirotoniţi preoţi ortodocşi. Toţi refuzau slujbele preoţilor uniţi, preferând să le trăiască copiii
nebotezaţi şi să moară nespovediţi, neîmpărtăşiţi şi fără prohod. Acum s-au ridicat din rândul clerului

105
şi poporului câteva figuri de mari luptători, care au înfruntat teroarea stăpânirii, făcând drumuri lungi
la Viena sau suferind închisoarea şi moartea pentru credinţa ortodoxă.
In 1748, un ţăran din Sălişte, Nicolae Oprea (Miclăuş), a fost trimis de credincioşii din părţile
Sibiului cu o plângere la Viena, prin care cereau să fie lăsaţi în vechea lor credinţă. Odată cu el a
plecat şi credinciosul loan Oancea din Făgăraş, care mai fusese trimis la Carloviţ, ca să ceară
trecerea făgărăşenilor sub oblăduirea mitropolitului sârb de acolo. In 1242, Nicolae Oprea, însoţit de
alţi patru credincioşi, a plecat din nou la Viena.
Inainte de Pastile anului 1752, Nicolae Oprea şi preotul Moise Măcinic din Sibiel (jud. Sibiu)
erau iarăşi la Viena cu un memoriu al credincioşilor transilvăneni. Au fost primiţi de cancelarul
Austriei si de împărăteasa Maria Tereza, dar îndată au fost arestaţi şi condamnaţi la închisoare pe
viată la Kufstein. In 1756, unul din cei închişi a reuşit să evadeze, dar fără să mai ajungă acasă.
Celălalt (se pare, Oprea) şi-a sfârşit viaţa în această închisoare.
Delegaţii la Petersburg. In afară de aceşti preoţi şi credincioşi care au făcut atâtea drumuri la
Viena, alţii s-au îndreptat spre Curtea ţarilor ruşi din Petersburg, pentru a ruga pe aceştia să intervină
în favoarea lor la Curtea imperială din Viena. Intre cei care au făcut drumul lung şi obositor până în
capitala împărăţiei ruseşti, îl amintim pe protopopul Nicolae Pop din Balomir (lângă Praştie). Acesta
fusese vicar al episcopului unit Inochentie Micu, apoi a revenit la Ortodoxie şi a trecut munţii în Ţara
Românească. In 1748 a plecaţîn Rusia, unde a prezentat ţarinei Elisabeta un memoriu, in care înfăţişa
suferinţele credincioşilor transilvăneni pentru dreapta credinţă. Impărăteasa a şi intervenit în acest
sens la Viena, dar fără rezultat. Intors în Ţara Românească, s-a călugărit sub numele de Nichifor,
ajungând egumen la mănăstirea Argeş.
Un alt luptător împotriva uniaţiei a fost ieromonahul Nicodim, călugărit la Râmnic. In 1750 a
fost la Viena, cu cei amintiţi mai sus, apoi a plecat la Petersburg, fiind primit de ţarina Elisabeta. S-a
întors în Ţara Românească, de unde a plecat pentru a doua oară la Petersburg. De data aceasta a
rămas mai mulţi ani în Rusia, apoi s-a reîntors în Ţara Românească, ajungând egumen la mănăstirea
Berislăveşti, în părţile Argeşului.
Preotul Ioan din Aciliu (jud. Sibiu) a călătorit pe la Carloviţ şi Viena (în 1750 impreună cu cei
amintiţi mai sus), apoi a fost de două ori în Rusia împreună cu ieromonahul Nicodim.
Alţi preoţi luptători pentru Ortodoxie. In afară de aceşti trimişi ai credincioşilor
transilvăneni la Curţile imperiale din Viena şi Petersburg, au fost mulţi alţi preoţi care au luptat în
fruntea credincioşilor, împotriva asupritorilor. Lupta lor s-a dus îndeosebi în perioada 1744-1759.
Intre aceştia s-a remarcat preotul Cosma din Deal, lângă Sebeş (jud. Alba), care, în jurul anului 1755,
a cutreierat 42 de sate, înaintând o mulţime de plângeri ale credincioşilor. Pentru fapta sa a suferit 60
de săptămâni de inchisoare. Chiar şi soţia sa, cu copil mic în braţe, a fost aruncată în închisoare, unde
i-a degerat copilul de frig.
Un alt preot, Ioan din Galeş (jud. Sibiu), lucra împotriva uniaţiei în părţile Sibiului, Sebeşului,
Orăştiei şi Hunedoarei. Fiind arestat, a fost aruncat în închisoarea din Deva, iar de aici dus la
Kufstein în 1757, unde a rămas până la moarte, alături de Moise Măcinic sau Nicolae Oprea. O ştire
din 1780 ne arată că el era încă acolo.

106
 In sfârşit, amintim pe protopopul Ioan Piuariu din Sadu (jud. Sibiu). Pentru că fusese
hirotonit în Ţara Românească, episcopul unit Petru Pavel Aron 1-a arestat cu ajutorul armatei
austriece şi a pus să-l tundă în piaţa Sibiului. Din această cauză i-a rămas numele de „popa Tunsu”.
In 1760 a desfăşurat o acţiune puternică în satele din Câmpia Transilvaniei şi din părţile Clujului.
Prins de husari şi de preoţii uniţi, a fost dus sub escortă la TârguMureş, iar de aici la Viena. A fost
eliberat cu condiţia de a nu se mai reîntoarce în Transilvania. De aceea s-a aşezat în Sînnicolaul
Mare, în Banat, unde a slujit ca preot până prin 1782.
Am consemnat numai câţiva din marele număr al celor care au fost închişi, bătuţi, amendaţi,
prădaţi de avutul lor, pentru că refuzau să primească uniaţia. Era dureros că multe din aceste pedepse
au fost date de Petru Pavel Aron, vicar şi apoi episcop unit, precum şi de protopopii şi preoţii săi.
Răscoala lui Sofronie de la Cioara. Dându-şi seama că toate încercările şi plângerile lor au
rămas fără rezultat, credincioşii ortodocşi au ales ultima cale în vederea dobândirii libertăţii
religioase şi anume răscoala împotriva uniaţiei, precum şi a iobăgiei. Ea a fost condusă de călugărul
Sofronie din satul Cioara (azi Sălistea, jud. Alba). Acest calugăr se trăgea dintr-o familie preoţească
din sat, numindu-se din botez Stan. A fost calugărit si hirotonit în Ţara Românească. Reîntors în
satul său, şi-a făcut „ o ţâr de schit în mijlocul codrului...” După ce autorităţile i-au distrus schitul, a
început lupta împotriva uniaţiei, îndemnând pe credincioşi să alunge preoţii uniţi şi să declare că
doresc să fie „sub porunca Bisericii din Ierusalim." La Crăciunul anului 1759, a fost arestat şi închis
în satul Bobâlna, lângă Orăştie, De acolo a fost eliberat de vreo 600 de ţărani. conduşi de preotul Ioan
din Sălişte. A plecat apoi în Munţii Apuseni, îndemnînd peste tot poporul să alunge pe preoţii uniţi şi
să se întoarcă Ia Ortodoxie. A fost arestat din nou în Abrud, dar a fost eliberat la scurt timp de
autorităţi, care se temeau de o răzvrătire a moţilor. In august 1760, a convocat o adunare de preoţi şi
credincioşi, pe care el o numea „sinod," la Zlatna, în Munţii Apuseni, întocmind memorii către
împărăteasa Maria Tereza şi către guvernul Transilvaniei, prin care cereau episcop ortodox,
înapoierea bisericilor şi a sesiilor parohiale răpite de preoţii uniţi, eliberarea celor închişi pentru
credinţa, scutirea preoţilor ortodocşi de dări si altele. Răscoala s-a extins în toata Transilvania, pana
in Maramures. In august 1760, ţărarii au năvălit asupra Blajului, episcopul unit Petru Pavel Aron
fiind nevoit să se refugieze la Sibiu. Pretutindeni, Sofronie convoca „sinoade" (adunări), îndemnând
poporul să-şi păstreze credinţa strămoşească. Cel mai însemnat dintre ele a fost „sinodul" ţinut la
Alba Iulia între 14-18 februarie 1761, la care au participat numeroşi preoţi şi mireni din toate părţile
Transilvaniei. S-a adresat guvernului Transilvaniei un nou memoriu în 19 puncte, în care se cerea
încetarea prigoanelor împotriva credincioşilor ortodocşi si libertite deplină Bisericii Ortodoxe.
Răscoala lui Sofronie poate fi considerată ca o biruinţă deplină a Ortodoxiei în Transilvania,
căci zeci, poate, sute de sate au părăsit uniaţia. Tot ce se lucrase timp de 60 de ani pentru înstrăinarea
poporului nostru de credinţa strămoşească, acum era zdruncinat. Din această pricină, împărăteasa
Maria Tereza a trimis în Transilvania, în 1761, pe generalul Bukow, cu o armată, avand misiunea de
a întări uniaţia şi de a înăbuşi orice mişcare împotriva ei. Acesta a trecut cu forţa la uniaţie zeci de
sate ortodoxe şi a dat uniţilor peste cinci sute de biserici ortodoxe, chiar şi în satele în care erau doar
câteva familii unite. Cu toate acestea, recensământul care s-a făcut atunci din ordinul său a arătat că
ortodocşii erau în număr mult mai mare decât credincioşii uniţi. Tot Bukow a distrus cu tunurile sau

107
prin foc zeci de mănăstiri ortodoxe, între care şi Prislopul şi Sâmbăta de Sus, alungând pe călugări
din ele.
In aceste împrejurări, ieromonahul Sofronie a fost nevoit să treacă munţii în Ţara Românească,
unde se pare că a ajuns egumen al schitului Robaia, poate şi la mănăstirea Vieroş. Şi-a incheiat zilele
undeva prin
Tara Românească.
In schimb, au avut un câştig şi credincioşii ortodocşi din Transilvania, căci în acelaşi an li s-a
trimis un episcop de neam sârb, Dionisie Novacovici, care s-a stabilit în Răşinari, lângă Sibiu. Cu
toate acestea, lupta a continuat pe alocuri, fie prin petiţii, fie prin împotriviri făţişe. Dar acestea erau
pedepsite si acum cu bătăi, închisoare sau chiar prin frângerea cu roata, cum a fost cazul
credinciosului Tanase Todoran din Bichigiu, părţile Năsăudului. Totul era însă zadarnic, căci
credincioşii îşi păstrau şi acum cu sfinţenie legea ortodoxă, refuzând slujbele preoţilor uniţi.
Mărturisitori ai dreptei credinţe. In 1950 Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ţinând
seama de viaţa şi de lupta dusă pentru păstrarea Ortodoxiei de către cuviosii ieromonahi Visarion şi
Sofronie şi de credinciosul Nicolae Oprea, a hotărât ca ei să fie cinstiţi ca mărturisitori ai dreptei
credinţe de către preoţii şi credincioşii Bisericii noastre, din rândul cărora s-au ridicat. Canonizarea
lor solemnă s-a făcut la Alba Iulia în 1955. In 1992 au mai fost trecuţi în rândul sfinţilor preoţii:
Moise Măcinic din Sibiel şi loan din Galeş. Toţi cinci sunt prăznuiţi după cuviinţă în fiecare an, la 21
octombrie, căci numai prin jertfe asemănătoare celor aduse de ei s-a putut păstra credinţa ortodoxă.

108
109