Crearea lumii in teologia Sfantului Vasile cel Mare

-Omilii la Hexaemeron-

Profesor,
Pr. Lect. Dr. Mihai Burlacu Studenti,
Nicolae Bogdan-Catalin
Preda Teodor

Bucuresti
2017

1
 Introducere
Sfantul Vasile cel Mare este autorul a 9 Omilii la Hexaemeron, rostite in Postul Mare
in jurul anului 370 in fata unui auditoriu divers din toate clasele sociale, in care se explica
crearea lumii si tot ceea ce tine de actul creatiei din primul capitol al Facerii (1, 1-26).1
In demersul sau, Sfantul Vasile se foloseste de stiinta si filosofia vremii sale,
insusindu-si limbajul filosofic al lui Platon, Aristotel, Plotin, Plutarh sau al stoicilor, dar
renunta la ele atunci cand intra in conflict cu textul Sfintei Scripturi, unde intreaga existenta
vine la viata din nimic si in timp, intr-o succesiune de 6 zile prin lucrarea directa a lui
Dumnezeu-Creatorul2 si nu cum spuneau Platon sau Plotin ca a fost modelata dintr-o materie
preexistenta si coeterna cu Dumnezeu.3
Daca in primele omilii Sfantul Vasile s-a inspirat mai ales din operele platonice si
neoplatonice, in ultimele el imprumuta idei in special de la Aristotel cand vine vorba despre
cosmologie, geografie sau istorie naturala. Tratatele aristotelice folosite de Sfantul Vasile
sunt: Despre cer, Despre nastere si pieire si Metafizica. Cu toate acestea, in explicarea
textului ibli, Sfantul Vasile isi foloseste propriile cunostinte de fizica si istorie naturala. In
afara cu lucrarile platonice , aristotelice si stoice referitoare la originea si alcatuirea lumii, cele
9 Omilii la Hexaemeron se aseamana si cu comentariile la textul Facerii facute de Filon
Alexandrinul, Origen sau Sfantul Teogil de Antiohia. 4 Ultimele omilii sunt mai bogate in
invataturile morale.
Cele 9 Omilii la Hexaemeron ale Sfantului Vasile au dobandit o mare autoritate, fiind
foarte apreciate atat in Rasarit, cat si in Apus pentru frumusetea lor oratorica. In Apus, Sfantul
Ambrozie al Milanului se inspira in mare parte din ele atunci cand si-a redactat propriile sale
Omilii la Hexaemeron, iar Eustatiu Africanul a tradus, in jurul anului 400, Hexaemeronul in
latina, lucrare de care avea sa se foloseasca si Fericitul Augustin cand a scris Despre Geneza
in sens literal.5 In Rasarit, Sfantul Grigorie de Nyssa a scris Despre facerea omului,
completand opera Sfantului Vasile, fratele sau, deoarece antropologia ocupa o mica parte in
textul celor 9 omilii.6
In ce priveste interpretarea textului biblic, Sfantul Vasile adopta, asemenea celorlalti
capadocieni, o cale de mijloc intre sensul literal si cel alegoric. Se foloseste de sensul alegoric
in scopuri de zidire sufleteasca si prefera pentru expunerile polemice si stiintifice sensul literal
1
Arhid. Constantin VOICU, Patrologie II, Basilica, Bucuresti, 2015, p. 169
2
Arhid. Constantin VOICU, Patrologie II, p. 170
3
Arhid. Constantin VOICU, Invatatura despre crearea lumii la Sfantul Vasile cel Mare, in: Emilian Popescu,
Adrian Marinescu (eds.) Sfantul Vasile cel Mare inchinare la 1630 de ani, Colectia Studia Basiliana 1, Basilica,
Bucuresti, 2009, p. 179
4
Arhid. Constantin VOICU, Invatatura despre crearea lumii la Sfantul Vasile cel Mare, p. 183
5
Arhid. Constantin VOICU, Patrologie II, p. 170
6
Arhid. Constantin VOICU, Patrologie II, p. 170
2
si istoric.7 In acest sens chiar spune “Eu cand aud ca Scriptura zice iarba, inteleg iarba, cand
aud planta, peste, fiara, dobitoc, pe toate le inteleg asa cum sunt spuse. Nu ma rusinez de
Evanghelie (Romani 1, 16)”8.
In afara de universul vizibil, Dumnezeu a creat si lumea spirituala a ingerilor care
traiesc in afara timpului. Sfantul Vasile nu se ocupa atat ed mult de acest subiect, dar prezinta
informatii cu privire la creatia, natura, rangul si misiunea ingerilor. Lumea nevazuta sau
spirituala isi datoreaza existenta ei lui Dumnezeu, iar singurele cauze ale originii ei sunt in
Dumnezeu si in puterea si vointa Sa.Lucrarea si misiunea ingerilor consta, in primul rand, in a
se inchina si de a-L slavi pe Dumnezeu. Ei canta neincetat in fata tronului Imparatului ceresc
si de aceea psalmodierea e considerata lucrarea ingerilor. Sub influenta lui Origen vorbeste si
Sfantul Vasile despre ingeri ca protectori ai neamurilor si al fiecarui crestin.9
Sfantul Vasile arata clar conclucrarea tuturor Persoanelor Sfintei Treimi la actul
creatiei, aratand ca atunci cand Dumnezeu spune in Facere capitolul 1 “sa-l facem pe om” nu
numai Tatal e creator. Astfel, el se indeparteaza de o interpretare iudaica eronata la textul din
Facere 1, 26, dupa care Dumnezeu vorbea cu Sine si de conceptiile iudaice si gnostice potrivit
carora Dumnezeu a vorbit cu ingerii, deoarece a spus “dupa chipul Nostru”, adresandu-se
Fiului si Sfantului Duh. In alta lucrare de-a sa, Despre Duhul Sfant, Sfantul Vasile spunea “sa
intelegi ca exista trei Persoane: Domnul care porunceste, Cuvantul care creaza si Duhul care
intareste. Iar intarire, ce altceva ar putea sa insemne, daca nu desavarsirea in sfintenie,
nestramutarea si staruinta in bine? Sfintenia nu se capata fara ajutorul Duhului”10.

Textul celor 9 Omilii la Hexaemeron in rezumat

7
Arhid. Constantin VOICU, Patrologie II, p. 170
8
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a IXa, in colectia P.S.B, volumul 17, p. 170
9
Arhid. Constantin Voicu, Invatatura despre crearea lumii la Sfantul Vasile cel Mare, p. 186-187
10
SFANTUL VASILE CEL MARE, Despre Sfantul Duh, in colectia P.S.B., volumul 12, p. 53
3
 Omilia I este intitulata La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul. Atunci cand
Moise spune “la inceput” el vorbeste despre inceputul timpului deoarece inainte de crearea
lumii nu a existat timp si prin asta vrea sa arate ca exista si un sfarsit al celor create. Dupa
aceea arata ca Dumnezeu a facut cerul si pamantul impreuna cu toate elementele lumii.
Omilia II incepe cu cuvintele “pământul era netocmit şi gol”. Prin aceasta Moise nu
intelegea ca Aristotel ca principiu etern fara forma, deoarece Dumnezeu a facut lumea odata
cu forma si cu materia. Materia nu a existat inaintea crearii lumii, ci inainte de crearea lumii
Dumnezeu a imaginat materia asa cum avea sa fie si atunci cand a hotarat sa creeze lumea a
creat si materia in armonie cu forma.11 Pamantul era “gol” deoarece inca nu era impodobit cu
plante si “netocmit” petru ca era acoperit de apa.12 Intunericul care era deasupra adancului
este vazduhul lipsit de lumina. Expresia “Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor”
este Duhul Sfant.13 Sfantul Vasile da sensul verbului “se purta” ca “a dat viata” influentat
fiind de Diodor al Tarsului.14 “Şi a zis Dumnezeu: "Să fie lumină!" Şi a fost lumină. Şi a văzut
Dumnezeu că este bună lumina, şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. Lumina a
numit-o Dumnezeu ziuă, iar întunericul l-a numit noapte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă:
ziua întâi.” Dumnezeu a creat lumina si a despartit-o, pana atunci fiind in opozitie totala.
Dumnezeu numeste aceasta alternanta, intre lumina si intuneric, zi tocmai pentru a arata ca
prin repetarea ei se produce o saptamana, iar saptamana prin repetarea neincetata a ei numara
miscarea timpului si imita ciclul perfect al eternitatii.15
Omilia III Cand Moise consemneaza in referatul Genezei“Şi a zis Dumnezeu: "Să fie
o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de ape!" se refera la vointa lui Dumnezeu si
arata actul de participare si al celorlalte Persoane ale Sfintei Treimi la actul creatiei, nu la o
reprezentare antropomorfa.16 Prin cuvintele “Şi a văzut Dumnezeu că este bine” se vede o
apreciere nu dupa modul oamenilor, ci in functie de relatia fata de scopul lor. Frmosul nu este
apreciat de Dumnezeu ca oamenii, ci pentru El frumos este ceea ce este desavarsit in sine si
corespunde scopului destinat lui.17
Omilia IV trateaza despre formarea marii si a uscatului. Sfantul Vasile indeamna
oamenii sa contemple frumusetea si minunile creatiei lui Dumnezeu in locul distractiilor ca
teatrul sau cursele de cai. In cuvintele "să fie o tărie prin mijlocul apelor şi să despartă ape de
ape!" arata Sfantul Vasile ca, desi apa are proprietatea sa se scurga in locurile adanci, apele s-

11
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a Iia, p. 84
12
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a IIa, p. 84-85
13
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a IIa, p. 92
14
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a IIa, p. 92
15
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a IIa, p. 95
16
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a IIIa, p. 98
17
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a IIIa, p. 109
4
au adunat in mari abia la porunca lui Dumnezeu, datorita faptului ca natura fiintelor isi are
principiul in vointa Creatorului. Si in cuvintele Scripturii “Să se arate uscatul… Uscatul l-a
numit Dumnezeu pământ, iar adunarea apelor a numit-o mări. Şi a văzut Dumnezeu că este
bine.” Dumnezeu priveste si apreciaza creatia tot ca fiind buna in conformitate cu scopul ei
final.18
Omilia V trateaza versetele 11-13 din textul Genezei “Apoi a zis Dumnezeu: Să dea
pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi
roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ! Şi a fost aşa Pământul a dat
din sine verdeaţă: iarbă, care face sămânţă, după felul şi după asemănarea ei, şi pomi roditori,
cu sămânţă, după fel, pe pământ. Şi a văzut Dumnezeu că este bine.”. Dupa retragerea apelor
a inceput pamantul sa rodeasca, unde unde aflam ca pamantul, si nu soarele impartaseste
viata. Pamantul este acoperit cu flori, care sunt imagini graitoare si pentru fragilitatea omului.
Plantele si florile, avand o viata atat de scurta, il invata pe om despre scurtimea vietii
omenesti.19
Omilia VI descrie crearea corpurilor ceresti. Şi a zis Dumnezeu: "Să fie luminători pe
tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte”. Soarele si luna au fost
create pentru a lumina pamantul si sa desparta ziua de noapte, soarele carmuind ziua si luna
noaptea. Sfantul Vasile indeamna pe receptorii textului sau sa nu fie doar spectaoci, ci sa se
asocieze cu el ca niste impreuna cautatori. 20 Prin contemplatie omul este condus spre
cunoasterea de sine si spre adorarea lui Dumnezeu. Sfantul Vasile intreaba: “Daca aceasta
este frumusetea lucrurilor vazute, cum sa ne inchipuim frumusetea lucrurilor nevazute? Daca
acestea sunt lucrurile bune ale timpului cum vor fi cele ale vesniciei? Daca maretia cerului
intrece masura intelegerii omenesti, care minte va utea pricepe natura celei vesnice? Daca
soarele este atat de frumos, mare, rapid si straluceste prin frumusetea sa naturala ca un ochi
stralucitor in mijlocul creatiei, cum va fi frumusetea Soarelui Dreptatii?”. Sfantul Vasile
aseamana lumea si cu o cetate, care atragandu-ne atentia si admiratia, ne conduce sa ne
imaginam frumusetea si maretia primei noastre cetati din rai, din care am cazut datorita
pacatului, dar la care trebuie sa ne reintoarcem prin biruirea pacatului. 21 “Si să fie semne ca să
deosebească anotimpurile, zilele şi anii” inseamna ca dupa cum lumina de mai inainte
despartea intunericul, aceste corpuri luminoase sunt chemate sa desparta ziua de nopate si sa
masoare timpul. “A făcut Dumnezeu cei doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru
cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru cârmuirea nopţii, şi stelele.” Mari nu in

18
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a IVa, p. 117
19
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a Va, p. 121
20
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a VIa, p. 135
21
SFANTUL VASILE CEL MARE, Omilii la Hexaemeron- Omilia a VIa, p. 145
5
comparatie cu celelalte corpuri ceresti, ci pentru ca prin lumina lor ei lumineaza cerul si
pamantul si pentru ca apar la fel de mari in orice loc de pe pamant. Cu toate acestea, acei
luminatori sunt asemenea unor tantari si furnici, in comparatie cu maretia lui Dumnezeu,
avertizeaza Sfantul Vasile cel Mare.
Omilia VII este intitulata Despre taratoare. Dupa ce a facut lumea, Dumnezeu nu o
paraseste, cum e in conceptia deista, ci o pastreaza si carmuieste. Activitatea providentiala a
lui Dumnezeu cuprinde intreaga creatie si se extinde chiar si la cele mai marunte fiinte
irationale, caci Dumnezeu a prevazut toate si nu neglijeaza nimic.
Omilia VIII numita Despre cele zburatoare si cele din apa are in vedere textul “Apoi a
zis Dumnezeu: "Să scoată pământul fiinţe vii, după felul lor: animale, târâtoare şi fiare
sălbatice după felul lor". Sfantul Vasile arata ca animalele terestre sunt superioare celor
acvatice deoarece au suflet (identificat cu sangele).
Omilia IX intitulata Despre cele de pe uscat descrie crearea animalelor terestre pe care
Dumnezeu le-a creat cu toate membrele necesare sustinerii lor. Cu privire la crearea omului,
Sfantul Vasile cel Mare nu a avut un mare interes si nu a scris nici o omilie dedicata acestui
subiect. Poate ca de aceea, dupa cum s-a spus in Introducerea lucrarii, fratele Sfantului Vasile
si anume Sfantul Grigorie de Nyssa a cercetat atent acest aspect. In textul omiliilor
antropologia Sfantului Vasile se fundamenteza pe descrierile biblice despre crearea omului
interpretate in sens literal. Omul este considerat ca fiind produsul mainilor lui Dumnezeu de
unde si demnitatea sa. Cu privire la chipul si asemanarea omului cu Dumnezeu, Sfantul Vasile
urmeaza ideile traditionale, acceptand chipul ca fiind primit deplin la crearea omului si
asemanarea ca potentiala si supusa dezvoltarii.

6
7