UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TRGOVITE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOX

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE PASTORAL

LUCRARE DE SEMINAR LA DISCIPLINA TEOLOGIE DOGMATICA

PARUSIA DOMNULUI SAU A DOUA

VENIRE A MANTUITORULUI IN LUME
(JUDECATE UNIVERSALA)

COORDONATOR TIINIFIC:
PR. CONF. DR. STOICA ION

SUSINTOR:
Caba Bogdan
Anul IV, gr. I

PARUSIA DOMNULUI SAU A DOUA VENIRE A

MANTUITORULUI IN LUME (JUDECATE UNIVERSALA)

INTRODUCERE
1.

nvierea morilor si judecata universala, dup Vechiul Testament

2.

Semnele premergtoare parusiei

3.

Judecata universala

4.

Milenarismul

5.

Sfritul lumii cer nou i pmnt nou

CONCLUZII

INTRODUCERE
Dup credina cretina, lumea are un nceput si o cauza: activitatea
venic creatoare si buntatea lui Dumnezeu, precum si o menire si un scop
final spre care tinde: desavirsirea si nnoirea.1 Spre acest tel final se
ndreapt, pe diferite cai, ntreaga creaie.
Atingerea acestui nalt scop sta in strnsa legtura cu Parusia
Domnului, cu nvierea morilor si cu judecata universala, evenimente
eshatologice abia ntrezrite de aghiografii Vechiului Testament, vestite
anume de ctre Mntuitorul, consemnate pe scurt n cartile Noului
Testament, predicate de Sfinii Prini si formulate, ca dogme fundamentale
ale dreptei credine, in art. VII, XI si XII din Simbolul niceoconstantinopolitan2.
Dar nici Sfnta Scriptura, nici Sfnta Tradiie nu precizeaz sorocul
sau data acestor evenimente. Ele indica doar cteva fapte semnificative care
le vor premerge, si aceasta nu pentru a satisface curiozitatea credincioilor,
ci pentru a-I determina sa se pregteasc din vreme pentru ntlnirea cu
Hristos la judecata particulara, care urmeaz decesului fizic si sa nu piard
din vedere rspunderea ce-I ateapt la judecata universala3.
Prin nviere, Sfnta Scriptura nelege readucerea trupului la viata si
unirea lui cu sufletul (I Cor. XV 35-50). nvierea se refera numai la trup,
Sf.Maxim Mrturisitorul, Despre diferite locuri grele din dumnezeiasca Scriptur, n Filocalia
sfintelor nevoine ale desvririi, ediia a II-a, vol. 3, trad. de Pr. Prof. Dr. Dumitru Stniloae,
Editura Harisma, Bucureti, 1994, p. 31
2
Pr. Prof. Dumitru Popescu, Iisus Hristos Pantocrator, edit. I.B.M. al BOR., Bucureti 2005, p.
133
3
Sfntul Ioan Damaschin, Dogmatica, traducere, introducere, note i indici de Pr. Prof D.
Fecioru, I.B.M., Bucureti 2001, p. 55
1

deoarece numai el este striccios si muritor. Sufletul, desi are un inceput este
nzestrat cu incoruptibilitate si nemurire, astfel incit isi continua viata de sine
si dupa despartirea de trup4.
1. nvierea

morilor

si

judecata

universala,

dup

Vechiul

Testament.
Revelaia divina care s-a manifestat treptat (Evr. I, 1) si care a
indeplinit in viata evreilor rolul unei pedagogii sfinte - a depasit insa acest
stadiu elementar al eshatologiei. Dup ce analizeaz carenta ce face ca,
privite prin prisma eecului lor pamintesc, toate nzuinele si strdaniile
noastre sa para <<goana dupa vint>>,5 insusi Eclesiastul ajunge la concluzia
ca <<Dumnezeu va judeca si pe cel drept si pe cel nelegiuit>> (III, 17) si va
rsplti <<toate faptele ascunse, fie bune, fie rele>> (XII, 13-14).
Din scrierile sfinte, din mrturiile istoriei si din propria lor
experiena, evreii putuser constata ca viata si soarta noastr sunt
subordonate exigentelor legii morale si ca incalcarea lor nu poate ramine
nepedepsita de Dumnezeu, care, fiind sfnt si drept, uraste rul si pedepsete
frdelegea (Isaia III, 13-25; Ieremia VIII, 1 s.u.). Profetul Ezechil a extins
aceasta concluzie asupra fiecrui om, fara deosebire de apartenena etnica
(XVIII, 1, s.i.) si a prezis invierea tuturor morilor si judecata universala
(XXXIV, 17-20; XXXVII, 1 s. u.). pornind de la vechea credinta ca
Dumnezeu este stapinul absolut al vietii si al mortii si ca El are puterea de a
cobori sufletele in seol si de a le scoate de acolo cind voieste (I Regi II, 6),
Proorocul Amos a prezis ca, atunci cnd va sosi <<Ziua Domnului cea mare
si infricosata>>, <<judecata se va npusti ca apa (asupra pacatosilor) si
4

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloaie, Teologia dogmatic, vol III, E.I.B., Bucureti 1996, 1997, pp.
134-144
5
Arhiepiscop Averchie Tausev , Apocalipsa Sfantului Ioan : un comentariu ortodox , Ed. Cartea
Ortodox , Bucuresti , 2005, p. 267.

dreptatea ca un suvoi furios>> (VI, 24) iar Ozea a prezis ca in ziua aceea
sufletele celor decedati vor fi eliberate din <<locuina morilor>>, iar
moartea isi va pierde pentru totdeauna orice putere (VI, 2; XIII, 14).
Maleahi a asemanat judecata din <<ziua venirii Domnului>> cu
focul topitorului si cu leia nlbitorului si a prezis ca pedeapsa lui Dumnezeu
se va abate fara cruare asupra tuturor pacatosilor (III, 2 s. u.). prezicerea
nvierii morilor si a judecaii din urma si-a gsit o expresie potrivita intr-una
din vedeniile lui Daniile: <<In vremea aceea, muli din cei ce dorm in arina
pmntului se vor scula, unii la viata venica, iar alii spre ocara si rusine
venica>> (XII, 2).
2. Semnele premergtoare parusiei
Semnele premergtoare venirii a doua a lui Hristos vor marca si
apropierea sorocului judecaii universale6, o data cu Parusia sau a doua
venire a lui Hristos va avea loc cu iueala fulgerului sau a unei clipe, nvierea
trupurilor decedate, prefacerea trupurilor celor aflati atunci in viata si
adunarea tuturor tuturor naintea dreptului Judector. Locul de ntlnire cu
Hristos nu va fi pe pamint, ci undeva, <<in vazduh>> (I, Tes. IV, 17).
Semnele premergtoare parusiei sunt:
Propovduirea evangheliei la toat fptura. ( Mt. 24, 14)
Ivirea proorocilor mincinoi i apostazia( Mt. 24, 11-12)
Venirea lui Antihrist
Venirea pe pmnt a lui Enoh i Ilie
Calamiti n lume cu caracter plenar
Convertirea poporului evreu la cretinism
6

Vladimir Lossky, Teologia mistic a Bisericii de Rsrit, traducere Pr. V. Rduc, Editura
Anastasia,1994, p. p. 156-157

 Artarea pe cer a semnului Fiului Omului( Mt. 24,30)

3. Judecata universala.
In momentul judecaii particulare, credincioii nu sunt in msura sa
cunoasca urmrile pe care, dupa moartea lor, vorbele si faptele lor le vor
avea asupra fostilor lor contemporani si uneori chiar asupra generaiilor
viitoare. In afara de acesta, sentina data acum afecteaz doar starea
sufletului, desi acesta a savirsit binele si rul dimpreun cu trupul. Fiind
incompleta, judecata particulara nu poate avea dect un caracter provizoriu.
De aceea, Dumnezeu, in virtutea dreptii sale, a rnduit ca indata dup
nvierea morilor sa se faca o noua judecata si ca aceasta sa aiba caracter
universal, solemn, public si definitiv7.
Ceea ce este acum renasterea baptismata pentru suflet, va fi pe plan
eshatologic, nvierea <<in slava>> a trupurilor celor ce vor fi fericiti (I Cor.
XV, 42-44). Tot astfel, ceea ce este judecata particulara pentru fiecare dintre
noi, judecata din urma va fi pentru toti. Credina in victoria finala si
completa a dreptatii divine, atit de des si de grav violata de cei care fac voia
diavolului, este nedesprita de credina ca Iisus Hristos va veni a doua oara,
ca <<sa judece vii si mortii>> si sa nimiceasc pentru totdeauna puterea
rului, tot asa cum credina in eficacitatea jertfei lui Hristos pentru izbvirea
noastra din stpnirea pcatului si a morii ar fi incompleta daca n-ar fi
nsoita de credina in nvierea morilor8.
Credina in certitudinea nvierii morilor, a judecaii universale si a
vieii ce va urma dup a doua venire a lui Hristos sta, ca o piatra de neclintit
si la temelia moralei cretine. Mustrnd fara cruare pe bogaii care asupresc
7

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloaie, Starea sufletelor dup judecata particular n nvtura
ortodoxa i catolic, n Ortodoxia", an.V,1953, nr. 4, p. 545-614;
8
Pr. Prof. Chiescu N., Teologie dogmatic i simbolic, E.I.B., Bucureti, 1956, p. 105

pe saraci si ndemnnd pe cretini sa nu-si piarda rabdarea atunci cind sint in

suferinte, Sfintul Icov, fratele Domnului, scrie: <<Voi, bogatilor, plingeti si
va tinguiti de necazurile care au sa vina asupra voastra.. ati strins comori in
zilele cele de apoi! V-ati desfatat pe pamint, hraniti-va inimile voastre
spre ziua junghierii Iata, judecatorul sta inaintea usilor>> (V, 1-9). Sfintul
Apostol Petru, cind indeamna pe crestini sa se fereasca de pacate si sa nu se
clatine in credinta din cauza incercarilor prin care trec, le aduce aminte de
raspunderea ce-I asteapta pe toti la judecata universala. Pentru pacatele lor
de neiertat, <<paganii vor da seama inaintea Celui care este gata sa judece
viii si mortii>> (I Petru IV, 5 s.u.); <<Dumnezeu stie sa scape din ispite pe
cei credinciosi, iar pe cei nedrepti sa-I pstreze, ca sa fie pedepsiti in ziua
judecatii>> (II Petru II, 9; cf. si III, 7).
Astfel, nsui Domnul Hristos, judectorul suprem, ne-a descoperit
semnele dup care vom cunoate ca vine judecata universala 9. Aceste
invataturi sunt pe scurt, urmtoarele: Cind se vor implini semnele
premergtoare Parusiei Domnului si <<nnoirii>> lumii (Matei XIX, 28),
Iisus Hristos se va cobori din cer, nsoit de cetele ngereti si nvesmntat in
slava dumnezeiasca; atunci, la un semnal, trupurile tuturor morilor vor nvia
si toti oamenii se vor aduna, pentru judecata universala, inaintea lui Hristos,
care va despari pe cei rai de cei drepti si va raplati pe fiecare dupa cum
merita (Matei XXVI, 30; XXV, 31-46; XXVI, 64; Marcu XIII, 26; XIV, 62;
Luca XXI, 27 etc..
Att Sfintele Evanghelii, cit si din celelalte carti ale Noului
Testament, aflam de asemenea ca Domnul Hristos va veni a doua oara nu in
calitate de Mntuitor, ca la ntrupare, ci in calitatea sa de judector suprem al
lumii (Faote I, 11; X, 42; XVII, 31; II Tim. IV, 1; I Petru IV, 5-6). Atunci,
9

Pr. Prof. Dumitru Popescu, Ortodoxie i contmporanietate, Editura Diogen, 1996, p. 78

naintea sfinilor ngeri si in prezenta tuturor oamenilor, vor fi date pe fata

toate faptele si vorbele noastre, precum si gndurile lor cele mai ascune (I
Cor. IV, 5) si fiecare va da socoteala de sine insusi (Rom, XIV, 12). Judecata
va fi egala si neprtinitoare pentru toi, iar sentinta data de dreptul Judecator
va tine seama de comportarea avuta de fiecare in cursul vietii sale pamintesti
(H Cor. V, 10; XI, 15; Dom. II, 5-6, 11; Efes. VI, 8-9; II Tim. IV, 4). Cei
gsii vinovai vor fi trecuti intr-o stare venica de remucri, ruine si
chinuri, consecina a indepartarii lor de la fata lui Dumnezeu (I Tes. I, 6; II
Tes. I, 8; I. Cor. III, 13), iar cei mintuiti vor fi trecui intr-o stare vesnica de
pace, cinste si fericire, consecinta a <<vederii lui Dumnezeu fata catre
fata>> si a impartasirii cu slava Sa (I Tes. I, 7; II Tim, IV, 8; I Cor. XIII, 13;
Rom. II, 10, II Petru I, 4)
4. Milenarismul
Sub influenta literaturii apocrife cu colorit apocaliptic si a unor scrieri
rabinice, care infatisau fericirea mesianica prezisa de Profeti drept o era
ndelungata de fericire pmnteasca si care afirmau ca ea va fi inaugurata,
prin invierea celor alesi si printr-o condamnare a celor rai, de ctre Mesia, in
unele cercuri cretine din primele secole s-a ivit credina ca sfirsitul lumii,
nvierea tuturor morilor si judecata de apoi vor fi precedate de o nviere
trupeasca a sfinilor, de o judecata a pacatosilor aflati in viata si de o
imparatie glorioasa a lui Hristos, mpreuna cu sfinii si, pe pmnt. 10 Pentru
sprijinirea acestei credine, s-a recurs la interpretarea literala a vedeniei
descrise simbolic in Apocalipsa (XX, 1-5), unde, dup opinia unora, s-ar
10

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloaie, Judecata particular dup moarte, n Ortodoxia", an. VIl,
1955, nr. 4, pp. 532 -559;

afirma ca trebuie sa ne ateptam, pentru o perioada de o mie de ani , la o

noua era mesianica pe pmnt.
Adepii acestei credine au fost numii hiliasti (in rsrit) sau
milenisit (in apus). Dup felul cum isi nchipuiau fericirea mesianica pe care
o ateptau, ei erau de daoua feluri: unii, trupeti - printre care se numrau
cerintienii si ebionitii - care credeau ca, in presupusul mileniu mesianic, cei
alesi se vor bucura in voie de satisfacerea tuturor poftelor trupesti; altii, cei
spirituali, credeau ca fericirea va consta din dreptate, pace si alte bunuri
morale11.
Hiliasmul de sens trupesc a disprut odat cu erezia cerintiana si cu
cea ebionita. Hiliasmul de nuana spirituala a avut o existenta ceva mai
lunga, dar n-a izbutit niciodata sa se impun ateniei generale Dei a avut
civa susintori de vaza - cum au fost Popias de Ierapole, Sfintul Justin
Martirul si Filosoful, Sfintul Irineu, Tertulian, Sfintul Ipolit, Apolinarie de
Laodiceea, Lactantiu, Victoriu de Pittavi, Sulpiciu Sever, Metodiu de Olimp
- si cu toate ca n-a fost condamnata in mod oficial de Biserica, si aceasta
forma de hiliasm a rmas ncetul cu ncetul fara adepi si apoi a fost data
uitarii. La dispariia hiliasmului au contribuit mai ales Origen si Dionisie de
Alexandria, in rsrit si Fer. Augustin, in apus. 12
Dar hiliasmul a ieit din nou la iveala, in mod sporadic, spre sfirsitul
evului mediu, in unele cercuri dizidente din sinul Bisericii Romano-Catolice,
iar in epoca moderna si-a fcut iari apariia, de data aceasta fiind sustinut
de unele grupri mistice din snul Protestantismului care nesocotesc faptul
ca Sfinta Scriptura nu cunoate dect o singura Parusie glorioasa a lui
11

Denis de Rougement, Partea diavolului, trad. De Mircea Ivnescu, Editura Anastasia, Bucureti,
1994, p. 44-45
12
Vladimir Lossky, op.cit., p. 157

Hristos, o singura nviere a celor din morminte si o singura judecata

universala. Milenistii ignora si faptul ca, in Apocalipsa XX, 1-5, Sfntul
Apostol si Evanghelist Ioan se refera in grai simbolic, la era mesianica
inaugurata in lume prin ntruparea, jertfa si nvierea lui Hristos, la renaterea
credincioilor

prin harul

Sfntului

Duh ncredinat

Bisericii

spre

administrare si la ferirea de stpnirea diavolului.

5. Sfritul lumii cer nou i pmnt nou
Starea provizorie in care se afla trupurile si sufletele celor raposati si
faza pmnteasca a Bisericii cretine se vor ncheia la Parusia lui Hristos 13.
nvierea de obte si judecata universala reprezint ultimul act al biruinei lui
Hristos asupra diavolului si morii: (I Cor. XV, 24-28). Din acest moment,
Satan si slujitorii lui vor fi aruncati <<in iezerul de foc si de pucioasa si vor
fi chinuii acolo, zi si noapte in vecii vecilor>> (Apoc. XX, 10), iar drepii
vor trai de-a pururi <<in cortul lui Dumnezeu si vor fi poporul lui si nsui
Dumnezeu va fi cu ei>> (Apoc. XXI, 3 s.u.).
Criteriul general dup care se va face separarea in mintuiti si
osinditi, la judecata din urma, va fi atitudinea practica pe care fiecare a avuto, in viata de aici, fata de aproapele aflat in suferina, dreptul Judector
declarindu-se solidar cu toti aceia care au avut nevoie de vreun ajutor (Matei
XXV, 32-46).
In privina locului in care se afla raiul 14majoritatea textelor
neotestamentare afirma, fara alta precizare, ca cei mntuii se vor afla <<in
13

Ibidem

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloaie, Starea sufletelor dup judecata particular n nvtura
ortodoxa i catolic,ed.cit, p. 602
14

10

cer>>, <<cu Dumnezeu>>. Sfntul Apostol Pavel scrie ca, la Parusia lui
Hristos, odat cu nvierea celor mori si cu prefacerea celor vii (I Cor. XV,
51-56), tot universul va fi eliberat de robia stricciunii care I-a fost impusa
din pricina caderii primului om (Rom. VIII, 19-23). La rindul sau, Sfintul
Apostol Petru scrie: <<Noi ateptam, potrivit fagaduintelor lui, ceruri noi si
pamint nou, in care locuiete dreptatea (II Petru III, 13). Iar Sfntul Apostol
si Evanghelist Ioan, descriind fericirea rezervata celor ai lui Hristos, spune;
<<Si am vazut un cer nou si un pmnt nou. cci cerul dinti si pmntul
dinti au trecut Si am vzut cetatea cea sfnta, noul Ierusalim, cobornduse din cer de la Dumnezeu, gtita ca o mireasa mpodobita pentru Mirele
ei>> (Apoc. XXI, 1-2).
Din aceste texte, rezulta ca tergerea ultimelor ramasite ale
stricciunii produse de pcat nu implica nicidecum nimicirea lumii, ci
nnoirea ei. ntruparea Mntuitorului, ntemeierea Bisericii si renaterea
noastra prin har, credina si fapte bune sunt de pe acum o noua creaie (Gal.
VI, 15; II Cor. V. 17), iar <<omul cel nou, zidit dupa Dumnezeu intru
dreptate si intru sfinenia adevrului>> (Efes IV, 24), a primit de la Duhul
Sfnt capacitatea <<desavirsirii>>, care-l ajuta <<sa ajunga la starea de
brbat desavirsit, la masura vrstei deplinatatii lui Hristos>> (Efes. IV, 1213). Lumea care va sa fie si care va consta, dupa invatatura crestina, din
<<ceruri noi si pamint nou>>, presupune - prin analogie cu cele intervenite
in starea trupului (I Cor. XV, 42-44, 49-54) - nu distrugerea si dispariia
cosmosului de acum, pentru ca, in locul lui, Dumnezeu sa creeze din nimic
altul nou, ca la inceput, ci innoirea si trasfigurarea celui actual, spre a deveni
o locuinta potrivita pentru <<fiii lui Dumnezeu>>. Innoirii esentiale si
transfigurarii noastre in Hristos ii va corespunde asadar o innoire a intregii
creatii, caci nu este potrivit ca aceia care vor fi facuti <<partasi
11

dumnezeestiii firi>> (II Petru, I, 4) sa-si duca viata cea noua in condiiile
lumii vechi15.
Att in actul nvierii morilor, cit si in cel al nnoirii creaiei, se
respecta deci principiul divin al continuitii, in toate domeniile: - al slavei,
in care crestinii au si fost introdusi prin Sfintele Taine, dar care nu va nceta
sa creasca pentru aceia care isi agonisesc de pe acum <<temelia buna pentru
veacul viitor>> (I Tim. VI, 19); - al vieii venice, nceputa din viata
pmnteasca prin urmarea lui Hristos, ntrita continuu prin harul Sfintului
Duh si sporind, neincetat, pina la cea cereasca de dupa invierea trupului
(Ioan, I, 16; Rom. VI, 4; Tit. III, 7; II Cor. III, 12; IV, 14-17); - al dragostei
care, intrucit <<Dumnezeu este iubire>> (I Ioan IV, 8), <<nu cade
niciodata>> (I Cor. XIII, 8, 13) si care <<find legatura desavirsirii (Col. III,
14), uneste pentru totdeauna pe crestini cu Hristos, capul Bisericii (Efes. III,
18; Gal. II, 19); - al mintuirii care ne-a fost daruita de pe acum (Efes. II, 5, 8;
I Cor. I, 18; Rom. I, 16; VIII, 24), dar pe care trebuie s-o pastram pina la
capatul vietii pamintesti (Apoc. II, 10; XII, 11) si care va fi desavirsita in noi
pentru vesnicie, de Iisus Hristos, prin invierea trupeasca si mostenirea
fericirii vesnice, in urma judecatii universale (Filip. II, 12; III, 11-14; I Tes.
V, 9; Rom III, 11; I Cor. V, 5; II Tim. II, 10; IV, 18); - al infierii de catre
Parintele ceresc, infiere pe care am si dobindit-o in Hristos (Efes. I, 5; Rom.
VIII, 16, 29; Gal. IV, 5-6), dar ale carei roade: mostenirea tuturor bunurilor
fagaduite le vom primi abia in viata viitoare, dupa Parusia lui Hristos (Rom.
VIII, 16-18; 21; 23-30; II Cor. IV, 15)19.

15

Scrierile Prinilor Apostolici, trad. de Pr. D. Fecioru, n P.S.B., vol 1, E.I.B.M. al B.O.R.,
Bucureti, 1979, p. 122

12

CONCLUZII
Timpul eshatologic este actul prin care Dumnezeu Judectorul Iisus
Hristos se ofer celor care s-au mbrcat cu El n viaa pmnteasc i au
murit pcatului pentru a nvia odat cu El bucurndu-se venic de
dumnezeire i de via.

13

BIBLIOGRAFIE
1) Biblia sau Sfnta Scriptur,tiprit cu binecuvntarea Prea Fericitului
Printe Teoctist , Patriarhul Biserici Ortodoxe Romne, cu aprobarea
Sfntului Sinod, I.B.M, Bucureti 1993

AUTORI PATRISTICI
1)

SFNTUL ATANASIE CEL MARE, Scrieri. Partea I. Cuvnt

mpotriva elinilor. Cuvnt despre ntruparea Cuvntului. Trei cuvinte
mpotriva arienilor., traducere, introducere i note de Pr. Prof. Dumitru
Stniloae, n col. P.S.B., nr. 15, I.B.M., Bucureti 1987

2)

SFNTUL IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, traducere, introducere,

note i indici de Pr. Prof D. Fecioru, I.B.M., Bucureti 2001

3)

SFNTUL MAXIM MRTURISITORUL, Ambigua traducere, de

Pr. Prof. Dumitru Stniloae,n col. P.S.B.nr. 80, I.B.M, Bucureti 1980,

4)

SFNTUL VASILE CEL MARE, Scrieri Partea I, Omilii la

Hexaimeron, Omilii la Psalmi, Omilii i cuvntri, traducere Pr. Prof. D.
Fecioru, n col. P.S.B., nr. 17, I.B.M., Bucureti 1986
ARTICOLE I LUCRRI

1) BRIA, IOAN PR. PROF.DR.,Dicionar de Teologie Ortodox,Ed. a II-a,

E.I.B., Bucureti 1994
2) CHIESCU, N., PR. PROF.,Teologie dogmatic i simbolic, E.I.B.,
Bucureti 1956
3) IDEM, Biserica Trupul tainic al Domnului, n BOR, an LX(1942), nr.
7-8.

14

4) LOSSKY, VLADIMIR Teologia mistic a Bisericii de Rsrit traducere

Pr. V. Rduc Editura Anastasia1994
5) POPESCU Pr. Prof., DUMITRU , Ortodoxie i contmporanietate,Editura
Diogen, 1996.
6)

IDEM, POPESCU, Preot Asistent, Dumitru, Ecclesiologia romanocatolic dup documentele celui de-al doilea Conciliu de la Vatican i
ecourile ei n teologia contemporan, Tez de Doctorat, n rev.
Ortodoxia, an XXIV(1972), nr. 3.

7) IDEM Iisus Hristos Pantocrator, edit. I.B.M. al BOR., Bucureti 2005

8) ROVENA, Diacon, H., Epistola ctre Efeseni a Sfntului Apostol Pavel,
introducere i comentariu, Bucureti, 1929.
9) STNILOAE, Pr. Prof. DR. DUMITRU, Teologia dogmatic, vol I, II,III,
E.I.B., Bucureti 1996, 1997
10) IDEM, Ascetica i mistica, .I.B.M., Bucureti 2002
11)IDEM, Sfinta Treime, structura supremei iubiri, n ST, an. XXII, 1970,
nr. 5 - 6, p. 333 355;
12)IDEM, Iconomia n Biserica Ortodox, n Ort., an XV(1963), nr.2.
13)IDEM Starea sufletelor dup judecata particular n nvtura ortodoxa
i catolic, n Ortodoxia", an.V,1953, nr. 4, p. 545-614;
14)IDEM Judecata particular dup moarte, n Ortodoxia", an. VIl, 1955,
nr. 4, p. 532 -559;

15