IV.

Liturgica
I. Sfanta Liturghie: prezentare istorica si randuiala

a) In esenta, Liturghia este instituita de Mantuitorul Insusi (Matei 26; Luca 22), insa formele (riturile extere) au
fost adaugate succesiv de Sf. Apostoli si urmasii lor, adica de Biserica. Originea Liturghiei este siriana
(antiohiana), derivand din varianta greaca a Liturghiei Sf. Iacob, din a carui Liturghie deriva toate liturghiile
folosite azi in diferite biserici. Liturghia ortodoxa face parte din ritul bizantin sau de Constantinopol, format
din cele trei Liturghii clasice: Sf. Ioan Hrisostom, Sf. Vasile cel Mare si Liturghia Darurilor mai inainte
sfintite.
-Liturghia Sf. Vasile cel Mare-varianta capadociana- este cea mai veche dintre liturghiile bizantine; urmeaza
intru totul randuiala Liturghiei Sf. Iacob, avand insa unele rugaciuni mai scurte, iar in cursul anului
bisericesc se face de 10 ori. Aceasta a fost inlocuita de Liturghia Sf. Ioan Gura de Aur, fiind mai scurta.

-Liturghia Darurilor mai Inainte Sfintite-se oficiaza numai in cursul POstului Mare, de luni pana vineri, fiind o
slujba de vecernie, urmata de impartasire, fara euharistie. Pentru Nicolae Cabasila, Liturghia este o reprezentare
simbolica a iconomiei operei lui Hristos, pentru a face posibila participarea reala la roadele jertfei lui Hristos..
Liturghia este insasi Biserica in actul ei de multumire comuna.

b) Proscomidia: 1. Ritualul pregatirii liturghisitorilor (inchinarea si sarutarea icoanelor; imbracarea

vesmintelor; spalarea pe maini; Troparul Rascumparatu-ne-ai pe noi); 2. Binecuvantarea pentru inceputul slujbei si
binecuvantarea prescurilor; 3.Ritualul pregatirii agnetului si a potirului, atestat prima data in sec VIII si definitivat
in sec XIV; 4. Ritualul scoaterii miridelor (Mirida Sfintei Fecioare, miridele celor noua cete ingeresti, cele 3 miride
speciale- ale episcopului, conducatorului de stat si ctitorilor)- a mortilor si a viilor; 5. Tamaierea si acoperirea
Darurilor(disc, potir, ambele vase); 6.Cadirea Darurilor si rugaciunea proscomidiei; 7.Riturile finale (apolisul,
cadirea finala cu rostirea troparului Invierii).

 Liturghia Catehumenilor
1.Enarxa- s-a format in sec VI: a)Ritualul inchinarii slujitorilor pentru liturghie;
b) Binecuvantarea cea mare; c) Ectenia mare- este partea cea mai veche din enarxa; d) Antifonul I; e)
Ectenia mica; f) Antifonul II; g) Ectenia mica; h) Antifonul III si rugaciunile Antifonului III.
2.Vohodul mic(iesirea preotului cu Sfanta Evanghelie): a) Deschiderea usilor imparatesti; b) iesirea din
altar cu Sf. Evanghelie; c) Inchinaciunile din mijlocul Bisericii; d)Reintoarcerea preotului in altar; e) veniti
sa ne inchinam; f) Tropar si condac; g) Ecfonisul cantarii intreitei Sfinte.
3.Trisaghionul (Sfinte Dumnezeule) si rugaciunile trisaghionului;
4.Lecturile biblice: a) Apostolul si cadirea- citirile erau alternative cu cantari de plasmi; b) Sfanta
Evanghelie; c) Citirea Cazaniei sau Omilia.
5.Rugaciunile dupa Evanghelie: a)Ectenia intreita si pregatirea cererii stapanitoare, eventual si Ectenia
pentru morti; b) Ectenia pentru catehumeni, cu desfacerea Sfantului Antimis si rugaciunea pentru cei
chemati;
 Liturghia credinciosilor (euharistica)

1. Pregatirea Sfintei Jertfe: a) Rugaciunile pentru credinciosi- ectenia mica si ectenia mare le gasim si in
Liturghia Constitutiilor Apostolice; b) Heruvicul; c) Vohodul Mare (iesirea cu cinstitele Daruri); d)Ectenia
cererilor; e) Pace tuturor; f) preotul deschide clevra zicand: Usile, usile, cu intelepciune sa luam aminte, urmat
de crez.
 2. Anaforaua(Rugaciunea Sfintei Jertfe si Sfiintirea Darurilor): a)Dialogul introductiv dintre preot si
credinciosi; b)Marea rugaciune euharistica; c)Anamneza; d)Epicleza( astazi sunt scoase din Liturghierul grecesc
si bulgaresc, dar s-au mentinut in cel rusesc si romanesc; e) Dipticele-rugaciune de mijlocire generala pentru vii
si morti.

3. Impartasirea: a) Rugaciunile de pregatire pentru impartasire; b) Actele manuale pentru pregatirea

Impartasaniei; c) Impartasirea; d) Ducerea Sf. Daruri la proscomidiar.

4. Incheierea: a)Rugaciunea amvonului-este vechea rugaciune a plecarii capului; b) Fie numele Domnului
Binecuvantat….;c) Rugaciunea potrivirii sfintelor; d)Psalmul 33-pastrat numai in Liturghierul romanesc; e)
Binecuvantarea finala; f)Miruitul si impartirea anafurei; g) Potrivirea sfintelor; h) Dezbracarea vesmintelor si
citirea Rugaciunilor de multumire din randuiala impartasirii;

 Liturghia constituie o forma de reprezentare simbolica de comemorare sau de reinoire sacramentala a

istoriei mantuirii, de la Nasterea Domnului si pana la pogorarea Sfantului Duh peste Sf.Apostoli.

II. Sfintele Taine: Instituirea si importanta lor in viata crestinului

 Fiinta Tainelor:-Sfintele Taine- sunt lucrari vazute, instituite de catre Mantuitorul Iisus Hristos, prin
care se impartaseste harul nevazut al Duhului Sfant, scopul lor fiind mantuirea si sfintirea credinciosilor.
 Partea vazuta-este randuiala sau slujba stabilita de Biserica.1.Materia; 2.Actele facute; 3.Cuvintele
rostite de savarsitor.
 Partea nevazuta-Este impartasirea harului divin celor care le primesc;
 Scopul Tainelor- este sfintirea oamenilor, prin harul sfintitor;
 Validitatea Tainelor- nu deppinde de vrednicia morala a savarsitorului, deoarece principalul si
adevaratul savarsitor este Hristos;
 Necesitatea Tainelor- Sf. Taine sunt singurele mijloace de impartasire a harului divin in mod real.
Tainele sunt absolut necesare pentru mantuirea si sfintirea credinciosilor. Numarul lor este 7.
 Importanta Sfintelor Taine:a)prin ele ni se impartaseste harul divin, har ce renaste si ridica la viata
suprafireasca in Hristos; prin ele, Mantuitorul Hristos este prezent activ, prin Sf. Duh, in Biserica;
b) Botezul e important deoarece crestinul renaste la o noua viata in Hristos; Prin pocainta si maslu
credinciosii isi redobandesc sanatatea trupeasca si sufleteasca; prin Hirotonie se nasc slujitori ai
Bisericii, care continua intreita slujire a Mantuitorului, pana la sfarsitul veacului; prin Cununie se
perpetueaza si se inmulteste neamul omenesc.

I. Sfanta taina a Botezului- este taina initierii crestine, taina fundamentala si indinspesabila pentru mantuire, prin
care omul, prin intreita cufundare in apa si prin rostirea formulei Botezului de catre savarsitor, din starea de robie a
pacatului intra in starea harica, dobandind harul Duhului Sfant, si curatindu-se de pacatul stramosesc si de pacatele
facute pana atunci si devenind membru al Bisericii.

-Instituire- inainte de Inaltarea la cer a lui Iisus (Matei 28, 19-20).

-Importanta- ne-o arata diferitele numiri care I se daruiesc: baia nasterii celei de a doua; usa de intrare in
crestinism si Biserica etc. Prin botez se face inceputul mantuirii subiective a crestinului (primirea harului si a celor
trei virturi). Botezul ne face madulare ale trupului tainic a lui Hristos. Botezul este taina rastignirii si a ingroparii
noastre impreuna cu Hristos.

II. Sfanta taina a Mirungerii- este taina prin care se impartasesc noilor botezati puterea si darurile Sfantului Duh,
necesare pentru cresterea, sporirea si intarirea credinciosilor in viata cea noua, dobandita prin Sfantul Botez;
-Inatituire- nu se cunoaste momentul instituirii, dar Biblia vorbeste despre importanta acestei Taine: ,,Iar cel ce ne
intareste pe noi… si ne-a uns pe noi este Dumnezeu, Care ne-a si pecetluit pe noi” (II Corinteni 1)

-Importanta- raportul intre efectele acestei taine si efectele Botezului este asemanator cu raportul dintre cresterea
trupeasca si nastere; Harul ce se da prin Mirungere este al cresterii si dezvoltarii spirituale a celui Botezat; Prin
Mirungere primim darurile Cincizecimii. Aceasta Mirungere este pecetea lui Hristos, prin ea devenim noi unsi ai
Domnului.

III. Sfanta taina a Euharistiei-(euharistie= multumire- Iisus Hristos, inainte de a instituii Taina la Cina cea de
Taina a multumit lui Dumnezeu prin rugaciune)- este taina prin care, sub forma painii si a vinului, crestinul se
impartaseste cu insusi, Trupul si Sangele Domnului, prezente in mod real prin prefacerea elementelor in Jertfa
euharistica de la Sfanta Liturghie.

-Instituire- a fost instituita de catre Iisus la Cina cea de Taina: Matei 26, Marcu 14, Luca 22.

-Importanta- ea este cea mai insemnata dintre toate tainele, deoarece, crestinul se impartaseste cu insusi izvorul
harului divin, cu Iisus Hristos. Sfanta Evanghelie este prin excelenta Taina unitatii Bisericii (1 Corinteni 10).

IV. Sfanta taina a Marturisirii- este taina prin care crestinul pocaindu-se de pacatele savarsite si marturisindu-le
inaintea preotului duhovnic, primeste de la Dumnezeu, prin dezlegarea preotului, iertarea pacatelor, fiind reasezat in
starea harica din care a cazut prin pacat.

-Instituire- anuntata prin cuvintele: ,, Oricate veti lega pe pamant, legate vor fi si in cer; oricate veti dezlega pe
pamant, dezlegate vor fi si in cer “(Matei 18), a fost instituita in Duminica Invierii, atunci cand S-a aratat
Apostolilor- Ioan 20.

-Importanta- este taina prin care crestinului I se iarta pacatele savarsite dupa Botez. Pocainta este taina
insanatosirii sufletesti a crestinului. Ptin marturisirea si pocairea sincera in fata duhovnicului, omul dupa dezlegarea
primita, se simte mai usurat de povara pacatului. Prin Pocainta fiul ratacit se intoarce si este primit cu bucurie de
catre Parintele ceresc- Luca 15.

V. Sfanta taina a Preotiei- este taina prin care , prin punerea mainilor episcopului si prin ruhgaciune, harul divin
se pogora asupra candidatului anume pregatit, sfintindu-l si asezand-ul intr-o treapta a ierarhiei bisericesti,
impartasindu-I acestuia puterea de a invata cuvantul lui Dumnezeu, de a savarsi lucrari sfinte si de a-I conduce pe
credinciosi pe calea mantuirii.

-Instituire- a fost instituita de Iisus Hristos dupa Inviere, cand S-a aratat Apostolilor- Ioan 20.

- Importanta- Hirotonia este taina coeziunii si unitatii Bisericii, avand o importanta capitala pentru viata morala a
credinciosilor. Credinciosii vad in cel hirotonit pe unsul lui Dumnezeu, pe care trebuie sa-l urmeze si sa-l asculte.
Prin taiana Hirotoniei, Hristos se leaga ca subiect de o anumita persoana, consacrand-o intr-o treapta ierarhica,
pentru ca prin ea credinciosii sa se poata impartasi cu celelalte taine.

VI. Sfanta taina a Cununiei- este taina prin care un barbat si o femeie, care s-au hotarat in mod liber sa traiasca
impreuna, intreaga lor viata, in scopul de a se ajuta reciproc, de ase feri de desfranare si de a naste copii, a-I creste
si a-I educa, primesc, prin rugaciunile preotilor, harul divin care sfinteste legatura lor si ii ajuta la implinirea
scopului.

-Instituire- a fost instituita de Insusi Dumnezeu in rai, casatoria a fost ridicata de catre Mantuitor la rangul de taina
(la nunta din Cana Galileii), prin ea revarsandu-se harul divin asupra celor ce se casatoresc, care devin amandoi un
trup (Efeseni 5, 31), aceasta legatura fiind facuta dupa asemanarea legaturii dintre Hristos si Biserica.
-Insusiri speciale- unitatea si indisolubilitatea acesteia.

VII. Sfanta taina a Maslului- este taina in care, prin rugaciunile preotilor si prin ungerea cu untdelemnul sfintit se
impartaseste crestinilor bolnavi, harul dumnezeiesc, al vindecarii de boli sufletesti si trupesti, precum si iertarea
pacatelor.

-Dovezi-,, Si iesind (Apostolii), au propovaduit tuturor sa se pocaiasca, si scotand afara demoni multi si ungeau cu
untdelemn multi bolnavi si-I faceau sanatosi” (Marcu 6).

-Importanta- daca bolnavul nu se insanatoseste intotdeauna, Domnul, prin harul Sau, aduce intotdeauna iertarea
pacatelor celui bolnav, mngaiere, usurare si intarire in suportarea bolii. Astfel, taina Sfantului Maslu, ii da
bolnavului puterea sa faca din suferinta si rabdare, o adevarat scara ce duce la Cer.

III. Ierurgiile in viata credinciosilor

A. Ierurgiile legate de viata

-Ierurgiile- sunt rugaciuni speciale care se fac de catre preoti si episcopi, cu scopul de a curati, binecuvanta si sfinti
pe om, natura inconjuratoare, bisericile, obiectele de cult, casele cele casnice, roadele campului si toate lucrurile de
care omul are nevoie in viata, pentru lauda lui Dumnezeu si mantuirea sufletului. Ierurgiile legate viata omului sunt:
Logodna, dezlegarile si moliftele, rugaciunile de diferite trebuinte.

1. Logodna- (cuv.slav, care inseamna a face fagaduinta de casatorie)- este randuita de Biserica in vederea tocmirii
sau asezarii nuntii a doi tineri, care s-au fagaduit unul celuilalt, de cele mai multe ori ea se savarseste odata cu
cununia. Logodnicilor le trebuie la Logodna in Biserica nasi, 2 lumanari, inelul de logodna si verighetele de
cununie.

2. Dezlegarile si molifte- acestea sunt cuprinse in moliftelnic si sunt: Rugaciuni pentru dezlegarea de blestem,
pentru cei ce sunt in blestem si pe sine insusi cu juramant s-au legat, pentru impacarea celor invrajbiti; Moliftele Sf.
Vasile cel Mare (numite si exorcisme), Moliftele Sf. Ioan Gura de Aur.

3. Rugaciuni la diferite trebuinte-pentru diferitele nevoi ale credinciosilor, Biserica a randuit diferite rugaciuni: la
felurite neputinte si boli; celor tulburati de duhuri rele; la construirea caselor, a unei fantani, la diferite lucrari in
gradina etc.; la vremuri de seceta sau de necontenire a apelor.

B. Ierurgiile legate de moarte: slujba de iesirea cu greu a sufletului, citirea stalpilor, inmormantari si
parastase

1. Slujba de iesire cu greu a sufletului- trebuie stiut ca orice credincios care are in igrijire un bolnav
netrasportabil, sa cheme preotul acasa pentru al impartasi grabnic, ca sa nu devina inconstient sau sa intre in coma
si sa-si piarda dreptul la Sfintele Taine.

2. Citirea stalpilor- in zilele pana la inmormantare, preotul este chemat de familie, de regula dupa amiaza sau
seara, pentru a savarsi slujba ,,stalpilor”. Aceasta slujba este o rugaciune scurta pentru sufletul celui raposat, la care
se adauga citirea unor parti din celor 4 Evanghelii. Pentru aceasta, se pregateste din vreme o catuie in care sa
aprinde carbune si se pune tamaie, care este data la vremea cuvenita preotului pentru a tamaia trupul mortului.

3. Inmormantarea- preotul merge la casa celui decedat, ii citeste acici randuiala obisnuita. Merge apoi la Biserica
in fruntea unui convoi funerar. Se fac trei opriri in numele Sfintei Treimi. Apoi Mortul este pus in Biserica. Dupa
slujba, mortul este adus la groapa, unde preotul toarna peste el vin cu ulei in semnul crucii. Apoi sicriul este
coborat, dupa care preotul arunca cu mana sau cu lopata pamant peste tot in semnul crucii.

4. Parastasul- dupa inmormantare, preotul merge acasa la raposat si face randuiala propriu-zisa a raposatului.
Coliva de la parastas simbolizeaza trupul celui adormit si este simbolul Invierii. Zilele in care se mai pot face
parastase sunt:- la 3 zile dupa moarte- in nadejdea invierii si amintirii ridicarii din mormant a lui Iisus Hristos in a
treia zi sau atunci incepe putrezirea trupului, afara de inima.

-la 9 zile- in cinstea celor noua certe ingeresti( atunci incepe sa putrezeasca inima);

- pomeni se mai fac la 3, 6, 9 luni si la un an, apoi in fiecare an de la data mortii ( de obicei).