Evanghelia după Matei

Titlul deși este foarte vechi nu este original. Sf. Matei nu s-a trecut în fruntea evnagheliei,
se pare că acest lucru l-a făcut Biserica la formarea ,, canonului Noului Testament”.
Prima mărturie este cea a ui Papias care spune despre Matei că el a așezat în ordine
cuvintele Domnului. Această mărturie este confirmată de Sf Efrem, Sf. Epifanie, Sf. Ioan Gură
de Aur.
El apare de puține ori în Noul Testament. În cele trei evanghelii sinoptice și în Fapte
1,13. În lista apostolilor ocupă locul al 7 lea, dar în evanghelia sa se pune pe locul al 8 lea.
Sf. Matei apare ca un vameș pe nume Levi în Capernaum. Acesta nu își mai preciează
numele de vameș, ci doar cel de ucenic. Datorită priganei dezlănțuite de Irod Agripa I va fi
nevoit ca și ceilalți Apostoli să se retragă pentru o vreme din Țara Sfântă. Tradiția ne spune că a
propovăduit apoi în Etiopia și India și că și-a vărsat sângele pentru Hristos.

Limba Evangheliei
Papias afirmă faptul că Matei și-a scris Evanghelia în limba ebraică. Prin limba ebraică se
înțelege limba vorbită de vrei la acea vreme, adică limba aramaica. Eavnghelia în limba
aramaică, însă nu ni s-a păstrat. Traducerile pe care le avem astăzi s-au făcut după Evanghelia de
la Matei în limba greacă.
Panten, vestitul dascăl al Școlii catehetice din Alexandria, a spus că a găsit originalul
evangheliei aramaice, dar această afirmație nu este sigură. Papias spune că fiecare traducea cum
putea originalul aramaic în limba greacă. Probabil că și variantele pe care le avem astăzi sunt tot
după o astfel de traducere.

Primii destinatari ai Evangheliei

Evanghelia după Matei a fost destinată evreilor încreștinați din Palestina. Cuprinsul ei va
fi fost cel al propovăduirii Apostolilor despre Iisus Hristos și mântuirea prin El.

Data și locul scrierii Evangheliei

Tradiția veche a Bisericii afirmă că Sf. Matei a scris Evanghelia în Țara Sfântă pe la anul
43-44. Evanghelia greacă de la Matei se pare că a fost mai târzie. Aceasta într-o oarecare măsură
depinde de cea a Sfântului Marcu, deci a fost scrirsă după aceasta. Așadar Evanghelia greacă a
Sf. Matei a fost scrisă după anul 63.

Planul Evangheliei de la Matei

I. Nașterea și copilăria lui Iisus ( 1-2)
-Promulgarea împărăției cerurilor ( 3-7)
-Propovăduirea împărăției cerurilor ( 8-10)
- Taina împărăției cerurilor ( 11,1-13,52)
- Biserica, arvuna împărăției cerurilor ( 13,52-18)
- Venirea împărăției cerurilor ( 19-25)
- Patimile , moartea și învierea ( 26-28)
 Sfânta Evanghelie de la Marcu

Ca și în cazul celorlalte Evanghelii, numele autorului celei de-a doua a fost

pus de către Biserică pe baza mărturiei Tradiției. Ca și în cazul Evangheliei de la
Matei, cea mai veche mărturie este cea a lui Papias. Acesta spune despre Marcu că
era ,, tălmaciul lui Petru”. Alte mărturii care confirmă spusele lui Papias sunt:
- Prologul antimarcionist
- Clement Alexandrinul
- Sf. Irineu
-Origen

Noul Testament despre Sf. Marcu

După mărturia lui Papias, Sf. Marcu nu l-ar fi însoțit pe Mântuitorul, nici nu
l-ar fi ascultat. Cu toate acestea nu putea fi nici străin de anturajul istoric al
Mântuitorului. L-am putea vedea pe Marcu tânărul care mergea după Mântuitorul
în noaptea în care acesta a fost prins. Faptul că acest episod apare relatat doar în
Evanghelia a doua întărește această ipoteză. Mai pute afirma și că Marcu este
tânărul bogat care vine după Mântuitorul când a aflat că acesta venise în Galileea.
O tradiție destul de veche îl numără pe Marcu printre cei 70 de ucenici, iar
alți Sfinți Părinți spun că Marcu l-ar fi cunoscut pe Mântuitorul cu puțin timp
înaintea Patimilor Sale.
Sf. Marcu este menționat de 10 ori în Noul Testament. Faptele Apostolilor
se referă de 6 ori la acest ucenic când este menționat fie ca ,, Ioan cel numit
Marcu” ( 12, 12) , fie ca ,, Ioan”( 13,5), fie ca ,, Marcu” ( 15,39).
În Epistolele Sf. Pavel , Sf. Marcu apare de trei ori :
I. Col 4,10 – este numit vărul lui Barnaba
II. Filim. 24
III. II Tim 4, 11 când Sf Pavel se afla întemnițat la Roma și îi cere lui Timotei să-l
ia pe Marcu spre a-i fi de folos la slujire.
Și Sf. Petru îl menționează în prima sa epistolă la 5,13.
Limba și stilul scrierii
Sf. Marcu și-a scris Evanghelia în limba elenistică, în așa zisul dialect
comun. Limba greacă folosită de Sf Marcu arată că acesta n-a fost un cărturar, ci
un om simplu din popor ( greaca lui era destul de săracă). Stilul său este cursiv și
plin de viață. În Evanghelia a doua apar multe aramaisme ceea ce i-a făct pe unii
cercetători să creadă că mai întâi Sf. Marcu a redactat Evanghelia în limba
aramaică.
 În Evanghelie apar și multe cuvinte latine. Faptul că latinismele sunt mai
frecvente la Marcu decât la ceilalți evangheliști suntem îndreptățiți să afirmăm că
Evanghelia ar fi fost scrisă la Roma.
Deși Evanghelia este mai scurtă decât celelalte, există câteva episoade
relatate mult mai pe larg precum Învierea fiicei văduvei din Nain, Vindecarea
Slăbănogului, prima înmulțire a pâinilor.

Primii destinatari
Evanghelia a fost scrisă în primul rând pentru creștinii proveniți dintre păgâi din
capitala Imperiului.

Data și locul scrierii

Evanghelia a fost scrisă la Roma. Clement Alexandrinul și Fericitul Ieronim afirmă
că autorul a scris Evanghelia în timpul vieții Sf. Petru, care a și aprobat citirea ei în
Biserici. Se pare că Sf Luca s-a folosit de Evanghelia de la Marcu , așadar ținând
cont de această Tradiție putem afirma că Evanghelia a fost scrisă cel puțin în anul
63.

Planul Evangheliei de la Marcu

Partea I
I. Introducere ( 1,1-13)
II. Activitatea în Galileea( 1,14-3,6)
Apogeul activității în Galileea ( 3,7-6,13)
III. Sfârșitul activității în Galileea ( 6,14- 7,23)
IV. Călătorii înafara Galileii( 7,24-8,26)

Partea a II- a
V. Cezareea lui Filip. Drumul spre Ierusalim
VI. Activitatea Domnului la Ierusalim
VII. Patimile, moartea și învierea

Finalul Evangheliei

Vocabularul textului arată că acesta nu a fost scris de către Sf Marcu. Este de fapt
un rezumat al unor arătări ale Domnului, consemnate în celelalte Evanghelii. Este
clar că cineva a adăugat aceste versete într-o epocă timpurie.
 Sfânta Evanghelie după Luca

Ca și în cazul celorlalte Evanghelii, numele autorului celei de-a treia nu este

menționat, ci este pus de către Biserică pe baza mărturiei Tradiției.
Principalele mărturii sunt:
Sf. Irineu al Lyonului
Prologul antimarcionit
Canonul Muratori
Tertulian
Eusebiu de Cezareea
Fericitul Ieronim
Mărturia Noului Testament despre Sf. Luca
Noul Testament spune multe lucruri despre Sf. Luca. Indicii despre el apar
în Epistolele Sf. Apostol Pavel și în Faptele Sfinților Apostoli.
În Epistolele Pauline Luca este menționat de trei ori: după mărturia Epistolelor
către Coloseni și Filimon, Sf. Pavel se află la Roma împreună cu Sf. Pavel în
timpul primei captivități romane a Apostolului, iar după cea a Epistolei a II a
către Timotei, el era langă Sfântul Pavel în timpul celei de-a doua captivități.
Aceste lucruri confirmă ceea ce spune Tradiția și anume că Luca a fost un
colaborator credincios al Sfântului Pavel până la Sfârșit.
Sf. Pavel îl numește pe acest ucenic al său ,, doctorul cel iubit” Așadar, Luca
era un intelectual.
Datele despre Sf. Luca din Epistolele Pauline și din Faptele Apostolilor ne
oferă o imagine destul de clară asupra activității Sf. Luca.

Destinatarii
Sf. Luca și-a dedicat Evanghelia unui oarecare Teofil, căruia i se adresează
cu apelativul ,, o prea puternice”. Al doilea volum al operei lucanice se adresează
tot acestui Teofil, de data aceasta cu apelativul simplu ,, Teofile”. Un studiu atent
ne arată că Evanghelia a treia era adresată creștinilor proveniți dintre păgâni.
Sfântul Luca omite tot ceea ce ar fi putut să-i șocheze pe cititori ( ex. Iar de
ziua și ceasul acela....). Apoi menționarea unor simțăminte ale lui Iisus ca mânia,
indignarea, tristețea. De asemenea, Sf. Luca modifică unele detalii în care
Apostolii se prezintă într-o lumină mai puțin favorabilă.
Data și locul scrierii
Data scrierii – 62-63
Locul- dacă apostolul nu s-a depărtat de Sf. Pavel, acesta a scris Evanghelia la
Roma.

Izvoarele
Primul izvor este Evanghelia de la Marcu.Luca a urmat îndeaproape planul
Evangheliei de la Marcu, operând însă câteva schimbări importante. Sf Luca a
folosit însă o traducere greacă a Evangheliei aramaice de la Matei.Sf. Luca a
folosit și un al treilea izvor , la care se pare că a avut acces și Sfântul Matei, pe care
specialiștii îl numesc ,, izvorul comun”. Pe lângă toate acestea, Sf Luca folosește
din plin roadele cercetărilor sale personale.

Limba și stilul Evangheliei

Evanghelia a treia a fost scrisă într-o greacă mult mai bunp decât a celorlalți
evangheliști care gândeau în aramaică și scriau în grecește. Opera Sfântului Luca
ocupă locul al doilea între Scrierile NouluI Testament, pe locul întâi aflându-se
Epistola către Evrei.
În Evanghelia Sfântului apar multe ebraisme, ceea ce înseamnă că imită
stilul traducerii grecești a Vechiului Testament. O trăsătură a stilului lucanic este
aceea că el ține să încheie un ubiect înainte de a trece la altul.

Teme predilecte ale Sf Luca

Mila dumnezeiască care neagă orice discriminare. În paginile Evangheliei se
reliefează un Dumnezeu cu totul altul pe care-L înfățișează învățătura ingustă a
iudaismului.
A doua temă este mila dumnezeiască dar care se revarsă asupra săracilor . Sf Luca
manifestă o evidentă preferință pentru cei săraci, simplii curați cu inima.
A treia temă este viața familiară . Sf Luca pune accent mai mult asupra locului pe
care-l ocupă femeia.

Planul Evangheliei
-Prolog
- Partea întâi- de la vestirea nașterii Sfântului Ioan Botezătorul până la sfârșitul
activității Mântuitorului în Galileea
- Partea a doua – Călătoria spre Ierusalim
- Partea a treia- Mântuitorul la Ierusalim, Patimile și învierea.

Sfânta Evanghelie de la Ioan

Autorul Evengheliei
Biserica a știut dintotdeauna că autorul Evangheliei a patra este Sfântul
Ioan.â, cel mai tânăr dintre Apostoli, care la Cina cea de Taină și-a plecat capul pe
pieptul Mântuitorului. Autorul nu se prezintă nicăieri în această Evanghelie, dar
tocmai această tăcere ne face să înțelegem că autorul este Ioan. Tăcerea înseamnă
smerenie. Sfântul Ioan poate fi numit și Apostolul smereniei.
Mărtuia Tradiției
Din mărturiile existente reiese clar că Evanghelia era cunoscută și
recunoscută ca aparținând Sfântului Ioan în prima parte a secolului al II lea.
- Sfântul Ignatie Teoforul dovedește în epistolele sale o familiarizare cu
Evanghelia Sfântului Ioan.
- Sfântul Iustin Martirul în prima sa Apologie face iluzii clare la Evanghelia de la
Ioan.
Alte mărturii sunt și Canonul Muratorii și Prologul antimarcionit.

Sfântul Apostol Ioan în Noul Testament

Noul Testament oferă destul de multe date despre Sfântul Ioan. Chemarea sa
și a fratelui său Iacov a avut loc imediat după chemarea altor frați, Andrei și
Simon.
În In. 1,35 este prezentat un momet anterior când doi ucenici ai lui Ioan
Botezătorul au auzit mărturia acestuia despre Iisus.Unul dintre ei era Andrei și se
presupune că celalalt era chiar Ioan.
În listele cu cei 12 Apostoli, Ioan apare fie pe locul al patrulea, fie pe al
treilea, fie pe al doilea. Alături de Petru și fratele său , Iacov, faceau parte din
grupul mai intim al Mântuitorului.
Cei doi fii ai lui Zevedeu apar împreună în două împrejurări:când vor să facă
să se coboare foc din cer asupra unui sat de samariteni care nu l-au Primit pe Iisus
să înnopteze la ei și când îi cer Domnului de a sta unul de-a stânga și altul de-a
dreapta aratându-se gata să pătimească împreună cu El. Temperamentul lui Ioan
este evidențiat în episodul în care îl informează pe Mântuitorul despre cineva
dinafara grupului de ucenici care scotea demoni în numele Său.
Numele Sfântului Ioan nu este prezent deloc în Evanghelia a 4 a. El este
prezentat ca ,, cel pe care Îl iubea Iisus”. Ioan este identificat cu alt ucenic care a
putut intra împreună cu Petru în curtea lui Anna.

Bătrânețea și adormirea Sfântului Ioan

Din Noul Testament rezultă că Sf. Ioan a petrecut o vreme la Ierusalim. Mai
multe mărturii patristice vorbesc despre activitatea Sfântului Ioan la Efes. În timpul
execuției lui Domițian, Apostolul a fost osândit să trăiască în insula Patmos.
Toate mărturiile afirmă că Sfântul Ioan a trăit până la o vârstă înaintată. La
bătrânețe nu mai putea să meargă singur și era dus la Biserică de credincioși.

Locul și timpul scrierii

Se pare că Evenghelia a fost scrisă la Efes înainte de anii 70-80.

Scopul și destinatarii
 Apostolul aduce importante completări la cuprinsul celo 3 Evanghelii.
Destinatarii Evangheliei sunt fără îndoială creștinii. Sfântul Apostol Ioan se
vede silit să le amintească acestora învățătura primită la început.

Limba și stilul Evangheliei

Stilul Evangheliei a patra este foarte personal. Este un stil pe care nu îl
găsim în Noul Testament. Limba greacă în care a scris Apostolul nu este greaca
literară. Deși vocabularul este limitat cuvintele sunt bine alese. Sf Ioan repetă în
mod deliberat expresii și propoziții întregi fie în mod afirmativ fie negativ.
Stilul Evangheliei de la Ioan poartă o destul de marcantă influență a limbii
aramaice.

Planul Evangheliei
Planul A are meritul de a pune în valoare extraordinara bogăție teologică a
Evangheliei.
Planul B evidențiază mai bine cadrul cronologic al desfășurării activității
Mântuitorului.

PLANUL A
-Introducere
-Cartea semnelor
-Manifestarea supremă a lui Hirstos

Simbolismul ioaneic
Pentru a-și exprima idei teologice, Sfântul Ioan folosește foarte larg simbolismul
și expesii cu sensuri suprapuse.
Simbolismul- apa cea vie înseamnă Harul Duhului Sfânt
Pâinea cea vie – Sfânta Euharistie

Expresii cu sensuri suprapuse- Hristos vorbește despre dărâmarea Templului.

Evanghelia Maicii Domnului

Buna Vestire a venirii în lume a Fiului lui Dumnezeu este o Evanghelie în

sensul cel mai propriu al cuvântului. Vestea pe care Arhanghelul Gavriil o aduce
Sfintei Fecioare Maria este o evanghelie.
Este vorba de o Evanghelie adresată în primul rând Sfintei Fecioare Maria
dar și o Evanghelie despre Maica Domnului ( Maica Domnului era fecioară când a
auzit ca va naște pe Hristos și este hotărâtă să și rămână fecioară)
 Aflăm din acest text cât de deplină era și ascultarea Sfintei Fecioare față de
Dumnezeu. Din imnyl Sfintei Fecioare Maria la întâlnirea cu Elisabeta desprindem
o latură a desăvârșitei înțelepciuni