ABSTRACT

Caietul biblic este un

instrument de lucru care
încearcă să sistematizeze
ideile principale ale
întâlnirilor din cadrul
serilor biblice de la
Parohia din Heidelberg.
Aici vor fi disponibile
prezentările introductive
și întrebările
participanților.
Coordonator – Diac.
Marius Adrian Călin

FAPTELE APOSTOLILOR
INTRODUCERE
Faptele Apostolilor
Parohia Heidelberg
04 aprilie 2020
d.mac
PPT 2
 Faptele Apostolilor (FA) - ultima carte istorică a Noului Testament (NT)
 Principalele aspecte descrise sunt:
 înființarea bisericii creștine
 începutul creștinismului
 răspândirea creștinismului în lume
 Pe scurt: o istoria a răspândirii creștinismului în lume de către Sfinții Apostoli
PPT3
 Cuvântul «Fapte» (în greceşte: Praxeis) apare folosit adeseori pentru scrierile
antice care istorisesc viaţa şi activitatea unor oameni de seamă. El este, deci,
potrivit pentru titlul acestei scrieri în care sunt istorisite unele din «faptele»
câtorva dintre oamenii de seamă de la începuturile Bisericii lui Hristos.
 De cine este scrisă?
 De Sfântul Evanghelist Luca, fiind a doua carte pe care el o scrie, după Evanghelia pe
care o cunoaștem deja – cf. FA 1, 1-3
 În prolog, referindu-se la «cuvântul cel dintâi», adică la Evanghelia amintită, el
prezintă implicit lucrarea pe care o începe drept «al doilea cuvânt» – al doilea volum,
am spune noi – al operei sale. Totodată, şi acest «al doilea cuvânt» este dedicat
aceluiaşi Teofil, ca şi Evanghelia a treia (Fapte 1, 1; cf. Lc 1, 3). Afirmaţia din prolog
este confirmată – după opinia generală a cercetătorilor – de asemănările evidente de
stil şi vocabular dintre cele două scrieri.
 Titlul cărții: este dat ulterior de Sfinții Părinți, nu de Evanghelistul Luca.
 Pentru că îi este adresată tot lui Teofil, ar fi putut primi și denumirea
 A doua carte către Teofil, cel căruia Luca îi povestește activitatea celor mai
importanți ucenici ai Mântuitorului.
 în germană: Apostolgeschichte
 în engleză: Act of the Apostles
 Precizare importantă:
 Această scriere nu cuprinde, cum ar putea lăsa să se înţeleagă titlul, toate
faptele tuturor Apostolilor.
 De fapt, termenul «apostol» din acest titlu trebuie luat într-un sens destul de
larg. Cartea relatează în prima parte mai ales activitatea Sfântului Apostol
Petru, iar în partea a doua – începând cu cap. 13 – aproape în mod exclusiv
activitatea Sfântului Apostol Pavel.
 Bineînţeles, nici activitatea celor doi mari Apostoli nu este redată decât
parţial. Cât despre ceilalţi Apostoli, dacă grupul Celor Doisprezece apare de
mai multe ori în primele capitole ale cărţii, cei mai mulţi dintre ei nu sunt
numiţi deloc, singura menţiune a numelor lor fiind cea din lista celor
unsprezece din Fapte 1, 13.
 Pe lângă Apostolii Petru şi Pavel – şi este de reţinut că Pavel însuşi nu făcea
parte dintre Cei Doisprezece –, în a doua scriere lucanică se prezintă câte
ceva din activitatea unor ucenici ai Apostolilor, cum au fost Ştefan şi Filip,
 dintre cei şapte diaconi, sau Barnaba, Marcu şi Apolo. Astfel, un titlu mai
exact al cărţii ar fi acela de «Faptele unor Apostoli şi ale unor ucenici ai
Apostolilor».
 Numeroase mărturii istorice cu privire la credibilitatea acestei cărți.
 Codici din primele secole
 Mărturii despre faptul că a fost scrisă de Evanghelistul Luca:
 202 - Sf. Irineu, acesta fiind și primul Sfânt Părinte care vorbește despre carte
ca aparținând Evanghelistului Luca. El face și un rezumat al cărții, scoțând în
evidență cuvântarea Sf. Petru din cap. 2 și a Sf. Pavel din capitolul 17.
 Clement Alexandrinul, Tertulian, Origen
 O regăsim în lista canonică a Sfinților Părinți: Atanasie cel Mare, Chiril al
Ierusalimului și Sf. Grigorie de Nazianz.
 Eusebiu al Cezareii (Istoria bisericească, II, xvii, 6; III, iv, 6) atribuie şi el
Faptele Apostolilor Sfântului Luca şi o socoteşte între homologoumena, adică
între scrierile unanim recunoscute drept canonice.

 Ce înseamnă lista canonică?

 Până la formarea canonului circulau foarte multe evanghelii, scrisori si alte
cărți cu titlul de canonice, dar care nu făceau parte din tradiția apostolilor.
Acestea erau împărțite de către Părinții Bisericii de după secolul al doilea în
cărți canonice și necanonice.

 Cercetarea academică din secolul XX îi confirmă autenticitatea,

 cf. analizelor de limbaj,
 a situării evenimentelor în timp și legătura cu alte evenimente din epocă,
 a fost demonstrată specificitatea stilului Sfântului Evanghelist Luca, modul în care
amintește nume de conducători, regi, proconsuli, prefecți
 informaţiile din cartea Faptele Apostolilor sunt indispensabile pentru
reconstituirea perioadei de început a creştinismului. Ce-am şti, de pildă, despre
începuturile Bisericii şi despre primele misiuni creştine dacă n-am avea la
dispoziţie importanta scriere lucanică? Şi nimeni nu va putea scrie o viaţă a
Sfântului Apostol Pavel fără a face apel la capitolele 9-28 din Fapte.
 Când a fost scrisă?
 Până în anul 63, în timp ce Sfântul Apostol Pavel a fost închis la Roma – autorul oferă
date despre procesul Apostolului.
 De ce o scrie?
 Îi este adresată lui Teofil, cel pentru care scrisese și Evanghelia
 Prin intermediul evangheliei, Luca îi întărește credința despre Domnul Hristos ca
Mântuitor al lumii – vezi F.A. 1, 1
 Prin FA el îi explică divinitatea învățăturii creștine, modul de răspândire al
cuvântului evanghelic de către urmașii lui Hristos, mai ales de Pavel.
 Acesta a şi fost, desigur, scopul principal al autorului Faptelor: de a înfăţişa
progresul Evangheliei din Ierusalim şi până la Roma.
 Planul

 28 de capitole, 3 părți la nivel de conținut

 Prologul 1, 1-11
 Partea I, cap. 1,12-12. Vorbește despre începuturile creștinismului în Ierusalim și
răspândirea în afara orașului și în Iudeea
 Partea II, cap. 13-28. Prezintă istoria răspândirii creștinismului în imperiul Roman
prin călătoriile misionare ale Sf. Ap. Pavel, precum și captivitățile sale în Cezareea
Palestinei și Roma.
 Leitmotivul cărții F.A.: Cuvântările.
 Cam a treia parte din cuprinsul cărţii Faptele Apostolilor constă din cuvântări.

I. 1, 1-26 Introducere: pregătirea ucenicilor pentru primirea Duhului Sfânt

1. Adresare și clarificare. Cui îi este adresată 1, 1-3
i. Adresată lui Teofil, creștin convertit în Roma cu scopul de a arăta
modul în care a fost împânzit creștinismul din Ierusalim și până la Rom
ii. Dacă în Lc 1, 1-4 avem un important prolog pentru întreaga operă a
Sf. Luca,
iii. în Fapte 1, 1-2 apare un fel de subprolog prin care autorul face
legătura între primul şi al doilea volum al acestei opere.
iv. Şi aici este menţionat Teofil, destinatarul sau mai degrabă «patronul»
acestei opere.
v. Dacă însă în Evanghelie numele lui Teofil este precedat de adresarea
respectuoasă «prea alesule» (în gr.: kratiste), de unde rezultă că este
vorba de un personaj de rang înalt,
vi. în Fapte lipseşte acest titlu, ceea ce ar putea fi o dovadă că între timp
relaţiile dintre cei doi au devenit mult mai apropiate; se poate ca între
timp catehumenul Teofil (cf. Lc 1, 4), în urma citirii Evangheliei, să fi
fost botezat, devenind astfel creştinul Teofil.
vii. Totodată, în acest subprolog, autorul rezumă oarecum cuprinsul
«cuvântului celui dintâi», adică al Evangheliei sale: «Cuvântul cel
dintâi l-am făcut, o Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face
şi a învăţa, până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul
Sfânt Apostolilor pe care i-a ales». Într-adevăr, Evanghelia de la Luca
se încheie cu o scurtă menţiune a Înălţării Domnului (Lc 24, 50-51).
2. Domnul Cel înviat dă porunci ucenicilor Săi şi Se înalţă la ceruri (1, 3-11)
i. O recapitulare a modului în care Domnul s-a ridicat la cer
ii. Răspunsul legat de împărăția lui Israel – așteptarea politică vs.
Împărăția cerurilor - v. 7
iii. Venirea Duhului Sfânt si puterea pe care o vor primi
iv. Evenimentul înălțării – Marcu 16,19; Luca 24,51;
3. Aşteptarea Duhului; alegerea lui Matia ca Apostol în locul lui Iuda (1, 12-26)
i. Întoarcerea la Ierusalim, adunarea în încăperea de sus, locul cinei celei
de taină
ii. Acolo se rugau
 iii. Alegerea lui Matia –
1. criteriile pentru alegerea lui Matia – sa fi fost alaturi de Hristos
de la botez
2. inclusiv martor al Învierii
3. ce mai descoperim aici? – Mântuitorul avea mai mulți ucenici,
nu doar 12.
4. Tragerea la sorți – obicei iudei - (Leviticul 16:5-10; Numeri
26:55). Obicei prin care se cerea aflarea voii lui Dumnezeu –
vorbim despre Urim si Turim
II. 2,1 – 8,1a Pogorârea Sfântului Duh. Biserica din Ierusalim
1. Cincizecimea – 2, 1-13 –
i. istorisirea minunii Pogorârii Duhului Sfânt, eveniment ce a avut loc la
10 zile după înâlțarea lui Hristos la cer. Apostolii care erau adnați într-
o casă la Ierusalim, - cf. promisiunii Mântuitorului, Mc 16,17 – primesc
Duhul Sfânt, care se coboară în limbi de foc, încep să vorbească în
diferite limbi – se produce zgomot mare, apostolii încep să vorbească
în mai multe limbi, unii rămân mirați.
2. cuvântarea Sf. Apostol Petru (2, 14-36)
i. versetele 14-36 istorisesc prima dintre celebrele cuvântări apostolice
1. Petru explică minunea întâmplată și oferă primele învățături
de viață creștină
2. Duhul Sfânt pogorât acum a fost prevestit de profetul Ioil,
(pagina 888 din Bibla mare, capitolul 3, despre făgăduința
Mântuirii), cel care a prevestit timpurile când o să vină Mesia,
cele pe care le trăiau, le trăiseră.
3. Le spune, de asemenea, că Iisus pe care ei l-au omorât,
conform profeției lui David, Psalmul 15, 10 și 109,1
3. Primirea mesajului; viaţa exemplară a Bisericii-mame din Ierusalim (2, 37-45)
1. În acest moment are loc prima dezvoltare a comunității
creștine, primii creștini care nu participaseră direct la
evenimentele mântuirii, ci se convertesc – 3000 de oameni se
botează pentru prima dată cu apă și duh.
2. Din acest moment începe să crască biserica
3. Ce au făcut după acest moment?
a. Se botezau, erau învățați de apostoli, se împărtășeau și
se rugau.
b. Se petreceau minuni care îi înfricoșau pe mulți
c. PLUS: își vindeau bunurile și averile, le împărțeau
săracilor – 42-47.
III. Activitatea Sf. Apostoli
1. 3, 1-11 – Petru vindecă un olog la poarta templului, Poarta cea Frumoasă. –
vezi hartă Ierusalim
2. 3,12-26 – După minune era urmat de mulțime, context în care ține o nouă
cuvânturare
i. Ce scoate în evidență Petru în această cuvântare?
1. Că nu cu puterea lor a vindecat ologul, ci puterea lui
Dumnezeu, prin harul și puterea Domnului Hristos.
 ii. Care Hristos?
1. Cel pe care l-au răstignit. Le spune și când. Dar le amintește că
acesta pe care ei l-au răstignit a înviat, iar ei sunt martorii
acestei învieri.
2. Pune accentul pe Învierea Domnului, pe împlinirea profețiilor,
iar după cuvântare încă 5000 de oameni se botează.
3. Câți s-au botezat după prima cuvântare?
4. Câți erau la început?

IV. primele prigoane (3,1 – 5, 42)

1. Cei 7 diaconi; activitatea şi martiriul Sf. Ştefan (6,1 – 8,1a)
V. cap. 6-12 Misiuni în Samaria şi în Iudeea
1. Plecarea din Ierusalim; Sf. Filip, apoi Sf. Petru şi Ioan în Samaria (8, 1b-25)
2. Sf. Filip şi eunucul etiopian în drum spre Gaza (8, 26-40)
VI. 3. Convertirea lui Saul pe drumul Damascului; Saul la Ierusalim şi apoi la Tars (9, 1-
31)
VII. 4. Sf. Petru în Lida, Iope, Cezareea şi înapoi la Ierusalim (9,32 – 11,18)
VIII. 5. Biserica din Antiohia; persecuţia lui Irod Agripa; plecarea Sf. Petru (11,19 – 12,25)
IX. 13,1 – 15, 35 Sfinţii Pavel şi Barnaba în prima călătorie misionară; Sinodul apostolic
1. Misiunea Sfinţilor Barnaba şi Saul, plecaţi din Antiohia, în Cipru şi în sud-estul
Asiei Mici (13,1 – 14,28)
2. Sinodul apostolic; întoarcerea la Antiohia (15, 1-35)
X. 15,36 – 28,31 A doua şi a treia călătorie a Sf. Apostol Pavel; călătoria spre Roma
1. A doua călătorie misionară, din Antiohia, prin Asia Mică, până în Grecia şi
înapoi (15,36 – 18,22)
2. A treia călătorie misionară, din Antiohia spre Efes şi Grecia şi întoarcerea la
Cezareea (18,23 – 21,14)
3. Arestarea Sf. Pavel la Ierusalim; întemniţarea şi judecăţile sale la Cezareea
(21,15 – 26,32)
4. Călătoria Sf. Pavel spre Roma (27,1 – 28,14a)
5. Sf. Pavel la Roma (28, 14b-31)
PPT 1 și 2 din prezentare

PPT 3

In capitolul 1 ni se aminteste despre cele 40 de zile pe care Iisus le-a petrecut alaturi de
ucenii sai si cum ii invata despre Imparatia lui Dumnezeu, aici vazand, asadar, legatura cu
Evanghelia dupa Luca, de unde aflam cum anunta Iisus ca Imparatia lui Dumnezeu nu este
doar pentru poporul lui Israel, ci se va raspandi pana la marginile pamantului, chemand in
acelati timp poporul lui Israel sa asculte glasul Lui si sa il urmeze.
Tot din primul capitol aflam ca intronizara ca rege a lui Iisus a avut loc prin sacrificiul propriei
vieti si prin biruirea mortii prin iubire.

PPT 4

Tot din partea introductiva aflam ca Iisus ii invata pe ucenici cum va arata viata in Imparatia
luI Dumnezeu. In plus, aflam despre promisiunea lui Iisus ca veni Duhul Sfant care va sălășlui
în ei. Prin venirea Duhului Sfanta se împlinesc vechi promisiuni/profeții ale VT, si anume,
Isaia 32, Iezechiel 36, Ioil 3. – contextul nu ne permite aici să pătrundem mai mult în aceste
texte.

In această nouă imparatie prezența lui Dumnezeu se face prin Duhul Sfânt care va veni si se
va salastui in poporul lui Dumnezeu, mai clar, se va așeza în noul templu nefacut de maini
omenesti,
ci va schimba mai intai inimile oamenilor, anuntand, asadar, ca Dumnezeu va locui in inima
si nu in temple de piatra.

PPT 5
Tot din prima parte a primului capitol, Ev. Luca ne spune ca dupa primirea Duhului Sfant,
ucenicii vor deveni martorii Invierii in Ierusalim, Iudeea, Samaria si pana la marginile
Pamantului.
Luca ii reaminteste lui Teofil ca Iisus s-a Înaltat la cer înaintea ochilor apostolilor, ridicandu-
se pe un nor, o imagine pe care ucenicii o stiau din cartea profetului Daniel, la capitolul 7,
acolo unde Iisus este prezentat ca Fiul Omului care se urca pe tron. Hristos este acum de-a
dreapta Tatalui, ca imparat in imparatia lui Dumnezei. Tot aici aflam despre promisiunea
celei de-a doua veniri.

PPT 6

Din aceasta introducere se desprind, așadar, cele mai importante teme ale acestei carti, o
istorie a lui Iisus care va trimite oamenilor pe Duhul cel Sfant, mesajul sau fiind, de fapt, o
invitație către toate neamurile să intre n Împaratia lui Dumnezeu.

Mai intai se va raspandi aceast mesaj in Ierusalim (2/7), apoi in Iudea si Samaria(8-12), o
regiune vecina cu Ierusalimul, unde traiau populatii care nu erau evrei, iar de aici, vestea va
ajunge la popoarele aflate în drum spre Roma, la Roma, iar mai apoi la toate popoarele,
pana la marginile pamantului.

De ce ne ocupam noi acum?

Atat saptamana trecuta, dar si astazi, ne ocupam de periada raspandirii mesajului lui Hristos
in Ierusalim.

Ne aflăm, așadar, în Ierusalim. Ne aducem aminte de săptămâna trecută că ucenicii au

așteptat în Ierusalim 10 zile după Înălțarea la cer a Mântuitorului, atunci când Duhul Sfânt s-
a pogorât în chip de limbi de foc peste apostoli.
(Paranteză) Trebuie menționat faptul că În momentul pogorârii Duhului Sfânt, la evrei era o
sărbătoare care strângea evrei din toate colțurile lumii cunoscute. (Închidem paranteza)
La pogorârea Duhului Sfânt se produce un vuiet puternic, apoi se coboară limbile de foc,
după care apostolii încep să își amintească marile fapte ale Mântuitorului Iisus Hristos,
povestind unii altora. De asemenea, încep să vorbească în alte limbi pe care pana atunci nu
le stăpâneau astfel încât toți oamenii din jurul lor îi puteau înțelege perfect. Toate aceste
amanunte relatate de Luca in capitolul 2 isi vor gasi corelatia directa in profetiile și
evenimentele din Vechiul Testament, pentru ca problematica vantului si a focului, in modul
care Duhul Sfanta va veni si va umple noile temple ale Duhului Sfanta, adica oamenii, apar in
cartea a doua regilor, in carea Iesirea, la Iezechia, fiind in fapt mesajul fundamental al
crestinismului de azi, anume,

PPT 8

Dumnezeu nu locuiește in temple făcute de mâini omenești, ci în oameni, trupurile fiind, de

fapt, Templu al Duhului Sfânt. Din acest moment, noul popor al lui Dumnezeu nu mai este
un popor ales, așa cum credeau evreii, ci este forma din toți aceia care vor primi Duhul
Sfânt, din Ierusalim și până la marginile pământului, așadar, toți oamenii care se botează în
numele lui Dumnezeu, primind Duhul Sfânt.
Acest lucru ne conduce către un alt punct important, și anume, la promisiunea venită prin
intermediul profeților, că atunci când va veni Dumnezeu ca să locuiească în noul templu, că
va uni toate popoarele lui Israel in cadrul imparatiei lui Dumnezeu, astfel încât vestea cea
bună a lui Dumnezeu să se propage până la marginile pământului.

PPT 9

Mai departe, Luca descrie câte națiuni aveau să fie de față la pogorârea Duhului Sfânt, cele
cărora le-au vorbit apostolii, cei care au răspuns prin primirea botezului la prima predică
misionară a Sfântului Petru. Prin acest nou discurs, apostolii au strigat, au anunțat mai întâi
către poporului lui Israel să recunoască în Iisus Hristos pe Mesia, cel proorocit, lucru pe care
primii 3000 mii de oameni l-au făcut deja.

Tot săptămâna trecută spuneam că prin acest discurs al lui Petru ia naștere prima
comunitate care era caracterizată de generorzitate, care trăiau împreună, rugându-se lui
Dumnezeu și celebrand frângerea pâinii.
Nu toți însă puteau primi mesajul și nu se puteau bucura de ceea ce predica Petru. Din acest
punct, EV. Luca ne prezintă cât de repede aveau să înceapă animozitățile între ei și cei din
Ierusalim.
PPT 10

Între capitolele 3 și 5, și acum vom intra în capitolele de săptămâna trecută, cu primele două
capitole de astăzi, Luca ne prezintă simetric istoria a două temple.

Mai întâi vedem noul Templu al lui Dumnezeu, comunitatea lui Iisus, cei care primesc Duhul
Sfânt și îl urmează, cei care se întâlneau zilnic în curtea marelul Templu, dar și în diverse
case.
Cap. 3, 4a Petru vindecă un olog și predică în Templu
Cap 5, 12 Se făceau semne și minuni, de asemenea, arestat și inchis

După fiecare minune, Petru predica și explica noul mesaj al lui Iisus Hristos, despre care
spunea că este adevăratul Împărat al lui Israel.

PPT 11

Între aceste două istorisiri, am citit două povestiri în care Petru și alți apostoli vor face
vindecări în Templul din Ierusalim, pricină pentru care vor fi arestați, închiși de către
conducători.

PPT 12

Însă, Între aceste prime arestări, Luca ne descrie un alt aspect al modului în care trăiau
primii creștini, modul în care primii urmași ai lui Hristos donau își donau proprietățile și
pământurile, având un fel de casierie comună cu scopul de a ajuta săracii. Sigur, poate părea
chiar și pentru lumea de azi un lucru să îi spunem cool, dar deși aceste donații erau
voluntare, această practică era prescrisă în Tora, VT, aceată practică fiind, cf Deuteronom 14
și 15, sarcina conducătorilor templului din Ierusalim.
In acest context, Luca ne prezintă clar faptul că noul templu, așadar, comunitatea formată
din cei care îl urmează pe Hrisots, îndeplinesc planul pe care Dumnezeu îl avea din totdeana
cu templul din Ierusalim, acela de a fi un loc unde cerul și pământul se întâlnesc pentru ca
oamenii să poată trăi, pentru a experimenta iubirea și generozitatea lui Dumnezeu ori să
simtă prezența lui Dumnezeu în ei.

Faptul că mulți oameni îi urmau pe apostoli, că se adăugau acestui nou templu, aduce cu
sine un conflict între membrii vechiului templu și apostoli, ca reprezentanți, conducători ai
celui de-al doilea templu, lucru pe care îl putem observa în capitolele 6, ultimul capitol pe
care a trbuit să îl citim azi, dar și capitolul 7, acolo unde vom observa săptămâna viitoare
martiriul Sfântului Ștefan.

Alegerea diaconilor , așa cum vedem în capitolul 6, a fost o necesitate pastorală, având în
vedere că această nouă comunitate se mărea într-un timp foarte scurt, având nevoie și de
nu neapărat conducatori, ci mai ales un fel de supraveghetori, indrumatori.

Saptamana viitoare vom descoperi textul care ne prezintă primul martir al bisericii, Sfântul
Ștefan, pentru ca în capitolele 8 și 9 să trecem deja la noua etapă a misiunii și a răspândirii
mesajului lui Hristos, făcând cunoștintă cu Pavel, cel cunoscut ca apostolul neamurilor.

F.A. 5,1-11
Primul incident din viata Bisericii primare

5,3 nu doar a umpla satana mintea, ci de ce a controlat satana mintea ta

5,4 – nu oamenilor ai mințit, ci lui Dumnezeu

Daca ar fi sa ne raportam la noi, ne-am fi bucurat să îi vedem puși față în față cu fapta și să
fie judecați.
Sa iti dai toata averea nu era obligatoriu, ci se facea voluntar,

Ce obervam in text?
Petru va fi putut sa stie ca
Raspunsul este destul de greu de oferit, mai ales in contextul lumii in care traim. Este nevoie
sa ne debarasam mai intai de gandirea proprie, nu ca sa nu gandim, ci sa intelegem ca
lucrurile trebuie vayute in contextul istoric al vremii.
Apoi, prin oferirea averii se primeau si multe onoruri, iar ceea ce doreau ei era un fel de a
pacali comunitatea, dar prin acest fapt pacaleau Duhul Sfant.
Unul dintre raspunsuri este acela ca nu te poti juca cu Duhul Sfant. Părintii bisericii
comenteaza acest pasaj ca dorinta lui Dumnezeu ca in cadrul bisericii să nu se mai petreaca
compromisuri, minciuni, inselaciuni, mai ales ca vorbim despre o comunitate in formare.
Este așadar, intr-o incercare de interpretare, o prima corectie aplicata de Dumnezeu

Este ingaduinta lui Dumnezeu pentru ca au dorit sa pacaleasca Harul Duhului Sfant si sa
primeasca onoruri necuvinte.

Prezentare 18.04.2020

1. Ce am învățat până acum?

2. Capitolele 7, 8, 9
3. Cap 7
a.
4. Ceea ce primește Stefan aici este pedeapsa cu moartea. A fost învinuit pentru că a
vorbit împotriva templului și a legii, propovăduind că Iisus are să dărâne aceste
templu. O acuzație care a cântărit foarte greu pentru că templul și legea mozaică
aveau o valoare simbolică foarte mare, atât culturală, dar mai ales religioasă.
5. Ar fi putut să șteargă acuzațiile pentru că erau false, pentru că nu spusese aceset
lucruri,
6.
7.
8. PPT 2 ȘI 3 CITIT DIN PPT
9.
10. PPT4
11.
12. Capitolul 7
13.
14.
15. În capitolul 7 avem bine cunoscuta Cuvântare a lui Ștefan și descrierea martiriului
său.
16. Astfel, descorim că Sfântul Ștefan este primul om care moare pentru Hristos, primul
martir al Bisericii.
17. Se pune, desigur, întrebarea:
18. De ce moare Ștefan?
19. Răspunsul este simplu. Din cauza discursului rostit, pe care noi astăzi îl avem în
prima parte a cap. 7 din cartea F.A.
20.
21. De asemenea, legea lui Mosie a fost o pregătire pentru venirea lui Mesia.
22.
23. Ce le transmite Ștefan în acest discurs?
24.
25. Își începe cuvântarea cu Dumnezeu, vorbind despre Dumnezeul slavei, formultă
provenită din cartea psalmilor, la noi Psalmul 28,3, în alte traduceri 29,3. Sfântul
Ștefan face un scurt rezumat al istoriei poporului evreu și le arată celor care îl ascultau
că strămoșii lor Avraam, Moise și David s-au închinat lui Dumnezeu și au primit
promisiunea fără a avea templul. De asemenea, legea lui Mosie a fost o pregătire
pentru venirea lui Mesia.
26. El le spune, de asemenea, că strămoșii lor nu au ascultat de Dumnezeu, nu s-au supus
legii lui Moise și au omorât chiar și pe profeți, iar ei, au procedat în același fel cu Iisus
Nazarineanul, prezis de Moise și profeți.
27.
28. Deranjați de vorbele lui, evreii îl executa cu pietre, iar în momentul execuției Ștefan îl
contempla pe acest Dumnezeu pe care îl propovăduia, Iisus, pe care îl vede stând de-a
dreapta Tatălui. Ștefan premia aici modeulul Hristos, care se roagă pentru cei ce îi fac
rău, fiind, așa cum spuneam, primul martir al Bisericii.
29.
30. Pentru ce este acuzat Ștefan?
31.
32. Practic, Stefan este acuzat ca vorbește împotriva legii lui Moise și a obiceiurilor
poporului evreu, mai ales împotriva Templului și a legii, pe care Hristos a venit să o
schimbe. În acest fel, Ștefan devenea un pericol.
33. Aceasta era o acuzație care cântărea foarte mult pentru că lovea în simbolurile și
sensurile culturale, religioase și morale ale moralei poporului evreu.
34.
35. Ce ar fi putut să răspundă acestor acuzații?
36. Ar fi putut să se apere pentru că el, în fond, nu a spus aceste lucruri de care era acuzat.
Ceea ce le transferă se referă la altceva, la faptul că au nevoie de un restart, metanoia,
o schimbare a raportării la Dumnezeu, care locuiește în noul Templu care nu este
făcut din pietre, ci din carne și suflet.
37.
38. Ceea ce face Ștefan este să le repovestească istoria lor tocmai ca să le dovedească
faptul că Iisus este Mesia, același lucru pe care îl întâlnim în capitolul 1 de la Matei.
Ștefan face o scurtă introducere în istoria celor mai importante nume din tradiția lor
biblica care au profețit venirea lui Mesia. Stefan alege acele pasaje din care ei să
înțeleagă cine este acest Hristos pe care el îl propovăduiește, cel așteptat, despre care
au vorbit părinții lor.
39.
40. Trebuie înțeles faptul că Ștefan pornește această cuvântare de la Avraam, care pentru
evrei avea o însemnătate deosebită, în istoria poporului evreu el fiind bunicul lui
Iacob, tatăl celor 12 seminții, punctând marii părinți pe care ei, evreii le ofereau mare
cinste. Dacă Avraam este piatra de temelie a poporului evreu, Moise reprezenta
pentru evrei piatra de temelie a identității naționale.
41.
42. În final, ne putem întreba: Ce este un martir? vezi scurtele propoziții din PPT
43.
44.
45.
46. PPT 6
47.
48.
49. Uciderea lui Ștefan a adus cu sine și urmărirea noii comunități de creștini care vor fi
alungați din Ierusalim. Acest lucru produce, însă, un efect neașteptat, ucenii și noii
convertiți mergând în Iudeea și în Samaria, acolo unde vor începe să propovăduiască
mesajul învierii și împărăția lui Dumnezeu. Astfel, trecem în a doua etapă din cele
patru pe care le aminteam la săptămânile trecute.
50.
51. PPT7
52.
53. În capitolul 8 vorbim despre Filip și misiunea lui în Samaria. Înainte, însă, să ne
putem întrebarea, cine erau samaritenii SAU samaria ?
54.
55. •Samaria - partea deluroasă a țării, poziționată între Iudeea și Galilea
56. •Samaritenii – tratați cu neîncredere și ostilitate
57. •Erau oamenii rămași în țară în perioada în care iudeii plecaseră în Babilon, cei alături
de care, după întoarcerea din Babilon au fost nevoiți să trăiască
58. samaritenii sunt o formă de evreu care au în credința lor multe elemente diferite
59.
60. În acest pasaj format din câteva capitole cu referire directă propovăduirea Evangheliei
în Iudeea și Samaria, Luca descrie modul în care aceste mari comunități din Ierusalim,
de evrei convertiți, au reușit să creeze o mișcare internațională formată din mai multe
națiuni care se vor încreștina. Din aceast fapt se poate observa în mod proctic
schimbarea totală a gândirii prin convertire.
61. Dacă pentru un evreu Dumnezeu era doar al poporului ales, noua comunitate creștină
înțelege foarte clar mesajul lui Iisus că Împărăția cerurilor este dedicată tuturor
oamenilor.
62.
63. PPT 8
64.
65. În acest context, în cap. 8 al F.A. descoperim că Filip, unul dintre cei 7 diaconi,
propovăduiește aici vestea că Iisus este Mesia, iar mulți din aceste părți se vor boteza
66. Deși mulți se vor boteza, acest botez era făcut doar cu apă, iar în acest context, acolo
vor veni Petru și Ioan care vor pune mâine peste ei, primind în acest mod și Duhul
Sfânt, fapt care ne confirmă puterea harului Duhului Sfânt aflată până astăzi în
Episcopi și prin darul lui DUmnezeu în fiecare preot trimis de Episcop în comunități.
67. Tot în prima parte a capitolul 8 descoperim un alt eveniment, și anume, convertirea lui
Simon, un vrăjitor care se va fi botezat și el, dar care, după ce a văzut puterea
Apostolilor, a cerut și el această putere pentru care dorea să plătească. Petru respinge
această cerere și îl ceartă, arătând că aceasta nu se poat vinde niciodată. De aici avem
denumirea de simonie, atunci când cineva încearcă, contra cost, să devină preot.
68.
69. Tot Filip îl aduce la creștinism pe un eunuco al Reginei Etiopiei, prin explicarea
Profeției de la Isaia 53,7, - il botează - frumos pasaj
70.
71. PPT 9
72.
 73. In capitol 9 Sf. Luca ne descrie convertirea lui Saul din Tars, cel care va deveni mai
târziu Sf. Ap. Pavel.
74.
75. Pe Saul din Tars îl descoperim ca la uciderea Sf. Ștefan, el participând și la alte
persecuții ale creștinilor. În momentul când pleacă din Ierusalim, are ca obiectiv,
înarmat cu scrisori de împuternicire de la sinedriu, să prindă creștinii de acolo și să îi
aducă legați la Ierusalim. Acesta este motivul pentru care Saul plecase spre Damasc.
76. Pe acest drum, în apropiere de Damasc, acestui Saul i se arată Hristos Domnul, care îl
întreabă, Saule, Saule, de ce mă prigonești? După ce îl identifică, Saul îl întreabă ce
să facă, iar Domnul Hristos îi transmite să meargă în cetate și acolo i se va spune.
Saul este dus în cetate, acolo unde, Anania, după ce are vedenie, își pune mâinile
peste Saul, care la momentul întâlnirii cu Hristos își pierduse vederea, recapătă
vederea și se umple de Duhul Sfânt. Această istorie a convertirii apare în F.A. în trei
locuri, cu anumite diferențe.
77. După mometul convertirii și după ce primește DUhul Sfânt prin mâna lui Anania,
Saul începe să predică pentru câteva zile în Damasc.
78. Venise să caute creștini, pleacă predicându-L pe Iisus Hristos. Ce schimbare. În plus,
începând cu capitolul 13, vom dedica mult timp întețelegerii Scripturii propovăduite
de Sf. Ap. Pavel.
79.
80. DUpă aceată predică, evreii încearcă să îl omoare, dar este salbat de creștini
81. Revine în Ierusalim, dar pentru că este amenințat de conaționalii săi, se retrage în
Tarsul Ciliciei, orașul său natal.
82.
83. Această întâlnire dintre Iisus și Pavel noi o numim Convertire, pentru că după acest
moment nu doar că nu a mai cautat să omoare creștini, ci a propovăduit ca un vulcan
vestea învierii Domnuui Iisus Hristos.
84.
85. Acest moment va reveni pe parcurusul scrierilor, atat in F.A., cat și în alte scrisori ale
Sf. Pavel.
86.
87. Încă odată, ceea ce propovăduiau APostolii în acele zile, la nivelul discurusului, era să
îi convingă pe oameni că acel Mesia despre care ei vorbeau, discutau, acele profeții au
fost deja împlinite.
88.
89. PPT10
90.
91. În finalul capitolului al 9-lea, descoperim modul în care se răspândește Evanghelia în
Iudeea, Galilea și Samaria, unde creștinismul se răspândește prin intermediul
comunității de creștini fugiți din Ierusalim. Sfântul Luca ne mai relatează, de
asemenea, modul în care Sfântul Petru vindecă un olog cu numele Enea, și faptul că
prin Sf. Petru Domnul Hristos învie o uceniță din Iope, cu numele Tavita.

Prezentare 2 mai

PPT 1-4 citite direct din folii

PPT 5

Cap. 10 poartă titlul de convertirea lui Corneliu. În partea de început a capitolului avem
descrise amănunte despre modul în care Corneliu, din proprie inițiativă, îl caută pe
Dumnezeu, apoi apariția îngerului în vis (), trimiterea slugilor lui, cf. poruncii îngerului, să îl
caute pe Petru în orașul Iope.
De cealaltă parte, tot în acest capitol, Petru are și el o vedenie în timp ce se ruga, în care i se
cere să junghie și să mănânce animale considerate la evrei fi necurate.

Petru primește apoi vizita slugilor lui Corneliu, le urmează, ajunge la casa acestuia, își
povestesc reciproc vedeniile, Petru rostește o cuvântare importantă unde, pe lângă
propovăduirea Domnului Hristos, pe baza vedeniei demonstrează că mântuirea nu este
exclusiv pentru cei tăiați împrejur, adică exclusiv pentru evrei.

Acum, câteva lămuriri înainte de a încerca anumite explicații pe marginea textului:

PPT 6

Legat de animalele necurate , daca sunteți interesați – a se citi Levitic cap 11 – pentru a
întelege la ce animale face referire Petru

Ppt 7
ce este o cohortă de ostași romani?
Vezi 10,1 – știm bine că în vremea lui Iisus și în primul secol, Ierusalimul și locurile sfinte
erau dpdv administrativ sub stăpânire romană.

O cohortă era formată din 500 de oameni.

Deși in limba romana nu apare, el era un afițer, iar ofițerii avea în coordonare 100 de oameni.
Cornelius era un bărbat credincios care avea un respect mare pentru religia evreilor pe care îi
întâlnise acolo.

Ppt 8

Unde are loc evenimentul? = Cezareea – pagina 205

Acesta era un oraș foarte important pentru ca era oraș port, fiind orașul unde se desfasurau
activitățile economice dintre imperiul roman si partea aceasta de lume.

Ppt 9

Acum, legat de capitolul 10, se pune întrebarea, ce logică are acest capitol? Ce ar trebui să
înțelegem din aceste vedenii și care este rolul lor?

Dar, Mai întâi, câteva întrebară ajutătoare:

hai să ne întrebăm cui era adresată această carte?
a
Așteaptă răspuns....

lui Teofil.

Ce neam era Teofil?

Așteaptă răspuns....

În plus, unde scrie Luca această carte?

În Roma.

Viziunea lui Petru a reprezentat modul prin care autorul, Evanghelistul Luca, face mai întâu
transferul dpdv mental de la locurile Sfinte către Roma, sau transferul de la evrei la romani.
Cornelius era soldat roman, este primul roman despre care Scriptura ne amintește ca s-a
convertit, și, cel mai probabil, primul locuitor al imperiului roman convertit la creștinism,
Mai mult, Sf. Luca inserează încă odată schimbarea mentalității cu privire la ceilalți oameni,
așa cum vom vedea în capitolul următor, cap. 11.

În plus,
Ce își propune Luca să transmită prin această convertire precedată de vedeniile celor doi?

Cum spuneam, Esența acestui capitol stă în faptul că Luca transmite că și ne evreii se pot
mântui, creștinismul fiind de altfel primul care începe să treacă dincolo de granița culturală și
religioasă a lumii iudaice, dar mai ales dincolo de granița religioasă a Dumnezeului unui
singur popor.

Acest capitol este un punct cheie în parcursul nostru de înțelegere a scripturii, pentru că după
acest capitol apostolii vor pătrunde în lumea romană, a ne iudeilor, convinși fiind de faptul că
mântuirea este a tuturor oamenilor, convinfere fără care nimic din ceea ce este astăzi
creștinismului nu s-ar fi realizat.

Bun.

Un ultim aspect foarte interesant legat de acest Corneliu este exemplul pe care îl pune la
dispoziție cu privire la modul în care ne primește Dumnezeu. Iar aici pătrundem într-o
interpretare duhovnicească cu bază reală.
Vedeți voi, astăzi, mai ales în Bisericile protestante, întâlnim obsesia toleranței. Că
Dumnezeu ne primește oricum, că putem să fim oricum, că nu contează ce faci, trebuie doar
să îl iubești pe Dumnezeu și gata. Mai mult, consideră că e demonat să pui în practică virtuți,
poți să rămâi în toate păcatele tale, în modul tău de viață, contează doar să aderi la o grupare
și gata, mântuirea este câștigată.

Spuneam că acest bărbat, Cornelius, avea un respect mare pentru religia evreilor pe care ii
întâlnise acolo. Luca ne amintește că el îl căuta pe Dumnezeu.
Acesta este și motivul pentru care este ales Cornelius, și nu altă persoană.
Rar - Cornelius îl căuta pe Dumnezeu.
Însă, După convertire, C. nu mai rămâne cum era. Și atunci aici se aplică un principiu preluat
mai târziu în patristică și care este baza tuturor convertirilor.

Nu are sens să credem că Dumnezeu ne acceptă totalmente așa cum suntem la infinit fără ca
noi să facem ceva.

Sigur, Dumnezeu ne invită la el așa cum suntem, dar răspunsul nostru la această invitație
cuprinde întotdeauna o transformare, o metamorfoză completă car cuprinde patru elemente:
1. schimbare,
2. iertare,
3. botez cu apă și
4. primirea Duhului Sfânt.
Botez cu apă vs botez cu Duhul Sfânt. De ce este nevoie de ambele? După trecerea la botezul
pruncilor, botezul sau confirmarea pe care o facem la maturitate este spovedania.

Să întâmplă adesea să auzi mulți oameni care își rezolvă problemele în Biserică. La început
simt harul lui Dumnezeu care vine ca dar. După rezolvarea problemelor și după stabilizarea
situației sufletești, adesea, oamenii nu mai fac nimic, nu mai întrețin harul primit, ajutorul
primit și pornesc încet și sigur să își spună în mintea lor că e chiar banal să crezi, ca parcă nu
prea are logică credința etc.
Să faci un pas spre Dumnezeu este tocmai marele dar al libertății pe care Domnul o pune în
mâinile noastre.

Așadar, nu întreținerea relației cu Dumnezeu ține de efortul nostru și de modul nostru în care
ne punem în plan să îl descoperim și să facem voia Lui. Eu nu respect voia lui Dumnezeu, nu
mă transform din obligație, ci din iubire.

Cum îl cauți pe Dumnezeu? Ce trebuie să faci ca să menții acest foc viu? Acestea sunt cu
totul alte discuții, le vom discuta probabil în alt context.

Dumnezeu ne primește oricum, dar nu ne tolerează păcatele de dragul democrației. Gândirea

aceasta neo protestantă că simpla prezență în Biserică și plata celor 10% din venit nu este
corectă. pentru că Dumnezeu ne dorește desăvârșiți. Nu ne cheamă doar să face act de
prezență în Biserică, ci să fim vii și plini de Duhul Sfânt. Iar aici intervine desigur și critica la
adresa modului în care noi, ortodocșii ne raportăm la Dumnezeu ca la un SOS.
Nu ne mai lungim, dar înțelegem ideea că Dumnezeu ne primește oricum, dar ne dorește
curați, buni și desăvârșiți. Iar pentru aceasta este nevoie de un răspuns propriu, de un efort
care nu este ușor într-o lume care te consideră învechit dacă mergi la biserică.
Ppt 10

Captilul 11 vine ca o continuare a celor spuse până acum. Apostolul Petru explică iudeilor
misiunea sa între păgâni și trecerea acestora la creștinism. Practic este pe de o parte o
repovestire a evenimentelor, despre vedenia sa și a lui Corneliu, botezarea casei etc, dar și
metodă literară prin care Luca întărește cele spuse și subliniază că mântuirea nu este exclusiv
a evreilor, ci este și pentru romani și pentru toată lumea.

Așadar și păgânilor le-a dat Dumnezeu pocăință spre viață.

În partea a doua a cap. descoperim cum creștinismul se răspândește cu iuțeală în Fenicia,

Cipru și Antiohia, acolo unde ia ființă o puternică comuniate creștină (11, 19-30) organizată
de Barnaba, ajutat de Sf. Pavel, chemat din Tars, cei care împreună întăresc Biserica de acolo,
ajutând material și pe creștinii din Ierusalim care erau prigoniți.

Ppt 11

O scurtă hartă pentru orientare geografică

Lumea antica avea cateva orașe unde se intersectau marile culturi ale lumii de atunci.
Antiohia, de pildă, era unul dintre aceste orașe.

Antiohia din Siria se regăsește foarte aprope de marea mediterană și în apropiere de râul
Orontes. În multele lui cartiere se vorbeau toate limbile cunoscute atunci sub soare, dar limba
comună era greacă. În acest oraș, care în primul secol era un oraș grandios din punct de
vedere cultural, a fost folosit pentru întâia oară cuvântul creștin.

Era, cum ar spune nemții, Spitzname, un fel de termen de pocăiți.

Numele Hristos de la care avem varianta creștini, provine din varianta greacă a cuvântului
Mesia, care se traduce ca Unsul, unsul lui Dumnezeu.

Ppt12

Cap. 12 încheie, așa cum spuneam, prima parte a cărții F.A. Aici ni se relatează despre
omorârea Ap. Iacov, fiul lui Zevedeu, închiderea Sf. Petru și moarea regelui Irod Agripa.
Este modul în care Sf. Luca alege să termine descrierea primei părți din această carte.

Regele Agripa, pentru a face de plac iudeilor, îl omoară pe Iacov, fiul ui Zevedeu în anul 44
și închide pe Sf. Petru spre a-l ucide de sărbătorile Paștilor. Îngerul Domnului îl eliberează în
mod minunat, în timpul nopții, iar acesta merge și se arată creștinilor adunați în casa Mariei,
mama lui Marcu. După această eliberare, el pleacă într-o localitate necunoscută.

Verstele 1-5 ne plasează istoric și ne prezintă faptul că Petru a fost închis pentru că omorârea
lui Iacov fusese pe placul iudeilor. În ceea ce privește eliberarea miraculoasă a lui Petru, nu
atât detaliul acesta este important, ci modul în care reacționează comunitatea atunci când se
trezesc cu el acasă. Vezi versetul 15
Ai innebunit?

Personal, minunea capătă pentru mine o valoare foarte mare pe baza acestui verset. Cu
siguranță toți se gândeau că avea să moară precum Iacob.

Aflăm că Pleacă în alt loc.

Capitolul 12 și prima parte a cărții se încheie cu aceste evenimente șocante, doi morți și o
eliberare din închisoare. La Irod șocant este Modul cum moare, pentru ce moare, blasfemie
s.a.m.d.

Toate izvoarele istorice confirmă moartea lui Irod Agripa în anul 44, lucru care face scrierea
lui Luca extrem de sigură istoric.

Ultima întrebare:
De ce alege Ev. Luca să încheie această primă parte cu descrierea acestui eveniment?

Pentru a arăta că oricât de greu ar fi fost, cuvântul lui Dumnezeu creștea și se înmulțea. Si
unde se inmultea? Intre natiuni si imparatii unde Cuvantul lui Dumnezeu avea de infruntat,
asa cum vom vedea in capitolele viitoare, mentalitati total diferite, care nu asteptau un Mesia,
dar care, rand pe rand, vor fi cucerite de Duhul Sfant, prin activitatea apostolilor.

Sapt viitoare 4 capitole

13, 14, 15, 16

Serile biblice – 09.05.2020

PPT 2 DIN FOLIE

PPT 3 DIN FOLIE

PPT 4

În prima parte am văzut că Evanghelistul Luca începe cartea F.A. prin relatarea modului în
care Hristos cel înviat este instituit se înalță la cer, întorcându-se la Tatăl în Împărăția
Cerurilor. El promite că va trimite Duhul Sfânt peste Apostoli și ucenici și că aceștia vor fii
martori ai lui și vor propovădui vestea cea bună până la marginile pământului și până la a
doua venire. Acești ucenici vor pune bazele unei noi mișcări în Ierusalim după pogorârea
Duhului Sfânt, construind împreună cu noii ucenici un templu nou, după cum spuneau
profeții vechiului Testament.
Crearea acestei mișcări am văzut că a dus la conflicte cu conducătorii evreilor din Ierusalim,
iar mai apoi chiar la persecutarea creștinilor, care vor și muri pentru Hristos, după cum am
văzut exemplul lui Ștefan, lucru care însă nu este totalmente negativ deoarece prin alungarea
lor din Ierusalim aceștia vor merge mai întâi în părțile din jurul Ierusalimului, acolo unde vor
predica mai ales în comunități evreești, dar nu numai, ei începând să înființeze o nouă
mișcare spirituală cu valențe să îi spunem internaționale formată din multe popoare.

PPT 5

După cum am văzut data trecută, cea mai mare comuniate creștină din primul secol a fost cea
din Antiohia, la acel moment cel mai mare oraș al imperiului Roman în acea parte de lume. În
Antohia au făcut misiune mai ales Pavel și Barnaba, cei care vor pleca și în ceea ce noi astăzi
vom descoperi, anume, călătoriile misionare.

PPT 6

Prin aceasta începe a doua parte a cărții începe relatarea modului în care Pavel și alți apostoli
propovăduiesc creștinismul în multe orașe ale imperiului roman.

PPT 7

POTI CITI DE MAI JOS

• 45 - 48 d. Hr.
• Plecare din Portul Seleucia spre Cipru
• Ajung în Salamina, apoi în capitala Insulei Cipru, Pafos
• Părăsesc Ciprul și merg spre Galatia de Sud
• Ajung mai întâi la Perga Pamfiliei – acolo se depart de Ioan
• Ajung în Antiohia Pisidiei – Prima cuvântare a Sf. Pavel
• Alungați în Iconiu, după care în Listra și Derbe
• Revin în secret prin Listra, Iconiu și Antiohia – hirotonesc preoți
• Ajung în Atalia și revin în Antiohia Siriei

PPT 8 HARTĂ

Așadar, în Capitolele 13 și 14 ne este descrisă prima călătorie misionară a Sf. Ap. Pavel.
Evenimente au loc între anii 45 și 48, la foarte puțin timp după activitatea Mântuitorului
Hristos. În prima călătorie misionară îl descoperim pe Sf. Pavel împreună cu Barnaba, colegi
la școala lui Gamaliel.

Cf. Informațiilor din carte, ei pleacă din portul Seleucia, aflat nu departe de Antohia, se
îndreaptă spre Cipru și coboară mai apoi în Salamina.
Pune harta
În această călătorie sunt împreună și cu Evanghelistul Marcu.
Ei predică intens în sinagogi în Salamina, ajungând apoi și în Pafos, capitala insulei. Aici
convertesc la creștinism pe Sergi, Paulus, proconsulul insulei, vezi 13, 12,, asta după ce Pavel
orbește temporar un vrăjitor, Elimas, care făcea un fel de opoziție Apostolului. Vezi 13,11.

Părăsesc Ciprul – merg spre Galatia de sud vizitând pe drum Antiohia, Listra și Derbe. Vor
ajunge apoi în orașul Perga Pamfiliei și se despart de Marcu, care revine la Ierusalim, în
timp ce ei merg în Antohia Pisidiei.
PPT 9

Urmează prima cuvântare apostolică a sfântului Pavel, asemănătoarea cu cea a Sf. Petru din
ziua Cinzecimii. Dumnezeu, spune el, a ales poporul evreu, dându-i moștenire Țara Sfântă.
Le-a dat rege pe Saul, apoi pe David, din neamul căruia s-a ridicat Iisus. Pe Domnul Hristos
iudeii L-au omorât din neștiință, spune Pavel, dar Dumnezeu L-a înviat. Vezi 13,30, cf.
profețiilor lui David, vezi Psalmul 2,6 și 15,10.
Acolo predică într-o comunitate de evrei aflați în diaspora. De ce vorbește el așa? Pentru că
se adresează evreilor, cei care îl așteptau pe Mesia. El amintește că această istorie nu se
termină cu David și că așteptarea lor a luat sfârșit. Esența acestui mesaj ar fi următoarea:
Dumnezeu creatorul și-a împlinit propria făgăduință cu poporul lui Israel, dar poporul lui nu a
vrut să îl vadă.
Cuvântarea cuprinde în mod clar informațiile de bază, Iisus este Mesia, Apostolii au fost
martorii vieții, dar și ai învierii. Le vorbește despre pocăință și credința în Hristos, și faptul că
Hristos este mai presus de legea mozaică.
Mulți iudei și păgâni au crezut și s-au botezat, cf. ultimei părți a acestui capitol. Din cauza
unor fanatici ai evreilor, apostolii sunt nevoiți să părăsească localitatea, îndreptându-se spre
Iconiu.

PPT 10

Aspecte –încă din debutul celei de-a doua părți observăm câteva confruntări ale mentalității,
lucruri pe care lumea de azi, cf. șabloanelor de gândire actuale, le-ar putea considera
fundamentalisme.
De ce? Citind astfel de texte, mulți argumentează că religia duce la dispute, că religia nu este
bună pentru că îi pune pe oameni în poziție de confruntare.
Însă, nu trebuie uitat că Orice dispută pentru idei, aduce cu sine discrepanțe, păreri diferite,
iar oamenii, în funcție de propriul caracter, se pot înflăcăra. Cum ar fi putut predica Pavel cf.
șabloanelor gândirii actuale? Ar fi fost mai bine să vină la predicat, să se schimbe frumos și
să înceapă să povestească despre Hristos și apoi să vadă cine primește și cine nu. Greu lucru.

Un astfel de șablon, să îl numim așa, este un produs al creștinismului, pe care îl

experimentăm și noi în Europa de azi, indiferent că cineva se declară creștin sau nu, morala
Europei este o morală creștină.

Bun.

Cap. 14.

PPT 11

Trecem la capitolul 14. În primele șapte versete ale acestuia descoperim faptul că ajung în
Iconiu, predică și apoi botează iudei și elini, dar, din cauza unor fanatici evrei sunt nevoiți să
se retragă în Listra și Derbe. Pentru Pavel și pentru ceilalți Apostoli aceste aspecte erau deja o
obișnuință. La fel erau tratați peste tot unde mergeau, urmăriți, închiși etc.

PPT 12
Vorbind scurt despre predica lui Pavel, este nevoie să facem observația aceasta: Pavel este cel
care vorbește ne iudeilor, iar acest lucru însemna o provocare imensă. Ce spui despre Mesia
unora care nu așteaptă nici o mântuire?

Iar unul dintre aspectele fundamentale este următorul: viața veșnică. Faptul că lumea aceasta
nu este ultima referință și nici ultima barieră a omului. Diferența fundamentală față de
iudaism vine din faptul că ei încă îl așteptau pe Mesia să vină să îi mântuiască, în timp ce
Pavel vorbea despre o viață veșnică pe care o puteau atinge, imediat după capătul vieții
acesteia, pentru că ea a început în duminica învierii, atunci când Iisus a înviat in mormânt.

predică ÎN FAȚA păgânilor începe cu faptul că Dumnezeu care a făcut cerul și pământul etc.
Mai interesnat este, însă, episodul în care îi considerau zei, ceea ce mă face să îmi imaginez
un episod evenimente pline de umor. Parcă îi și văd cu animalele la porție unei cetăți cum
încercau să aducă jertfă.
Dar, așa cum ziceam, centrul acestui capitol este noua perspectivă a predicii vezi 15-18, și
modul în care îl descriu pe Dumnezeu.

Mesajul creștini a penetrat societățile păgâne și pentru că acestea erau extrem de ierarhizate,
tratând oamenii extrem de diferit. Pătrunde între iudeii care nu mai puteau duce povara
legilor fără număr, pătrunde între păgâni care nu mai puteau duce povara ghetoizării,
distanțării, dezumanizării ori nevalorificării.

Aici ne putem pune întrebarea: Cât de puternic trebuia să fii, cât de plin de Duhul Sfânt să fii
alungat din fiecare comunitate și totuși să nu te lași? Să duci mai departe mesajul și vestea
mântuirii. Este cât se poate de clar că puterea credinței care pentru oameni din lume pare o
nebunie, o aiureală, o gândire din evul mediu, este întâlnirea omului cu Dumnezeu, lucru greu
de explicat celor care niciodată nu avut o revelație personală.

PPT 13

În Lysta, orașul unde au vindecat un olog, Pavel este bătut cu pietre până la moarte. De unde
atâta credință să mergi mai departe?

Mai departe, cartea ne vorbește despre faptul că se vor întoarce spre Derbe și trec prin Listra,
Iconiu și Antiohia, hirotonind preoți în fiecare cetate unde au propovăduit. Ajung în Perga,
predică, apoi merg în Atalia și revin în Antiohia Siriei.

PPT 14

Trecem la ultimele două capitole.

Capitolul 15 începe cu relatarea Sinodului din Ierusalim, acolo unde se vorbește despre
primirea în creștinism a păgânilor fără a mai apela la ritualul iudaic, ceea ce făcuseră de fapt
Sf. Pavel alături de Barnaba. Discuțiile din Antiohia sunt destul de intense, astfel încât
comunitatea îi roagă să meargă la Ierusalim pentru a lămuri această chestiune.
Astfel, În Ierusalim are loc primul sinod al Bisericii, în anul 50, după alții 49, sinod la care, în
urma unor dezbateri se hotărește ca noii creștini să fie scutiți de ritualul legii iudaice. Aici iau
cuvântul Sf. Petru, unde reamintește cazul botezului lui Corneliu, mai vorbesc apoi Sf. Pavel
și Sf. Iacob, cunoscut ca ruda Domnului, cel care era și un fel de autoritate a sinodului, am
zice noi astăzi, președinte.
Ce norme li se impuneau celor veniți din mediile neiudaice?

Patru legi:
1. Să nu mai jertfească idolilor
2. Să se ferească de desfrânare – de ce această cerere în mod special? Pentru că
desfrânarea era de multe ori unită cu cultul zeilor, mai ales la femei care se protituau
de dragul unor zeițe sau ca să facă pe plac anumitor zeițe.
3. Să se ferească de cele jertfite idolilor și de mâncarea sângelui – De ce? Pentru că în
sânge exista viață.
4. Nici să nu mănânce carnea animalelor sugrumate.

Astfel sunt admise practicile deja asumate și admise de Sfântul Pavel.

PPT 15

După Sinodul din Ierusalim, Sf. Pavel revine pentru o vreme în Antiohia, apoi pornește în a
doua călătorie misionar, între anii 51-54, cu scopul inițial de a întări în credință Bisiricile deja
înființate. În această călătorie misionară sunt însoțiți și de Sila, nu de silă ci de Sila. Ajung în
Listra, de unde Sf. Pavel ia ca ucenic pe Timotei, pe care îl taie împreujur, în circumcide
spre a putea pătrunde mai ușor în sinagogile evreiești. Vezi 16,3
PPT 16

A doua călătorie misionară are loc, așadar, după sinodul din Ierusalim, trec prin Antiohia,
locul unde Pavel și Barnaba predicaseră deja mulți ani, vor trece prin Tars, orașul Sf. Pavel,
iar mai apoi prin toate cetățile unde predicaseră deja, anume, Derbe, Lystra, Iconium,
Antiohia Pisidiei.

Vor ajunge apoi în Troa, port la Marea Egee, asta după ce vor fi împiedicați de Duhul Sfânt
să predice în părțile Efesului și Bitinei. În Troa Sf. Pavel are o vedenie prin care i se dă de
înțeles că trebuie să meargă la misiune în Macedonia. Vezi 16,9

A doua zi, împreună cu Sila și medicul Luca, autorul cărții, cel pe care l-au luat din Troa,
părăsesc Asia și ajung pentru prima dată în Europa, în portul Neapolis și de acolo ajung la
Filipi.

Aici predică Evanghelia mai întâi iudeilor din diaspora, așa cum le era deja obiceiul,
înființând ȘI prima biserică de pe tărâmul Europei. AcesTE evenimente se petrec de nu
departe de Tesalonic, chiar aproape de insula Thassos, de unde se vede și muntele Athos,
atenție, nu clinica Athos de la Bismarckplatz.

PPT 17

Prima biserică este organizată în casa Lidiei, prima femeie creștină botezată în Europa.
Apostolii vor activa pentru o perioadă în această zonă, fiind nevoiți să plece după
evenimentul vindecării unei vrăjitoare de Duh pitonicesc care îi reclamă la proprii stăpâni, cei
care conduceau cetatea și care îi după ce le dau o bătaie soră cu moartea îi vor alunga.
Câți am fi avut puterea să mergem mai departe după o așa bătaie?

Capitolul 16 se termină cu convertirea temnicerului.

Aflați în închisoare, în timpul nopții are loc un cutremur, ușile temniței se deschid, temnicerul
vrea să se sinucidă, crezând că cei închiși au plecat. Sf. Pavel îl asigură că toți cei prezenți
sunt acolo (Momentul acesta este o monstră de ce înseamnă schimbarea raportării la om,
faptul că în loc să fugă ca să își scape pielea, asta după ce primiseră o bataie fantastică, Pavel
alege să salveze viața oarecum propriilor torționari.)

Acesta avea să se boteze împreună cu toată casa lui, 16, 33, iar a doua zi Pavel și Sila sunt
eliberați și pleacă la Tesalonic, unde vom merge și noi săptămâna viitoare.

14 mai 2020

Hristos a înviat și Doamne ajută!

PPT 1 – Ce vom face în seara aceasta?

În primul vom trece scurt prin evenimentele de săptămâna trecută pentru a ne reaminti ce am
citit, mai ales că evenimentele de săptămâna trecută au legătură cu capitolele pe care le-am
citit pentru săptămâna aceasta.

PPT 2

Pornim de la această perspectivă tematică utilizată la începutul fiecărei întâlniri pentru a ne

putea orienta, pentru a putea localiza lectura noastră în timp și spațiu.

PPT3

Să trecem acum la punctele centrale discutate săptămâna trecută.

Dupa cum vedem si in slide, avem de-a face cu trei puncte si doua subpuncte

Si anume:

• Prima călătorie misionară

• Prima cuvântare a Sfântului Pavel
• Adresată iudelor
• A doua cuvântare a Sfântului Pavel
• Adresată păgânilr
• A doua călătorie misionară
PPT 4
• 45 - 48 d. Hr.
• Plecare din Portul Seleucia spre Cipru
• Ajung în Salamina, apoi în capitala Insulei Cipru, Pafos
• Părăsesc Ciprul și merg spre Galatia de Sud
• Ajung mai întâi la Perga Pamfiliei – acolo se depart de Ioan
• Ajung în Antiohia Pisidiei – Prima cuvântare a Sf. Pavel
• Alungați în Iconiu, după care în Listra și Derbe
• Revin în secret prin Listra, Iconiu și Antiohia – hirotonesc preoți
• Ajung în Atalia și revin în Antiohia Siriei

Prima cuvântare

• 13, 26-43
• Adresată iudelor
• Asemănări cu predica lui Petru
• Vorbește poporului evreu din diaspora
• Iisus este Mesia
• Apostolii au fost martorii vieții, dar și ai învierii

A doua cuvantare

Vorbeste despre Dumnezeu care a creat cerul si pamantul, despre mantuire, viata
vesnica, vorbind unui public robit de inegalitatiti, dezumanizare si lipsit de speranta

PPT 6

Sinodul din Ierusalim

• Primirea la creștinilor a celor care nu proveneau din mediile iudaice

• Patru legi importante
• Să nu mai jertfească idolilor
• Să se ferească de desfrânare
• Să se ferească de cele jertfite idolilor și de mâncarea sângelui
• Să nu mănânce carnea animalelor sugrumate

PPT7

A doua călătorie misionară, cea pe care o vom termina astăzi.

• Intre 51 și 54
• Pleacă cu scopul de a Întarirea credința în comunitățile deja formate
Săptămâna trecută am observat că a doua călătorie Misionară începe după Sinodul din
Ierusalim, pornește așadar chiar din orașul păcii, Ierusalim, Pavel și Barnaba fiind însoțiți de
Sila. O sa ne reamintim pe scurt orasele pe care le-au traversat pana la intrarea în Europa,
continunand detaliat partea europeană a călătoriei.
Așadar, plecă din Ierusalim, ajung în Antiohia, unde deja știm că exista o comunitate foarte
mare de creștini, trec prin Tars, orașul de naștere al Sf. Pavel, dar și prin orașele unde Sf.
Pavel înființase deja comunități creștine, orașele Derbe, Lystra, Iconium și Antiochia Pisidiei,
care nu trebuie confundat cu Antiohia Siriei.

Tot de săptămâna trecută ne aducem aminte că apostolul Pavel a trecut pentru prima dată
în Europa, plecând din Troa cu vaporul pentru a ajunge în portul Neapolis (care in traducere
inseamna noul oras, nea si polis, cetate, oras), iar mai apoi în Filipi va înființa prima
comunitate creștină de pe teritoriul Europei, tot acolo botezand primul cetătan european,
roman, pe teritoriul Europei, anume, Lidia, in casa careia a fost înființată prima Biserică.
PPT7

Să trecem așadar la partea a doua a celei de-a doua călătorii Misionare din primul capitol pe
care l-am avut pentru astăzi, capitolul al 17-lea.

Călătoria noastră de astăzi începe în Tesalonic, acolo unde Pavel a petrecut trei săptămâni,
având rezultate misionare foarte bune. Cf. obieciului pe care îl avea, mai întâi a intrat în
sinagogă, dar a vorbit și neamurilor, termen utilizat pentru cei care nu erau iudei.
Este alungat din Tesalonic de evreii care vor provoca o răzmeriță acuzând-l pe Pavel că este
un tulburător care predică alt împărat. Cel care îl găzduise în Salonic, Iason, este și el închis
pentru acest fapt, fiind eliberat mai târziu.

Pavel și Sila părăsesc Tesalonicul și poposesc în Berrea, Beroa pe harta noastră, acolo unde
misiunea este una rodnică. Și aici vor fi urmăriți de aceeași grupă de evrei din Ierusalim,
motiv pentru care Pavel este silit iarăși să plece, iar următoarea destinație este acum Atena.
Sila și Timotei vor rămâne în Bessea pentru a întări comunitatea de acolo.

PPT 8

În Atena, cf 17, 22-34, Sfântul Pavel rostește o importantă cuvântare, având ca temă: despre
adevăratul Dumnezeu și legăturile sale cu lumea și cu omul. El începe discuția de la existența
în cetatea lor a statuii închinate zeului necunoscut, ceea ce înseamnă că ei nu cunosc pe
adevăratul Dumnezeu. Despre acest Dumnezeu necunoscut de ei, dar adevărat, dorește să
le vorbească el și să-L facă cunoscut lor. Căci acesta este cel care a făcut cerul și pământul și
toate făpturile, dar nu locuiește în temple făcute de mâini omenești, nici nu este asemenea
lucrurilor omenești. El le mai spune că Dumnezeu a trimis un bărbat, Domnul Iisus Hristos,
care să ne scoată din negura neștiinței și să ne îndrepte spre El prin pocăință. Acest Om,
Care va judeca lumea pentru faptele ei, a fost omorât, însă Dumnezeu L-a înviat. Vezi 17, 31

Aici este un aspect foarte interesant. La auzul cuvintelor de înviere, ascultătorii îl opresc din
vorbire, căci ei nu puteau crede în această minute.

PPT9
După această cuvântare, Sfântul Pavel pleacă din oraș iar câțiva din ascultători se
convertesc. Între ei se află și cel pe care Biserica îl păstrează ca Sf. Dionisie Areopagitul,
pentru că el s-a convertit în Areopag. Ce este un areopag? Loc înalt. Printre cei care s-au
convertit s-au numărat conducătorul tribunalului și o femeie numită Damaris, după cum
relatează textul la 17,34.

Următoarea destinație este orașul Corint, capitala regiunii Ahaia. Suntem deja la capitolul al
18-lea. În Corint locuiește pentru o vreme la soții Acvila și Priscila, făcători de corturi ca și el,
muncind cu mâinile pentru a nu fi povară celor din Corint. În predică se adresează după
modelul obișnuit mai întâi iudeilor de la sinagogă, dar din cauza împotrivirii lor, va predica,
propovădui mai mult păgâinilor, dintre care se vor converti foarte mulți. De aici aflăm că el
era de meserie făcător de corturi.
În Corint Apostolul Pavel rămâne un an și jumătate, perioadă în care este reclamat de către
evrei proconsulului cetății, fratele filozofului Seneca, care a trăit între 2 și 66 d. Hr., care
respinge acuzația lor.

După perioada petrecută în Corint, Apostolul Pavel se îndreaptă spre Ierusalim, pentru a
îndeplini un vot de nazireat, drept mulțumire pentru succesul misionar din Corint. Nazireatul
era o făgăduință ce consta în abținerea de la băutiri alcoolice, post și tunderea părului 18, 18
– Stefan a trimis un mesaj in acest sens – care se încheie după un anumit număr de zile cu
daruri și jertfe aduse în templu. În drumul spre Ierusalim trece și prin Efes, unde promite că
va reveni, mergând apoi la Ierusalim și după câteva zile se va retrage în Antiohia Siriei, acolo
unde știm că exista deja o comunitate creștină mare.

PPT 10

A doua călătorie misionară a avut aproximativ 5000 de km, însumând 15 cetăți mari prin
care Pavel și ucenicii lui au trecut.

PPT 11

Nu după multă vreme, Sf. Pavel pornește într-o a treia călătorie misionară. El urmează
același drum ca și în a doua călătorie misionară:

Antiohia Siriei, Licanonia, Frigia, și se îndreaptă spre Efes. Suntem în capitolul al 19, acolo
unde descoperim că în Efes, după ce catehizează și botează o serie de ucenici ai Sfântului
Ioan Botezătorul, botezați doar cu botezul lui Ioan (ce insemna doar cu botezul lui Ioan? Ca
nu aveau Duhul Sfânt) – va predica împreună cu Apolo, un ucenic al Sf. Ioan și foarte bun
predicator, pentru trei luni în sinagogă.
Pentru că și aici este urmărit de iudei, se va muta la școala lui Tiranus, un păgân. Datorită
predicilor de aici, cuvântului despre învierea Domnului ajunge și în regiunile din apropiere,
iar mulți renuță la păgânism, mulți dintre cei care se preocupau cu vrăjitoria își vor arde
cărțile, începând să devină propovăduitori creșini.

PPT 12
Din Efes, Sf. Pavel trimite ucenici în Macedonia pentru a face o colecăt pentru creștinii din
Ierusalim, Macedonia fiind regiunea din Nordul Greciei, acolo unde a ajuns pentru prima
dată în Europa, urmând să meagă și el acolo, iar mai apoi la Roma.
Între timp, în capitolul al 19-lea descoperim răscoala argintarului Dimitrie care era făcător
de statui păgâne și în contextului trecerii masive la creștinism își vedea amenințată meseria.
Răscoala este oprită de către secretatul cetății, un simpatinzat și el al creștinismului. După
trei ani în Efes, Sfântul Pavel se retrage trecând prin Troa, pe unde trecuse și în a doua
călătorie misionară, iar mai apoi ajunge în Filipi, orașul unde Tit deja întărise comunitatea
creștină, el aflându-se acolo. După Filipi merge mai departe și rămâne trei luni în Corint, de
unde se va îndrepta din nou spre Troa pentru a nu fi omorât de iudei. Aici va învia un tânăr
căzut de la etaj, care stătea acolo pentru a păzi comunitatea care se întâlnise în jurul lui
Pavel, vezi 20, 7-12.

În drum spre Ierusalim se reîntâlnește cu creștinii din Milet, acolo unde rostește o nouă
cuvântare care ne-a rămas în F.A.
În această cuvântare le amintește că și-a îndeplinit misiunea de apostol cu smerenie, lacrimi
și multe încercări. A predicat cu zel iudeilor și păgânilor pocăința și credința în Domnul
Hristos. Îi îndeamnă apoi pe cei care conduc comunitatea să predice cu mare atenție penru
că se vor ridica mulți predicatori mincinoși care vor căuta să îi înșele.
Tot în această cuvântare îi încredințează proniei divine și îi îndeamnă să nu fie lacomi, să îi
ajute pe săracii din comunitatea lor, cf. învățăturii Mânt. Hristos care ne spune că este mai
fericit a da decât a lua. Cuvântarea din cap. 20, 18-35 este ultima întâlnire a Ap. cu ei si
reprezintă și un testament al acestuia. După Milet se îndreaptă spre Ierusalim, trecând prin
Tir, Ptolemaida și Cezarea Palestinei, prezentându-se apoi în fața apostolilor, dar acestea
sunt amănunte cu care vom începe săptămâna viitoare.

Sfârșit și lui Dumnezeu slavă penru azi.

Prezentare 22 mai 2020

PPT 1 CE FACEM ASTĂZI?

PPT2

Săptămâna trecută am citit până la capitolul 20, acolo unde am văzut că în drum spre
Ierusalim Pavel se reîntâlnește cu creștinii din Milet, localitate unde rostește o nouă
cuvântare păstrată în cartea Faptele Apostolilor.

În această cuvântare le amintește că și-a îndeplinit misiunea de apostol cu smerenie, lacrimi

și multe încercări. A predicat cu zel iudeilor și păgânilor pocăința și credința în Domnul
Hristos. Am putea spune că este esența misiunii sale în două fraze.
Îi îndeamnă apoi pe cei care conduc comunitatea să predice cu mare atenție pentru că se
vor ridica mulți predicatori mincinoși care vor căuta să îi înșele.
Ne amintim că tot în această cuvântare îi încredințează proniei divine și îi îndeamnă să nu fie
lacomi, să îi ajute pe săracii din comunitatea lor, cf. învățăturii Mânt. Hristos care ne spune
că este mai fericit a da decât a lua. Cuvântarea din cap. 20, 18-35 este ultima întâlnire a Ap.
cu ei si reprezintă și un testament al acestuia. După Milet se îndreaptă spre Ierusalim,
trecând prin Tir, Ptolemaida și Cezarea Palestinei, prezentându-se apoi în fața apostolilor.

Ajuns în Ierusalim, se prezintă la Iacov și la soborul Bisericii și îi informează cu privire la

rezultatele activității sale. Sfântul Iacov, ruda Domnului, îl sfătuiește să ia un vot al
nazireatului și să cheltuiască și pentru alți patru bărbați, care-și vor lua asemenea vot, spre a
potoli mânia iudeilor. Cf. legii iudaice, cei săraci care-și luau votul nazireatului puteau fi
ajutați de semenii lor, la sfârșit, pentru darurile sau jertfele ce trebuiau aduse la templu.

PPT 3

O reamintire a ceea ce am numit noi perspetica tematica

PPT 4
În prima parte a capitolului 21 descoperim un aspect foarte interesant, și anume, apariția
unui profet după tradiția vechi testamentară. Este vorba de Agav, 21,10. Acesta era un
profet din Ierusalim care a trăit în aceeași perioadă cu Apostolii. El apare în NT de două ori.
Mai întâi la 11,28, atunci când spune cand profețește o foamete mare care o să vine în toată
regiunea, lucru care s-a petrecut în anul 45 d. Hr., această foamete fiind atestată
documentar și Seuton, Tacitus și Eusebiu, precum și de Josif Flavius, toți trei fiind marii
istorici ai secolului I.

Pentru a doua oară acest Agav apare în anul 58, în 21,10, și proorocește despre prinderea lui
Pavel de către iudei, iar ca semn el ia cureaua lui Pavel și își leagă mâinile și picioarele. Acest
lucru vas avea loc, așa după cum am citit în cele patru capitole pe care le-am parcurs pentru
astăzi. Ca fapt divers, Agav este pomenit în cadrul Bisericii noastre în ziua de 8 martie, el
fiind și unul dintre cei 70 de ucenici ai Mântuitorului. Ar fi aici mult de explicat despre
raportarea la profeții.

PPT5

Să revenim acum la text. Vedem că deși lui Pavel i se spusese că o să sufere, deși a fost rugat
insistent să nu plece la Ierusalim, acesta alege să meargă acolo, spunând Eu sunt gata nu
numai să fiu legat, ci să și mor în Ierusalim pentru numele Domnului Iisus. El era, așadar,
convins că trebuie să plece. Iar aici intervine această atitudine exemplară care desigur că nu
trebuie să fie văzută ca o normă, așa trebuie să facem toți, să ne aruncăm în brațele morții
atunci când cineva ne atacă convingerile și idele fără să gândim. Exemplul acesta al Sf. Pavel,
dispus să moară pentru Hristos ne arată mai mult decât orice, puterea credinței, a faptului
că omul care s-a întâlnit cu adevărat cu Hristos pe parcursul vieții, nu mai poate fi clintit de
nimic altceva și că, dacă acest lucru ar fi ultima opțiune, ar fi și dispus să moară mai degrabă
decât să rămână fără de Hristos. Chiar despre această problemă a credinței voi încerca să
spun câteva cuvinte duminică, la momentul predicii.

Un alt aspect din capitolul 21 este legat de faptul că apostolii din Ierusalim îi cer lui Pavel să
respecte legile și să aducă jertfă după legea mozaică, lucru cumva care intră în contradicție
cu tot ceea ce făcuseră chiar ei, vezi Petru și Corneliu, dar mai ales intra în contradicție cu
gândirea lui Pavel și tot ceea ce propovăduise el până atunci. De ce face Pavel acest lucru,
anume, ritualul de curățare, și respectă î acest mod legea mozaică?

El face acest lucru pentru că știa din profeția primită de la Agav că aceste lucruri trebuie să
se împlinească și că dacă stă ascuns și nu va ieși în mijlocul iudeilor, va fi următor al lui
Hristos. Ceea ce face Pavel este același lucru pe care îl face și Domnul Hristos atunci când
împlinește profețiile. Nu fuge de împlinirea voii lui Dumnezeu, ci este dispus, cu prețul vieții
sale să își împlinească misiunea de apostol al unui Dumnezeu pe care l-a întâlnit și de care
nu voia să se mai despartă niciodată.

Versetele de la 27 la 36 din capitolul 21 ne descriu apoi modul în care el este prins de către
evreii din Asia. Am citit, așadar, că după șapte zile de la votul nazireatului Sfântul Pavel se
prezintă în templu spre a îndeplini cele de trebuință pentru vot. Iudeii năvălesc asupra lui,
voind să-l prindă și să-l omoare. Este scăpat de comandantul cohortei, care staționa în
apropierea templului și este dus spre a fi închis în închisoarea cetății. Înainte de a fi închis,
cere voie să vorbească poporului pentru a se explica și dezvinovăți.

PPT6

Urmează capitolul 22 în care Pavel își povestește experiența. Le vorbește iudeilor în limba
lor că prin educația și viața sa a fost un bun păzitor al Legii, un iudei convins și un aprig
persecutor al creștinilor până la vedenia de pe drumul Damascului. Acolo i s-a arătat Iisus
Nazarineanul, care din acel moment i-a schimbat viața. De la momentul acelei arătări,
explică el, m-am pus în serviciul Lui, dar mai ales de când i s-a arătat din nou când se ruga în
Ierusalim, 22 6-8, in templu și când i-a poruncit să plece și să predice la neamuri, căci
locuitorii din Ierusalim nu vor primi mărturia lui. Faptul că trebuia să meargă la neamuri i-a
mâniat foarte mult pe compatrioții săi, care îl opresc să mai vorbească și încep să strige că
trebuie să moară. Ia-l de pe pământ pe unul ca acesta! Căci nu se cuvine lui ca el să mai
trăiască. Deci, Dumnezeu care a făcut cerul și pământul, așa cum mărturisesc cu mare
putere evreii, care a făcut fiecare făptură, ei decid cine să trăiască aici pe pământ.

După acest cuvânt de apărare, comandantul încearcă să îl biciuiască pentru a afla vina lui,
dar descoperă că este și roman și oprește orice pedeapsă. În plus, aflăm din carte că a doua
zi este dus în fața sinedriului spre a i se descoperi vina.

PPT 7

Din aceste pasaje mai extragem un aspect interesant. Este vorba despre cetățenia romană a
lui Pavel. El este întrebat dacă este cetățean roman. Răspunde afirmativ și acest lucru îl
scapă de furia evreilor. Dacă ar fi trăit astăzi, a doua întrebare adresată lui Pavel ar fi fost,
poți să dovedești asta? De unde știm că ești roman? În fond, cum de Pavel era roman? Se
crede că Pavel avea la gât o mică medalie din bronz pe care o putem înțelege ca un fel de
certificat de naștere. Fără această mică medalie nu puteai dovedi că ești cetățean roman. De
aici și mirarea celui care îl întreabă pe Pavel că el a plătit mulți bani pentru cetățenia
romană. Explicația faptului că Pavel a avut această este încă neclară, dar are câteva dovezi
istorice sigure, fără a se ști exact care dintre ele a condus la nașterea lui ca roman.
Prima este faptul că Antonius, un împărat roman din secol I înainte de Hristos a întreprins
câteva campanii miliare. În cadrul acestor campanii el a fost ajutat de iudeii din acea zonă, el
răsplătindu-i cu cetățenia romană.
Al doilea aspect este faptul că iudeii din Tars, orașul de naștere al Sf. Pavel, în anul 170
î.d.Hr., fusese vizitat de alte armate romane în rândul cărora au fost incluși și evreii din Tars,
lucru care toți au primit cetățenia romană. Este așadar sigur că Pavel, dacă s-a născut și
cetățean roman, înseamnă că cel puțin tațăl și bunciul acestuia luptaseră în aceste armate,
iar cetățenia se moștenea.
Este clar un lucru, anume, fără această cetățenie, nimic din ceea ce a făcut Pavel nu ar fi fost
posibil, iar dacă Pavel nu ar fi mărturisit, toată credința noastră de astăzi ar fi fost altfel.

Să revenim acum la textul nostru.

PPT 8
Suntem la capitolul 23, Pavel se află în fața Sinedriului. Este acuzat că vorbește împotriva
arhiereului pe care îl numește perete văruit. Pentru a scăpa de judecată, Pavel recurge în
discursul din fața sinedriului la o stratagemă, anume, spune că este farisei și vina sa constă
în credința în învierea morților.
Citește 23, 8
Afirmația sa produce neînțelegere între saduchei și farisei, cei din urmă considerându-l
nevinovat.
De teamă ca să nu fie sfâșiat, pentru că era cetățean roman, comandantul poruncește ca
Pavel să fie dus în Tabără. Peste noapte Sf. Pavel are o vedenie prin care Mântuitorul Hristos
îl asigură că nu i se va întâmpla nimic și că trebuie să îl mărturisească și la Roma, în acelașii
mod în care l-a predicat și în Ierusalim.

Între timp am citit faptul că comandantul află de un complot împotriva lui Pavel, prin care
un grup de iudei se juraseră să îl omoare. Atunci îl transportă noaptea, sub pază, la Cezareea
Palestinei, sediul procuratoului, căruia îi transmite că acest cetățean este nevinovat politic,
dar evreii vor să-l omoară pentru o chestiune religioasă, adăugând că Pavel este cetățean
roman. Procuratorul îl înștiințează pe Pavel că o să fie judecat după ce vor veni și pârâșii săi.
Din capitolul 23 putem scoate acest aspect în evidență, existența celor două partinde în
cadrul iudaismului, saduchei și farisei. Iar aici este important să înțelegem acești doi termeni
mai ales prin prisma faptului că îi întâlnim des în cele patru evanghelii, dau un singur
exemplu, duminica vameșului și a fariseului, iar înțelegerea acestor termeni constă în faptul
că în mentalul colectiv termenul de fariseu este mult prea mult înțeles greșit, în mare parte
greșit, gândindu-ne mai ales la un om fals, care spune una și face alta, uns cu toate alifiile.

Faptul că Luca explică difereneța dintre cele două partide este și pentru că el scrie această
scrisoare unui cetățean roman din Roma, care trăia în Roma, iar aceasta însemna că el nu
avea acces la multe detalii din viața evreiilor.

PPT 9

Intrăm acum în ultimul capitol, cap. 24, care începe prin pâra iudeilor veniți la cinci zile
distanță în fața lui Felix, acuzând pe Sfântul Pavel că răzvrătește poporul împotriva
Cezarului, că acesta este șeful nazarinenilor și că pângărește templul. După acuzele evreilor,
Felix îl cheamă pe Pavel să se apere, iar cu această ocazie Apostolul rostește o a doua
cuvântare a sa de apărare. El respinge ca neîntemeiate ambele acuzații. Singura vină ce și-o
recunoaște este credința în învierea morților, credință bazată, spune el, pe învățătura
profeților, împărtășită de toți cei care l-au urmat pe Hristos. El argumentează că prin
credința în Hristos nu se depărtează de credința strămoșilor lui.

Felix înțelege că Pavel este nevinovat, dar amână să dea o hotărâre, spunând că-l va mai
asculta, ținându-l în închisoare doi ani, așteptând să i se dea bani pentru a fi eliberat.

Nici aici Pavel nu stă fără să mărturisească pe Hristos, fiind adesea chemat să vorbească
despre Hristos, Adevărul cel veșnic.
Sfârșitul prezentării și lui Dumnezeu slavă!

Întrebări:

Prezentare 29 mai 2020

Avem o prezentare mai scurtă în seara aceasta, pentru că sunt multe detalii tehnice, pe care
nu consider că este extrem de necesar să le reținem. În plus, avem o nouă descriere a
convertirii lui Pavel pe drumul către Damasc, convertire despre care am vorbit deja.

Săptămâna trecută am încheiat prezentarea cu aspectul în care Apostolul Pavel a fost închis
pentru doi ani. Doi ani Pavel a rămas închis în Cezareea Palestinei. Felix înțelese că Apostolul
era nevinovat, dar amâna să dea hotărârea, spunând că-l va mai asculta, ținându-l în
închisoare timp de doi ani, așteptând să i se dea bani pentru a fi eliberat, așa după cum
spuneam și săptămâna trecută.

La venirea noului procurator, Porcius Festus, anul 60, iudeii reînnoiesc cererea lor de a
judeca pe Apostol, începutul capitolului 25. În acest sens, Festus, noul procurator, îi invită la
Cezareea, lucru pe care îl pun în practică. Pavel este acuzat din nou de nenumărate vini, pe
care Sfântul Pavel le respinge, arătând că nu este vinovat nici față de Cezar, nici față de
legea iudaică. Totuși, evreii nu se mulțumesc cu acest lucru, și îl invită pe Pavel la Ierusalim
să probeze tot ceea ce spune cu martori, dar Sf. Pavel se opune și cere să fie judecat de
Cezar, drept acordat oricărui cetățean roman, vezi 25, 10. În baza cetățeniei romane despre
care am vorbit săptămâna trecută, lui Pavel i se admite cererea și astfel judecata și
problema ci iudeii ia sfârșit.

La câteva zile, Porcius Festus este vizitat de Irod Agripa al II-lea și sora sa Berenice.
Procuratorul cere regelui să-l asculte împreună cu Pavel, spre a-i putea aprecia vina în scris
și să-l poată trimite cu formă legală pentru a fi judecat la Roma, cum ceruse acuzatul.

În acest context, Pavel rostește o a treia cuvântare de apărare înaintea lui Porcius Festus și a
regelui Agripa al II-lea. Este vorba despre capitolul al 26-lea, care începe astfel:

Îți este îngăduit să vorbești despre tine. Atunci Pavel, întinzând mâna, se apăra:

În această cuvântare el mărturisește că se simte fericit că se poate apăra în fața lui Agripa,
care cunoștea mentalitatea și religia iudeilor, reafirmă că nu se simte vinovat nici față de
lege, nici față de templu și nici față de Cezar. Amintește, de asemenea, în acest discurs, că el
a trăit ca un fariseu convins, respectând Legea cu strictețe. Mai mut, amintește el, a
persecutat și urmărit pe creștini cu înverșunare, chiar călătoria lui spre Damasc fiind în
scopul de a prinde creștini. În cadrul acestei călătorii, spune el, iar Luca scrie pentru a treia
oară despre vedeania dintre Damasc, i s-a arătat în mod supranatural Iisus Nazarineanul și l-
a chemat să predice noua credință la neamuri, vezi 26, 14-17. Mesajul acestui discurs ne
este cunoscut, l-am întâlnit în alte două locuri în cartea Faptele Apostolilor, el mărturisind că
în urma acestei vedenii, ascultă chemarea divină și predică pocăința și noua credință, care
nu-i decât împlinirea profețiilor mesianice referitoare la învățătura despre înviere.(26,23)

După ce îl ascultă pe Pavel, Festus îl consideră exaltat, iar Agripa îi spune că încearcă să îi
convertească. Cu puțin de nu mă îndupleci să mă fac și eu creștin! Spune Agripa. Ori cu
puțin, ori cu mult, eu m-aș ruga lui Dumnezeu ca nu numai tu, ci toți care mă ascultă astăzi
să fie așa cum sunt și eu, afară de aceste lanțuri.

Cu această cuvântare se termină și detenția Sf. Pavel la Cezareea Palestinei, el stând acolo
între anii 58-60.

31. ... Omul acesta n-a făcut nimic vrednic de moarte sau lanțuri.
32. Iar Agripa a zis către Festus: Acest om putea să fie lăsat liber dacă n-ar fi cerut să fie
judecat de cezarul.

Puțin după aceasta, Sf. Pavel este trimis la Roma pe o corabie, așa cum vom vedea din
ultimele două capitole, anume 27 și 28. El se află pe această corabie sun paza unui sutaș
dintr-un detașament al gărzii imperiale augusta, fiind însoțit de Luca și Aristarh.
Ei pleacă din Cezarrea către Sidon din Fenicia, se îndreaptă spre insula Cipru și, olocind-o
ajung în Mira Lichiei. De acolo vor lua o altă corabie către Italia. Ajung apoi la Cnid, Knidos în
limba germana pe harta noastră, undeva în nordul insulei Rhodos, trecând apoi spre insula
Creta, ajungând în localitatea Limanuri bune, unde vor ierna, după sfatul Sf. Pavel. Inițial nu
îl vor asculta pe Apostol, soldații pleacă spre portul Fenix, Phönix în harta noastră în limba
germană, port din Creta. Navigând spre acest loc, la un moment dat se pornește, după cum
am citit, o furtună pe mare, care-i poartă pe valuri, punându-le viețile în mare primejdie,
timp de 14 zile, ei ajungând aproape de insula Malta, unde corabia este distrusă, toți
membrii ajungând la mal după ce vor înota pe epave, pe rămășite din barcă.

În Malta vor rămâne trei luni, fiind primiți foarte bine de locuitorii insulei, iar Sfântul Pavel
începe să fie foarte apreciat, mai ales că aici săvârșește foarte multe vindecări minunate.
Vor pleca mai departe, dezi harta a doua, cu o corabie spre Roma cu o corabie care venise
din Alexandria, trecând prin Siracuza Siciliei, Regium și apoi Puteoli.

Odată ajuns în Roma, Pavel este închis într-o locuință plătită cu chirie, dar avea dreptul să
stea de vorbă cu prietenii și cunoscuții săi.

Aici el explică tuturor vina pentru care este închis, anume, predica sa pentru răspândirea
credineței creștine, cea de care ne bucurăm cu toții. Într-o zi, citește 28, 23, venind la el
mulți iudei, le vorbește despre credința în Hristos bazându-se și argumentând exclusiv pe
profeții ale VT, iar mulți se împotriveau, motiv pentru care le demonstrează că însăți poziția
lor a fost prezisă de profeți, cf, Isaia 6, 9-10 ori Ieremia 5,21 – caută și pune în prezentare.
Cunoscând mai dinainte acestea, adaugă el, Dumnezeu a chemat la mântuire pe păgâni.
Iudeii rămân împărțiți: unii care cred și devin creștini, iar alții se împotrivesc și dușmănesc pe
Apostol.