Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

Lecţia 2 Săptămâna 3&4

Origini.
În România, la fel ca şi în alte ţări, credinţa baptistă a pătruns pe fundalul unei însetări
sufleteşti după o viaţă de credinţă mai profundă, mai pronunţată, cu o atmosferă de adâncă
pietate şi care putea fi trăită de oricine. Oamenii căutau să cunoască învăţăturile Sfintelor
Scripturi şi să le trăiască.

Ceremonialismul care domina întreaga viaţă religioasă în Bisericile istorice a obosit

poporul şi nu dădea lumină evanghelică, nu stimula viaţa spirituală, legătura şi părtăşia cu
Dumnezeu. Astfel, imediat după apariţia învăţăturilor credinţei baptiste acestea au fost
îmbrăţişate de mulţimi de oameni.

Anul 1856, când s-au mutat la Bucureşti primii credincioşi baptişti, a fost anul de prag,
anul de deschidere a primei Biserici baptiste în Ţara Românească. Primul care a făcut o
asemenea mărturie a fost Karl Johann Scharschmidt. La început au avut loc acţiuni de
răspândire, de plantare asemeni celor din Noul Testament. Credincioşi simpli, bărbaţi şi femei
plini de râvnă, de entuziasm au comunicat altora ceea ce au descoperit ei în Sfintele Scripturi
arătând cum au ajuns ei creştini cu adevărat, având o viaţă transformată.

Ca şi credincioşi, familia Scharschmidt au fost:

 Plini de iubire faţă de semenii lor şi comunicativi

 Foarte interesaţi de mântuirea oamenilor
 Zeloşi în a comunica şi altora vestea bună a mântuirii prin Hristos
 Gata să-şi pună casa la dispoziţie pentru cei ce căutau adevărul.1

Primii români botezaţi au fost Ştefan Pârvu în 27 Sept.1896 şi Nicolae Manole în 29

Sept.1896.

Timp de 40 de ani Biserica germană s-a adunat prin case particulare, în săli închiriate,
după care, în 1896 au cumpărat casa de pe strada Popa Rusu din Bucureşti unde a fost
construita casa de rugăciune.

Un rol important în dezvoltarea lucrării printre români la avut convertirea lui Constantin
Adorian, botezat în anul 1902.

Constantin Adorian - s-a născut într-o familie săracă din Bucureşti la data de 15 iulie
1882. În decembrie 1902, Constantin Adorian, care cunoştea limba germană , a auzit în
farmacia în care lucra despre existenţa unei Biserici baptiste (germane) în Bucureşti. A vizitat
această Biserică şi în acelaşi an s-a convertit la baptism fiind botezat de pastorul acestei
Biserici – Johann Hammerschmidt.

1
Când locuiţa a devenit neîncăpătoare, au trecut în atelierul de dulgherie transformând astfel atelierul în casa de
rugăciune.

1
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

La 21 mai 1907, Constantin Adorian s-a căsătorit cu Luize Hohn din Biserica germană, fata
colportorului de Biblii de la Societatea de Biblii din Bucureşti. În urma căsătoriei au rezultat 5
copii, Claudiu (decedat la vârsta de 4 ani), Tudor, Constantin, Elisabeta şi Lidia.
Între anii 1909-1912, Constantin Adorian a urmat cursurile Seminarului Teologic Baptist din
Hamburg – trimis de Biserica Baptistă Germană din Bucureşti. În acestă perioadă a fost
întreţinut financiar de familia cumnatului său, F.W.Schuller.

În anul 1912, după intoarcerea lui Constantin Adorian de la Hamburg, Biserica baptistă
germană din Bucureşti a hotărit să sprijine infiinţarea unei Biserici separate în limba romană.

La 29 decembrie 1912, a luat naştere prima Biserică baptistă romană din Bucureşti – într-o
cameră din strada Apele Minerale nr. 14-16, pusă la dispoziţie de Sora Bekesh din Biserica
germană. În aceaşi zi, Constantin Adorian a predicat prima slujbă în prezenţa a 10 persoane
(soţia sa Luize Adorian, Ioan Branea , N. Ianculescu, I.Haralambie, N. Şerbănescu cu soţiile şi
alte două persoane a căror nume nu este cunoscut).

La 25 decembrie 1913, Constantin Adorian a fost ordinat ca (primul) păstor al Bisericii

Baptiste Române (iar Ioan Branea a fost ordinat diacon).

La 27 august 1916, Constantin Adorian a plecat pe front.

La pre-congresul tinut la Bucureşti între 28-30 noiembrie 1919, Constantin Adorian a fost ales
ca Preşedinte al Comitetului provizoriu al Uniunii Bisericilor Baptiste Române, iar la
congresul de la Buteni (judeţul Arad) din 13-15 februarie 1922, a fost ales Preşedinte al
Uniunii Bisericilor Baptiste Române.

Între anii 1922-1925 a fost directorul Seminarului Teologic Baptist din Bucureşti şi mulţi ani
a fost profesor pentru disciplinele Vechiul Testament şi Teologie Pastorală.2

La 28 ianurie 1925, Constantin Adorian a demisionat din funcţia de preşedinte al Uniunii, din
motive de sănăte.

La Congresul dela Buteni ţinut in zilele de 23-24 octmbrie 1948, Constantin Adorian a fost
ales vicepreşedinte al Uniunii.

La data de 4 ianurie 1954, Constantin Adorian a murit la vârsta de 72 ani. Este înmormântat la
cimitirul Belu-Evanghelic din Bucureşti.”3

Constantin Adorian:

 Era un păstor care îşi îndeplinea lucrarea cu meticulozitate.

 Era o figură bine-cunoscută atât în ţară cât şi în străinătate.
 Era un păstor cu o viziune deosebită pe care ştia să o împărtăşească altora.

2
Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România 1856-1989, Ediţie revizuită, Editura Făclia, Oradea, 2007,
p.114
3
Revista “LUMINĂTORUL “: ANUL LXXXI (91), nr.6-7 / iunie – iulie 2005. Editată de Asociaţia Bisericilor
Baptiste din SUA şi CANADA. Vezi “Date istorice în formarea bisericii baptiste germane şi române din
Bucureşti” (cronologie compilată de Mark Hobafcovich), pp.22-23.

2
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

 Era un slujitor care a avut parte de oportunităţi deosebite pe care a ştiut să le

folosească într-un mod înţelept.

Un aspect deosebit la constituit şi intensificarea legăturilor frăţeşti cu alte Biserici

promovate de Biserica germană din Bucureşti. În ceea ce priveşte începutul mişcării baptiste
în România, Romică Iuga evidenţiază câteva elemente specifice acestei perioade de pionierat:

 Viaţa acestor oameni era caracterizată de un puternic spirit misionar, spirit pe care l-au
preluat de la Oncken şi de la biserica din Hamburg. Mottoul „fiecare baptist un
misionar” îi reprezenta pe cei mai mulţi dintre baptiştii acelor vremuri.

 Statutul social pe care îl aveau le oferea eficienţă în lucrare. Faptul că erau mici
meseriaşi şi că aveau propria lor afacere a fost un lucru extraordinar de profitabil. Pe
de-o parte ei nu aveau nevoie de o susţinere financiară din partea bisericii-mamă. Dacă
biserica din Hamburg ar fi trebuit să îi susţină financiar pe toţi cei care au plecat prin
Europa şi au plantat biserici, cu siguranţă că nu ar fi făcut faţă din punct de vedere
financiar. Pe de altă parte, negustoria lor le oferea şi posibilitatea de a stabili contacte
cu tot mai mulţi oameni. Ei şi-au format un cerc de prieteni şi parteneri de afaceri
cărora mai apoi le-au prezentat Evanghelia.

 Ei nu foloseau o singură metodă de a face evanghelizare. Din exemplele prezentate

reiese clar că distribuirea tractatelor, întâlnirile în case, discuţiile pe stradă,
organizarea Bisericii pe departamente de tineret şi copii, săptămânile de evanghelizare
şi alte metode de felul acesta, împreună, au avut un rol important în dinamica
misionară a mişcării baptiste.

 Dobândirea unui imobil şi amenajarea lui în vederea întâlnirilor pentru închinare nu

era o prioritate pentru ei. Îşi foloseau casa ori atelierul sau alte clădiri, până când se
contura un anumit grup de credincioşi şi se formau ca Biserică; abia după aceea se
punea problema dobândirii unui locaş propriu de închinare.

 Legătura dintre biserica-mamă şi persoana sau familia plecată pe câmpul de misiune

era foarte strânsă. Exista o comunicare permanentă prin scrisori şi periodic erau
vizitaţi de către anumiţi predicatori din partea bisericii-mamă.4

În Transilvania, pe meleagurile Bihorului, credinţa baptistă a pătruns în 1871 printr-un

distribuitor de Biblii pe nume Anton Novak, un german de la Viena. Anton Novak vorbea
foarte bine şi maghiara şi româna. Prima Biserică în Transilvania a fost la Salonta Mare,
Biserică care a început de la un grup ce se aduna pentru citirea Bibliei.

Lucrarea a început din dorinţa de a împlini cuvintele Sfintelor Scripturi şi a avea o

Biserică vie aflată într-o adevărată părtăşie frăţească. Importanţa istorică a acestei Biserici
baptiste rezidă din misionarismul ei viu şi mai presus de orice prejudecăţi omeneşti.

Unii din membrii Bisericii au ajuns:

4
Romică Iuga, Dinamica misiunii în Bisericile Creştine Baptiste din România contemporană, Teză de doctorat,
Bucureşti, 2008.

3
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

 Mărturisitori neînfricaţi
 Dedicaţi total crezului lor
 Plini de răbdare şi gata de sacrificiu

După 32 de ani de la înfinţarea Bisericii din Salonta Mare, aceasta apare în evidenţele
vremii cu 7 puncte de misiune şi 496 de persoane botezate, caracteristica ei fiind aceea a unei
Biserici misionare.

Un rol important în răspândirea credinţei în Transilvania l-a avut şi Mihai Cornea 1844-
1917. Copilăria şi tinereţea lui Mihály stau sub semnul muncii asidue; lucrează ca servitor, iar
apoi ca vizitiu al familiei Rozvány. În 1866 se căsătoreşte cu Máriá Pataki .

În toamna anului 1874, la Salonta ajunge un colportor de Biblii, Antal Novak. După ce
participă la întâlnirile de studiu biblic organizate de acesta în casa lui János Lajos, tânărul
Mihály devine tot mai preocupat să citească şi să înţeleagă Sfânta Scriptură.

În ziua de 26 august 1875, în apele Crişului Alb, misionarul baptist Heinrich Meyer
administrează botezul mai multor credincioşi din Salonta, printre aceştia numărându-se şi
Kornya, care, chiar din toamna aceluiaşi an, a început să facă misiune în localităţile din jurul
oraşului natal.

De-a lungul celor peste patru decenii de slujire misionară neîntreruptă, Mihály Kornya a
predicat în sute de comune şi sate, a plantat multe biserici şi a botezat aproximativ 11.000 de
persoane. Când examina persoanele care doreau să fie botezate, Kornya le adresa unele
întrebări. Prima era de natură biblică. De exemplu: „Cine este Isus Hristos?”, „Când a stabilit
Domnul Isus Hristos Cina Domnului?”, „Prin cine putem obţine viaţă veşnică?”, iar a doua
întrebare se referea la viaţa respectivei persoane şi la naşterea din nou. Dacă răspundea corect
la întrebarea biblică, însă răspunsul referitor la schimbarea vieţii nu era mulţumitor,
acceptarea pentru botez era amânată.

În ultimii ani ai vieţii, Mihály Kornya a lucrat ca misionar în zona comunei Diosig, Bihor.
A trecut la Domnul în ziua de 3 ianuarie 1917.

Mihai Cornea:
 Avea un talent oratoric deosebit şi un puternic dar de convingere
 A fost unul dintre cei mai rodnici lucrători ai Evangheliei din Europa5
 A fost înzestrat cu o putere de muncă şi de răbdare deosebită
 Prin suferinţă şi pericole, prin răbdare şi stăruinţă, el a făcut o lucrare unică
 Impresiona prin predicile şi sfaturile personale care ajungeau la inima ascultătorilor
 Se adresa minţii dar atingea şi inimile, sentimentele
 Deşi era fără multă şcoală a fost un om de elită în lucrarea Domnului
 Avea o mare iubire pentru Dumnezeu şi oameni, preţuind mult cauza Evangheliei
 A fost un om modest acordând cinste celor veniţi după el

5
Pe parcursul lucrării sale a botezat peste 8000 de persoane.

4
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

Multe dintre cuvintele lui Mihai Cornea nu au fost uitate de contemporanii care l-au auzit
vestind Evanghelia. Iată câteva dintre ele:

 Dacă dorim să-L căutăm pe Dumnezeu, mai întâi trebuie să ne întâlnim cu Isus.
 Cei ce sunt aleşi de Domnul se vor pocăi.
 Important este că sămânţa este semănată şi ea va răsări, chiar dacă peste 25 de ani.
 De multe ori, omul nu înţelege şi nu primeşte lucrurile care îi sunt folositoare şi nici
învăţăturile lui Hristos.
 Biblia îşi va face lucrarea şi îi va chema pe oameni.
 Oamenii nu ştiu cum poţi să devii un om bun. Hristos însă ştie acest lucru şi, numai
prin El, cineva poate ajunge neprihănit şi îndreptăţit. De aceea trebuie să venim la
Hristos…
 Dacă cineva se întoarce la Dumnezeu cu toată inima, nu este niciun păcat în lume pe
care dragostea nu l-ar putea ierta.
 Nu mi-aş schimba locul cu un înger, deoarece ei sunt doar slujitori: pentru ei nu a
murit Isus, dar pentru mine da.
 Teme-te de cel care linguşeşte pentru că ori te-a înşelat deja ori vrea să te înşele.
 Dacă vrei să cumperi ceva, numără-ţi banii. Datoria mănâncă din aceeaşi farfurie cu
omul.
 Noi trebuie să fim ca pragul uşii care suportă să fie călcat în picioare.
 Şi la câinele credinciosului trebuie să se vadă că gazda lui crede în Dumnezeu.
 Omul înţelept consumă seara mai mult ulei la citit, decât vin.
 Cel care se simte cel mai mic se poate smeri cel mai mult.6

În părţile Aradului, credinţa baptistă a fost adusă numai de români. Prima manifestare a
credinţei baptiste a avut loc la Curtici când Mihai Brumar s-a stabilit în comună. În 1892 s-a
ţinut la Curtici primul botez cu 7 persoane. În 1895 a fost inaugurată clădirea Bisericii.
Mihai Brumar:
 Era un tânăr plin de elan
 Îndrăgostit şi stăpânit de idealul de a-şi împărtăşi credinţa
 Blând la fire şi domol la vorbă
 Întreprinzător
 Plin de curaj, gata de sacrificiu
 Pregătit totdeuna să depună mărturie despre credinţa lui
 Un om al rugăciunii, rugăciune ce pătrundea în inimile ceolor ce o auzeau
 Avea putere ce se revărsa cu vorbele cucerind ascultătorii
 Gata să meargă acolo unde era nevoie de el
 Foarte bun muzicant7 şi misionar
 În viaţă nu s-a legat de nimic de pe pământ

6
Viaţa misionarului Mihály Kornya, Bertalan A. Kirner, Editura UBCBR, Bucureşti, 2009, Istoria baptiştilor
din România (1856-1989), Alexa Popovici, Editura Făclia, Oradea, 2007
7
A compus multe cântări editând şi prima carte de cântări pe note

5
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

De remarcat la Brumar era faptul că imediat ce intra într-o localitate unde nu erau
credincioşi începea să vorbească din Biblie celor cu care se întâlnea. În cele mai multe cazuri
cei cu care vorbea îl invitau în casele lor unde continuau să discute din Biblie, să se roage şi
astfel se ajungea la întemeierea de Biserici.

Primul baptist român la Cluj a fost Vasile Toderaş în vârstă de 16 ani botezat în 1905.

 Deşi convertit de tânăr el a fost preocupat tot mai mult de creşterea spirituală şi de
cultivarea virtuţilor.
 Cu toate că locuia departe de Biserică, era nelipsit la serviciile Bisericii. Iubea mult
cântările, mai ales cele de chemare la Hristos.
 Şi-a pus la dispoziţie propria casă pentru întâlnirile de rugăciune şi predicare a
Cuvântului.

Convertirea lui Ioan Dan pe front în iarna anului 1916-1917 avea să contribuie mult la
lucrarea de răspândire a Evangheliei şi la organizarea Bisericilor de mai târziu din zonă.

În Dobrogea, primul grup de credincioşi apare în anul 1862 în Cataloi, datorită libertăţilor
religioase de care se bucurau acolo. În 1866-1867 aceştia reuşesc să construiască o casă de
rugăciune cu toate anexele necesare. În august 1867 August Liebig s-a mutat de la Bucureşti
la Cataloi, fiind astfel primul predicator baptist cu pregătire teologică din Dobrogea.

Cu privire la lucrarea din Cataloi, Romică Iuga face câteva remarci legate de dinamica
misionară a acestei perioade de început.

 Este evident faptul că în această perioadă liderii baptişti funcţionau în cadrul unui
sistem de autoritate. Cu toate că Bisericile baptiste au respins ierarhia bisericească,
totuşi conducătorii spirituali din acea vreme se bucurau de multă autoritate. Această
autoritate nu era neapărat una impusă, ci mai degrabă una câştigată. Un exemplu în
acest sens este mutarea de la Bucureşti a pastorului August Liebig. În momentul în
care Oncken a cerut acest lucru, atât August, cât şi Biserica din Bucureşti au înţeles
nevoia şi oportunitatea de la Cataloi.

 Credincioşii baptişti aveau o mai mare deschidere înspre un mod de viaţă caracterizat
de mobilitate şi nu un mod de viaţă static. Faptul că anumite familii de germani au fost
dispuse să se mute în Ucraina, în România sau în alte ţări din Europa a fost un mare
câştig pentru lărgirea Împărăţiei lui Dumnezeu.

 Prigoana a reuşit să stingă treptat zelul misioanr al credincioşilor baptişti. Aceiaşi

oameni care în Ucraina, în vremuri de libertate, au contribuit la realizarea unei lucrări
deosebite, după mutarea în Cataloi au devenit mai mult o comunitate închisă,
preocupată îndeosebi de protejarea propriilor membri, mai mult decât de câştigarea
unor noi convertiţi.

 În momentul în care credincioşii pun accent mai mare pe părtăşia cu fraţii decât pe
evanghelizare şi studiul Scripturii devine un scop în sine, atunci zelul misionar scade
şi credincioşii se refugiază în trecut fără a avea mare impact asupra viitorului. Alexa
Popovici descrie cum în noua clădire a Bisericii din Cataloi fraţii aveau adesea agape
unde „îşi depănau amintiri legate de modul cum s-au întors la Dumnezeu şi alte ocazii

6
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

ce le-au trăit. [….] Plângea cel ce făcea mărturia şi plângeau şi cei ce ascultau”.8
Privite prin prisma realizărilor istorice, se demonstrează faptul că un accent prea mare
pe viaţa internă a Bisericii poate conduce la diminuarea spiritului misionar, respectiv
la declinul Bisericii.9

Lucrarea baptistă de convertire a românilor din Dobrogea a început să fie înflăcărată în

anul 1902, un rol important avându-l Radu Taşcă care alături de fratele săuNicolae au ajuns la
Cernavodă. Aceştia şi-au invitat cumnaţii să vină şi ei la Cernavodă si astfel au întemeiat o
Biserică.

Radu Taşcă s-a născut în 1884 în com. Felnac lângă Arad, botezându-se la vârsta de 14
ani la Pecica. A plecat să-şi caute de lucru în Bucureşti unde s-a ataşat de Biserica germană
fiind primul român baptist din Bucureşti, apoi a plecat la Cernavodă fiind primul baptist din
Dobrogea.

În 1907 a mers la Seminar la Budapesta, fiind primul teolog baptist român. După
terminarea studiilor a fost ales păstor la Pecica, apoi la Curtici după care a plecat păstor în
Detroit, America.

Radu Taşcă:
 A fost un predicator talentat având o fire blândă şi deschisă
 A fost un om plin de răbdare, călit în greutăţile vieţii
 A fost un om cu mare dragoste pentru Dumnezeu şi semeni
 Predicile sale conţineau mesaj exegetic şi concluzii profunde
 Expunerea sa era caldă, cu fiecare predică părând un predicator nou
 Experienţa creştină ocupa un loc important în predicile sale
 Prezentarea sobră a faptelor era îmbinată cu descrierea stărilor lăuntrice
 A rămas un slujitor modest, generos şi plin de afecţiune

Teodor Sida s-a născut într-o familie din Buteni, în anul 1857. Încă de mic i-a plăcut
cartea fiind printre cei mai buni şcolari. Întors din armată s-a căsătorit fiind printre fruntaşii
din comună. Fiind un om religios a fost ales epitrop al Bisericii ortodoxe din comună. Această
slujire i-a dat ocazia să citească Biblia, aceasta devenind pentru el o forţă spirituală de
vitalitate în credinţă.

În 1896 Teodor Sida începe să predice Evanghelia în casa lui. În 1897 a fost botezat de
Gheorghe Crişan, în acelaşi an fiind ordinat şi păstor al Bisericii din Buteni. Din 1897 până în
1910 prin lucrarea lui Teodor Sida şi a colaboratorilor săi s-au înfiinţat peste 60 de Biserici în
regiune.

Ca predicator, Teodor Sida:

8
Alexa Popovici, Istoria Baptiştilor din România, Vol. I 1856-1919, Editura Bisericii Baptiste Române,
Chicago, 1980, p. 104
9
Romică Iuga, Dinamica misiunii în Bisericile Creştine Baptiste din România contemporană, Teză de doctorat,
Bucureşti, 2008.

7
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

 A fost un adevărat exeget dând interpretări nuanţate textului biblic

 Era adânc şi cald în expunere
 Vorbea rar, clar, simplu şi uneori întreba dacă este înţeles
 Era o fire calculată având demnitatea unui conducător
 Folosea în orice problemă metoda cea mai simplă şi mai potrivită
 A fost omul care a îmbinat părerile teoretice cu acţiunile practice
 Casa, curtea şi via grăiau despre spiritul său gospodăresc
 Era senin şi deschis la suflet fiind un făcător de pace
 Întotdeuna când apărea o problemă în cadrul Uniunii şi trebuia trimisă o comisie
de împăciuire, Teodor Sida era aşezat în fruntea acesteia, vorbele lui calmând
atmosfera.
 Pretindea dreptate şi o împărţea şi altora
 Niciodată n-a întreţinut vre-o luptă sau vre-o polemică
 A fost unul din cei care au cerut înfiinţarea Seminarului Teologic Baptist
 A murit în 7 martie 1935

Prin lucrarea şi influenţa lor, credincioşii baptişti au contribuit la o trezire religioasă mai
intensă. Datorită zelului şi entuziasmului lor în lucrarea misionară, autorităţile au dezlănţuit
un val de prigoane asupra lor fără precedent. Cu toate acestea, lucrarea de misiune a
credincioşilor baptişti a continuat. Deşi, odată cu încheierea războiului din perioada 1916-
1918 s-a garantat principiul libertăţii religioase, înscris chiar în Constituţie la art. 137, asta n-a
împiedicat autorităţile române să dispună închiderea Bisericilor, să interzică până şi folosirea
terminologiei confesionale (Biserică, cult).
Datorită faptului că fiecare provincie alipită venea de sub o altă stăpînire, Bisericile
baptiste aveau diverse statute scrise sau nescrise şi temeiuri juridice diferite. Astfel, baptiştii
din Transilvania, Crişana şi Banat aveau o recunoaştere de confesiune, acordată pe baza legii
XLIII din 1895, care îi egala în toate drepturile cu celelalte confesiuni din Austro-Ungaria.
Această recunoaştere le-a creat după 1905 o situaţie de absolută libertate religioasă. Deci
existau posibilităţi de activitate misionară, evanghelistică, organizatorică, fără vreo îngrădire,
fără piedici sau formalităţi administrative greoaie, fără amestecul autorităţilor în activitatea
cultică. De asemenea, baptiştii din Basarabia aveau şi ei o recunoaştere de organizaţie aparte,
acordată prin decret imperial. Prin drepturile confesionale conferite de lege, şi ei aveau
libertatea religioasă deplină; trebuiau doar să îndeplinească unele formalităţi de legalizare a
încunoştiinţării autorităţilor despre existenţa Bisericii şi a persoanelor de conducere.
În ce-i priveşte pe baptiştii din Bucovina, care au ieşit de sub dominaţia austriacă, ei nu
aveau o recunoaştere formală, fondată pe vreo lege sau alt act de stat. Totuşi şi ei se bucurau
de o toleranţă ab-solută din partea autorităţilor administrative. Cât despre situaţia de drept a
baptiştilor din Vechea Românie, ei se bucurau de o toleranţă legală, bazată pe art. 5 din
Constituţia din 1866,'' care prevedea că: „românii se bucură de libertatea conştiinţei, de

8
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

libertatea învăţămîntului, de libertatea presei, de libertatea întrunirilor"; şi pe art. 21 din

aceeaşi Constituţie, care prevedea: „libertatea conştiinţei este absolută. Libertatea tuturor
cultelor este garantată, întrucât însă celebraţiunea lor nu aduce o atingere a ordinei publice sau
a bunelor moravuri ". Toţi cei ce aparţineau de o altă confesiune , în afara celei ortodoxe, erau
denumiţi „eterodocşi" şi se bucurau de libertăţi sau toleranţă religioasă. Iar la art. 26 din
aceeaşi Constituţie se preciza: „Românii au dreptul a se aduna paşnici şi fără arme,
conformându-se legilor care regulează exercitarea acestui drept, a trata tot felul de chestiuni,
întru aceasta nu este trebuinţă de autorizaţie prealabilă”.
Toate aceste diferite situaţii de drept urmau să continue şi în România Mare până la
unificarea legislaţiei române prin legi noi. Această clauză a fost redactată în Constituţia
României din 1923, undela art. 137 se prevedea: „Se vor revizui toate codicele şi legile
existente în diferitele părţi ale statului român, spre a se pune în armonie cu Constituţia de faţă
şi asigura unitatea legislativă. Pînă atunci ele rămîn în vigoare...''. Deci, în fiecare provincie
nou alipită la România, era asigurata rămânerea în fiinţă a situaţiei juridice, de drept şi de fapt,
a Bisericilor baptiste.
Cât despre situaţia spirituală a Bisericilor baptiste, ea, deşi nu avea o prea mare distanţare,
se deosebea totuşi, ca nivel, ca ritm de dezvoltare, ca strădanie, de la o provincie la alta. Şi
potenţialitatea, vigoarea fiinţei bisericeşti, stătea tocmai în această latură, în viaţa spirituală, în
gradul de maturitate duhovnicească la care erau ajunse Bisericile baptiste. În Transilvania,
Crişana şi Banat, unde erau cei mai mulţi baptişti, Bisericile erau bine dezvoltate, activităţile
bisericeşti de evanghelizare şi misiune, de catechizare şi creştere spirituală a noilor membrii,
îşi aveau un făgaş format. Presbiterii sau bătrînii Bisericii constituiau forţa mobilizatorie a
tuturor membrilor, erau nucleul de stimulare şi grupul de rezolvare a tuturor problemelor ivite.
Predicatorii erau aleşi de Biserică dintre cei localnici, care serveau cu explicarea Sf. Scripturi,
şi în general erau câte doi sau trei, iar păstorul, fiindcă avea mai multe localităţi, ajungea cam
la o lună o singură dată, când îndeplinea actul Cinei Domnului.
Experienţa dobândită în special în anii de după 1900 a fost un izvor de bogate principii
misionare, de evanghelizare, de aplicare a disciplinei noutestamentale, de întrajutorare între
Biserici. În Bucovina, la sfârşitul războiului s-a observat un interes deosebit pentru
Evanghelie. În Bisericile baptiste, deşi destul de tinere, apăruseră condiţiile prielnice pentru
un avânt crescând în spiritul mărturiei credinţei. Se întorseseră din America câţiva tineri
predicatori, care se dezvoltaseră cu formaţie baptistă şi erau plini de zel pentru lucrarea de
aici.

9
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

Predicatorii localnici şi-au acumulat şi ei o bogată experienţă în lucrarea din Biserică şi

astfel prezentau o bună garanţie pentru lucrarea de propovăduire. În Basarabia, la data alipirii
ei la România, Bisericile baptiste erau în plin proces de înflorire. Multe dintre Biserici erau
întremate în forţele lor misionare, avea o viaţă spirituală ce se dezvolta continuu, cu
devotament şi consacrare evanghelică. Membrii Bisericilor îşi cunoşteau îndatoririle lor
misionare de mărturie a Evangheliei, de trăire în sfinţenie, curăţie şi părtăşie frăţească. Şi,
cum mulţi dintre ei erau ruşi şi lipoveni, cu pronunţate înclinaţii pietiste, Bisericile baptiste
puneau un deosebit accent în serviciile divine pe rugăciune, cultivând astfel o spiritualitate
emotivă, cu manifestări foarte sentimentale, care ajuta foarte mult creşterea Bisericii şi
atrăgea multe suflete. Orientarea aceasta emotivă garanta o mai mare pătrundere în popor,
adică o mai largă desfăşurare, un succes evident. Membrii Bisericilor erau prinşi într-o
înflăcărare de dragoste unii faţă de alţii şi mai ales faţă de acei nemîntuiţi. De aceea, la ei se
manifesta un interes perseverent pentru mântuirea altora. Cele mai slabe au fost Bisericile
baptiste din vechile provincii ale României, adică Bisericile din Muntenia şi Dobrogea.
Dintre acestea, cele mai bine organizate şi mai mature în învăţătură au fost Biserica din
Tulcea, în care predominau credincioşii ruşi, şi Bisericile germane din Bucureşti şi Dobrogea.
În aceste Biserici, cu o mare vechime, se cultiva o viaţă spirituală activă, se promova
consacrarea personală a tuturora, creşterea în har şi în cunoştinţă biblică a tuturor membrilor.
În ce priveşte Bisericile baptiste române, cea mai mare a fost Biserica din Bucureşti, care în
anul 1918 avea un număr de 53 membrii dar avea o frecvenţă la închinăciunea bisericească în
anii ce au urmat care întrecea120-150 persoane.
Desigur, şi în celelalte Biserici din aceste provincii se lucra, dar fiindcă au avut mult de
suferit în anii de război, 1916-1918, lucrarea a fost încetinită şi mulţi bărbaţi căzuseră pe
front, astfel că rămînerea în urmă era explicabilă.
În toate provinciile, la finele războiului au apărut foarte mulţi membrii noi, care s-au
adăugat Bisericilor: bărbaţi convertiţi şi botezaţi pe front. Ostaşii de credinţă baptistă,
mobilizaţi în diferite unităţi militare, prin traiul lor şi prin comportarea în faţa morţii, prin
mărturia şi propovăduirea lor, au convertit pe foarte mulţi din camarazii lor. La cele mai multe
unităţi militare, acolo unde se găseau patru sau cinci credincioşi baptişti, Duminica se adunau
şi ţineau servicii divine de rugăciune, şi întrucît veneau şi alţi militari, ţineau şi servicii de
evanghelizare. De multe ori, la astfel de servicii divine luau parte zeci de alţi camarazi de ai
lor. Astfel, s-au convertit zeci şi sute de ostaşi din fiecare unitate.
Toţi aceştia la demobilizare s-au adăugat la Bisericile baptiste din satele lor, iar acolo
unde nu era Biserică baptistă, ei au întemeiat-o. Foarte mulţi s-au botezat prin Italia, Austria,

10
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

Rusia, în apele curgătoare pe unde trecea frontul de luptă. Şi toţi aceşti noi membrii erau tari
în credinţă. Bisericile baptiste din Ardeal, Crişana şi Banat, precum şi cele din Bucovina au
fost împrospătate cu credincioşi întorşi din Statele Unite ale Americii, unde fuseseră emigranţi
din vremea de dinainte de război şi unde s-au convertit şi întărit în credincioşie. La
întoarcerea în ţară, mulţi au devenit predicatori în Bisericile din comunele lor, iar alţii au
devenit pioneri, întemeietori de Biserici.
După alipirea tuturor provinciilor şi formarea României mari, se simţea tot mai mult
nevoia alcătuirii unei organizaţii care să unească pe toţi baptiştii din ţară, să-i reprezinte şi să
exprime legătura frăţească, să îndeplinească toate lucrările pentru organizarea confesională a
Bisericilor baptiste. La această conferinţă ad-hoc au fost dezbătute mai multe probleme. Cele
mai importante, asupra cărora s-au adus hotărâri de acord unanim, au fost:

 Formarea unei Organizaţii, care să fie denumită Uniunea Comunităţilor Baptiste

Române10, şi numit ca preşedinte provizoriu C. Adorian, ca vice-preşedinte provizoriu
I. Popa şi secretar provizoriu V. Berbecar;
 Necesitatea editării unei reviste pentru toţi baptiştii, care să poarte titlul Farul
Mântuirii şi să fie redactată la Bucureşti.
 Convocarea unui congres, care să aducă hotărâri valabile şi legale în toate chestiunile
de organizare;
 Păstrarea cercurilor de misiune în lucrarea de propovăduire.
 Intervenirea imediată la autorităţi, când se întâmpină greutăţi;
 Însărcinarea lui C. Adorian de a ţine legătura cu Alianţa Mondială Baptistă şi cu fraţii
din alte ţări
 Redactarea unei Chemări către toţi credincioşii baptişti din România.

10
În urma întâlnirii din 8-10 Iunie 1919 de la Buteni s-a înfiinţat Uniunea Comunităţilor Baptiste din
România

11