Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

Lecţia 6 Săptămâna 11&12

Orizonturi
Vechile forme de viaţă şi manifestare religioasă bazate pe tradiţii şi reguli omeneşti au
fost înlăturate, iar în locul lor au fost statornicite şi aplicate cu toată obiectivitatea şi cu multă
ardoare modelele şi tiparul Bisericilor creştine prezentate în Noul Testament.

Contrastele izbitoare, incertitudinile de crez, deplasările spre tradiţii omeneşti care au

înlocuit porunca şi rânduiala biblică, evlavia de formă, lipsa unui ideal în viaţa religioasă,
toate acestea au fost înlocuite cu învăţătura nou-testamentală creatoare, veşnic vie, care prin
aplicare reală dezvoltă şi îmbogăţeşte neîntrerupt fiinţa celui credincios.

Sintetizând învăţăturile biblice, prin acţiunile lor de mărturie a adevărurilor Scripturii,

Bisericile baptiste şi predicatorii lor au fost adevărate instrumente în mâna lui Dumnezeu.
Astfel, aceştia au contribuit la dezvoltarea vieţii spirituale a tuturor credincioşilor. Această
dezvoltare s-a realizat prin acţiunea de mărturie intensă şi sinceră a credincioşilor. Având ca
ideal mântuirea sufletelor, s-a căutat în toate Bisericile promovarea misiunii, înţelegându-se
că dezvoltarea Bisericilor este legată indisolubil de practica misionară a fiecărui membru.

Pentru baptişti, interpretarea liberă a Bibliei a fost şi este un principiu inviolabil, deoarece
nimeni nu poate pune monopol pe revelaţia divină şi nici nu poate opri lucrarea Duhului Sfânt
de a ilumina pe oricare dintre credincioşi. Întotdeuna a fost păstrată axioma: „În doctrinele
mari unitate, în doctrinele mici libertate”.

Cu toate că în prezent sunt mari oportunităţi pentru cei credincioşi, trebuie să nu se uite
faptul că sunt şi multe lucruri care pot frâna dezvoltarea lucrării Domnului. Cu ocazia
întâlnirii Consiliului Uniunii din data de 21-22 martie 2006, la Vlăhiţa, jud. Harghita, au fost
evidenţiate 21 de motive considerate drept o frână în progresul lucrării lui Dumnezeu, după
cum urmează:

 lipsa de viziune, dar şi de chemare la slujitori de toate categoriile;

 lipsa exemplului personal al păstorilor şi lucrătorilor în ceea ce priveşte viaţa de

rugăciune, mărturie şi evanghelizare personală;

 alegerea unor slujitori care n-au condus pe nimeni la Domnul, singurul criteriu fiind
cel academic sau abilitatea de a vorbi în public;

 conflicte deschise între unii credincioşi din Biserică, prin care mărturia este
compromisă;

 numărul în scădere al oamenilor de calibru spiritual. Avem activişti, dar oamenii sunt
fără maturitate, fără a fi în stare să-i înveţe pe alţii. Nu mai avem bătrâni cu autoritate;

 lipsa sau neglijarea studiului biblic personal al credincioşilor, rezumarea multora la a

asculta predicile duminicale;

1
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

 absenţa relaţiilor celor credincioşi cu prieteni din lume cărora să le vestească

Evanghelia;
 încercarea unor credincioşi de a copia felul de viaţă lumesc (ţinută indecentă, limbaj,
conduită, consum de alcool, imoralitate în domeniul financiar etc.), încetând să mai fie
„lumină şi sare”;

 interes slab în evanghelizare al credincioşilor cu vechime în adunare şi mai crescut la

cei proaspăt întorşi la Domnul;

 absenţa unei viziuni a întregii Biserici sau o limitare a ei la nivelul serviciilor divine
săptămânale, care naşte mentalitatea de creştinism comod, fără implicare;

 existenţa extremelor în manifestarea Bisericilor: unele sunt sufocate de tradiţionalism

inert, iar altele animate extrem de forme contemporane sau avangardiste de spectacol,
fără adâncime şi rezultate de durată. Unii nu schimbă nimic, iar alţii schimbă totul,
roadele duhovniceşti lipsind şi într-un caz, şi în celălalt;

 multe Biserici au lăsat închinarea şi celelalte slujiri pe mâna unor oameni imaturi;

 lipsa unor programe susţinute pentru studiul biblic, echipare în vederea evanghelizării
personale, şcoala biblică a copiilor, studiul pentru tineri, familii etc.;

 lipsa încurajării atitudinii de pocăinţă, a disciplinei spirituale, a postului şi rugăciunii

din viaţa multor Biserici;

 pierderea identităţii şi orientării baptiste a unor Biserici şi credincioşi;

 focalizarea în evanghelizări pe participarea unor formaţii muzicale de renume sau pe

mărturii senzaţionale şi nu pe proclamarea Cuvântului;

 persistenţa în unele Biserici a problemelor interne nesoluţionate care consumă

energiile;

 implicarea Bisericilor în proiecte de construcţii împovărătoare, care secătuiesc

resursele;

 tendinţele unor Biserici de izolare completă de restul comunităţii, de individualism şi

spirit de competiţie;

 indiferenţa crescândă a unor Biserici cu potenţial faţă de altele aflate în lipsuri sau faţă
de problemele comunităţii locale;

 insuficienta preocupare pentru consolidarea Bisericilor nou înfiinţate.1

Vorbind despre noile oportunităţi de care se bucură cei credincioşi, Romică Iuga atrăgea
atenţia asupra următoarelor aspecte:

1
Scrisoarea Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România, cu numărul de înregistrare 240 din 29 martie
2006, pp. 1-2

2
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

Deschiderea graniţelor, posibilitatea de a călători în străinătate, mass-media, contactul

cu alte culturi şi mulţi alţi factori au avut un rol determinant în schimbarea mentalităţii.
Există foarte multe lucruri bune care decurg din schimbarea modului de a gândi, dat fiind
faptul că vreme de aproape cincizeci de ani românii au fost forţaţi mai mult să facă ce li se
spune decât să gândească ei înşişi, acest lucru fiind caracteristic sistemului comunist.
Totuşi, pe plan spiritual, sunt şi implicaţii negative, deoarece societatea în general şi
persoanele în particular au devenit tot mai materialiste mai individualiste şi mai comode.
Dacă în perioada comunistă societatea era oarecum protejată de anumite înfluenţe negative
precum pornografia, religiile oculte şi altele de felul acesta, în libertate societatea
românească a fost invadată de astfel de influenţe. Revistele, ziarele, televiziunea şi
internetul sunt principalii promotori ai răsturnării sistemului de valori iudeo-creştin şi ai
promovării unei alte mentalităţi pentru care moralitatea nu mai reprezeintă în mod necesar
o virtute.2

Priviind spre viitor au avut posibilitatea să înveţe şi sunt datori să nu uite următoarele:

 Nimeni nu trebuie şi nu are dreptul să batjocorească sau să dispreţuiască credinţa

sau convingerile religioase ale altora.

 Valorile vieţii de credinţă trebuie apărate în faţa oricărui val de persecuţii.

 Slujitorii vechilor amvoane au fost demni şi s-au purtat plini de curăţie morală în
toată trăirea lor. Ei aveau autoritatea Evangheliei de a spune altora: „Priviţi la noi
şi veniţi cu noi pe cărarea credinţei”.

 Prin exemplul lor, prin faptele văzute, prin predici şi sfaturi ei s-au întărit unul pe
altul, s-au ajutat şi s-au apropiat cu toţii mai mult de Dumnezeu.

 Chiar dacă au trăit în necazuri şi au avut parte de dureri, credincioşii aveau deplină
încredere în Dumnezeu şi aşteptau intervenţia Sa.

 Îndrumaţi de Cuvântul Domnului, credincioşii baptişti sinceri, au ales calea

dreaptă şi au mers pe ea cu toată modestia, cu corectitudine şi cu fiinţa plină de
iubire unii pentru alţii. Aceasta i-a făcut tari şi i-a ajutat să înainteze spre biruinţă.
Au închis ochii la toate cele lumeşti şi la orice suferinţe, dar au păstrat credinţa
nou-testamentală într-un cuget curat şi un trai neprihănit.

 Cu cât prigoana a fost mai cruntă, cu atât spiritul de rugăciune creştea mai mult, iar
interesul pentru citirea Bibliei creştea şi el.

 În Cuvântul Domnului au găsit mângâiere, întărire şi speranţa unor zile mai bune,
precum şi o răsplătire divină.

 Ceea ce i-a ajutat pe credincioşii baptişti să păstreze cu pietate credinţa neclintită

în Cuvântul Sfintelor Scripturi a fost iubirea sacră faţă de Mântuitorul lor personal.
Nimeni şi nimic n-a fost în stare să-i clintească de la părtăşia lor intimă cu Cel care
i-a salvat.

2
Romică Iuga, Dinamica misiunii în Bisericile Creştine Baptiste din România contemporană, Teză de doctorat,
Bucureşti, 2008.

3
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

 Iubirea le-a structurat toată trăirea, astfel că au putut trece peste toate greutăţile
vremurilor menţinându-şi întreaga valoare a hotărârii lor tainice, aceea de a fi
poporul răscumpărat al lui Dumnezeu.

 Atitudinea guvernanţilor ce s-au perindat la conducere n-a izbutit să le schimbe

traiul curat, dăruirea sufletească, strădania lor în răspândirea adevărului
evanghelic.

 Chiar dacă alţii au dispreţuit rugăciunea lor, pentru credincioşi aceasta a fost
înălţarea sufletească spre noi şi mai bune perspective, orizonturi. În acest fel,
nimeni şi nimic n-a reuşit să-i dezlipească de tezaurul credinţei lor.

Cu privire la noile oportunităţi de care se pot bucura şi pe care le pot folosi cei credincioşi,
Romică Iuga evidenţia următoarele aspecte:

Apusul comunismului şi răsăritul zorilor unei noi ere de libertate au făcut ca speranţa
baptiştilor români de a duce Evanghelia cât mai multor oameni să renască. Imediat după
Revoluţia din 1989, baptiştii şi-au accentuat eforturile misionare, organizând evanghelizări
pe stadioane, în case de cultură, în propiile lor case de rugăciune, implicându-se în predarea
religiei în şcoli şi în multe alte moduri. În efortul lor de a fructifica noile oportunităţi au
fost asistaţi şi de misionari străini sau chiar de Biserici şi organizaţii din străinătate.
Rezultatele au fost pozitive, însă nu pe măsura aşteptărilor lor. Oamenii au demonstrat mai
mult o curiozitate faţă de ceva nou decât o deschidere pentru a primi mesajul Evangheliei.
Curând, baptiştii au descoperit că materialismul, viaţa confortabilă, setea după plăceri,
postmodernismul şi alţi factori pot ridica uneori probleme mai mari decât ideologia ateu-
comunistă, în lucrarea misionară. Astfel că baptiştii s-au văzut nevoiţi să înceapă o nouă
căutare pentru relevanţă în noul context dat. Unele Biserici au ales să se ancoreze în
tradiţionalism, încercând să transmită Evanghelia în continuare utilizând aceleeaşi metode
folosite în perioada comunistă. La polul celălalt se situează unele Biserici, relativ puţine,
care au ales să copieze modele vestice de Biserici contemporane. Impactul lor nu este atât
de mare în convertirea celor nemântuiţi, ci este mai mare în atragerea tinerilor din
Bisericile care au păstrat o linie mult mai tradiţională. Există o dorinţă a mai multor
Biserici de a adopta o poziţie mai echilibrată, care să ofere mai multă relevanţă pentru
particularităţile culturii româneşti.3

În ceea ce priveşte noile oportunităţi ce se oferă credincioşilor din România, trebuie

reţinute şi următoarele aspecte:

1.Misiunea este imposibilă despărţită de puterea lui Dumnezeu. Toţi oamenii din orice
cultură se nasc în depravare, în duşmănie cu Dumnezeu şi înăbuşind adevărul. Convertirea
omului şi înaintarea misiunii sunt absolut imposibile despărţite de puterea supranaturală a
Duhului Sfânt în regenerare. Strategiile moderne de creştere spirituală a Bisericii şi multe
metodologii noi de misiune deseori trec cu vederea peste acest adevăr esenţial.

2.Doar Evanghelia Adevărată trebuie proclamată. Evanghelia este puterea lui Dumnezeu
pentru mântuire (Romani 1:16), iar predicarea Evangheliei reprezintă „mijloacele” şi
„metodologia” misiunii. Evanghelia este, în primul rând şi cel mai important, Dumnezeu în

3
Romică Iuga, Dinamica misiunii în Bisericile Creştine Baptiste din România contemporană, Teză de doctorat,
Bucureşti, 2008.

4
 Curs Istoria Baptiştilor din România-Samuiel Bâlc

Hristos care împacă lumea cu Sine (II Corinteni 5:19). Ea răspunde la întrebarea eternă legată
de modul în care un Dumnezeu drept poate justifica oameni păcătoşi (Romani 3:26). Ea Îl
arată doar pe Hristos, care a purtat pe cruce păcatele poporului Său, a fost părăsit de
Dumnezeu şi zdrobit de puterea deplină a mâniei Sale drepte împotriva păcatului. Vestea
Bună a Evangheliei este că prin moartea lui Hristos, dreptatea lui Dumnezeu a fost satisfăcută,
iar mântuirea a fost câştigată pentru o mulţime de oameni. Aceasta este evidenţiată de
Învierea Domnului Isus Hristos – „care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat
din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.” (Romani 4:25).

3.Evanghelia depăşeşte cultura. Cea mai mare nevoie a omului din orice cultură este ca
Evanghelia să fie proclamată clar. Oamenii sunt mântuiţi prin Evanghelie şi continuă în
sfinţire prin creşterea constantă în învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu. Chiar dacă diferenţele
culturale nu sunt neglijabile, este cu mult mai important ca misionarul să fie preocupat de
Cuvântul lui Dumnezeu mai mult decât de cultură. Un misionar a fost întrebat odată despre
modul în care preadica Evangelia unui anumit trib îndepărtat. El a spus: „Eu nu predic
Evanghelia unui trib îndepărtat. Eu predic Evanghelia oamenilor!”

4.Misiunea „întrupată” este esenţială. Chiar dacă ar putea exista mijloace efective non-
personale în comunicarea Evangheliei, nu există înlocuitor al omului care să trăiască în cadrul
unui popor, învăţându-i Evanghelia şi mărturisind credinţa faţă de ei. Dumnezeu Şi-a trimis
singurul fiu, iar El S-a făcut trup şi a locuit printre noi (Ioan 1:1, 14; 3:14).

5.Evanghelizarea Superficială reprezintă unul dintre cele mai mari obstacole ale
Misiunii. Predicarea non-teologică, parodiile distractive şi filmele evanghelice nu reprezintă
înlocuitori pentru expunerea bilbică a Evangheliei. A-i invita pe oameni să-şi ridice mâinile şi
să rostească o rugăciune nu reprezintă un înlocuitor pentru chemarea biblică la pocăinţă,
credinţă şi ucenicie personală. Siguranţa biblică a mântuirii nu vine dintr-o decizie din trecut
sau dintr-o rugăciune, ci din evaluarea continuă a propriei vieţi în lumina Scripturii.

6.Plantarea de Biserici este Lucrarea Principală a Misiunii. Există multe daruri şi chemări
în trupul lui Hristos, dar toate acestea lucrează împreună pe câmpul de misiune având ca scop
principal plantarea unei biserici biblice. Una este să se faci evanghelizări în masă, şi să te
lauzi cu numărul de decizii luate; alt lucru este să plantezi o biserică biblică.

7.Misiunea Adevărată cere sacrificiu. Amy Carmichael a explicat că misiunea nu este nici
mai mult nici mai puţin decât o oportunitate de a muri. Trăim într-o lume decăzută care se află
în duşmănie cu Dumnezeu şi se împortiveşte adevărului Său; aşadar, misiunea şi suferinţa
merg mână în mână. Orice înaintare a Împărăţiei lui Hristos în domeniul celui rău va fi
întâmpinată cu război. Sunt multe ţări şi popoare unde martirajul nu poate fi evitat.4

Folosirea înţeleaptă a tuturor oportunităţilor avute în vremuri de libertate poate duce

aşadar la o revitalizare a Bisericilor.

4
http://providentabrasov.ro/despre-noi/convingeri-esentiale/