MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII

CONCURSUL NAŢIONAL UNIC PENTRU OCUPAREA POSTURILOR

DIDACTICE DECLARATE VACANTE IN INVATAMANTUL
PREUNIVERSITAR

PROGRAMA
PENTRU

RELIGIE ADVENTISTĂ

Aprobata prin O.M.Ed.C. nr.5287/15.11.2004

- Bucureşti –
2004
1. PREZENTARE GENERALĂ. OBIECTIVE. COMPETENŢE CHEIE
1.1 Prezentare generală
Prezenta programă de titularizare denumeşte coordonatele studierii Bibliei ca izvor al credinţei şi practicii,
circumscrie adevărurile doctrinei creştine aşa cum este înţeleasă de Biserica Creştină Adventistă de Ziua a Şaptea,
punctează principalele repere ale istoriei Bisericii Creştine, ca şi a celei denominaţionale, şi propune o perspectivă
specifică religiei în metodica predării.
Accentul este pus pe de o parte pe cuprinderea întregului evantai de probleme ale conţinutului informativ, pe de
altă parte, prin sublinierea valorilor specifice de transmis, ca şi a aspectelor practice legate de spiritualitate, pe ceea ce
este esenţa religiei creştine, schimbarea naturii umane şi, în consecinţă, a comportamentului.
Se subliniază, de asemenea, rolul şi calităţile pe care le are profesorul autentic de religie. Interdisciplinaritatea este,
de asemenea, în atenţie, pentru a ne asigura de existenţa capabilităţii de a pune religia la locul ei în curriculum.
1.2 Obiective
a. Actualizarea şi consolidarea cunoştinţelor de specialitate şi de metodică a predării religiei.
b. Verificarea şi creşterea capacităţii de analiză a textului biblic, de formulare şi exemplificare a doctrinei, şi de
înţelegere a istoriei bisericii.
c. Perfecţionarea cunoştinţelor de metodică cu accent pe aspectele de proiectare, organizare, desfăşurare şi
evaluare; prospectarea unei metodologii mai vaste în predarea religiei.
d. Formarea unei viziuni de ansamblu asupra marilor capitole de studiu, ca şi asupra practicii religiei adventiste.
e. O înţelegere a locului religiei adventiste în aria sa curriculară, şi promovarea interdisciplinarităţii.
1.3 Competenţe
a. Confirmarea capacităţii de a studia, aprofunda şi preda materia.
b. Capacitatea de a înţelege, practica şi transmite valorile etice şi spirituale specifice acestei discipline.
c. Abilitatea de a aplica o metodică adecvată subiecţilor.
d. Capacitatea de a transfera înţelegerea spirituală în stilul de viaţă aplicând principiul: educaţie = mântuire, ştiinţa de
a aşeza religia în contextul său educaţional prin virtuţile interdisciplinarităţii.

2. TEMATICĂ
2.1 Tematică la Studiul Bibliei
a. Căile de comunicare ale lui Dumnezeu cu oamenii. Specificitatea comunicării prin Biblie, Duhul Sfânt, natură,
providenţă.
b. Cunoştinţe generale despre Biblie: scriere, păstrare, traducere, răspândire.
c. Antropologie biblică; natura omului şi schimbarea adusă de păcat; starea omului în moarte.
d. Planul de mântuire (soteriologie); întruparea, viaţa, moartea şi învierea lui Isus Hristos; harul, neprihănirea şi
sfinţirea prin credinţă; relaţia Lege-har; siguranţa în Hristos, lucrarea Duhului Sfânt; glorificarea şi viaţa
veşnică.
e. Marea luptă – istoria luptei dintre Dumnezeu şi Satana, bine şi rău; concept şi consecinţe în experienţa
umană.
 f. Biserica, o adunare a poporului lui Dumnezeu; biserica din Eden, chemarea lui Avraam, exodul şi sanctuarul,
evreii în Canaan, teocraţie şi regalitate; naşterea şi dezvoltarea bisericii creştine primare; definirea împărăţiei
harului în predica de pe munte.
g. Biserica, templul lui Dumnezeu; darurile Duhului Sfânt, caracteristicile rămăşiţei şi definirea Babilonului
spiritual.
h. Creştinul, fiinţă socială: civism, relaţia dintre Dumnezeu şi Cezar, profesie, familie, filozofie şi stil de viaţă.

Bibliografie:
Biblia, Cornilescu, Societatea Biblică Internaţională
E.G. White: Patriarhi şi Profeţi, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 1999
E.G. White: Profeţi şi Regi, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 1998
E.G. White: Hristos, Lumina Lumii, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 2002
E.G. White: Istoria Faptelor Apostolilior, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 1999
E.G. White: Tragedia Veacurilor, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 2000
Claude Verechia, Biblia, manual de utilizare, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 1999
P.Popovici, Şi totuşi Biblia are dreptate
Adalbert Orban, Curs de Sistematică, Institutul Teologic Adventist, 2000
Florin Lăiu, Hermeneutică şi Exegeză biblică, Institutul Teologic Adventist, 2000

2.2 Tematică la Doctrine Biblice

a. Doctrina despre Dumnezeu; Cuvântul lui Dumnezeu, dumnezeirea, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
b. Doctrina despre om, creaţiunea şi natura omului.
c. Doctrina despre mântuire: marea luptă, viaţa, moartea şi învierea Domnului Hristos; experienţa mântuirii.
d. Doctrina despre biserică: biserica, Rămăşiţa şi misiunea ei, Unitatea trupului lui Hristos, botezul, Cina
Domnului, darul profeţiei.
e. Doctrina despre viaţa creştină: Legea lui Dumnezeu, Sabatul, administrarea creştină a vieţii,
Comportamentul creştin, Lucrarea Domnului Hristos în Sanctuarul Ceresc, a doua venire a Domnului
Hristos, moartea şi învierea, mileniul şi sfârşitul păcatului, noul pământ.
Bibliografie:
W.Moldovan, Manualul de Doctrine Biblice, Editura Curierul Adventist, Bucureşti, 1980
O expunere biblică a celor 27 de puncte fundamentale de doctrină, Editura Cuvântul Evangheliei, Bucureşti, 1993
Adalbert Orban, Curs de Sistematică, Editura Institutului Teologic Adventist, 2000
2.3 Tematică la Istoria Bisericească şi Istoria Bisericii Adventiste
a. Creştinismul primar, persecuţii şi erezii.
b. Schimbarea statutului bisericii creştine în timpul lui Constantin cel Mare şi consecinţele sale.
c. Creştinarea popoarelor barbare.
d. Erezii şi controverse ante-niceniene şi post-niceniene.
 e. Scolasticismul, Renaşterea şi Umanismul.
f. Prereformatorii şi Reforma în Germania, Elveţia şi Franţa.
g. Reforma în Anglia.
h. Contrareforma şi consecinţele sale; exodul bisericii în Lumea Nouă.
i. Treziri religioase în America şi pe vechiul continent.
j. Apariţia şi etapele dezvoltării Adventismului pe plan mondial.
k. Biserica Adventistă din România: etape, organizare, realităţi contemporane.
Bibliografie:
Carle C. Cairns, Creştinismul de-a lungul secolelor, Editura SMR, 1992
E.G. White, Tragedia Veacurilor, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 2002
Istoria Bisericii Universale, curs Institutul Teologic Adventist
Istoria Bisericii Adventiste, curs Institutul Teologic Adventist
Istoria Bisericii Adventiste din România, curs Institutul Teologic Adventist
D.Popa, Pagini de istorie adventistă, Editura Cuvântul Evangheliei, Bucureşti

3. DIDACTICA GENERALĂ ŞI METODICA PREDĂRII RELIGIEI

I. Educaţia religioasă, parte componentă a misiunii Bisericii în lume.
II. Religia ca disciplină de învăţământ:
1. Locul şi rolul disciplinei religie la nivelul învăţământului preuniversitar;
2. Curriculum Naţional pentru disciplina Religie. Obiective cadru, competenţe cadru, obiective specifice,
competenţe specifice predării disciplinei;
3. Corelarea obiectivelor predării-învăţării cu experienţa religioasă, culturală şi de viaţă a elevilor, în funcţie de
particularităţile de vârstă şi de orientarea lor şcolară şi profesională şi confesională; Taxonomia obiectivelor educa
ţionale. Operaţionalizarea obiectivelor;
4. Formarea competenţelor de gândire, analiză, argumentare şi comunicare flexibilă; raportul dintre asimilarea
cunoştinţelor şi formarea competenţelor;
5. Predarea-învăţarea religiei în context intra şi interdisciplinar.
III. Principiile didactice generale. Principii didactice speciale pentru predarea religiei:
1. Principiul hristologic;
2. Principiul eclesiologic.
IV. Educaţia religioasă în diferite etape psihogenetice.
V. Proiectare didactică:
1. Proiectare didactică: lectura programei, proiectarea calendaristică, proiectarea lecţiei;
2. Programa şcolară: structura programei şcolare, utilizarea programei în proiectarea şi realizarea activităţilor
didactice, manualele şi bibliografia;
3. Strategii, metode şi procedee didactice folosite în predarea religiei;
4. Tipuri de lecţie şi forme de activitate specifice în predarea religiei;
5. Mijloace de învăţământ specifice religiei şi modalităţi de integrare a acestora în cadrul activităţilor didactice;
 5. Modalităţi de integrare în lecţie a activităţilor individuale şi de grup.
VI. Evaluarea ca factor de reglare şi optimizare a educaţiei religioase:
1. Principiile, obiectivele şi funcţiile evaluării în educaţia religioasă;
2. Tipuri de itemi de evaluare şi tehnici de evaluare specifice religiei;
3. Metode şi instrumente complementare de evaluare;
4. Autoevaluarea şi valorificarea ei în cadrul educaţiei religioase;
5. Rolul şi importanţa evaluării în:
- educarea capacităţii de autoapreciere ;
- prevenirea eşecului şcolar;
- stimularea performanţei şcolare;
- dezvoltarea personalităţii elevilor.
6. Modalităţi de elaborare a probelor de evaluare şi a itemilor.
VII. Profilul profesorului de religie. Rolul modelelor în educaţie. Dinamica relaţiei profesor-elev în cadrul
educaţiei religioase.

BIBLIOGRAFIE:
1. BANCILĂ Vasile, Iniţierea religioasă a copilului, Editura Anastasia, 1996
2. CUCOŞ Constantin, Educaţia religioasă. Repere teoretice şi metodice, Polirom, Iaşi, 1999
3. IONESCU, M.; RADU, I. Didactica modernă, Editura Dacia, 1995
4. PANOSCHI Mihaela, LIŢOIU Nicoleta, Pr. IORDĂCHESCU Nicolae, Ghid de evaluare, Religie, Aramis,
Bucureşti,2001
5. STOICA Adrian (coord.), Evaluarea curentă şi examenele, Ghid pentru profesori, SNEE, Editura Prognosis,
Bucureşti, 2001
6. STOICA Adrian, Evaluarea progresului şcolar. De la teorie la practică. Editura Humanitas Educaţional,
Bucureşti, 2003
6. ŞEBU Sebastian, OPRIŞ Dorin, Opriş Monica, Metodica predării religiei, Reîntregirea, Alba Iulia, 2000
7. CERGHIT, Ioan, Metode de învăţământ, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1980
8. NICOLA, Ioan, Pedagogie, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1992
9. NEACSU, I., Metode şi tehnici de învăţare eficientă, Editura Militară, Bucureşti, 1990
10. LANDSHERRE, G., Evaluarea continuă a elevilor şi examenele, EDP, Bucureşti, 1975
11. ŞCHIOPU, U., Psihologia vârstelor, EDP, Bucureşti, 1981
12. HABENICHT, Donna, Cum să predăm religia copiilor noştri, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 1996
13. WHITE, E.G., Educaţie, ed.Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 2001
14. WHITE,E.G., Principiile fundamentale ale educaţiei creştine, Editura Viaţă şi Sănătate, Bucureşti, 1997