NDRUMRI MISIONARE

Clasa a XII-a pastoral - Suport curs

1. ndrumrile Misionare disciplin teologic, obiect, scop, importan S2

2. Cauzele i resorturile duhovniceti ale apariiei ereziilor i sectelor. Cauzele
generale ale apariiei sectelor S3 Test
3. Ereziile n istoria Bisericii. ntlnirea dintre poporul ales i alte religii n
Vechiul Testament. Profeii mincinoi n cadrul vechiului Israel. Ereziile n
epoca apostolic; relaia cu statul roman. Ereziile n perioada patristic;
ierarhi polemici i prinii pustiei; atitudinea statului roman-trziu. Islamul.
S4-5
4. Bisericile necalcedoniene i nestorieneSchisma cea Mare din 1054.
Ridicarea anatemelor n 1965. Relaiile actuale dintre Ortodoxie i
Catolicism. S6
5. Reforma i cultele reformate de pe teritoriul Romniei. Relaia cu B.O.R.
Cultele neoprotestante: baptitii, adventitii, evanghelitii, penticostalii,
Martorii lui Iehova. Micrile harismatice. Asociaiile religioase
nedenominaioniste.S7-8
6. Stilitii i problema calendarului. Tudoritii, turma Sf. Ilie, i alte secte
desprinse din B.O.R., B.O. Rus, B.O. Rus din Afara granielor, cu
activitate n Romnia sau diaspora romneasc. S9-10
7. Micri pseudo-cretine: Mormonii, Biserica scientologic. Culte neopgne i micri orientale cu rspndire n SUA i UE. Micri pseudoreligioase: teosofii, spirititii. S11-12
8. Revelaia divin: Sf. Scriptur i Sf. Tradiie: inspiraie, canonicitate,
autoritate. S13-14
9. Biserica Una, Sfnt, Catolic i Apostolic. Noi percepii despre Biseric.
S15-16
10. Ierarhia bisericeasc. Succesiunea apostolic i succesiunea ntru Duhul
Sfnt. S17
Semestrul II

11. Mntuirea subiectiv: credin i fapte, har i libertate. S1-2

12. Sf. Taine i ierurgii, mijloace de transmitere a harului divin. S3-4
13. Cultul Sfinilor, Icoanelor, Sf. Cruci, Sf. Moate S5-6
14. Rugciunile pentru cei adormii. S7
15. Serbarea Duminicii. Zeciuiala. Pomelnicele. S8
16. Milenarismul. Eshatologia cretin i duhul eshatologic. Analiz asupra
duhului eshatologic la prinii pustiei. S9-10

17. Micarea ecumenic: istoric, scopuri, realizri i eecuri. S11-12

18. Statul n concepia cretin. Teocraia vechitestamentar. Simfonia bizantin.
Stat i Biseric, distincie sau separare. S13-14
ndrumrile Misionare disciplin teologic, obiect, scop, importan

ndrumrile Misionare este disciplina teologica prin care sunt analizate mijloacele de realizare
a adevaratei misiuni crestin-ortodoxe, care vizeaza promovarea valorilor Ortodoxiei n
contextul ecumenismului contemporan si apararea dreptei credinte de ratacirile eterodoxe.
A fost preferata, totusi, denumirea de Misiologie pentru ca defineste mai bine, din punct de
vedere structural, locul disciplinei: n sectia SISTEMATICA a Teologiei, alaturi de
Dogmatica, Morala, Teologie Fundamentala, Spiritualitate, Apologetica si Istoria si Filosofia
Religiilor materii cu care se nrudeste prin continut si metode de cercetare. Aceasta
nu nseamna ca, prinformulari sistematice, se neglijeaza aspectul practic al studiilor, ntruct
finalitatea lor este aceea de a forma buni misionari buni slujitori ai Bisericii n viata de zi cu
zi.
Obiectul disciplinei corespunde celor doua aspecte ale misiunii Bisericii:
1. aspectul ofensiv, care presupune deschiderea Bisericii Ortodoxe catre lume
si initierea unor actiuni specifice de propovaduire a adevarului revelat, viznd trei categorii de
persoane: crestiniiortodocsi secularizati, ateii si adeptii altor culte si religii;
2. aspectul defensiv, care consta n cercetarea gruparilor crestine, pseudocrestine si necrestine care activeaza pe teritoriul tarii noastre si ncearca, prin forme de
prozelitism vizibil sau mascat, sa-i atraga la ratacirile lor pe ortodocsii romni, discreditnd
adesea Biserica noastra si nvataturile ei. Pe de alta parte, obiectul acestui curs l constituie
studierea temeinica a celor mai ntlnite abateri de la dreapta-credinta,
numite ndeobste obiectii sectare (nvataturi sau practici eretice), dezbatute frecvent n
cadrul interactiunilor dintre ortodocsi si eterodocsi.
Importanta disciplinei este foarte mare aceasta rezida n actualitatea temelor tratate, att sub
aspect teoretic, ct si ca finalitate practica. Se constata n ultima vreme
o tendinta spre secularism si laicizare, abandonarea sensului crestin al vietii si parasirea,
practic,
a
Bisericii
vii
de catre multi care-si
zic
crestini,
precum
si
o nmultire a gruparilor eterodoxe pe pamnt romnesc, un reviriment al prozelitismului sectar
si o predilectie crescuta pentru denigrarea Bisericii Ortodoxe Romne. Fata de toate acestea,
avem datoria sa luam atitudine ferma.
Disciplina nu urmareste promovarea unei polemici n relatiile cu celelalte Biserici, culte sau
secte, recunoscute sau nu de catre statul romn, ci o informare clara a
propriilor credinciosi att asupra nvataturilor acestora, ct si asupra atacurilor lansate la
adresa noastra, pentru apararea dreptei credinte.
Disciplina Misiologie se asociaza cu materia numita Ecumenism, care se poate aborda din
doua perspective: cea istorica si cea doctrinara, pe teme si probleme majore aflate n studiul

dialogurilor ecumenice la diverse niveluri, care si are locul, n mod evident, n

cadrul sectiei Sistematice a Teologiei.
Bibliografia necesara studiului Misiologiei este o oglinda, practic, a istoriei disciplinei: o
disciplina relativ noua n cadrul Teologiei, datorita faptului ca perioada comunista a reprimat
orice forma de manifestare a misiunii, iar impactul formatiunilor eterodoxe asupra
romnilor ortodocsi este de data relativ recenta.
Se evidentiaza:
Tratate de Sectologie clasice (pna n 1948): Pr. Petru Deheleanu, Sectologia, Arad,
1948; Pr. Al. N. Constantinescu, Sectologia, Bucuresti, 1943 f. valoroase pentru stil, metoda
de abordare a discursului stiintific, ct si pentru temele prezentate, care
oglindesc realitatile epocilor respective. Au si o carenta majora: din cauza dinamicii
fenomenului sectar, multe notiuni suntdepasite, unele grupari sectare din acele timpuri s-au
dizolvat sau au fost atrase de alte formatiuni similare, iar foarte multe dintre cele extrem de
active astazi lipsesc din vizorul autorilor pentru simplul motiv ca nca nu aparusera pe glob
sau n Romnia.
Perioada comunista n care apare manualul ndrumari misionare, (1986) sub
coordonarea pr. prof. dr. Dumitru Radu, supranumit cartea de Sectologie fara secte,
deoarece nu prezintagruparile religioase - fie ele structurate sau nu n cadrul legal al epocii, ci
se ocupa exclusiv de teme doctrinare, fara a mentiona autorii doctrinelor considerate eretice,
pentru a nu deranja politica regimului de atunci. Masiva lucrare (943 pagini) are, totusi, o
valoare incontestabila.
Perioada contemporana (dupa 1989) este ilustrata de opera regretatului Diac. Prof. Dr.
Petre I. David, titularul cursului de ndrumari misionare pna la decesul survenit n mai
2003. ncadinainte de 1989, acest autor pregatea un amplu manual de misiologie,
intitulat Calauza crestina pentru apararea dreptei credinte n fata prozelitismului sectant care
a cunoscut mai multereeditari. Au urmat: Manual de Sectologie pentru Seminarii liceale,
licee, colegii si scoli profesionale (Constanta, 1998) la un nivel destul de avansat pentru
acest ciclu de nvatamnt (mai cu seama pentru volumul de informatii 428 de pagini).
Ultima contributie, esentiala:
Invazia
sectelor
asupra crestinismului secularizat
si
intensificarea prozelitismului neopagn n Romnia, dupadecembrie 1989 3 volume, n care
sunt prelucrate si aduse la zi informatii aparute deja n Calauza Foarte important si
util studentilor este si cursul Pr. Sterea Tache, intitulat Credinta si misiune, Ed. Arhiep. Buc.,
1999. Alte lucrari recente: Pr. prof. G. Pietraru (Iasi), Misiologie ortodoxa (vol.1,2),
Ed. Panfilius, Iasi, 2004, Idem, Ortodoxie ?i prozelitism, Ed. Trinitas, Ia?i, 2000, Idem,
Teologie fundamentala ?i misionara. Ecumenism, Ed. Performantica, Ia?i, 2006, Idem, Secte
neoprotestante ?i noi mi?cari religioase n Romnia, Ed. Vasiliana 98, Ia?i, 2006, Dr.
NifonMihaita, Arhiepiscopul Trgovistei, Misiologie crestina, Ed. Asa Buc. 2006, Pr. prof. dr.
Vasile Nechita, Misiune si ecumenism, Ed. Vasiliana98, Iasi 2005, Mihai C. Himcinschi,
Misiune si dialog: ontologia misionara a Bisericii din perspectiva dialogului interreligios, Ed.
Rentregirea,
Alba
Iulia,
2003,
Radu
Petre Mure?an,
Atitudinea
Bisericilor Tradi?ionale Europene fa?a de prozelitismul advent, Ed. Univ. Buc., 2007, Pr.
prof. dr. Valer Bel, Misiunea Bisericii n lumea contemporana, Ed. Presa Universitara
Clujeana, Cluj Napoca, 2004, Pr. Prof. Dr. NicolaeAchimescu, Noile miscari religioase, Ed.
Limes, Cluj, 2004, Walter Martin, mparatia cultelor eretice, Ed. Cartea crestina, Oradea,

1997, Pr. lect. dr. David Pestroiu, Ortodoxia n fa?aprozelitismului Martorilor lui Iehova,
Ed. Insei Print, Bucure?ti, 2005.
Se cuvine sa aratam faptul ca Misiologia, ca disciplina teologica, si extrage informatiile si din
actualitatea
curenta
si,
mai
ales,
din uriasul volum
de
literatura
eterodoxa tiparita n romneste,
cu
larga circulatie prozelitista.
O atentie deosebita
acordam retelei Internet.
Cauzele i resorturile duhovniceti ale apariiei ereziilor i sectelor. Cauzele generale
ale apariiei sectelor
Termenii sect i cult sunt destul de dispreuitori i par s implice o judecat mai curnd negativ. Pot
fi preferai termeni mai neutri, cum ar fi noi micri religioase, noi grupri religioase. Este greu s
definim aceste noi micri sau grupri, deosebindu-le de Biserici i de comuniti eclesiale sau
de micri legitime n cadrul unei Biserici. Este util s distingem, n primul rnd, sectele de origine
cretin de cele ce au aprut din alte religii sau dintr-un anumit umanism. Nu n ultimul rnd,
problema devine mai delicat atunci cnd este vorba de a deosebi aceste secte de origine cretin, de
biserici, comuniti eclesiale sau de micri legitime n cadrul Bisericilor. Aceast ultim deosebire
este ns foarte important. Erezia i secta sunt dou cuvinte prin care, de-a lungul istoriei sale,
Biserica a numit pe cei rupi de la dreapta credin.[1] Secta spunea Jean-Francois Wayer este
cellalt. Nimnui nu-i place s poarte aceast etichet pus de societate i Bisericile oficiale unor
grupuri religioase minoritare, n pofida voinei lor. Avnd o conotaie vdit peiorativ, denumirea
de sect a fost ntotdeauna un mijloc de excludere a unor credine din categoria cilor
religioase respectabile. Cci secta amintete de absurditate doctrinar, de fanatism, interdicie..
.sectarism[2].
Spiritul sectar, adic o atitudine de intoleran unit cu un prozelitism agresiv, nu este n mod necesar
constitutiv unei secte i, n orice caz nu este suficient pentru a o caracteriza. Un spirit de acest gen se
poate ntlni i n grupuri de credincioi ce aparin unor Biserici sau comuniti eclesiale. Aceste
grupri cretine marcate de un spirit sectar pot cpta o atitudine mai concret, printr-o aprofundare a
formrii lor i prin contacte cu ali cretini. Pot deci s progreseze spre o atitudine mai eclesial.
Criteriu de deosebire ntre secte de origine cretin i Biserici sau comuniti eclesiale ar putea fi gsit
mai curnd n izvorul doctrinal al acestor grupri. Ne referim, de exemplu, la cei care asociaz
Biblieicri revelate, alte mesaje profetice sau la cei care suprim din Biblie unele din crile sale, ori
i altereaz n mod radical coninutul[3]. Din motive practice, un cult sau o sect sunt uneori definite
ca orice grupare religioas, care are o viziune specific i proprie lumii, ce deriv din nvturile
uneia dintre principalele religii ale lumii, fr a fi identic cu aceasta. Lum n consideraie aici
gruprile speciale care sunt vzute de obicei ca o ameninare la libertatea oamenilor i la societate n
general; aceste culte i secte sunt descrise i prin aceea c ele au anumit numr de comportamente
specifice, comune lor. In structura lor sunt de cele mai multe ori autoritare, recurg la o anumit splare
a creierului i la un control mental; practic o impunere colectiv i inspir sentimente de vin i de
team etc.[4].
Aadar, secta este o grupare de creduli sui-generis nemulumii de confesiunea sau cultul lor i a cror
doctrin este pseudo-filosofic sau eretic. Fenomenul sectar este comun mai ales micrilor socio religioase. De obicei, sectarii, fiind cuprini de o psihoz specific negativitilor, refuz nu numai
adevrul originar, ci creeaz i fantezii religioase, apelnd la mijloace empirice obscurantiste i
devenind fanatici.
Secta este n afara legii i periculoas societii i moralei publice. Ea are aspecte sociale specifice
grupului i se manifest prin crime organizate i acte ce depesc cugetarea. In general, adepii
sectelor sunt indivizi deplasai, mistici bolnvicioi, bolnavi psihic sau posedai ereditar, patologic.
Acetia gsesc n sect locul manifestrii nebuniei lor religioase.
Secta, aa cum am mai artat, se nate i se dezvolt ntr-o societate nedreapt, bolnav, n situaii de
revolt social, ntr-o lume interpol, dezechilibrat, ntr-o obte stresat att de munca istovitoare, de
fals i minciuni, de spectrul apocaliptic, politic i mai ales eshatologic.

Secta refuz dezvluirea doctrinei i inii captai sunt inui n teroare i ameninri cu
uciderea. Cultul sectei este crima premeditat n grup, n familii sau pentru anumii indivizi i de aici
numirea de secte sinucigae. Adepii sectelor sunt greu de recuperat pentru Biseric i societate.

Ereziile n istoria Bisericii. ntlnirea dintre poporul ales i alte religii n Vechiul
Testament. Profeii mincinoi n cadrul vechiului Israel. Ereziile n epoca apostolic;
relaia cu statul roman. Ereziile n perioada patristic; ierarhi polemici i prinii
pustiei; atitudinea statului roman-trziu. Islamul.
- nc de la nceputul credinei ntr-un singur Dumnezeu, apare fenomenul eretic sau de sect.
- primul exemplu l avem n Vechiul Testament, cnd Moise s-a urcat pe muntele Sinai ca s
primeasc tablele legii, poporul ales a fcut din aurul care i aparinea, un viel cruia s i se nchine.
- aceasta reprezint prima rtcire de la dreapta credina sau primul nceput de erezie.
- aceasta ncercare de a se ndeprta de Dumnezeu o putem numi erezia idolatrilor care i avea
rdcini adnci n necredinele popoarelor vechi.
- n scrierile Vechiului Testament avem multe exemple de acest fel, care toate scot n evidena
necredina ntr-un singur Dumnezeu sau necunoaterea lui Dumnezeu.
- aceast necunotere a lui Dumnezeu a dus la apariia fenomenului eretic i sectar.
- la plinirea vremii, proorocit de profeii Vechiului Testament, vine Cel ce va ridica popoarele din
nou la starea de har i binecuvntare.
- acest moment este unul din cele mai importante momente din istoria omenirii, este momentul
bucuriei i al fericirii, dar este i momentul ntristrii i al rtcirii celor ce nu au crezut n venirea
Sa.
- Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu, prin naterea Sa, aduce n sufletele popoarelor pace, adevr i
iubire pentru cei care cred n El, iar pentru cei ce nu cred n El, aduce mhnire sufleteasca, care va da
natere la nenelegerea spuselor Sale i astfel se va duce la ndeprtarea de adevr i ncercarea unora
de a explica acest adevr nu aa cum a fost el dat, ci ntr-un fel care i favoriza pe cei ce l vor explica.
- sectele nu au istorie pentru c sunt trectoare, apar i dispar.
- prin urmare, nu se poate vorbi despre istoria vreunei secte, ci numai despre biografia ntemeietorului
ei, n jurul creia se pot ivi numai cteva probleme demne de luat n seam.
- dei nu exist nici un secol care s nu fi avut sectele sale, totui ele nu sunt alctuite pe aceeai
structur.
- trebuie observat faptul c micarea sectar a aprut odat cu cretinismul.
EREZIILE PRIMELOR CINCI VEACURI CRETINE:
- nc din epoca apostolic existau dou grupe de eretici:
- IUDAIZANII;
- IUDEO-GNOSTICII;
a. IUDAIZANII:
- erau de mai multe nuane, dintre care dou sunt mai cunoscute.
- evoluia lor este greu de urmrit datorit tirilor din diferite locuri i timpuri:
- I Corinteni 11, 23; 15, 3; Galateni 1, 11-12; II Corinteni 11, 1 . u.; I Corinteni 15, 12-58; I
Timotei 4, 1-4;
b. NAZAREII:
- iudaizani moderai, rmai izolai n retragerea lor peste Iordan i staionari n ideile lor religioase.
- observau legea iudaic, dar nu o impuneau cretinilor din rndul neamurilor.
- recunosc naterea supranatural a lui Iisus, moarte i nvierea i II socoteau ca fiind Mesia.
- foloseau Evanghelia dup Matei[5].
c. EBIONIII:
- erau iudaizani riguroi.
- ntemeietorul gruprii este Ebion (de la laba sau sibun-aba srac).
- Origen i numea sraci cu duhul.
- o latur ebionit recunotea naterea supranatural a Domnului, alii nu.
- ambele grupri respectau legea mozaic i recunoteau Evanghelia dup Matei.

- gruprile iudaizante au fost combtute de Sfntul Apostol Pavel - Coloseni 2, 4-11.

NICOLAIII:
- sunt prezentai epistolele Sfinilor Petru i Iuda.
- promovau plcerile, negau Parusia i consumau came jertfit idolilor.
e. IUDEO-GNOSTICII:
- pstrau legea iudaic i mprumutau idei din gnosticismul pgn i aveau i idei cretine adaptate
scopului i interesului lor.
d.

f. CERINTENII:
- Cerint era un iudeu din Alexandria, aflat sub influena lui Filon.
- triete n secolul I n Asia Mic.
- din punct de vedere doctrinar, era dualist.
- accepta ideea prezenei lui Dumnezeu i a materiei eterne n acelai timp.
- lumea a fost creat de un Demiurg.
- Legea mozaic a fost dat de un nger.
- Iisus a fost un om natural, asupra Lui S-a pogort Duhul Sfnt, Care L-a prsit la moarte.
-

Cerint era dochet, negnd ntruparea.

- a fost combtut de Sfntul Ioan Evanghelistul.

- dochetismul a fost condamnat de Sfntul Ignatie al Antiohiei.
g.

ELCHESAIII:

- gruparea reprezenta un amestec de iudaism, pgnism i cretinism.

- ntemeietorul sectei a fost Elkesal (secolul II), care a trit n timpul mpratului Traian.
-

coninea influene naturiste, pgnism, parsism, magie i astrologie.

- Legea mozaic este obligatorie, practicau splri dese (la fel ca esenienii), nu consumau came i
vin, admiteau cstoria i se mprteau cu pine i sare.
- n Sfnta Treime, Duhul Sfnt este principiul feminin.
h. IUDEO-GNOSTICISMUL:
- sect prezent n scrierile pseudo-clementine (200 d. Hr.).
- Hristos este profet, iar Sfntul Petru este reprezentantul cretinismului curat.
- pretindeau c redau nvtura Sfntului Petru i a Sfntului Clement Romanul.
- considerau c materia este venic i erau emanaioniti.
- l combteau pe Sfntul Pavel.
i. SIMON MAGUL:
- din punct de vedere cronologic, este primul eretic cf. Fapte 8, 9-25.
- nva mntuirea prin credina n el i n soia sa Elena.
- faptele bune nu sunt considerate normative pentru mntuire, nu exist vicii i nici virtui.

- practica magia i farmecele.

- de la Simon Magul a rmas n vocabular termenul SIMONIE, adic vinderea celor sfinte pe bani.
j. GNOSTICISMUL:
cunoscut prin relatrile lui Irineu, Tertulian, Epifaniu, Teodoret, Clement Alexandrinul.
reprezint un sistem complicat de erezii.
unii i identific originea n Cabala iudaic, alii n parsism sau n budism.
conine i idei iudaice i cretine.
este anterior cretinismului, ns nu este produsul su intern.
promoveaz dualismul, emanaionismul i mntuirea prin gnoz.
divinul este o noiune abstract, Dumnezeirea este un principiu, materia este opus spiritului, este
sediul rului.
- nu Dumnezeu este Cel care face lumea, ci un demiurg emanat din divinitate.
- mntuirea este un proces cosmic, nseamn o eliberare de materie.
- dizolvarea materiei se face prin gnoz, prin cunoatere.
- gnosticii erau dochei, negnd materialitatea trupului lui Hristos.
- n acest sens, pentru eliberarea de materie este nevoie de ascez.
k. MANIHEISMUL:
- Manes, sec. II, e o nou form de gnosticism (parsism, budism, teosofie, cretinism) Dualism
extrem, exist dou lumii, a ntunericului i a luminii. Din sec. V preiau nvtura pavlicienii,
bogomilu i catarii.
1. MARCIONISMUL:
- doctrin asemntoare gnosticismului.
- ntemeietorul sectei este Marcion din Pont, care i-a pus bazele n anul 85 d. Hr.
- Marcion nu nelegea corect raportul dintre Vechiul i Noul Testament.
m. MONTANISMUL:
- apare n Frigia n secolul al II-lea, avndu-1 ca ntemeietor pe Montanus, care se considera
ntruparea Duhului Sfnt n sensul n care se vorbete n Ioan 15, 26.
- Montanus pretindea o via nou n spirit eshatologic.
- secta se va menine pn n secolul al Vl-lea, fiind condamnat prin canoane.
n. HlLIASMUL:
- v. pasajul din Apocalipsa 20, 5-7:
- Ceilali mori nu nvie pn ce nu se vor sfri miile de ani. A.cesta este nvierea cea dinti.
Fericit i sfnt cel ce are parte de nvierea cea dinti! Peste acetia moartea cea de-a doua nu
are putere, ci ei vor fi preoi, ci ei vorfi preoi ai lui Dumnezeu i ai lui Hristos i vor mpri
cu El de-a lungul miilor de ani. i cnd se vor sfri miile de ani, Satana va fi dezlegat din
nchisoarea M\
o. ANTITRINITARISMUL DINAMIC:
- reprezentantul ereziei este Pavel de Samosata, episcop de Antiohia, anul 260 d. Hr.
- susinea c Dumnezeu este o singur persoan, Logosul face parte din Dumnezeu, ns nu ca
persoan distinct.
p. ANTITRINITARISMULMODALIST:
- ntemeietorii ereziei au fost Noet, Praxeas i Sabelie.
- conform doctrinei lor, Tatl, Fiul i Duhul Sfnt sunt trei moduri de manifestare a aceleiai
persoane.
q. SUBORDINAIANISMUL:
- au deinut un rol destul de important n controversele hristologice din secolele IV-VII.
r. SCHISMA NOVAIAN:
- schisma novaian a fost determinat de alegerea necanonic a lui Novat la Roma.
- au fost implicai n controversa pascal din timpul lui Policarp al Smirnei (155 d. Hr.).
3

EREZII ANTITRINITARE I HRISTOLOGICE:

a. ARIANISMUL:
- erezie emis de Arie, preot din Alexandria, care, pe temeiul unor texte biblice, a tras o dubl
concluzie:

- Fiul este inferior Tatlui, fiind o creatur, de unde, respingerea divinitii Fiului;
- Tatl este mai mare ca Fiul dup natur, fiind cauza Lui, de unde rezult inegalitatea de natur
ntre presoanele Sfintei Treimi;

- Fiul este subordonat Tatlui, dup fire;

b. MACEDONIANISMUL
c. NESTORIANISMUL
d. MONOFIZITISMUL
e. DONATISMUL:
- erezie condamnat n Cartagina n anul 411 d. Hr.
- ideile cele mai vehiculate de aceast erezie se refereau la validitatea Tainelor slujite de preotul
pctos i de eretic.

f. PELAGIANISMUL:
- erezia apare n secolul al V-lea d. Hr., n Apus.
- ntemeietorii ereziei au fost Pelagiu i Celestin.
- omul se poate mntui prin fora firii sale naturale, fr harul lui Dumnezeu.
- pcatul lui Adam nu e originar i nici ereditar.
- oamenii mor din cauza firii lor i nu ca urmare a pcatului strmoesc.
- erezia a fost condamnat la Cartagina, n anul 418 d. Hr..
g. SEMIPELAGIANISMUL:
- considerat a fi calea de mijloc, erezia a fost preluat chiar i de Fericitul Augustin.
- admitea pcatul strmoesc, ns considera c omul nu mai poate voi binele.
- harul divin era pus n dependen de voina omului.

ASPECTE FINALE:

- din cele spuse mai sus rezult c au existat dou grupe de erezii:

- ereziile din epoca apostolic;

- ereziile din epoca post-apostolic sau patristic, a Sinoadelor ecumenice;
- totui, fr existena acestor erezii nu am fi avut hotrrile i canoanele de azi, ele conducnd la
cristalizarea nvturii cretine.

- ereziile s-au ivit n timp i spaiu diferit, deinnd mari deosebiri unele ntre altele.
- unele au avut o durat scurt, dar cu posibilitatea de a renvia sub formele protestantismului i ne op
ro te s t antismului.

- dei au tulburat viaa Bisericii, din frmntrile ei au ieit nvturi normative pentru mntuire.
2. INOVAIILE SI CONCEPIILE APUSENE CARE AU DUS LA SCHISMA DIN 1054:
- punctele care au condus la Schisma cea Mare din anul 1054, au fost:
- nvtura despre Sfintele Taine;
- nvtura despre harul divin;
- nvtura despre Rscumprare;
- nvtura despre cult i disciplin;
-

punctele florentine;
indulgenele;
momentul epiclezei;
Imaculata Concepie;
- anatema din 16 iulie 1054 d. Hr. a fost ridicat la 7 decembrie 1965 de ctre Papa Paul VI i
Patriarhul ecumenic Atenagora.

Bisericile necalcedoniene i nestoriene; relaia lor cu statele persane, musulmane, i

cele din Extremul Orient. Misiunea Ortodox n Extremul Orient i Africa. Schisma
cea Mare din 1054. Ridicarea anatemelor n 1965. Relaiile actuale dintre Ortodoxie
i Catolicism.
Bisericile Vechi Orientale au alctuit un grup de Biserici cu o organizare de sine
stttoare, conducere proprie i cult propriu n limba naional. Ele se caracterizeaz
printr-o puternic tradiie veche i o via cultic foarte intens. La ora actual, aceste
Biserici sunt:
Biserica Apostolic Armean este una din cele mai vechi Biserici cretine, ntemeiat
istoric de Sfntul Grigorie Lumintorul, la nceputul secolului al IV-lea. Centrul religios
este la Etchmiadzin. ntistttorul poart numele de catolicos. Limba de cult e armeana
veche.
Biserica copt din Egipt a fost ntemeiat, dup tradiie, de Sfntul Evanghelist Marcu.
Cultul este n limba copt. Din secolul al VIII-lea, limba curent este araba. Foarte intens
este astzi misiunea monahal. Are apte seminarii teologice i un Institut de studii copte
la Cairo. Are multe parohii n Europa, USA, Canada i Australia, numrnd aproape 18
milioane de credincioi. ntistttorul este "pap i patriarh".

Biserica Etiopian, de departe cea mai numeroas - 45 de milioane -, i are originea n

secolul al IV-lea, ntemeiat de Sfntul Frumeniu, hirotonit de Sfntul Athanasie al
Alexandriei. Apogeul acestei Biserici a fost n secolul al XV-lea. n practicile liturgice
pstreaz nc tradiii iudaice. n 1959, a fost ridicat la rangul de Patriarhie. Titlul
ntistttorului este de patriarh.
Biserica Sirian i are originea din perioada apostolic, numit "iacobit" sau "siroiacobit". Cultul este n siriaca veche. Dac n Evul Mediu a cunoscut o mare nflorire,
dup invazia mongol a nceput s decad i din cauza turcilor. Titlul ntistttorului este
de patriarh. Patriarhii i-au avut reedina n Antiohia, apoi n Damasc, din 1959. Are o
diaspora destul de mare n USA, Australia i Canada.
Biserica Sirian Malankara s-a format prin separarea credincioilor tomii din Biserica
Asirian a Rsritului din India, care erau catolici, i trecerea sub jurisdicia Bisericii
siriene iacobite, n secolul al XVII-lea. A avut statut de Biseric autonom. Se afl n
provincia Malabar din India. Din secolul al XlX-lea s-a numit "sirian a Sfntului Toma"
din India, cu practici ale Bisericii Siriene. Are un Seminar teologic la Kottayam, coli,
colegii, spitale i orfelinate. Are o diaspor bine organizat n USA, Marea Britanie i
Australia. ntistttorul are titlul de catolicos.
Pn n anul 1054 a existat o singur Biseric Cretin.
ncepnd cu acest an, din cauza mai multor disensiuni de natur religioas, social,
politic i cultural, Biserica de la Roma s-a rupt de Biserica Constantinopolului, acest
eveniment tragic, numit Schisma cea Mare, durnd pn n zilele noastre.
Vina schismei i-o arunc reciproc grecii (ortodocii) i latinii (catolicii). Grecii o atribuie
nvturilor i practicilor greite introduse de latini n credin i cult, iar latinii invoc
nesupunerea grecilor fa de papa de la Roma. n realitate, cauzele care au dus la marea
schism din anul 1054 sunt complexe, iar primele semne ale acesteia au aprut nc din
secolul al III-lea dup Hristos.
Cauzele schismei
Politice: ambiii i orgolii pentru putere, att ale papei n Apus, ct i ale mpratului
bizantin n Rsrit; dorina apusenilor de a avea propriul imperiu i mprat apusean.
Cea mai important cauz politic a plecat de la divizarea Imperiului n cel de Rsrit,
numit Imperiul Bizantin, cu capitala la Constantinopol i cel de Apus, cu capitala la
Roma. Dac pn atunci Imperiul Roman constituia o unitate politic i cultural, aceast
divizare a fcut ca fiecare din cele dou imperii s se dezvolte diferit unul fa de altul,
fiecare cu concepiile i mentalitatea lui. Cu timpul, Imperiul de Apus, slbit, lovit i
aproape cucerit de popoarele barbare, a trecut sub influena francilor, n anul 800,
mpratul acestora, Carol, fiind proclamat ca mprat al Imperiului Roman de Apus. Acest
lucru a strnit o opoziie din partea mpratului bizantin, care, considerndu-se a fi
conductorul ntregului Imperiu Roman, nu 1-a recunoscut pe Carol ca mprat.
Conflictul s-a dus i pentru convertirea popoarelor migratoare aezate ntre cele dou
imperii. Astfel, att Bizanul ct i Apusul au nceput s lanseze micri misionare printre
slavi, intersectndu-se n Bulgaria i disputndu-i mult timp supremaia jurisdicional.
Economice: comerul dintre Apus i Rsrit era dominat de marile orae apusene: Veneia
i Genova.
Culturale: multitudinea tradiiilor culturale ale popoarelor reunite n marele Imperiu
Roman (tradiii romano-germanice n Apus i tradiii greco-orientale n Rsrit)
menineau mari deosebiri n ce privete concepia de via i aspiraiile popoarelor din cele
dou spaii geografice.
ntreaga cultur promovat de Carol era marcat puternic de prejudecile anti-greceti, iar
bizantinii, la rndul lor, au dezaprobat cultura i nvtura apusean. Aceast prejudecat
reciproc a fost ntrit i de limb. Dup anii 600, dei Bizanul se autointitula nc

Imperiul Roman, limba oficial era de acum cea greac, spre deosebire de latina din
Imperiul Apus.
Religioase: distanele relativ mari i comunicarea ineficient ntre Biserica din Apus i
Biserica din Rsrit au dus la apariia n Apus a mai multor deosebiri n cult i apoi n
dogm. Patru dintre aceste deosebiri au fost considerate n Rsrit inovaii i greeli de
neacceptat care rup unitatea de credin i de cult. Acestea sunt urmtoarele:
primatul papal sau autoritatea absolut a papei n Biserica Romei; n Rsrit, patriarhul
era supus autoritii sinodului i nici o hotrre dogmatic nu putea fi conceput fr a se
recurge la sinod;
filioque, cuvnt adugat de Biserica Apusean n crezul cretin alctuit n secolul al IVlea;
azima (pinea nedospit), ntrebuinat la Sfnta Euharistie n Biserica Apusean; n
Biserica Rsritean se folosea pinea dospit (prescura) pentru aceast Sfnt Tain;
purgatoriul, loc intermediar ntre Rai i Iad; n purgatoriu, sufletele sufer i se cur
de nenelegerile care au urmat introducerii acestor schimbri s-au fcut simite ntr-o
prim faz n secolul al IX-lea i s-au accentuat n secolul al XI-lea cnd au culminat cu
scindarea unitii cretine n dou: Biserica Apusean i Biserica Rsritean.
Latinii au mai fost acuzai c practic n mod obligatoriu celibatul preoesc, lucru interzis
la Sinodul I Ecumenic, de postire n zi de smbt, c mnnc brnz i ou n Postul
Mare, de faptul c preoii lor i tund brbile i practic simonia. Grecii, la rndul lor, au
fost acuzai c reboteaz cu botez n numele Sfintei Treimi, c pretind c numai biserica
lor este adevrat, c permit cstoria preoilor i c au scos Filioque din Crez.
Desfurarea evenimentelor
n secolul al XI -lea, normanzii sunt adui de pap n Sicilia i n Sudul Italiei, pentru a
ndeprta pericolul arab. Prin aceast ocupaie sunt atinse direct interesele Bizanului
ortodox, care avea episcopii n aceste teritorii. Ca s mpace lucrurile, mpratul
Constantin al IX-lea Monomahul convoac un sinod la Constantinopol la care i invit i
pe apuseni. Papa Leon al IX-lea trimite o delegaie n frunte cu cardinalul Humbert.
Primit cu mari onoruri de mprat, dar cu rceal i indiferen de Patriarhul Mihail
Cerularie, care nu vedea n acesta un prieten sincer, cardinalul Humbert, formuleaz, fr
autorizarea papei, un act de excomunicare a patriarhului i a Bisericii Rsritene, nainte
de nceperea discuiilor oficiale n cadrul sinodului, prin care i acuz pe rsriteni de
diferite erori de credin. Acest act, cardinalul 1-a pus pe Sfnta Mas din altarul
catedralei Sfnta Sofia, n ziua de 16 iulie 1054, n timpul Sfintei Liturghii. A fost gsit la
sfritul slujbei.
La 24 iulie 1054, patriarhul Mihail Cerularie rspunde tot cu o excomunicare adresat
papei, cardinalului Humbert i Bisericii Apusene.
Contemporanii acelor zile n-au dat importana cuvenit celor dou aciuni de
excomunicare. Ei erau obinuii cu divergenele dintre Roma i Constantinopol.
Consecine
Efectele negative ale schismei din Biserica Cretin aveau s se arate mai trziu, cnd
cruciaii latini au ocupat Constanhnopolul (1204). Evenimentul de la 1054 a marcat toat
istoria Bisericii Cretine i a Europei. Acest eveniment a separat n timp statele catolice de
cele ortodoxe, att din punct de vedere teologic ct i politic, conducnd la cucerirea
Bizanului de cre tarei, n anul 1453. Au urmat apoi i alte consecine negative, care au
slbit i mai mult unitatea cretinilor.
Excomunicrile rostite de ctre cele dou pri la 16 i 24 iulie 1054 au fost ridicate
reciproc i concomitent abia la 7 decembrie 1965. Au mai rmas ns consecinele
schismei i deosebirile dogmatice, cultice i canonice. Din anul 1979, aceste deosebiri
constituie obiectul unui dialog teologic prin care cele dou Biserici sper depirea

nenelegerilor i refacerea unitii i comunitii Bisericii Cretine. Acest dialog este

impulsionat i de Micarea Ecumenic.
Reforma i cultele reformate de pe teritoriul Romniei. Relaia cu B.O.R. Cultele
neoprotestante: baptitii, adventitii, evanghelitii, penticostalii, Martorii lui Iehova.
Micrile harismatice. Asociaiile religioase nedenominaioniste.S7-8
SCHI ISTORIC:
- momentele istorice care au condus la Reforma protestant au fost, n linii mari:
- cearta pentru nvestitur - secolele XI i XII;
- puterea papal ajunge la culme, sub papa Inoceniu al III-lea - secolul XIII;
- captivitatea de la Avignon - secolul XV;
- apariia prereformatorilor: John Wicliff (secolul XIV), Jan Hus (sec. XV), Ieronim de Praga i
Girolamo Savonarola.
- n secolul XVI, MARTIN LUTHER (1483-1546), scrie lucrrile cu caracter reformator:
- Ctre nobilimea cretin de naiune germanic, despre ndreptarea strii clericale;
- Despre captivitatea babilonic a Bisericii;
- Despre libertatea omului cretin.
- scrie comentarii biblice, dou catehisme, traduce Biblia.
- tot sub ndrumarea sa apare i Mrturisirea S\ugustan a lui Philip Melanchton
- ULRICH Z'WINGLI:
- era un reformator naionalist, se mpotrivea indulgenelor papale, icoanelor, nrolrii elveienilor n
armata papei, postului, etc.
- susinea predestinaia.
- este nvins de armata catolic la Kappel i cadavrul su este ars.
- JEAN CALVIN:
- din Frana, fuge la Basel, unde e ntemniat pentru ideile luterane.
- public Institutio religionis christianae, dup care se refugiaz la Strassburg.
- este rechemat la Geneva, unde e condamnat cu ali 43 de reformiti.
- fa de Luther, susine predestinaia absolut, nu accept nici un fel de podoab bisericeasc i nici
clopotele.
- REFORMA N ANGLIA:
- reforma are tent anticlericalist, contrar dominaiei papale.
- n Anglia apare curentul umanist, la care se adaug i domnia controversat a lui Henric al VIII- lea.
- sunt introduse liturghia anglican i Mrturisirea de credin a lui Thomas Cranmer.
- anglicanii recunosc dou Taine i cele trei trepte ierarhice.
- conducerea Bisericii este ncredinat efului de stat.
PRINCIPALELE PUNCTE DE DOCTRIN SPECIFICE PROTESTANILOR:
o Sfnta Tradiie este recunoscut parial, unii recunoscnd primele patru sinoade ecumenice;
o Menin Crezul niceo-constantinopolitan cu formula Y'ilioque\ o Nu acord importan
liberului arbitru, omul i-a a pierdut total chipul; o Susin predestinaia;
o Recunoasc numai dou Taine, Botezul i Cina Domnului;
o Formulele doctrinare: Sola fide, sola gratia',
o Prezena lui Hristos n Euharistie este relativ (impanaia, prezen virtual, simbolic);
o Neag infailibilitateta Bisericii i a sinoadelor ecumenice; o Simplific cultul, calendarul,
intermediarii creai;

PUNCTE DOCTRINARE SPECIFICE SECTELOR:

o Duhul Sfnt nu este o persoan[6], ci emanaie[7] sau e principiu feminin sau masculin; o
Iisus este creatur;
o Sola Scriptura, prefer Vechiul Testament; o Mntuirea este primit ca dar, prin credin,
fr fapte; o Recunosc numai dou Taine: Botezul i Cina Domnului; o Smbta este
considerat zi de odihn[8]; o Distincia dintre alimente curate i necurate; o Data Parusiei[9];
o Milenariti;

o Nu exist iad i chinuri de veci; o Nu toi recunosc Statul;

o Neag cinstirea Sfinilor, a ngerilor, a Crucii, a moatelor i a icoanelor; o Nu se roag
pentru mori; o Nu postesc;
o Nu depun jurmnt fa de stat; o Nu admit preoia ierarhic; o Nu accept
binecuvntarea alimentelor;
Dup apariia lor n lumea capitalista, dup constituirea lor ca organizaii i asociaiuni
religioase, sectele au tins spre expansiune. Patria lor de apariie este America. De aici, sectele se
extind n aproape toate rile lumii dar la sfritul secolului XVII i nceputul secolului XVIII
expansiunea lor nu atinsese nc cote maxime. Secolul XX poate fi socotit pe bun dreptate un secol
sectar. In expansiunea lor spre Europa, majoritatea sectelor fac primul popas n Germania, unde i
gsesc un teren prielnic pentru a se dezvolta, o populaie cu o credin destul de slab i nu prea
tiutoare n cele ale dreptei credine. De aici vor cuprinde mai trziu foarte uor ntreaga Europ.
La Hamburg, baptitii, adventitii, penticostalii i cretinii dup Evanghelie i alii i ntemeiaz
un cartier general de unde vor monopoliza mai apoi tot continentul Europei.
In Romnia primele semne ale apariiei le au baptitii pe la anul 1883; cultul baptist fiind adus n
ara noastr de predicatorii strini. Adventismul i face apariia n Romnia n 1870 tot printr-un
predicator strin. Martorii lui Iehova apar n ara noastr n anul 1910 prin propaganda unui romn
care prsise ara i i renegase poporul. Penticostalii ptrund la fel ca i martorii lui Iehova. Tot un
romn aduce n 1905 primele nvturi ale cretinilor dup Evanghelie. Seceratorii, nazarienii ptrund
n Romnia tot la nceputul secolului XX printr-un neam i un ungur. Sectele mistice sunt aduse n
ara noastr de rui, care datorit frmntrilor religioase din Rusia secolului al XVIII-lea au gsit
refugiu n Moldova i ara Romneasca. Sectele filozofice ptrund n Romnia datorit unor spirite
aventuriere care s-au lsat influenate de aceast filozofie sectar pe care o credeau mai presus de
nvtura Bisericii Ortodoxe. Sectele de acum modeme i cu credina nou au acelai arbore
genealogic: minciuna, falsitatea, dezordinea, ruptura i chiar crima, deoarece stpnul lor dintr-un
mceput a fost uciga de oameni (In. 8, 44). De aceea tot arsenalul rului i are originea n
stpnitorul ntunericului cel mai dinafar. (Mat. 8, 12 i Apoc. 20, 10).
Toate curentele raionaliste, mistice care au ptruns n ara noastr i n snul Bisericii,
contestnd adevrul evanghelic nu sunt altceva dect palete ale aceleiai fore ale vrmaului. Mulii
dintre reprezentanii lor fac uz de aa zisa libertate religioas. Aceast libertate ns pentru a fi
recunoscut, are nevoie de garanii i cea mai sigur garanie nu este alta dect adevrul: .. .numai
adevrul v va face liberi... (In. 8, 32).
Sectele au aprut sau mai bine zis ptrund la noi n ar acolo unde frica i teroarea stpnesc pe
om, se nmulesc nainte de catastrofe, cum a fost cazul rzboaielor mondiale i se regrupeaz n timp
de pace profeind sau indicnd ce va fi mine. De aceea majoritatea sectelor au n doctrina lor
spectrul mileniului i adepii foratei Parusi justific programarea venirii Domnului prin Biblie.

Stilitii i problema calendarului. Tudoritii, turma Sf. Ilie, i alte secte desprinse din
B.O.R., B.O. Rus, B.O. Rus din Afara granielor, cu activitate n Romnia sau
diaspora romneasc. S9-10
In octombrie 1924 Biserica Ortodoxa Romana a indreptat calendarul, conform recomandarilor
Conferintei Interortodoxe de la Constantinopolpol (mai, 1923). Cei care au respins indreptarea
calendarului s-au grupat in jurul manastirii Slatioara, com. Rasca, jud. Suceava.
Ca arhiereu il vor avea pe Galaction Gordun, caterisit de Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe
Romane in 1955. Acesta declarat mitropolit hirotoneste ca episcop pe Meftodie
Marinache si amandoi pe Evloghie Ota (toti exclusi din monahism si caterisiti). La schitul
stilist de la Copaceni (jud. Ilfov) este hirotonit episcop un alt caterisit si exclus, Glicherie
Tanase, mort in 1984 si declarat in 1999 sfant. Un alt mitropolit stilist este Silvestru
Onofrei.

Conducerea actuala isi sediu la Slatioara, avand ca mitropolit primat pe Vlasie, ajutat de
arhiereii Vasile Mogarzan si Fabian de la manastirea Sfanta Maria - Militari, Bucuresti).
Din manifestarile specifice stilistilor, amintim fanatismul contra Bisericii Ortodoxe Romane,
a clerului si credinciosilor ei;
Calendarul vechi, neindreptat este dogma (cu o eroare stiintifica de 11 min. si 14,02 sec. pe
an);
Pidalionul (colectia de canoane a lui Nicodim Aghioritul), este mai important la ei decat
Scriptura.
Considera Taine: spalarea picioarelor si sfintirea bisericilor.
1988. -Tudoristii au numele de la fostul preot Tudor Popescu caterisit in 1924 din pricina
ca s-a abatut de la ortodoxie. Ei se numesc: crestini dupa Evanghelie. -Doctrina: a).
Mantuirea se capata numai prin credinta; b). Tainele sunt excluse; c). Botezul poate fi
savarsit de oricine, iar cel administrat copiilor e o simpla ceremonie; d). Cultul sfintilor si
al cinstitelor icoane sunt excluse, etc. Celor ce vin la Biserica sa li se ceara in scris
lepadarea de erezie, sa fie catehizati si cu invoirea episcopului sa fie primiti prin
mirungere.
Micri pseudo-cretine: Mormonii, Biserica scientologic. Culte neo-pgne i
micri orientale cu rspndire n SUA i UE. Micri pseudo-religioase: teosofii,
spirititii. S11-12
Mormonii sau Biserica lui Isus Hristos a sfintilor din zilele din urma
Intemeietorul acestei secte este Joseph Smith (1844). Acestuia i s-a descoperit ingerul Moroni
trimisul lui Dumnezeu, care l-a instiintat ca va avea ca misiune - restabilirea credintei
adevarate si punerea bazelor noii biserici crestine. Cartea dupa care se va calauzi si care va
completa Biblia a fost scrisa pe placi de aur.
Continutul revelatiei este cuprins in Cartea lui Mormon", Perla de mare pret" si
Doctrine si legaminte". Acestea se adauga Sfintei Scripturi, pe care o completeaza, avand
aceeasi autoritate ca si Vechiul si Noul Testament.
In afara acestor carti, sunt socotite sacre cuvintele profetilor care conduc biserica mormona
pana in ziua de astazi, in spiritul convingerii lor ca Dumnezeu isi comunica permanent vointa
prin oameni alesi.
In Cartea lui Mormon se relateaza ca scopul venirii pe pamant este sa fim asemanatori
tatalui divin. Trupul este imperfect si muritor, dar reprezinta o treapta spre mantuire. Moartea
face parte din planul mantuirii. Cei care au cunoscut vointa lui Dumnezeu si noua credinta,
dar nu au urmat planul mantuirii, vor merge in iad. Ceilalti vor primi un trup nemuritor si vor
trai vesnic.
Joseph Smith este profetul lui Iisus si a readus pe pamant singura biserica adevarata. Omul
poate deveni asemanator lui Dumnezeu, exista insa doua obstacole pe aceasta cale. Primul
este trupul fizic, imperfect si muritor, al doilea este pacatul.

Prin credinta si cainta ajungem la botez. Botezul este legamantul cu Dumnezeu, simbolizeaza
moartea, inmormantarea si invierea intr-o viata noua. Dupa botez, cativa pastori aseaza
mainile pe capul noului venit pentru a cobori Duhul Sfant si pentru a-i confirma slujirea". Si
inainte de botez simtim Duhul Sfant, dar nu este permanent cu noi. Botezandu-ne, suntem
mereu cu Duhul Sfant, vom fi mereu in drum spre perfectiune, ceea ce se numeste indurarea
pana la capat".
In Romania sunt prezenti din 1899, prin Misa Markov si Arghir Dimitrov
Sunt inregistrati legal in 1993.
Gandita a fi un fel de religie a secolului al XX-lea, nicio alta grupare existenta n-a atras asupra sa
mai multe critici decat biserica scientologica. Majoritatea criticilor o considera o iluzie izvorata
dintr-o lume science-fiction, mai ales datorita faptului ca doctrina promovata de ea este opera unui
autor de science-fiction.
Notiunea de scientologie, din punct de vedere etimologic, deriva din verbul latinesc scire a
cunoaste, si din substantivul grecesc logos- cuvant, invatatura, avand semnificatia de invatatura
despre cunoastere.
Caracterul ambiguu al acestei doctrine rezulta chiar din pretentiile fondatorului ei, care sustine uneori
ca ar fi vorba despre o simpla filosofie, alteori ca avem de a face cu o religie sau, in fine, cu o forma
de amalgamare sincretica a ambelor. Fondatorul si conducatorul scientologiei, pentru o lunga perioada
de timp, este scriitorul de literatura science-fiction, americanul Lafayette Ronald Hubbard (19111986).
Cine a fost fondatorul scientologiei, L.R. Hubbard?
In anul 1946, Hubbard intra in contact cu ideile promovate de neosatanism, conform caruia principiul
calauzitor in viata este urmatorul: Orice lege inseamna sa faci ceea ce doresti. Este vorba, de fapt,
de motto-ul OTO (Ordo Templi Orientis) al conducatorului sau, magicianul englez Aleister
Crowley. OTO face parte din randul gruparilor de magie neagra, apartinatoare asa-numitului curent
satanist. Inainte de scientologie, Hubbard a intemeiat, in anul 1951, Fundatia Hubbard pentru
cercetarea Dianeticii, ale carei principii sunt dezvoltate intr-o carte publicata de el in anul 1950,
intitulata Dianetica stiinta moderna a sanatatii spirituale.
Dup ce n anul 1954, L.R. Hubbard face publica Scientologia, la 21 iulie 1955 prezinta chiar
certificatul de inregistrare oficiala a Fundatiei Bisericii scientologice. Surprinzator, la 1 august 1968,
L.R. Hubbard a demisionat de la conducerea miscarii si a transmis un mesaj telegrafic: Am daruit
lumii scientologia; daca este o lume cum trebuie, o va folosi in mod corespunzator; daca este o lume
rea, nu va face acest lucru.
Structura organizatiei scientologice
In viziunea scientologilor, doctrina si organizarea promovata de miscare reprezinta singura posibilitate
de a avea acces la un viitor sigur si salvator. In acest sens, miscarea scientologica dispune de doua
organizatii de elita, asa-numitele Sea-Org si Guardian Office, care isi propun sa garanteze un viitor
pozitiv intregii miscari.
Atat in ceea ce priveste sistemul sau de cursuri cat si in privinta organizarii, Scientologia dispune de o
structura strict ierarhica. Fiecare grupare sau organizatie este structurata conform unei scheme foarte
precise, avand sapte sectii sau divizii si douazeci si una de departamente. De asemenea, un mare
numar de organizatii auxiliare, un fel de organizatii camuflate, tin tot de structura sau domeniul
Scientologiei. Iata cateva dintre acestea: Colegiul pentru Filosofie aplicata, Colegiul de Dianetica,
Centrul de celebritate, Institutul pentru Filosofie aplicata, Biserica Noii Credinte, Centrul de
Comunicareetc. In plus, exista o serie de grupari cu ajutorul carora Scientologia, respectiv
scientologii incearca sa realizeze anumite lucruri, cum ar fi, de pilda, in Germania: Comisia pentru
protectia cetateanului impotriva abuzului de informatii, Comisia pentru reforma politiei, Asociatia
pentru umanizarea conflictelor ideologico-religioase, Uniunea pentru umanitate in relatia cu religiile si
minoritatile, Societatea pentru promovarea tolerantei religioase si relatiilor interumane, Narconon etc.
In anul 1979, conducatorii scientologi au intemeiat o asociatie mondiala a intreprinderilor
scientologice, cunoscuta sub numele de WISE (World Institute of Scientology Enterprises), avand
drept scop o interventie planificata a Scientologiei in viata economica, la scara planetara. Prin aceasta

se urmareste, de fapt, implementarea principiilor eticii hubbardiene si a mecanismelor de control

dezvoltate de el in cadrul fiecarei intreprinderi economice aflate sub influenta miscarii scientologice.
Din aceasta perspectiva, atat persoane particulare cat si firme pot dobandi apartenenta la WISE.
Astazi, Scientologia este o organizatie bine structurata din punct de vedere ierarhic, condusa de catre
David Miscavige, care opereaza in multe tari ale lumii. Conform datelor oferite de reprezentantii
miscarii, in 107 tari ale lumii exista 3100 Biserici scientologice, misiuni si organizatii auxiliare,
numarand cca. 8 milioane de adepti. Centrul de management se afla in Los Angeles, iar cartierul
general spiritual in Clearwater (Florida). In Europa, centrul miscarii se gaseste in Copenhaga
(Danemarca).

Revelaia divin: Sf. Scriptur i Sf. Tradiie: inspiraie, canonicitate, autoritate.

S13-14
Prin Revelatie se intelege actiunea prin care Dumnezeu impartaseste omului tot ceea ce este
necesar pentru mantuirea lui. Din punct de vedereal continutului, Revelatia dumnezeiasca
cuprinde totalitatea evenimentelor si adevarurilor de credinta prin care Dumnezeu Si-a
descoperit voia Sa oamenilor, ca acestia sa-L cunoasca si sa-L preamareasca si, prin aceasta,
sa dobandeasca desavarsirea lor si comuniunea cu Creatorul lor.
Dumnezeu Si-a descoperit oamenilor voia Sa pe doua cai principale : pe cale naturala si pe
cale supranaturala.
Revelatia pe cale naturala este cunostinta despre Sine pe care Dumnezeu ne-o da din insasi
firea lucrurilor, a lumii si, mai presus de toate, capacitatea de a cunoaste pe care
Dumnezeu ne-o da in insasi structura fiintei umane. Ordinea si armonia care exista in cosmos,
in structura si viata fapturilor, determina mintea omului sa postuleze existenta unui
Creator atotputernic si atottiitor, Care a creat lumea si pe om. Psalmistul spune in acest sens:
"Cerurile spun slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria. Ziua zilei spune
cuvant si noaptea noptii vesteste stiinta" (Ps. 18,1-2); iar Sfantul apostol Pavel spune ca: "cele
nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui
putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare" (Rom. 1, 20).
Revelatia supranaturala este descoperirea pe care Dumnezeu o face prin oameni sau direct.
Aceasta s-a dat treptat, in trei etape principale :
1) Revelatia primordiala, data primului om in paradis si pastrata prin urmasii lui pana la
Avraam ;
2) Revelatia speciala facuta poporului evreu;
3) Revelatia dumnezeiasca absoluta si universala, data prin insusi Fiul lui Dumnezeuintrupat.
Cu toate ca s-a dat treptat, in etape, Revelatia dumnezeiasca supranaturala este unitara, fiindca
unul este Dumnezeu cel ce S-a revelat. Acest lucru il spune sfantul apostol Pavel astfel :
"Dupa ce Dumnezeu, odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri
prin prooroci, in zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus
mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile" (Evr., 1, 1-2).

Revelatia divina supranaturala ni s-a transmis pe doua cai : Sfanta Scriptura si aceea aSfanta
Traditie. Pastratoarea, propovaduitoarea si interpretul infailibil al Revelatiei divine este
Biserica.
Biserica Una, Sfnt, Catolic i Apostolic. Noi percepii despre Biseric. S15-16
Biserica noastr este Apostolic pentru c este PATRISTIC. Are, adic, n orice
vreme Sfini Prini, care, prin nentrerupta succesiune apostolic, au nu numai harul
preoiei, ci i pstreaz i triesc i predic nvtura apostolic.
1. Biserica lui Hristos este UNA, pentru c este un singur Trup duhovnicesc, are un
singur Cap pe Hristos (i capul cel unul nu poate s aib mai multe trupuri), i este
nsufleit de ctre unul Duhul Sfnt. Aa cum spune Apostolul Pavel Un singur trup i un
singur duh, un singur Domn, o singur credin, un singur Botez, un singur Dumnezeu
i Tat al tuturor (Efeseni 4, 4 -6). Biserica lui Hristos cea UNA se exprim prin unitatea
tuturor cretinilor ortodoci. n rugciunea Sa arhiereasc, Iisus Hristos S-a rugat ca toi ai
Lui s fie UNA, ca s fie Una a spus dup cum El i Tatl Su sunt una (Ioan 17,
22)! i unitatea tuturor cretinilor ortodoci este exprimat prin Dumnezeiasca mprtire
a Trupului i Sngelui lui Hristos i, astfel, avem unitate cu patriarhii i arhiepiscopii
Bisericii celei Una, aflai pretutindeni. ntr-adevr, aa cum spune Apostolul Pavel, noi,
cei muli suntem una, pentru c ne mprtim dintr-o singur Pine sfinit. Spune
Apostolul textual: O singur Pine, un singur trup suntem noi cei muli; cci toi dintr-o
singur Pine ne mprtim (I Corinteni 10, 17). Biserica cea Una a lui Hristos, iubiii
mei, nu este separat de multele Biserici Locale. Pentru c fiecare Biseric Local i
parohie exprim n miniatur, la scar redus, ntreaga Biseric cea Una; exact n acelai
mod n care i o prticic din Pinea sfinit l ofer pe Hristos ntreg. Toate Bisericile
Ortodoxe Locale se leag i se unesc ntre ele prin Taina Dumnezeietii Euharistii i sunt
Biserica cea UNA.
2. Biserica apoi este SFNT. Este Sfnt deoarece ea este Trupul lui Hristos,
avndu-L Cap pe nsui Hristos, iar suflet pe Sfntul Duh. Aa cum ne spune Apostolul
Pavel, Iisus Hristos s-a jertfit, ca s cureasc prin Sngele Su Biserica, s-o sfineasc i
s-o nfieze Siei slvit, fr nicio necuviin. Spune textual Apostolul: Hristos a iubit
Biserica i S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfineasc, i ca s-o nfieze Siei, Biseric
slvit, neavnd pat sau zbrcitur, ci ca s fie sfnt i fr de prihan (Efeseni 5,
25-27). i mai este Sfnt Biserica, iubiii mei, i pentru faptul c scopul ei este s-i fac
sfini pe membrii ei, dup cum i vedem aceasta n realitate n Sfinii Bisericii noastre.
Dar, atenie! Doar Biserica Ortodox are sfini, pentru c numai Ea este Biserica
adevrat. Aa-numiii sfini n bisericile papistailor [romano-catolicilor] i
protestanilor nu sunt realmente sfini, ci sunt doar nite oameni buni, nu ns
ndumnezeii. Dar oameni buni au fost i Platon i Aristotel. De aceea, cuvntul pe care lam auzit cu urechile mele de pe buzele unui oficial, cleric n schima mare, care l-a numit
pe papa Sanctitate [preasfnt] este ne-teologic [] i blasfemiator!
3. Biserica lui Hristos o numim n Crezul nostru SOBORNICEASC
[KATOLIC]. Katholikos nseamn ntreg, tot. Aadar, Biserica noastr se
numete Katolic [Soborniceasc, Universal], pentru c a pstrat ntreag credina lui
Hristos i nvtura Sfinilor Apostoli de-a lungul veacurilor, fr s adauge, nici s
scoat ceva din ea. Tocmai din acest motiv Biserica noastr este numit de noi Ortodox
[Drept-slvitoare], pentru corectitudinea [justeea, dreptatea] Ei, pentru fidelitatea Ei fa
de ntreaga Predanie Apostolic, contrar sistemelor viclenilor eretici, care au msluit-o [au
falsificat-o]. Noi, cretinii ortodoci, credem c Biserica, ce l are Cap pe nsui Hristos i
care este Templu al Sfntului Duh, nu poate niciodat, dar niciodat, nu poate s se nele

[s rtceasc de la Adevr n.tr.]. Ea pstreaz credina predat sfinilor odat pentru

totdeaun (Iuda 1, 3). Dar Biserica noastr se numete Katolic Universal i pentru
nc un motiv: deoarece mbrieaz toate popoarele i are ca vocaie s se
rspndeasc n ntreaga lume, la toate marginile pmntului. Sfntul Chiril al
Ierusalimului spune: Biserica se numete universal [Katolic] pentru c se ntinde
peste toat lumea de la un capt al pmntului pn la cellalt.[1] Biserica este
reprezentat printr-o corabie, iar corabia nu este doar pentru a sta ntr-un port, ci vocaia ei
este s navigheze pretutindeni, pe mri i oceane. i Biserica noastr are aceast vocaie.
Se numete Katolic Universal, pentru c este misionar. Primul care a numit
Biserica noastr Katolic- Universal a fost Sfntul Ignatie Teoforul (vezi Epistola ctre
Smirneni 8, 2).
4. n sfrit, n ,,Crezul nostru, noi caracterizm Biserica noastr ca
APOSTOLIC. Numim astfel Biserica, deoarece ea are o legtur cu Sfinii Apostoli i
exterior i interior. Spunnd c Biserica noastr se leag ,,exterior cu Sfinii Apostoli, ne
referim la ,,nentrerupta succesiune apostolic, despre care am vorbit n predica nostr
anterioar. ntr-adevr, harisma preoeasc [clerical] i rangul bisericesc pe care l-au avut
Sfinii Apostoli, le dein ntocmai i episcopii de astzi. Apostolii i-au hirotonit pe urmaii
lor i aceia pe urmaii lor i, astfel, Biserica din toate vremurile i din toate locurile se afl
ntr-o nentrerupt succesiune a pstorilor Ei cu Apostolii. Lucrul acesta, iubiii mei, are o
mare importan i, de aceea, i Biserica noastr, din vechime, pstra cataloage ale
episcopilor, care ajungeau pn la Apostoli. i au numit ,,exterioar aceast mrturie
despre Apostolicitatea Bisericii nu pentru c este secundar, ci pentru c este un semn
exterior, un semn palpabil despre legtura Bisericii noastre cu Apostolii.
Biserica se mai numete Apostolic, deoarece se leag i ,,interior cu Sfinii
Apostoli. Spunnd aceasta, ne referim la faptul c Biserica pzete, triete i
propovduiete nvtura Sfinilor Apostoli. i aceast nsuire ,,interioar a
Apostolicitii Bisericii noastre provine din prima, din nsuirea Ei ,,exterioar. ntradevr, succesiunea apostolic a episcopilor Bisericii noastre garanteaz i Apostolicitatea
nvturii Ei.
Ierarhia bisericeasc. Succesiunea apostolic i succesiunea ntru Duhul Sfnt. S17
Pentru muli dintre cretini, termenul de preot se refer i la diaconi i la episcopi.
Singura diferen pe care o fac este ntre preot i Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romne, i
asta datorit hainelor albe, distincte de cele negre ale celorlali preoi". Nu mai vorbim de
diferena ntre un preot cstorit i un clugr, amndoi avnd acelai tip de haine, cu toate
c monahul poate nici s nu fac parte din ierarhia bisericeasc, adic cele trei trepte
harice: diacon, preot i episcop. Vom ncerca n continuare s prezentm care este locul
fiecrei structuri administrative n cadrul Bisericii noastre, precum i funciile celor care
fac parte din cler.
Treptele se numesc harice pentru c fiecare membru al ierarhiei a primit harul divin n
cadrul Sfintei Taine a Hirotoniei. Deci este o recunoatere, o binecuvntare i un dar haric
din partea lui Dumnezeu ctre unsul Su. Preoia nu este o simpl depunere i acceptare
de CV, finalizat cu semnarea unui contract de munc. Ci dup o ntreag perioad de
pregtire teologic, dar i spiritual, n cadrul Seminarului Teologic i/sau al Facultii de
Teologie, candidatul la preoie susine un examen de capacitate preoeasc. Dup
aceast examinare intelectual a ortodoxiei credinei, urmeaz i una moral, spiritual.
Sub epitrahilul duhovnicului, trebuie s i fac spovedania general a tuturor pcatelor
svrite pn n acel moment. Dac printele constat un pcat opritor de la preoie sau
lipsa unei viei duhovniceti, are ndatorirea de a interzice svrirea Tainei Hirotoniei.

Trei trepte n ierarhia bisericeasc

Aa dup cum spuneam, ierarhia bisericeasc este format din trei trepte: diacon, preot i
episcop. Intrarea n aceast ierarhie dumnezeiasc o poate face doar episcopul. Att
diaconia, ct i preoia, cum de altfel i episcopia sau arhieria, se primesc n cadrul Sfintei
Liturghii, prin punerea mnilor, n cadrul Tainei Hirotoniei, de ctre un singur episcop,
cu diferena c arhieria se druiete de trei episcopi. Dar s nu se neleag c n cadrul
unei singure Sfinte Liturghii poate fi hirotonit cineva diacon, preot i episcop, ci n cadrul
unei Liturghii se svsete hirotonia ntr-o singur treapt.
Primii diaconi au fost 7 la numr, hirotonii mai mult, dintr-o necesitate. Aceast slujire
era strns legat de agape - mese ale dragostei - care aveau loc oarecum n cadrul liturgic,
urmnd ndat dup mprtirea credincioilor. Dar, cu timpul, diaconii au rmas doar
stric n spaiul liturgic, ca ajuttori ai slujitorilor din celelalte trepte ale ierarhiei, numai c
nu pot svri nici o slujb fr preot. Ca mbrcminte, au doar un stihar lung, i peste el
orarul.
Preoia, cea de-a doua treapt, este i cea mai rspndit, avnd cel mai mare numr. Pe
acetia i ntlnim n toate bisericile, avnd voie s svreasc toate slujbele, mai puin
hirotoniile i hirotesiile, care le face doar episcopul. Preotul are n subordinea sa parohia,
prima form de organizare bisericeasc. Tot dintre preoi sunt alei protopopii, cei care
conduc un protopopiat format din mai multe parohii. Tot dintre preoi pot s fie i cei care
fac parte din administraia unei episcopii.
Episcopul comunitii - organul unitii ei
Arhieria, cea mai important treapt bisericeasc, i ultima n ordinea svririi, se confer
doar preoilor dintre clugri. Episcopul comunitii este conductorul i organul unitii
ei, pstorul i printele ei sufletesc, reprezentantul ei. Fiecare episcop are competen
numai n eparhia sa, dar rangul i cinstea lui arhiereasc sunt recunoscute pretutindeni.
Acesta prezid orice slujb la care particip. Pe lng hirotonirea preoilor i diaconilor,
mai are ca ndatoriri administrarea bunurile Bisericii, aplicarea disciplinei bisericeti i
participarea la sinoadele provinciei.
Sfinii Apostoli au transmis membrilor preoiei doar o parte din puterea pe care ei au
primit-o. Ei nu au putut transmite harismele i apostolatul.
Tezaurul lsat motenire de Sfinii Apostoli, care se numete n mod normal succesiune
apostolic, const n transmiterea harului preoiei pe care l-au primit de la Duhul Sfnt la
Cincizecime dar i n transmiterea puterii acestei stri harice de a continua lucrarea
Sfinilor Apostoli i a Mntuitorului, lucrarea sfinitoare, cea de propovduire i cea de
crmuire pastoral.
Tot de la Sfinii Apostoli, clerul a mai primit, prin Taina Hirotoniei, i puterea de a pstra
neschimbat adevrul de credin, adevr care a fost revelat prin ntruparea Mntuitorului.
Mntuirea subiectiv: credin i fapte, har i libertate. S1-2
Principalul termen folosit de Sfanta Scriptura cat si de Sfanta Traditie pentru a arata
motivul intruparii Fiului lui Dumnezeu, precum si scopul operei Sale cu privire la om este
"mantuire". El este folosit atat pentru a numi lucrarea rascumparatoare a Mantuitorului
Hristos prin jertfa de pe cruce, cat si pentru a numi starea celor care si-au insusit sau
impropriat roadele jertfei de pe cruce. In primul caz, este vorba de mantuirea obiectiva ,
rascumpararea sau impacarea omului cu Dumnezeu prin jertfa Mantuitorului, iar in al
doilea, de mantuirea subiectiva sau personala, ori simplu mantuire, indreptare sau sfintirea
omului, lucrare care se infaptuieste de fiecare crestin in parte prin har, credinta si fapte
bune, pentru ca omul rascumparat prin jertfa lui Hristos, sa poata dobandi fericirea
vesnica. Mantuirea subiectiva este impreuna-lucrarea lui Dumnezeu si a omului, prin care
acesta isi insuseste roadele jertfei de pe cruce a Mantuitorului, fiind eliberat din robia

pacatului si a mortii, incepand de la Botez si Mirungere o noua viata, prin care se face
drept inaintea lui Dumnezeu. Aceasta noua viata se dezvolta si se intareste prin
conlucrarea crestinului cu harul, ca rod al credintei, manifestandu-se in fapte bune, dar
rasplata pe care o va primi va fi fericirea vesnica.
Etapele indreptarii
Cea dintai treapta este chemarea si pregatirea omului pentru renastere, pentru primirea
harului divin. Omul nerenascut, fiind luminat de harul premergator de care simte nevoia si
insusindu-si prin credinta adevarurile Revelatiei, doreste sa se mantuiasca, de aceea,
constient de starea in care se afla, face o adevarata pocainta. Atat famenul etiopian, cat si
Saul din Tars au simtit nevoia sa se impace cu Dumnezeu, trezindu-se in ei credinta in
Hristos. Inainte de a renaste prin botez, harul lucreaza dinafara asupra omului, dar dupa
botez harul se salasluieste in el insusi, lucrarea lui devenind mai vie. Mentionam insa ca
aceasta chemare, aceasta lucrare de pregatire se savarseste in Biserica si nu in afara ei.
A doua treapta este renasterea omului in Hristos prin Taina botezului. Cu aceasta incepe
indreptarea propriu-zisa, care consta, pe de o parte, in curatirea de pacatul stramosesc si de
celelalte pacate savarsite pana la botez, iar pe de alta, in salasluirea harului lui Hristos in
el, inclusiv harul virtutilor teologice, ceea ce marcheaza inceputul unei noi vieti, in care
omul simte dorinta vie de a se uni cu Hristos si de a umbla "intru innoirea vietii" (Rom. 6,
4).
A treia treapta face vizibil progresul crestinului in viata cea noua in Hristos, aratandu-L pe
Hristos prezent in viata si faptele lui incat acum el poate spune: "De acum nu mai traiesc
eu, ci Hristos este Cel ce traieste intru mine" (Gal. 2, 20). Acum se arata cu adevarat
cresterea crestinului in virtute si indeosebi in iubire, ceea ce da un sensibil avant urcusului
duhovnicesc spre desavarsire, care poate fi realizat, pe de o parte, prin implinirea
poruncilor, iar pe de alta, prin urmarea de catre unii a sfaturilor evanghelice.
Conditiile insusirii mantuirii subiective
a) Credinta. Ca act intelectual, credinta este adeziunea noastra libera la cele descoperite de
Dumnezeu sau la Revelatia divina. Dar pentru mantuire, aceasta credinta nu-i suficienta,
ci este necesara credinta lucratoare prin iubire (Gal. 5, 6). Aceasta credinta nu e numai un
act de cunoastere, ci este o manifestare integrala a sufletului omenesc. Astfel, ea include
in sine si iubirea si nadejdea, deci angajeaza intreaga fiinta a crestinului, cuprinzand in
sine atat credinta in opera mantuitoare a lui Iisus Hristos si alipirea de ea cat si credinta ca
legatura personala cu Hristos, care duce la iubirea fata de Hristos si de opera Sa
mantuitoare. Ea mai cuprinde incredintarea si nadejdea ca vom primi cele fagaduite de
Dumnezeu, si, in sfarsit, manifestarea ei nu numai in ganduri si dispozitii virtuoase, ci
indeosebi in fapte bune, ca rezultate sau ca efecte ale credintei lucratoare prin iubire.
Necesitatea credintei pentru mantuire a fost aratata de Insusi Mantuitorul Hristos
apostolilor, cand i-a trimis la propovaduire: " Mergeti in toata lumea si propovaduiti
Evanghelia la toata faptura. Cel ce va crede si se va boteza se va mantui, iar cel ce nu va
crede se va osandi" (Marcu 16, 15-16). Aceeasi necesitate a credintei o arata si Sfantul
Apostol Pavel cand zice: "Fara credinta cu neputinta este a bineplacea lui Dumnezeu"
(Evr. 11, 6), iar in alt loc: " De vei marturisi cu gura ta pe Domnul Iisus si vei crede in
inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe el din morti, te vei mantui" (Rom. 10, 9).
b) Faptele bune. Invatatura Bisericii noastre sustine ca alaturi de credinta si faptele bune
sunt necesare pentru mantuire. Sfanta Scriptura vorbeste despre necesitatea acestora
pentru mantuire in numeroase locuri. Astfel, Mantuitorul zice: " Nu tot cel ce-Mi zice:
Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu care este
in cer" (Matei 7, 21). De asemenea, tot El ne arata ca la obsteasca judecata, cand Fiul
Omului va veni intru slava sa judece lumea, mostenirea imparatiei cerurilor sau
excluderea de la ea se vor face dupa criteriul implinirii sau neimplinirii de catre crestini a

faptelor milei trupesti (Matei 25, 34-45). La fel, Sfantul Apostol Pavel subliniaza in
numeroase ocazii ca, la dreapta judecata Dumnezeu va rasplati fiecaruia dupa faptele sale
(Rom. 2, 6; II Cor. 5, 10; I Tim. 6, 18 s.a.). Cat priveste pe Sfantul Iacov, el spune clar: "
Omul se indrepteaza prin fapte, iar nu numai prin credinta" (Iacov 2, 21), iar despre
credinta care nu se manifesta in fapte, spune: " Credinta fara fapte moarta este" (Iacov 2,
17). De asemenea, Sfintii Parinti afirma in mod unanim ca faptele bune sunt necesare
pentru mantuire. Astfel, sfantul Chiril al Ierusalimului zice: "Cinstirea de Dumnezeu
consta in doua parti: din cunoasterea exacta a dogmelor pietatii si din fapte bune. Dogmele
fara de fapte bune nu sunt placute lui Dumnezeu. El nu primeste insa nici faptele, daca nu
sunt intemeiate pe dogmele pietatii".
Sf. Taine i ierurgii, mijloace de transmitere a harului divin. S3-4
Sfintele Taine sunt acele lucrari sau acte sfinte vazute, intemeiate de Hristos si savarsite
de Biserica prin episcopul si preotii ei, prin care se impartaseste primitorului harul
dumnezeiesc, nevazut, mantuitor.
Cine este savarsitorul Sfintelor Taine?
Ca izvor al Sf.Taine Mantuitorul Hristos este si savarsitorul lor, prin mijlocirea arhiereului
si a preotului. Ca unul Care este prezent fara intrerupere in Trupul Sau tainic, adica in
Biserica, Hristos si numai El este savarsitorul Sf.Taine. Episcopul si preotul nu sunt decat
organele vazute, sfintite ale Arhiereului si Preotului nevazut Hristos. Sf.Taine isi pastreaza
puterea, oricare ar fi viata preotului. Sf.Ioan Gura de Aur zice: "Daca harul ar cauta
pretutindeni vrednicia, n-ar fi nici Botez, nici Trup a lui Hristos, nici aducere inainte prin
acestia. Dar cum Dumnezeu obisnuieste sa lucreze si prin cei nedemni, harul Botezului nu
e vatamat intru nimic de viata preotului".
Care este numarul Sfintelor Taine?
Sf. Taine sunt in numar de sapte: Botezul, Mirungerea, Pocainta, Impartasania, Preotia,
Nunta si Maslul. Acest numar e acela al darurilor Sf. Duh(Isaia 11, 2-3) si raspunde
trebuintelor duhovnicesti ale omului.
" Nasterea duhovniceasca" e data prin Botez
"Cresterea", prin Mirungere
"Hrana", prin Sf. Impartasanie
"Puterea de a invata, sfinti si conduce"(Matei 28, 19), prin Hirotonie sau Preotie
"Innoirea morala", prin Pocainta
"Sfintirea si taria legaturii casatoriei", prin Taina nuntii
"Tamaduirea de bolile trupesti si sufletesti, precum si iertarea pacatelor care le-au cauzat",
prin Maslu
Ca i Sfintele Taine, ierurgiile se administreaz credincioilor prin actul direct al preotului
asupra persoanei, respectiv asupra creaturii. i unele, i altele se exprim i se mprtesc
prin elemente materiale, sfinite n scopul transmiterii harului. Multe ierurgii sunt
pregtitoare i anticipeaz Sfintele Taine, pentru c prin ele se sfinesc elementele
materiale care vor deveni purttoare ale harului Sfintelor Taine.
Prin ierurgii, puterea i aciunea curitoare i sfinitoare a Bisericii se revars nu numai
asupra omului, ci i asupra ntregii creaii, scond-o de sub blestem i sfinind-o. Natura
nensu-fleit, care, n urma cderii n pcat, ajunsese n dezarmonie cu omul, redevine un
mediu prielnic pentru traiul i mntuirea acestuia. De aceea, s-a vorbit despre sensul sau
caracterul (pan)cosmic al rugciunilor ortodoxe, datorit crora "sfera de influen a
rugciunilor cultului ortodox se extinde dincolo de persoana uman i tinde s mbrieze
ntreaga lume creat" (pr. prof. dr. Ene Branite).

Ierurgiile sunt nelipsite din viaa enoriailor, nsoind pe cre-dincios i mijloacele sale de
existen, de la natere pn la moarte i dup aceasta. Ele reprezint o catehez vie i un
mijloc pastoral-misionar necesar pentru fiecare n parte, pentru familie, rude, prieteni,
pentru ntreaga parohie. Totodat, trebuie s facem deosebire ntre ierurgii, care sfinesc
pe om i natura nconjurtoare prin harul sfinitor, i superstiii, care sunt practicate uneori
n legtur cu acestea. Lucrarea sfinitoare a Bisericii asupra naturii nconjurtoare se
exercit cu un scop bine precizat: transfigurarea acesteia, anticipnd i prevestind fptura
cea nou sau acel "cer i pmnt nou" (Apocalips 21, 1). Practicile superstiioase nu au
nimic n comun cu ierurgiile Bisericii, ci sunt doar manifestri strine de dreapta credin
i care ncearc s se plieze pe trunchiul evlaviei cretine.
Cultul Sfinilor, Icoanelor, Sf. Cruci, Sf. Moate S5-6
Cinstirea moatelor de sfini
n moate, cretinii cinstesc puterea vie i de via fctoare a Sfntului Duh, care i face
nu numai nestriccioi ci i vindectori. n Sfnta Scriptur, se tie c prin atingerea de
oasele Profetului Elisei un om mort a nviat (IV Regi 13:21). n plus, o femeie cu scurgere
de snge, s-a vindecat prin atingerea de marginea hainei Mntuitorului (Matei 9:20-22). n
alt parte, un om bolnav i posedat a fost vindecat prin aezarea peste el a batistei i
orului Sfntului Apostol Pavel (Fapte 19:12). Aceeai putere divin a dat putere de
nestricciune i fctoare de minuni corpurilor sfinilor pentru a ntrii credina cretinilor.
Cinstirea icoanelor
Icoanele sunt imagini. Respectul i cinstirea artate icoanelor, totui, nu este ndreptat
doar spre pictura, lemnul sau piatra respective, ci mai degrab ctre sfntul pictat. Chiar i
atunci cnd o icoan fctoare de minuni este foarte cinstit, de fapt sursa acelor miracole
(Dumnezeu, prin intermedierea acelui sfnt) este ceea ce este cinstit.
Cinstirea Sf. Cruci
Noi trebuie s cinstim Sfnta Cruce ct se poate mai mult, deoarece Iisus Hristos a iubit
Crucea i a mbriat-o cu iubire i a ars pe ea, ca pe un altar, pcatul nostru. Crucea arat
ruinea noastr, iar nu a Domnului; din partea Domnului arat iubire. Deci, gndul la ea
ne face pe de o parte s ne ruinm i s ne cim de pcatele noastre i s luptm
mpotriva lor, mbrind i noi Crucea cum a mbriat-o Domnul. Iar pe de alta parte,
s ne nduiom de dragostea Lui cu care ne-a mntuit prin Cruce din pcatele noastre i
s o slvim. Desigur c obiectele care ne aduc ntristare i durere pentru pierderea unei
persoane scumpe nu le cinstim, dar Crucea Domnului nu ne-a adus numai ntristare, ci i
bucurie i mntuire. Cci ea n-a fost, cum socotesc unii, o simpla spnzurtoare, ci a fost
altar de jertf pe care s-a adus cea mai mare i mai preioasa jertf cu putin, pentru
mntuirea noastr.
Rugciunile pentru cei adormii. S7
Din perspectiva Sfintei Scripturi, moartea apare ca efect al neascultrii omului de
Dumnezeu: Din toi pomii Raiului poi s mnnci, dar din pomul cunotinei binelui i
rului s nu mnnci, cci n ziua n care vei mnca vei muri! (Facere 2, 17). Moartea a
fost sufleteasc, prin alterarea relaiei omului cu Dumnezeu, dar i trupeasc, n plan
biologic, prin desprirea sufletului de trup. Tragismul morii vine din faptul c acest
fenomen nu aparine firii umane (Dumnezeu n-a creat moartea), ea intr n firea uman,
devenindu-i fireasc, de o asemenea manier nct este cel mai sigur fenomen care se
ntmpl n viaa fiecrui om. n pofida acestei realiti, Moartea i nvierea Mntuitorului
Iisus Hristos aduc un sens cu totul diferit existenei umane. Pn la acest moment crucial
al istoriei omenirii, moartea i iadul erau implacabile, aa cum ne spune Psalmistul: Nu
morii te vor luda pe Tine, Doamne, nici toi cei ce se coboar n iad (Psalmul 113, 17).

Prin Moartea Sa, Hristos a omort moartea, a omort pcatul i a surpat puterea
diavolului. Iar prin nvierea Sa, mpria cerurilor s-a deschis: ...Eu sunt nvierea i
Viaa; cel ce crede n Mine va fi viu, chiar de va muri (Ioan 11, 25). Astfel, moartea, ne
spune printele Stniloae, capt o valoare pozitiv: Hristos ne trece la comuniunea
deplin cu Dumnezeu.
Rugciunea pentru cei adormii i comuniunea sfinilor
Cea mai ntlnit form de ajutorare a celor adormii este rugciunea. Rugciunea
Bisericii mpreun cu rugciunea personal ne pun n contact cu Maica Domnului, cu
sfinii, care pot mijloci la Dumnezeu iertare i mntuire pentru cel adormit.
nvtura Bisericii Ortodoxe ne spune c dup moartea unui om, sufletul su trece prin
judecata particular. Aici i se stabilete n funcie de faptele sale un loc temporar, la bine
sau la ru, pn la judecata universal. Dup acest ultim act al istoriei mntuirii neamului
omenesc, unii vor merge cu Hristos n mpria Lui, iar alii se vor despri de El.
Aceast decizie va fi venic. n acest rstimp dintre judecata particular i judecata
universal, sufletele cunoscuilor care au rposat au nevoie de ajutorul nostru. De ce? Ei
nu mai pot face nimic pentru mntuirea lor, au ieit din planul vieii pmnteti unde
pocina i faptele bune au valoare etern. n plus, nu toi oamenii care mor ajung n Rai,
de aceea sufletele lor devin dependente de dragostea noastr. n Tradiia Bisericii noastre
a rmas consacrat smbta ca zi de pomenire a celor adormii, deoarece n aceast zi
Mntuitorul S-a cobort la iad i a izbvit sufletele celor adormii din veacuri care l
ateptau pe Izbvitorul, pe Mesia. n mod special, dou dintre smbetele anului bisericesc
sunt consacrate n toate Bisericile Ortodoxe pomenirii generale a morilor: smbta
dinaintea nfricotoarei Judeci (lsatului sec de carne) i smbta dinaintea Pogorrii
Duhului Sfnt (Smbta Rusaliilor). Amndou poart n popor denumirea de Moii (de
iarn, respectiv de var), pentru c facem pomenirea prinilor, moilor i strmoilor
notri plecai la Domnul. De asemenea, la fiecare Sfnt Liturghie cei vii i cei adormii
sunt aezai pe Sfntul Disc, n jurul Sfntului Agne (care se transform n timpul slujbei
n Sfntul Trup al Domnului Hristos) alturi de Maica Domnului i de cetele sfinilor.
Este, poate, cea mai frumoas dovad de iubire pentru cei dragi plecai dintre noi, de a-i
aduce permanent naintea lui Dumnezeu spre a fi binecuvntai, uurai de pcate, iertai i
mntuii.
Serbarea Duminicii. Zeciuiala. Pomelnicele. S8
- Evreii serbau ziua sambetei ( Sabatul ) in amintirea odihnei lui Dumnezeu dupa facerea
lumii si a iesirii lor din Egipt potrivit urmatoarelor texte :
" Iar in ziua a saptea este odihna Dumnezeului tau, sa nu faci in acea zi nici un lucru " (
Iesire 20, 10 ).
Si in alt loc :
" Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si Domnul Dumnezeul tau te-a scos
de acolo cu mana tare si cu brat inalt si de aceea ti-a poruncit sa pastrezi ziua odihnei ( a
Sabatului ) si sa o tii cu sfintenie " ( Deuteronom 5, 15 ).
- Mantuitorul desavarseste intelesul zilei de odihna a sambetei, socotindu-Se pe Sine :
" Domn si al sambetei " ( Matei 12, 8 ).
Si dezlegand sambata in intelesul ei desavarsit, vindecand pe slabanogul de la lacul
Vitezda in ziua sambetei si invatand ca :
" Se cade a face bine sambata " ( Matei 12, 12 ).
Pentru ca :
" Sambata a fost facuta pentru om, iar nu omul pentru sambata " ( Marcu 2, 27 ).

Noi serbam Duminica fiindca este adevarata zi de odihna, prin a doua creatie a lumii pe
care a facut-o Mantuitorul prin Invierea Sa, in ziua intai a saptamanii ( adica Duminica ): "
Drept aceea s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu " ( Evrei 4, 9 ).
Noi serbam Duminica pentru ca in aceasta zi a inviat Mantuitorul Iisus Hristos: " Dis-dedimineata, in prima zi a saptamanii " ( Marcu 16, 12 ).
Duminica S-a pogorat Duhul Sfant peste Apostoli: " Cand a sosit ziua Cincizecimii " (
Fapttele Apostolilor 2, 1 ).
Duminica, Sfantul Ioan Evanghelistul a scris cartea Apocalipsei: " Am fost in duh in zi de
Duminica ( ziua Domnului ) si am auzit in urma mea un glas mare de trambita care-mi
zicea : Ce vezi scrie in carte " ( Apocalipsa 1, 10-11 ).
Si tot Duminica se adunau primii crestini la frangerea painii, adica la Sfanta Liturghie: "
In ziua intai a saptamanii, adunandu-ne noi sa frangem painea ... " ( Faptele Apostolilor
20, 7 ).
Deci se cuvine sa serbam Duminica in locul sambetei, pentru ca, prin Hristos cel Inviat in
ziua Duminicii, s-a savarsit a doua creatie a lumii, o noua iesire din robia pacatului, deci o
noua zi de odihna.
Zeciuiala, inteleasa ca "un impozit anual", reprezinta practica de a darui cuiva a zecea
parte din venitul personal. Aceasta s-a practicat mai ales in Vechiul Testament, ea fiind
socotita ca o porunca a lui Dumnezeu. Astazi, zeciuiala a ramas obligatorie in cadrul
anumitor secte neoprotestante (adventisti, mormoni etc). Asa cum Vechiul Testament este
umbra celui Nou, tot asa, zeciuiala este umbra milosteniei, ca o prefigurare a jertfei
personale intemeiata pe libertate si mila.
In fiecare Sfanta Liturghie, preotul inchina lui Dumnezeu intreaga comunitate, zicand:
"Ale Tale dintru ale Tale, Tie iti aducem de toate si pentru toate." In aceasta formula
liturgica se concentreaza intreaga invatatura crestina privind viata si bunurile materiale.
Orice lucru pe care nu il aducem lui Dumnezeu, cu smerenie si multumire, ajunge lipsit de
puterea de a ne ridica la adevarata inchinare.
Referindu-se la datoria de a inchina lui Dumnezeu si timpul vietii noastre, Sfantul Ioan
Casian arata ca vremea Postului Mare este precum o zeciuiala din zilele anului. Anul are
365 de zile, iar Postul Mare are 35 de zile, fiind "scazute" zilele de sambata si duminica.
Sambata si duminica se socotesc "scazute" deoarece in aceste zile postul este mai bland,
facandu-se dezlegare la untdelemn si vin, spre deosebire de zilele din timpul saptamanii,
cand se ajuneaza si se posteste dupa puterile fiecaruia.
El zice: "In legea mozaica exista o porunca generala lasata intregului popor: Sa dai
Domnului Dumnezeului tau zeciuiala si prima parga a roadelor tale (Iesire 22, 29). Pentru
aceasta, daca ni se cere sa oferim zeciuiala din toate bunurile si roadele noastre, cu atat
este mai de trebuinta sa dam a zecea parte din viata noastra, din lucrurile si avutul nostru
omenesc, ceea ce noi facem de buna seama in socoteala Paresimilor. A zecea parte din
numarul tuturor zilelor care cuprind un an intreg este de treizeci si sase de zile si jumate,
iar din numarul saptamanilor, daca se scad zilele de sambata si duminica, raman pentru
post treizeci si cinci de zile."
Viata crestina se intemeiaza pe daruire-impartasire si jertfa, iar nu pe constrangere. Toata
viata noastra suntem datori sa o zeciuim in mod ascetic, renuntand periodic la toate
darurile primite de la Dumnezeu, in semn ca nu iubim darurile mai mult decat pe Daruitor.
Dac ne gndim la tlharul de pe cruce, rstignit alturi de Mntuitorul Iisus Hristos i
care I-a spus: "Pomenete-m, Doamne, ntru mpria Ta", nelegem c fiecare dintre
noi are nevoie s fie pomenit naintea lui Dumnezeu, mai ales n viaa de dincolo, n viaa
cea venic. Fiecare credincios trebuie s fie pomenit la slujbele religioase, dar mai cu
seam la Sfnta Liturghie.

Pomenirea pe care o fac preoii la Sfntul Altar este de fapt pomenirea pe care o face
Dumnezeu. Preotul pomenete prima oar la proscomidie, n timpul Utreniei la bisericile
de mir, iar la mnstiri, n timpul Acatistelor sau a Ceasurilor, iar fiecare prticic
pomenit st apoi lng Trupul lui Hristos, la vii sau mori.
Este cel mai important ca prticica scoas din prescur cu nume s stea lng Trupul
Mntuitorului. Trebuie s ne amintim s scriem pomelnice i pentru adormii, de care de
multe ori uitm. Exist temeiuri scripturistice i patristice pentru pomelnicile morilor. O
poezie scris de Ioan Iacob Hozevitul ne arat c un preot a fost reclamat la episcop i
enoriaii s-au dus la ierarh pentru a-l caterisi. Cnd episcopul a vrut s semneze actul de
caterisire, nite glasuri l-au ndemnat s nu fac acest lucru. Acele glasuri, dup cum a
mrturisit preotul respectiv, erau ale celor adormii pe care preotul i pomenea mereu n
altar.
Pomelnicul trebuie s fie concis i fr multe adaosuri. Foarte multe pomelnice aduse la
biseric sunt adevrate romane, pentru c oamenii, pe lng numele aezate pe hrtie, i
povestesc ntreaga via. naintea lui Dumnezeu nu trebuie s spunem toate acestea. Este
nevoie s punem numele noastre n pomelnice, iar Dumnezeu tie pentru fiecare ce are
nevoie. Pomelnicul pe care l ducem la altar trebuie ncredinat preotului nainte de Sfnta
Liturghie, n timpul slujbei de diminea, a Utreniei, i nu n timpul Sfintei Liturghii, cnd
putem deranja preotul i slujba.
Pomelnicele pentru vii trebuie s conin n primul rnd preotul duhovnic, apoi naii de
botez i de cununie dac este cazul i apoi capul familiei i ceilali membri. Nu trebuie s
se uite nici finii de botez sau de cununie. La mori, trebuie s pomenim preotul duhovnic
ce a trecut la cele venice. Este o porunc a Bisericii i a lui Dumnezeu lsat prin Sfinii
Prini s ne rugm pentru cei adormii. Exist foarte multe minuni, cnd multe suflete au
fost scoase din iad datorit acestor rugciuni fcute de cei vii. Trebuie s ne rugm pentru
cei adormii, pentru ca Dumnezeu s le ierte pcatele nespovedite.
Milenarismul. Eshatologia cretin i duhul eshatologic. Analiz asupra duhului
eshatologic la prinii pustiei. S9-10
Este credina n a doua venire a Mntuitorului, cnd va nfiina o mprie de o mie de
ani. El va mprai cu drepii, iar puterea lui Satan va fi biruit. Dup aceasta va veni
sfritul lumii, nvierea general i Judecata de apoi. Milenaritii interpreteaz greit
cuvintele Mntuitorului, Care nu vorbete nicieri de o mprie pmnteasc, ci doar de
a doua venire care va fi la sfritul veacurilor, cnd va avea loc Judecata de apoi, dar care
nu se tie cnd va fi: Deci i voi fii gata, c n ceasul n care nu gndii Fiul Omului va
veni (Luca 12, 40) i: Cnd va veni Fiul Omului ntru slava Sa, i toi sfinii ngeri cu
El, atunci va edea pe tronul slavei Sale. i se vor aduna naintea Lui toate neamurile...
(Matei 25, 31 i 32). Milenarismul, dezvoltat n primele veacuri cretine, a fost combtut
de scriitorii cretini (Fer. Augustin); ideea sfritului apropiat i a mpriei lui Hristos sa meninut, la unele secte din Evul Mediu i n epoca modern, pn azi, la numeroase
secte protestante (Adventitii, din care au generat Martorii lui Iehova, foarte
persevereni azi n ara noastr, Mormonii, n America, Biserica nou catolic... .a).
Eshatologia [gr. eshaton = ultim, final] este nvtura despre realitile ultime
ale mntuirii, adic despre instaurarea mpriei lui Dumnezeu sau viaa veacului ce va s
vin, ca ncoronare a operei rscumprtoare a lui Hristos-mpratul, care se manifest la
sfritul istoriei, plin de slav, s judece viii i morii (Efeseni 1, 2023 ; I Tesaloniceni
5, 111). Eshatologia nu trebuie confundat cu sfritul lumii i nici nu trebuie limitat
la descrierea evenimentelor care nsoesc a doua venire a lui Hristos,
adic Parusia: nvierea morilor, judecata, raiul i iadul. Eshatologia se refer la o nou
ordine de existen, la o stare ultim de transfigurare, dincolo de istorie, stare care este

obiectul rugciunii i speranei sau ndejdii cretine : Vin mpria Ta (Matei 6, 10),
dar care este deja prezent aici i acum, i care confrunt istoria actual : mpria lui
Dumnezeu este n mijlocul vostru (Luca 17, 21).
Micarea ecumenic: istoric, scopuri, realizri i eecuri. S11-12
Ecumenismul este n principal dialogul dintre diferitele Biserici i entiti cretine, n
dorina de a reface unitatea dintre cretini prin respect reciproc, toleran, cooperare i dialog.
Cretinii ortodoci s-au implicat n ntemeierea micrii ecumenice nc de la nceputurile
acesteia. Documentul care a stat la baza implicrii ortodoxe n micarea ecumenic a fost o
declaraie emis de Patriarhia Ecumenic din Constantinopol n anul 1920, intitulat: "Ctre
toate Bisericile lui Hristos de pretutindeni." Mai multe Biserici Ortodoxe au fost prezente la
fondarea Consiliului Mondial (Ecumenic) al Bisericilor i multe au continuat s participe att
la activitile CMB, ct i la Consilii naionale i regionale ale Bisericilor.
Unii cretini ortodoci au criticat participarea ortodox la micarea ecumenic. Ei consider
c mrturia ecumenic reprezint o concesiune fcut "teoriei ramurilor", conform creia
diferitele confesiuni cretine sunt toate ramuri ale unei unice Biserici precum ramurile unui
copac, toate Bisericile fac integral parte din acelai copac viu. Conform unui astfel de model,
Ortodoxia nu ar fi una, sfnt, soborniceasc i apostoleasc Biseric, ci doar o mic parte a
Bisericii, o confesiune ntre multe altele (Aceast nelegere a ecumenismului nu este ns cea
susinut n documentele care definesc structurile ecumenice, ndeosebi Declaraia de la
Toronto).
ndeosebi n secolul al XX-lea, unele activiti ecumenice mai ales participarea la Consiliul
Mondial al Bisericilor i n Consiliul Naional al Bisericilor lui Hristos din SUA) au fost
criticate foarte dur de mai multe voci din cadrul Bisericii Ortodoxe.
Unul dintre documentele cele mai controversate documente redactate n ultima vreme n
contextul dialogurilor ecumenice este Declaraia de la Balamand, un document neoficial
semnat de participanii ortodoci i catolici la Dialogul teologic bilateral ortodox-catolic n
anul 1993 i carte trateaz problema uniatismului.
De curnd, mai multe Biserici Ortodoxe din Statele Unite, ntre care Arhidioceza CretinOrtodox Antiohian din America de Nord, Arhidioceza Ortodox Greac din America i
Biserica Ortodox din America au aderat la o nou organizaie ecumenic numit Bisericile
Cretine Laolalt (Christian Churches Together). Aceasta i propune s fie o coaliie mai
larg a confesiunilor cretine care s i includ att pe romano-catolici ct i pe evanghelicii
care nu sunt membri deplini ai CMB sau ai CNBC-SUA.
Statul n concepia cretin. Teocraia vechitestamentar. Simfonia bizantin. Stat i
Biseric, distincie sau separare. S13-14
Organizatiile de stat si institutiile trebuie sa fie recunoscute, deoarece autoritatile
garanteaza si realizeaza ordinea societatii. Tot ceea ce este ordine este de la Dumnezeu,
caci numai dezordinea si anarhia sunt de la diavolul. Daca autoritatile de stat garanteaza
ordinea, ele nu pot fi decat de la Dumnezeu, indiferent daca puterea acestor autoritati este
detinuta de persoane care plac unora si nu plac altora. Iata ce scrie Sfantul apostol Pavel,
in timpul cand in fruntea imperiului roman se afla Nero, unul din cei mai aprigi prigonitori
ai crestinismului: "Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapaniri, caci nu este stapanire,

decat de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite. Pentru aceea, cel ce se
impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se impotrivesc
isi vor lua osanda. Caci dregatorii nu sunt frica pentru fapta buna, ci pentru cea rea.
Voiesti, deci, sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea. Caci ea
este slujitoare a lui Dumnezeu, spre binele tau. Iar daca faci raul, teme-te, caci nu in zadar
poarta sabia; pentru ca ea este slujitoarea lui Dumnezeu si razbunatoarea maniei Lui
asupra celui ce savarseste raul. De aceea este nevoie sa va supuneti, nu numai de frica
pedepsei, ci si pentru cugetul vostru" (Rom., 13, 1-5).
Impreuna cu statul si rolul sau, in Sfanta Scriptura sunt recunoscute si diferite alte
asezaminte prin care se sustine, cum ar fi, de pilda, serviciul militar si impozitul.
In Sfanta Scriptura este admis si patriotismul ca sentiment de simpatie si adeziune fata de
natiunea din care ne tragem si fata de patria unde locuim, insusi Mantuitorul a dat
precadere celor de un neam cu El dupa trup ("oile cele pierdute ale casei lui Israel"), fata
de pagani (Matei, 15, 24-25) si tot El a poruncit apostolilor Sai sa propovaduiasca la toate
neamurile, incepand de la Ierusalim (Luca, 24, 47; Fapte, 1, 8). Apoi a vorbit despre
conducatorii de state, fara a arata ca nu ar fi nevoie de ei (Matei, 22, 21).
Daca in Sfanta Scriptura serviciul militar este admis, atunci e de la sine inteles ca e admis
si razboiul de aparare. Tocmai acest rol il are armata: de a asigura apararea statului in
eventualitatea razvratirilor din launtru sau a navalirilor unor armate din afara.
Insasi buna chibzuinta a oricarei minti sanatoase cere supunere fata de stat. Caci daca
statul garanteaza viata, libertatea si avutul cetatenilor sai - adica bunurile si drepturile lor
sfinte - atunci acestia trebuie negresit sa aiba datorii fata de stat: sa-si plateasca
impozitele, sa contribuie la apararea lui, sa faca serviciul militar, sa fie supusi autoritatilor,
sa le dea cinstea cuvenita si sa contribuie cu toata convingerea la ordinea impusa de cei ce
au menirea de a veghea la executarea legilor statului.

In limbajul teologic, erezia denumete, n acelai timp, nvttura greit care st la baza ruperii de biseric a unui grup de credincioi, dar i gruparea ca atare, n timp ce secta denumete numai
gruparea n sine. In limba romn, mai ales n limbajul curent, se folosete cuvntul ere^e, pentru a denumi nvttura greit pe care o susine i rspndete o sect, Bisenca i sectele^ rev editat de
Asociaia Sf. Grigorie Palama, Buc. 1992, p. 18.
[2] Jean-Francois Wayer, Sectele, ed. Enciclopedic, trad. Ruxana Pitea, Buc. 1998, p. 5.
[3] Sectele: o provocare pastoral pentru Biseric, Vatican, 3 mai 1986, p. 6
[4] Dave Breese, Know the Marks of Cults, Victor Books, Wheaton 1975.
[5] Cf. Teodoret al Cyrului, sec. IV.
[6] Pentru anumii reprezentani ai sectelor.
[7] Pentru Studenii n Biblie.
[8] In cazul adventitilor.
[9] Pe baza unor pasaje vechi-testamentare.
[1]