TINERII SI SEXUALITATEA de Danion Vasile

n loc de introducere "Mea culpa" sau de ce nu vin tinerii la Biserica? Un seminarist ar putea afirma cu convingere ca una dintre diferentele fundamentale dintre Biserica Ortodoxa si cea catolica este ca, de-a lungul istoriei, Ortodoxia nu a cunoscut greselile grave care au desacralizat spatiul catolic. De la vnzarea de indulgente si pna la inchizitie, tot soiul de inovatii au ridicat semne de ntrebare celor care constatau o diferenta ntre duhul Evangheliei si duhul Bisericii institutionalizate, care cauta mai mult puterea lumeasca dect calauzirea sufletelor spre rai. Papa Ioan Paul al II-lea (ca si alti ierarhi de vaza ai Bisericii catolice) si-a cerut public iertare pentru unele greseli, mai mici sau mai mari, ale Bisericii Catolice. Aceasta fapta cred ca a avut implicatii negative: oamenii au constatat ca exista si ierarhi catolici care nteleg unele greseli ale Bisericii, dar prin aceasta constatare ncrederea lor n Biserica nu le-a crescut, ci le-a scazut. "Mea culpa" venita din partea Bisericii Catolice era o dovada foarte clara a faptului ca aceasta Biserica, desi se considera trup al lui Hristos, sau parte a trupului lui Hristos, greseste. Adica nu respira ntotdeauna mireasma sfinteniei si adevarului. Grav, foarte grav. "Ce bine este la noi, ca nu trebuie sa si ceara iertare Patriarhul sau Sinodul nici pentru indulgente, nici pentru inchizitie. Ne-a ferit Dumnezeu de asa ceva. Situatia de la catolici e mult mai trista" Pna la un punct, sunt de acord cu aceasta afirmatie (de altfel, implicatiile ei se observa ntr-o multitudine de forme n modul n care omul contemporan, din Apus sau Rasarit, se raporteaza la Dumnezeul marturisit de Sfnta Scriptura si de Sfnta Traditie). Mai mult nca, nu stiu daca indulgentele si Inchizitia ar fi de fapt cele mai negre pete de pe fata Bisericii catolice. Nu voi scrie aici despre bubele vecinului, pentru ca daca vecinul e pe patul mortii nu e un semn ca eu sunt sanatos tun. Eu cred ca si credinciosii Bisericii Ortodoxe - printre care ma numar si eu - ar trebui sa si faca mea culpa, de la vladica pna la opinca. Pentru mai multe greseli ale lor (ti voi scrie mai ncolo la ce fel de mea culpa ma refer). Si una dintre ele este modul n care sufocam fara sa ne dam seama glasul Evangheliei lui Hristos. Acum ma adresez tinerilor, deci nu voi ramifica mai mult discutia: ce face Biserica Ortodoxa pentru tineri n secolul XXI? Ne pare bine ca suntem singurii care am pastrat neschimbat adevarul marturisit de Hristos Dumnezeu, de Sfintii Apostoli si de Sfintii Parinti. Dar ne-a facut vii acest adevar? Si cum am reusit sa l mpartasim altora? "Tinerii sunt destrabalati", "tinerii sunt iubitori de patimi", "tinerii sunt neascultatori", "tinerii sunt fara frica de Dumnezeu" Am auzit de multe ori aceste constatari moraliste. ntrebarea mea este: au avut tinerii conditiile de a creste n viata crestina sau nu? "Dar ce, sunt predestinati la pierzanie? Binenteles ca au avut-o" Nu, nu am zis ca sunt predestinati la pierzanie, nimeni nu e predestinat nici la bine, nici la rau. Problema este ca tinerii resping nu credinta n Hristos, asa cum o marturiseste Biserica prin glasul sfintilor sai, ci resping un surogat de credinta care nu i convinge. De ce un tnar care a fost crescut ntr-o familie cu adevarat crestina - si nu ntr-una crestina numai n fotografii - se poarta cu totul altfel dect un tnar care a crescut ntr-o familie pagna, cu parinti necredinciosi, sau ntruna cu parinti care, desi credeau n Dumnezeu, nu mergeau la biserica? Se pot reprosa multe tinerilor. Dar si ei sunt n masura sa faca reprosuri ndraznesc, cu inima strnsa, sa dau cuvntul tinerei generatii, mai precis al acelei parti din ea care sta departe de Biserica nu pentru ca ar fi urtoare de Hristos, ci pentru ca nimeni nu a ncercat sa i vorbeasca despre El. Voi ncerca sa reproduc cuvintele pe care mi le-a spus un tnar cu care am stat de vorba: "Da, generatia noastra este rebela Dar cum am fi putut fi altfel? Cine ne-a nvatat altceva? E atta minciuna n jurul nostru, e atta rautate si mizerie n lumea oamenilor mari, ca noi nu ne dorim asa ceva. Suntem protestatari. Dar este singurul mod n care ne putem exprima dispretul fata de o societate care ncepe sa semene cu un cadavru. Toti vorbesc ca e bine sa fii cinstit, dar toti fura. Toti lauda adevarul, dar mint. Cum sa ne gndim la ntemeierea unei familii, cnd vedem ca familia e att de subreda? Vrem dragoste, si ne dam seama ca familia e un loc n care dragostea este ucisa. Sunt speriati preotii ca sunt attea divorturi. Si ce, e mai bine sa stea oamenii mpreuna fara sa se iubeasca? Oare asta i place lui Dumnezeu? O relatie formala, n care nici unul nu e mplinit? Nu ne trebuie asa ceva. Mai bine lipsa. Ramnem cu povestile noastre de iubire care, cu toate minusurile lor, nu ajung la cosmarul unei casatorii. Ce am vazut n familiile noastre? Certuri ntre parinti, nentelegeri Si ce educatie am primit? Numai sfaturi sa fim cuminti, sau amenintari cu bataia daca nu ascultam. Dar ce modele am avut n parintii nostri? Si de ce suntem departe de Dumnezeu? Dar cine ne-a ajutat sa fim aproape? Parintii nostri nu calca la biserica nici macar de Craciun, poate doar de Pasti, la botezuri, nunti sau nmormntari. Iar profesorii de religie, majoritatea nu sunt nici ei mai buni. Ne zic ca fumatul e pacat, dar n cancelarii fumeaza cot la cot cu ceilalti. si tin orele cu plictiseala, si nu ne spun nimic convingator. Iar n biserica Ce putem vedea? Crestini care sunt buni sa faca morala daca ne vad ca intram acolo mbracati ciudat, si au atta rautate cnd ne dau afara nct nu ne mai trebuie sa calcam alta data. E atta teatru, atta fatarnicie la crestini. Si nu e o parere pripita. Avem doar attea rude care semneaza condica de prezenta la biserica, nelipsind la nici o liturghie. Dar, cnd e vorba de mpartit mosteniri, sar toti cu gura mare, uitnd de credinta si de ntelegere. Iar cnd e vorba de ngrijirea unui bunic, fug toti n toate partile, ca sunt ocupati cu problemele lor. Asta e credinta? Ce sa mai zicem de preoti? Preoti care vorbesc despre saracie, dar au masini si case scumpe, luate din banutul enoriasilor. Vorbesc despre post, si saracii mor de foame, iar ei se ngrasa de la un an la altul. Preoti pacatosi? Vuiesc

ziarele de stiri senzationale despre ultimul chiolhan facut de popi sau de ultimul divort cerut de o preoteasa nselata. Sunt attea biserici goale din cauza preotilor... Si daca adultii nu calca prin ele, noi de ce ne-am duce? Da, nu mergem la biserica. Si asta nu pentru ca nu credem n Dumnezeu. Nu pentru ca nu avem nevoie de dragostea Lui. Nu, avem atta nevoie de Cineva care sa ne iubeasca cu adevarat, ntr-o lume att de murdara. Dar ne poate ajuta Biserica sa cunoastem dragostea lui Dumnezeu? Nu credem asta. Nu avem motive sa credem asta. Asa ca ramnem cu viata noastra, cu problemele noastre, cu singuratatea noastra. Daca Dumnezeu nu ne cauta, noi nu stim sa iesim n cautarea Lui. Lasati-ne n pace" Scurt si la obiect. Nu am reusit sa mi aduc aminte toate reprosurile, dar nghiteam n sec auzindu-le. Nu puteam contesta faptul ca unele din ele erau foarte realiste. Nu voi reproduce aici raspunsul pe care i l-am dat tnarului. Ci doar voi ncerca sa analizez putin justetea reprosurilor sale. O prima observatie este ca ar fi foarte bine sa fie multi tineri n asteptarea lui Dumnezeu, asa cum era tnarul acesta. Din pacate, multi tineri sunt att de prinsi de problemele lor zilnice nct pur si simplu au uitat cu totul de un Dumnezeu care nu ar putea dect sa i stnjeneasca. "Si deci, e mai bine sa faci reprosuri Bisericii dect sa ti vezi de viata ta?" Nu, nu asa se pune problema. Nu e bine sa faci reprosuri numai pentru a-ti justifica ndepartarea de Dumnezeu. Dar, n drumul spre Dumnezeu, multi trec printr-o etapa de retineri, de ntrebari, de contestari. Dar daca la baza tuturor contestarilor sta foamea de Dumnezeu, nca nu e rau. Nencercnd sa si justifice pacatele, parintele Serafim Rose spunea ca atunci cnd - nainte de convertire - bea pna se mbata, o facea pentru ca simtea lipsa lui Dumnezeu. Cauta sa si aline prin bautura starea aceea tensionata de lipsa a lui Dumnezeu (pe multi nsa, alinarea setei de Dumnezeu prin satisfacerea patimilor i-a dus spre iad; nu putem generaliza exceptiile). Sunt tineri, asemenea lui Eugen Rose, care simt lipsa lui Dumnezeu. Ar vrea sa creada, dar se poticnesc de o multime de obstacole. Sfntul Ioan Gura de Aur spunea ca, daca drept-credinciosii ar fi trait cum trebuie, pagnii s-ar fi convertit la credinta crestina. ncerc sa adaptez putin cuvintele sale: daca oamenii maturi ar fi trait credinta crestina cum trebuie, atunci tinerii nu ar mai fi trait ca pagnii Si acum, eu ce fac? Le iau apararea tinerilor destrabalati? Deci automat mi exprim acordul fata de destrabalarea lor? Nu, n nici un caz. Dar i iubesc pe tineri, si cred ca orice crestin ar trebui sa i iubeasca si sa si doreasca convertirea lor (folosesc termenul de convertire pentru ca, desi acesti tineri au primit Botezul n copilarie, nu au trait ca niste madulare ale Bisericii). Sa vorbim putin despre reprosurile de mai sus. Cred ca pot fi reduse la urmatoarele lucruri: ca tinerii nu au parte de o catehizare speciala, ca nu au gasit n familiile lor modele de credinta, ca se smintesc de ceea ce vad la crestini, la profesorii de religie si la preoti. Nu cred ca vreunui om i-ar fi usor sa respinga dragostea lui Dumnezeu dupa ce a cunoscut-o. Tinerii o resping fara sa stie ce resping. Ei vad n Dumnezeu doar idolul pe care l adora inconstient crestinii fatarnici, crestinii formalisti sau chiar crestinii care iubesc pacatul mai mult dect mntuirea. Nu i-a ajutat nimeni sa nteleaga dragostea lui Dumnezeu. Pna si rastignirea lui Hristos o privesc ca pe un gest comercial, de plata pentru pacatele oamenilor, ca pe o reglare de conturi ntre Parintele Ceresc si omenirea reprezentata de Dumnezeu-Omul Hristos. Nu o nteleg ca pe cea mai mare dovada de dragoste. n ce ar trebui sa constea catehizarea tinerilor? Prin ce se deosebesc ei de oamenii maturi? Nu sunt si unii si altii chemati la aceeasi mntuire? Ba da. Numai ca tinerii au nevoie sa li se vorbeasca ntr-un limbaj accesibil, cu ct mai putine arhaisme, cu ct mai putine refrene. Ei fac alergie la limbajul de lemn. Si asta nu e rau. Alergia lor este motivata de faptul ca limbajul de lemn ascunde lipsa unei relatii vii cu Hristos, este semn al uscaciunii, al micimii sufletesti, al discrepantei dintre mesaj si propovaduitorul sau (un preot sporit n viata duhovniceasca, orict de simplu ar fi, nu foloseste limbajul de lemn). Mesajul crestin nu se adreseaza robotilor, nici altor produse fabricate n serie. Si asa cum un profesor vorbeste ntr-un fel n fata unor politicieni si ntr-altfel n fata unor muncitori, tot asa si slujitorii Bisericii ar trebui sa se adreseze ntr-un fel aparte fiecarei categorii de ascultatori. Daca ncerci sa i iei pe intelectuali doar cu minuni din Vietile Sfintilor, ti vor rde n fata. Daca ncerci sa i iei pe muncitori doar cu nvataturi dogmatice, nu vor ntelege nimic. Tot asa, daca ncerci sa le vorbesti tinerilor ntr-un limbaj pe care nu l nteleg, rezultatul va fi ndoielnic. Totusi, de ce sute de ani nu au fost ntocmite dect foarte putine scrieri care sa se adreseze tinerilor? Un posibil raspuns ar fi ca veacuri tinerii au avut parte de educatie crestina n familie. Si aceasta educatie dadea cele mai bune roade. Nu era nevoie ca tinerii sa alerge foarte mult ca sa primeasca raspunsuri la ntrebarile lor privitoare la rostul omului, al lumii, la pacat, la mntuire. Cele mai multe raspunsuri le primeau chiar de la parintii lor care traiau pentru Dumnezeu. Si, cnd parintii nu stiau sa raspunda, atunci tinerii se sfatuiau cu preotul din sat, care le alunga nedumeririle. Daca nu totdeauna, de cele mai multe ori. Daca ne gndim ca pna la aparitia tiparului era foarte greu sa faci rost de o carte (valoarea unei carti fiind foarte mare), este lesne de nteles de ce se scriau mai ales carti care erau cu adevarat de folos si necesare (Gutenberg a inventat tiparul pe la jumatatea secolului al XV-lea; marea majoritate a sfintilor teologi cinstiti de Biserica au trait nainte de aceasta perioada). Pe de alta parte, sfintii nu faceau nimic inutil: cta vreme i nvatau pe crestini cum sa si creasca copiii n frica lui Dumnezeu, si copiii cresteau pe calea credintei, nu este de mirare ca nu sunt prea multe scrieri care sa i calauzeasca pe tineri spre Biserica. Sunt n schimb multe, foarte multe pentru oamenii credinciosi. Lipsa reala a cartilor duhovnicesti pentru tineri s-a acutizat de la Revolutia Franceza ncoace. Necredinta s-a luptat sa darme orice bastion al credintei, modernismul sa spulbere traditionalismul. Comunismul a dat una dintre cele mai puternice lovituri Bisericii. Este deci de nteles de ce dupa caderea comunismului tinerii au simtit nevoia sa gaseasca n

carti raspunsuri la ntrebarile esentiale. De ce lipsesc astfel de carti? Sau mai bine zis de ce sunt att de putine carti pentru aceasta categorie de cititori? Vladica Varnava Beliaev, un episcop rus nebun pentru Hristos, care a fost prigonit de calaii fiarei comuniste, a scris carti de literatura pentru tineri. El, care scrisese carti teologice de o adncime duhovniceasca extraordinara, si-a gasit timp si pentru asa ceva. Considera ca tinerii nu pot fi lesne receptivi la scrierile Sfintilor Parinti, care sunt prea greoaie pentru ei. mpartasesc acelasi punct de vedere. Si constat ca sunt extrem de putine carti care i pun pe gnduri pe tinerii care stau departe de Biserica. Nici n ce priveste catehizarea directa situatia nu este mai buna. Preotii ortodocsi abia acum iau n vizor un teritoriu pe care sectele l-au asaltat de mult: maidanul, teritoriul de dupa blocuri. Experienta acumulata n Occident - cu gastile de drogati, de rockeri, de rebeli - i ajuta pe sectanti sa sporeasca ntr-o lucrare misionara n care ortodocsii fac abia primii pasi. Trist, nu? Sectele s-au specializat att de bine n ademenirea tinerilor obisnuiti, nct si permit sa faca misiune si ntre golanii cartierului. Pe cnd noi abia avem grija de putinii tineri care calca pragul Bisericii Nu ncerc sa laud sectele. Ci ncerc sa arat ca se poate face misiune si acolo unde Biserica sovaie sa o faca. Ce s-a ntmplat? Biserica a primit n secolul XX cea mai puternica lovitura: prigoana comunista, desi a nascut multi mucenici, a reusit sa i ndeparteze pe multi de credinta. Diavolul, ntelegnd ca prin prigoane ntareste Biserica, si-a dat seama ca trebuie sa i rupa pe mucenici de restul credinciosilor, sa i convinga pe oameni ca mucenicii sunt dusmani ai statului, ai progresului, ai pacii. Poporul, n loc sa se lase binecuvntat de sngele mucenicesc, s-a lasat pacalit de diavol si s-a ndepartat de Biserica. Prima etapa a constat n trecerea de la credinta marturisita de Biserica si traita n comuniune cu preotul si cu ceilalti crestini la credinta lipsita de manifestari exterioare ("cred n sufletul meu, nu am nevoie de altceva"). A doua a fost nlocuirea acestei credinte superficiale cu indiferenta religioasa. Urmatoarea etapa a fost ateismul, negarea existentei lui Dumnezeu. Ultima etapa a ateismului a fost prigonirea credintei n Dumnezeu. Prigoana comunista a schimbat radical istoria Bisericii si, implicit, istoria lumii. Multi sfinti care au trait n acea vreme au profetit ca dupa caderea comunismului va veni o perioada de scurta nflorire a Bisericii, dupa care va veni sfrsitul lumii. "nflorirea" Bisericii - la care de altfel asistam - este un proces firesc: dupa ce omului i s-a impus sa duca o viata fara Dumnezeu, dupa caderea lanturilor ateismului, un numar de oameni au pornit pe calea Bisericii. Dar raul care a prins radacini n constiintele maselor nu se va lasa exorcizat: si va spune cuvntul si, n cele din urma - n vremurile apocaliptice - va triumfa. Dar biruinta sa va fi de scurta durata. Nu e deci de mirare ca a lipsit n secolul XX misionarismul ndreptat spre tineret. S-a ncercat sugrumarea oricarei tentative de misionarism ortodox, indiferent de categoria tinta. Calaii comunisti s-au aratat mai crnceni dect prigonitorii din primele veacuri ale Bisericii. Dar ce s-a ntmplat cu spatiile ortodoxe n care credinta nu a fost prigonita? Acelasi lucru care s-a ntmplat cu ntreaga lume: secolul XX a fost perioada unei puternice nvieri a pagnismului, a fost perioada n care omul s-a luptat din toate puterile sa darme orice urma de traditionalism si sa traiasca dupa propriile pofte si patimi. Ce a facut comunismul n unele tari a facut iubirea de patimi n altele. Prigoana pe care credinta crestina a suferit-o de la calaii comunisti nu a avut roade mai rele dect cea suferita de la idolii desfrului pe care lumea i-a mbratisat si i mai mbratiseaza si astazi. De ce nu sunt mai multi tineri n biserica? Si pentru ca parintii lor nu au fost n biserica atunci cnd erau tineri. Securitatea comunista interzisese n mod special catehizarea tinerilor. Multi preoti au fost aruncati n nchisoare pentru ca au ndraznit sa calce aceasta interdictie si sa le vorbeasca tinerilor despre Dumnezeu. De ce sunt att de vlaguiti multi dintre crestinii din zilele noastre? Pentru ca prigonitorii comunisti au avut grija sa i nchida sau sa i ucida pe crestinii rvnitori. mpreuna cu ei i-au persecutat si pe preotii, diaconii, arhiereii, monahii iubitori de Hristos. Sinodul Bisericii Ruse a canonizat o mare parte dintre acestia. Ct despre preotii sau profesorii de religie care nu si mplinesc datoria cum trebuie, i va judeca nsusi Hristos, nu trebuie sa i mai judecam si noi. Numai ca ei sunt exponentii bolnavi ai unui organism bolnav. Cum ar fi rasarit niste preoti pacatosi dintr-o societate crestina? Cum ar fi avut loc profesorii de religie pacatosi ntr-un mediu sanatos? Oricum, prea mult se face vlva cu preotii pacatosi, si prea putin se vorbeste despre preotii cu viata sfnta. Da, exista preoti si monahi care sunt urmasi vrednici ai sfintilor din vechime. Numai ca mass-media nu vrea sa auda de ei. Si nici lumea iubitoare de pacat, pentru ca i considera un fel de extremisti. Ceea ce ntr-un fel si sunt: pentru ca sunt ucenicii lui Hristos, ai Celui care a ntors lumea pe dos. Sau, mai bine zis, ai Celui care a ncercat sa aduca la starea normala lumea ntoarsa pe dos. Date fiind conditiile, adica cu atta apostazie n jur, mai au oare vreo sansa tinerii sa duca o viata curata? Cnd desfrul face victime prin attea mijloace, mai poate rezista cineva curselor diavolului? Paradoxal, da. Pentru ca cel care tine partea celor slabi este tocmai Dumnezeu. Orict de variate ar fi modurile prin care diavolul propovaduieste desfrul, orict de slabi ar fi crestinii, orict de fatarnici ar fi cei care se grabesc sa i goneasca pe tineri din biserica - daca au venit cu blugii rupti sau pe fete - daca au venit n hainele de discoteca, totusi Dumnezeu gaseste un mijloc sa ajunga la sufletele tinerilor. Cu greu, e adevarat. Dar reuseste. Cnd lumea va fi att de pervertita nct l va respinge cu totul pe Dumnezeu, va veni sfrsitul. Dar mai e pna atunci. Oricum, niciodata viata crestina nu a fost usoara. Nu ma refer neaparat la perioada primelor prigoane, cnd un botez era o invitatie n alb la chinuri si mucenicie. Ma refer mai ales la perioadele mai linistite ale Bisericii. Dar nici n acele perioade diavolul nu a intrat n concediu. ntotdeauna, indiferent de vreme, el s-a luptat sa i cstige pe oameni n ghearele sale. Cu toate eforturile sale, mai exista totusi preoti cu viata sfnta, si monahi iubitori de nevointa, si familii crestine care stralucesc n ntunericul lumii.

Tinerii nu sunt predestinati la iad, chiar daca parca Biserica nu reuseste sa bata la inimile tinerilor destul de tare pentru a se face auzita. Chiar daca misiunea Bisericii n rndul tinerilor este destul de timida, totusi misiunea pe care o face Hristos, capul Bisericii, n rndul lor este din ce n ce mai puternica. Vedem din Sfnta Scriptura ca unde s-a nmultit pacatul, a prisosit harul (Rom. 5, 20). E firesc sa fie asa: altfel, oamenii nu ar fi reusit sa reziste unor ispite att de mari. Numai ca, orict de mari sunt ispitele, ntotdeauna oamenii le pot face fata. Dumnezeu le da ntotdeauna puterea de a rezista. Asa cum i-a ntarit pe mucenicii care erau arsi pe rug. Da, le este greu tinerilor sa se apropie de Biserica. Dar Hristos i cheama la El din ce n ce mai puternic. El vede framntarile lor, vede caderile lor. Si le ntinde mna pentru a-i ridica. De ce nu vin tinerii la Biserica? Poate si pentru faptul ca nu aud chemarea Bisericii, poate si pentru ca cei care poarta numele de crestini nu i ajuta sa asculte aceasta chemare. Am nceput cuvntul de fata exprimndu-mi retinerea fata de afirmatia ca numai Biserica Catolica trebuie sa faca mea culpa, pentru ca numai slujitorii ei au gresit - prin inchizitie, vnzarea de indulgente si alte inovatii asemanatoare. Cineva spunea: "Cred ca ntr-un fel si Biserica Ortodoxa ar trebui sa faca mea culpa fata de saracii pe care nu i ajuta nimeni, fata de homosexualii pe care nu i catehizeaza nimeni, fata de aurolacii din canale pe care nimeni nu i baga n seama." Si lista aceasta ar putea continua: fata de tinerii care sunt trecuti cu vederea, fata de intelectualii care sunt aratati cu degetul ca dusmani ai credintei, desi nimeni nu ncearca sa i catehizeze, Dar nu rezolvam nimic constatnd anumite lipsuri. Totusi, eu nu cred ca Biserica ar putea sa si faca mea culpa. Biserica este sfnta, este Trupul lui Hristos. Biserica nu poate gresi. Pot gresi madularele ei, care sunt oamenii, adica noi. Da, noi, ortodocsii, ar trebui sa ne facem mea culpa pentru lipsa noastra de dragoste fata de cei care stau departe de Hristos. Un ierarh ortodox a facut mea culpa pentru faptul ca a colaborat cu Securitatea, si astfel greseala recunoscuta i-a fost pe jumatate iertata (de opinia publica, la nivel omenesc, ca pacatele nu le iarta dect Dumnezeu prin duhovnic). Eu nu la o recunoastere publica a pacatelor ma refer. Ci la o recunoastere sincera a unui astfel de pacat n fata duhovnicului. De altfel, n Pelerinul rus - una dintre cele mai citite carti duhovnicesti - vedem cum un parinte mbunatatit recomanda ca la fiecare spovedanie crestinii sa spovedeasca si faptul ca nu arata destula dragoste aproapelui lor. Or, faptul ca nu facem mai mult efort pentru a-i apropia de Hristos pe cei care stau departe (si nu ma refer aici la impunerea credintei n stil inchizitorial, ci la marturisirea jertfelnica, asa cum au facut-o Sfintii Apostoli) este o dovada ca nu i iubim destul. Si ca nu plinim porunca de a ne iubi aproapele. Ce iubire este aceea de a-l vedea pe cel iubit ca merge pe drumul spre prapastie, n timp ce tu te gndesti la problemele tale? Da, tinerilor, sa stiti ca pe Hristos l doare faptul ca prea putini preoti si credinciosi ard de dorul de a va lua de mna si de a va aduce n biserica Dar sa stiti ca Hristos Se bucura de fiecare data cnd un tnar porneste pe calea mntuirii. Nu uitati ca, si daca vi se pare ca Hristos v-a uitat, El abia asteapta sa gaseasca portita prin care sa intre n inimile voastre. Iar noi, ceilalti, ar trebui sa ne rugam mai mult pentru voi, sa ne doara ca nu va iesim n ntmpinare. Ar trebui ca la fiecare spovedanie sa spunem si pentru asta: "Mea culpa". Daca vom face asa, vietile noastre - si implicit relatia noastra cu voi - se vor schimba. Iar voua va va fi un pic mai bine, adica un pic mai usor sa veniti spre Biserica. Nu-i asa? TINERII SI SEXUALITATEA de Danion Vasile Elefteria Suntem dornici de libertate. Suntem nvatati sa iubim libertatea nca din primii ani ai vietii. n desenele animate cu leul Simba, copiii nvata Hakuna Matata, adica "Traieste clipa" Adolescentii sunt vrajiti prin tot felul de reclame de ispita libertatii. Deasupra fiecarui tnar se vede, mare umbra unei statui a Libertatii. "La ce ne-ar trebui Biserica? Sa ne fie sufocate aspiratiile, dorintele, planurile?", se ntreaba tinerii. Si eu raspund: Biserica ti ofera o sansa, te ajuta sa afli acele planuri, sa ai acele aspiratii pe care nu le vei regreta niciodata. "Si cu Traieste clipa cum ramne?" Mergeam o data prin parcul Herastrau, trist si ngndurat ca nimeni nu mi era aproape n niste momente de tristete. Am vazut la o terasa cum a nceput o melodie greceasca, si toti de la mese au nceput sa bata din palme, chiar si chelnerii mergeau parca n ritm de dans. Am vazut cum muzica i-a unit pe oameni, cum i-a facut parca o singura inima. E una dintre cele mai puternice amintiri din viata mea. Atunci m-am ndragostit pur si simplu de muzica greceasca. Si nu de muzica sirtaki, ci de ritmurile mai moderne pe care danseaza znele pe plaja cnd Radio-Vacanta e binevoitoare. Stiu ca, desi aceasta muzica mi place, poate vatama mintea prin lectia de viata pe care o preda la nivel subconstient: ca viata e numai placere, numai distractie. Nu are rost sa intru n detalii. Voi mai pomeni nca o situatie n care acest gen de muzica m-a vrajit: ma aflam n capitala Macedoniei, si mi se facuse groaznic de dor de sotie si de copil (atunci aveam doar un copil). Ceilalti din grup mergeau sa vada locurile frumoase ale orasului, iar eu ma plimbam singur si ngndurat pe strazi. Simteam ca mi plnge sufletul, chiar daca ochii mei erau uscati. Si cum mergeam fara sa vad pe unde merg, la un moment dat m-am simtit Ulysse trecnd printre sirene: de la o terasa se auzea o muzica, care mi-a vrajit inima. Mi-a alungat amaraciunea, m-a facut sa mi dau seama ca trebuie sa fiu fericit ca tin att de mult la Claudia si la Codrin, mi-a dat aripi sa ma ridic din singuratatea care ncerca sa mi naruiasca sufletul. Muzica asta are un efect reconfortant asupra mea. Cnd, rareori, mergnd pe strada sau prin parc, sau cnd dau vecinii petrecere, mi se ntmpla sa o ascult, mi aduc aminte de starea de bucurie care m-a cuprins si n Herastrau, si n Macedonia. E chiar o melodie de succes, Elefteria (adica Libertate), pe care atunci cnd o ascult mi doresc sa fiu liber.

Ce legatura exista ntre libertatea pe care o propun diferite genuri de muzica sau de curente de tineret si libertatea pe care o propovaduieste Hristos? Nici una. Si totusi de ce mi place melodia Elefteria? Auzind-o, ma gndesc de fiecare data ca viata mea n Hristos nu trebuie sa fie o viata crispata, o viata fatarnica, o viata fortata. Hristos ne cheama sa fim noi nsine. Ne cheama sa ne luptam cu pacatele, cu minciuna, cu rautatea. Ne cheama sa ne luptam chiar si cu modul de viata propovaduit de Elefteria. Numai ca, fiind o multime de crestini crispati, de crestini care nu poarta crucea cu fruntea sus, ci cu o falsa pocainta, aceasta muzica mi aduce mereu aminte ca legatura mea cu fratii n Hristos trebuie sa fie mai puternica dect a oamenilor pe care i-am vazut aplaudnd la terasa din parc. Ca trebuie sa fie mai puternica dect a arabilor care asculta Salam Aleicum, si carora pofta femeilor le zvcneste n snge. Dect a tinerilor care se agita la fiecare concert rock sau house. (Poate as fi scris altfel acest articol. Dar, desi de multa vreme nu am mai ascultat muzica greceasca care mi place, tocmai mi-a adus un prieten un CD cu cteva melodii, printre care si Elefteria; scriu ascultnd muzica) Nu recomand altora sa asculte nici un fel de muzica care le-ar putea transmite mesaje sau ritmuri patimase. Dar nici nu cred ca viata duhovniceasca presupune numai ascultarea muzicii psaltice sau a celei clasice. E adevarat si faptul ca, pe masura ce oamenii sporesc n viata duhovniceasca, muzica pe care o asculta se schimba. nsa procesul e uneori de durata. Totusi, stau si ma ntreb uneori daca la batrnete un slagar vechi precum Woman in love o sa mi placa mai putin. Mi-am dorit sa ma casatoresc cu o fata care sa ma iubeasca din toate puterile, care sa fie Woman in love si la adnci batrneti. Chiar daca melodia i-a ncurajat pe multi sa descopere farmecul povestilor de dragoste tip casatorie de proba, pentru mine aceasta melodie a nsemnat si nseamna altceva. Dar nu despre muzica vreau sa vorbesc acum, ci despre libertate. Despre cele doua feluri de libertate. n Hristos simt cea mai deplina libertate: n Hristos simt ca libertatea nu nseamna singuratate, nu nseamna ca numai eu vreau, ca numai eu fac, ci nseamna ca accept sa fiu iubit, ca accept sa ma scald n dragostea lui Dumnezeu, ca accept sa fiu nfrumusetat launtric de Dumnezeu, ca accept sa deschid ochii si sa vad viata asa cum este de fapt: ca un dar de la Dumnezeu. Ma simt oare mai sarac cu Hristos? Si nu mi e teama sa spun: sunt oare mai sarac avndu-L pe Hristos? Nu mi-ar ajunge o carte sa scriu ct am cunoscut pacatul, n cte forme si n cte situatii. Pe loc, pacatul mi-a dat o oarecare mplinire. O oarecare satisfactie, si chiar o anumita liniste: gustarea din fructul oprit. Dar Hristos a venit n inima mea si lucrurile s-au schimbat. A venit de multe ori, si L-am gonit (constient sau nu), de multe ori. Dar El, ca un adevarat ndragostit ce este, nu a contenit sa bata la usa inimii mele nca si nca o data. Acum, cnd ti scriu, ma simt ca o mireasa naintea nuntii, care vorbeste despre frumusetea si dragostea pe care i-o poarta mirele ei. Stiu, aceasta figura de stil a ruginit de cnd e tot folosita prin carti. Numai ca, atunci cnd traiesti o figura de stil, nu ti e teama sa o marturisesti. Stiu ca iubitul meu, mirele meu, Hristos, nu ma va parasi. Daca as avea un shaker special, sa pot pune n el putina libertate adevarata, ti-as da sa gusti un pahar. Cred ca e cel mai puternic drog. De fapt nu e chiar cel mai puternic, ca putini se bat pentru el si mai multi se lupta pentru un pliculet de marijuana, dar e cel mai eficace drog. Efectul lui nu trece niciodata. E destul de greu sa gustam din aceasta libertate. Pentru ca lumea aceasta ne-a nvatat sa fim iubitori de sine, ne-a nvatat sa cautam libertatea numai n gustarea fructelor oprite. Dar libertatea poate fi cautata si n alta parte. Cred ca cel mai greu este sa descoperi aceasta libertate n Hristos cnd esti ndragostit. Ce simplu este sa cauti libertatea patimasa, si de la o mbratisare se ajunge la un sarut, de la un sarut la o mna pe piept, tricoul cade, cade si fusta. ""Suna periculos", dar trage-mi si fusta jos", etc. E cel mai simplu mod de aratare a unui sentiment. Si, n acelasi timp e cel mai simplu mod de pervertire a unui sentiment. "Bun, si aceasta libertate n Hristos nu implica monotonie, plictiseala, nu implica distrugerea iubirii?" Spun - cu tristete, dar o spun din experienta - ca monotonia apare si n cazul n care cei doi au parte de dragoste trupeasca. nainte sa devin crestin, cnd practicam tantra yoga, am trait cu o fosta prietena momente superbe. La mare, la munte, ntr-o multime de locuri frumoase. Dar, n ceea ce priveste viata sexuala, monotonia si spune cuvntul ei. Dupa epuizarea pozitiilor "kamikaze" kama-sutra, pe care tinerii dornici de experiente noi le cauta prin toate revistele de specialitate, apare inevitabil monotonia. Tocmai de asta iubirile la aceasta vrsta, sau chiar casatoriile de proba - formele moderne de concubinaj, nu tin mult. (Si ce, n familie nu exista rutina n viata sexuala? Nu. Si monotonia nu se goneste prin cautarea de noi pozitii, ci prin dragostea pe care Dumnezeu o picura n inimile sotilor. Cei care nu stau sub binecuvntarea nuntii nu pot simti asta). Atunci cnd ntre doi tineri apare plictiseala, ei cauta sa rupa relatia care i lega, pentru a fi liberi de o noua aventura. Cnd ntre soti apare plictiseala, ei se roaga la Dumnezeu sa depaseasca aceasta ispita. Si, chiar daca lupta e grea, fiecare biruinta nseamna un plus de dragoste, de profunzime a sentimentelor. n momentul n care vezi viata prin prisma credintei ncepi sa ti dai seama ca de fapt nu Dumnezeu este Cel care l mpiedica pe om sa fie liber, ca El nu este dusmanul libertatii noastre. ntelegi ca de fapt noi suntem dusmanii propriei noastre libertati. Ca El ne-a chemat la libertate, ca El ne-a facut fiinte capabile sa mbratiseze sau sa respinga libertatea. n acel moment marile staruri, marii cntareti care trmbiteaza libertatea, sunt vazuti ca niste oameni nlantuiti care fac apologia lanturilor lor. Fanii lor sunt niste admiratori fanatici ai lanturilor, si nu stiu ca de fapt lanturile nu i apara, ci le limiteaza libertatea de miscare. "Totusi, nu se poate spune ca tinerii crestini duc o viata frumoasa"

Asta o afirma numai cei care duc o viata crestina. Trebuie sa recunosc totusi ca, ntre tinerii crestini, multi cad n extrema unei rvne exagerate, si neaga orice manifestare specifica vrstei la care se afla: sportul este rau, toata muzica este rea, toate filmele sunt rele. Sustin categoric ca o astfel de pozitie mi se pare ridicola. Despre sport spun ca este chiar necesar tinerilor, pentru a-si consuma energia altfel dect n discoteci. Viata la oras este foarte diferita de viata la tara, si organismul are nevoie de miscare. Am facut mult sport la viata mea (not, polo, patinaj artistic, tenis de cmp, baschet), si am cunoscut ct de binefacator e sportul pentru organism. De putina vreme mi-am luat role, si ma simt foarte bine mergnd pe ele n parc. Eu merg cu o fetita pe umeri, sotia - tot pe role - mpinge caruciorul n care se afla cealalta fetita, iar baiatul, care e mai mare, merge pe role alaturi de noi. Ne mai vad unii crestini prin parc, se mai mira. Dar cnd mai ncepe cte unul cu morala ieftina de genul: "Ce folos duhovnicesc am de la role?", ma plictisesc repede. "Si totusi, cum se mpaca rolele cu viata n Hristos?" Te-as ntreba eu ce au scris Sfintii Parinti despre role, skate-board, surf-ing si alte dracovenii, cum le considera unii. Dar as ndrepta discutia pe un fagas gresit. Important este ceea ce au scris Sfintii Parinti despre faptul ca trupul nu trebuie neglijat. Era ridicol sa scrii despre avantajele sportului ntr-o vreme n care tinerii si ajutau parintii la toate muncile cmpului, si picau de picioare din cauza efortului depus. Dar, n zilele noastre, cnd o multime de tineri si tocesc fundul pe bancile facultatilor sau la birouri, sportul trebuie privit cu mai multa ngaduinta. (Nu vorbesc despre sporturile extreme, care pun n pericol vietile celor care le practica; aceste sporturi sunt un santaj permanent la adresa lui Dumnezeu care trebuie sa le poarte de grija, orict de inconstienti ar fi). Eu, daca nu as fi avut copii, nu cred ca as mai fi mers acum pe role (de altfel, rolele pe care mi le-a luat Claudia n ultimul an de studii le-am facut mai departe cadou, dupa cteva luni de folosire, fara sa ma gndesc ca mi vor mai trebui vreodata). Dar copilul meu merge la un fel de gradinita unde i scoate n parc pe role. Si mi se parea ridicol sa nu iesim cu el si noi n parc. Punndu-mi rolele (pe care ni le-am luat cadou de sase ani de la casatorie), si mergnd cu Claudia de mna prin parc, ma simteam ca si cum am fi fost la prima plimbare cu iubita mea. Ct priveste filmele, tot azi am primit si un film de desene animate pe care abia astept sa l revad. Nu baiatul meu, o sa l vad si cu el, mai nti vreau sa l vad cu Claudia. Nu sunt la masura la care sa nu mai vad filme. Hristos nu i pune pe tineri sa renunte dintr-o data la toate manifestarile sufletului lor. i pune sa renunte la pacat. i pune sa renunte la desfru, la bautura, la sex, la minciuna, la muzica care i ndobitoceste, la filmele care i vatama. i pune sa renunte la tot ce le murdareste sufletul. Dar, cerndu-le sa traiasca n lume ca si cum nu ar fi din lume, nu le cere sa se transforme n niste roboti n care sa nu ncapa dect programele de rugaciune, matanii, pocainta, slujbe. Hristos i calauzeste pe tineri spre cunoasterea adevaratei iubiri si a adevaratei libertati. Cei care, din rvna exagerata, renunta de exemplu la sport - desi organismul lor are nevoie de miscare - risca sa devina formalisti si sa ramna departe de cunoasterea lui Dumnezeu (Nu zic ca nu fac bine cei care reusesc sa consume energia fizica pe care o au n matanii si nchinaciuni. Eu nsa, desi faceam si peste cinci sute de matanii pe zi n facultate, simteam nevoia si de sport; asa ca mai jucam cte-un baschet. Am cunoscut nsa si fatarnici care negau sportul, dar nici matanii nu aveau stare sa faca. Oricum, cei care fac mataniile sau nchinaciunile ca pe un sport risca sa transforme rugaciunea ntr-o forma de culturism). "Tu esti un om liber?", m-ai putea ntreba. Sunt un om care merge pe calea dobndirii libertatii. Calea e grea, cu popasuri, dar sigura. Sper sa nu ma consideri prea batrn pentru a avea dreptul de a-ti vorbi despre libertate. De ce sa nu recunosc, faptul ca am 30 de ani ma face sa mi impun o anumita maturizare. Dar, si asta vei vedea si tu peste ani de zile, daca inima ti e plina de iubire nu ai cum sa te simti dect tnar. Parca as scrie cu melancolia unui pensionar care si-a vazut nepoteii, dar nu e asa. Sunt convins ca nu sunt singurul om care se trezeste dimineata si se simte pregatit sa mearga la facultate, pentru un curs sau pentru un examen. Acesta e de fapt unul dintre motivele pentru care i multumesc deseori sotiei mele: ca nu ma lasa sa ruginesc, ca ma simt aproape student. Nu cnd se napusteste asupra mea vreo ispita sau cnd trec prin cine stie ce necaz, ci dupa aceea, cnd apele se linistesc. Ar mai fi de spus ca atunci cnd tinerilor li se propune sa aleaga credinta crestina, li se propune ca alternativa fata de viata de desfru, cu droguri, sau cu muzica satanica. Nu toti se drogheaza, nu toti asculta muzica satanica. Cred ca viata crestina ar trebui prezentata drept alternativa tuturor tinerilor care cred ca viata nu are alt rost dect trairea unor experiente - intelectuale, psihice, sau fizice - ct mai intense. Rndurile pe care ti le scriu mi se par lipsite de vlaga. Mi se par la fel de neiscusite ca ale celor care, vrnd sa vorbeasca despre frumusetea credintei n Hristos, i conving pe ceilalti ca viata crestina nseamna platitudine, monotonie, crispare. Ca e lipsita de valoare. Mi-as fi dorit sa ti scriu altfel despre libertate. Dar pur si simplu refuz sa mi fac un plan de tratare a problemei. Cred ca mai ales aici au valoare cuvintele care izvorasc din inima, nu din minte. Numai ca - asa cum constatam amndoi - nu reusesc sa vorbesc cum trebuie despre libertatea crestina. Dar macar recunoasterea acestei neputinte e ea nsasi o marturie. Ma gndeam sa ti explic starea n care ma aflu printr-o comparatie: un om gaseste o comoara: nu stie ce pietre pretioase se afla n fata lui, nu stie ct de valoroase sunt, dar stie ca e o comoara care depaseste orice vis frumos al sau. Totusi, comoara libertatii n Hristos nu poate fi privita ca un morman de diamante. Pentru ca diamantele stralucesc n afara privitorului. Pe cnd libertatea straluceste ca o faclie n suflet, si l umple de mngiere. Mi-as dori sa vina vremea sa ti pot vorbi mai mult despre aceasta comoara launtrica. Deocamdata doar ti-am spus ca exista, ca poate fi gasita. Si poate ca tu, asemeni oricarui cautator de comori, te vei duce sa scormonesti pamntul pentru a o gasi. Nu stii cum e, nu stii ct de valoroasa e, dar stii ca exista. Si mai stii ca sufletul tau, apasat din attea parti, are nevoie de o asemenea comoara

"Dar Fiul Omului, cand va veni, va gasi, oare, credinta pe pamant?"[Luca, cap.18] - Cum sa ne raportam la asa-zisa intrare n Europa, mai ales ca acum ni se impune, ca o conditie la aceasta integrare, sa legalizam homosexualitatea? Parintele Sofian: Da, aceasta este o problema foarte spinoasa pentru mine. Si pentru ntreaga Europa. Desigur, de la Europa Occidentala avem de nvatat si niste lucruri frumoase cu adevarat, dar nu atunci cnd este vorba sa acceptam niste pacate. Mai ales cnd sunt n discutie niste patimi despre care Biblia de la nceput ne spune ca sunt att de periculoase nct, pentru a se pedepsi asemenea spurcaciuni, se coboara ngeri din cer ca sa arda, sa desfiinteze niste orase mpreuna cu locuitorii lor si sa se aleaga de ele numai fum de pucioasa... Am fost pna la Marea Moarta, am bagat degetul n apa si l-am pus pe limba; e o apa groasa, amara si pe acolo miroase a sulf. Att a mai ramas din civilizatia celor doua orase (Sodoma si Gomora), despre care ni se povesteste n Vechiul Testament. Vedem astfel ct dispret arata Dumnezeu pentru asemenea pacate. Pentru nici o alta patima nu se coboara cineva din cer ca sa aduca pedepse. Si tocmai cu astfel de pacate ne cere Europa ''civilizata'' si mndra ca sa ne spurcam neamul nostru. Au mai facut oamenii asemenea greseli (ca homosexuali au fost si sunt la noi, fara sa fie legiferati de Parlament), dar ele sunt probleme de spovedanie, de canon. Daca nsa sunt legalizate aceste patimi, le faci fara grija, sub acoperirea . Politicienii nostri sunt liberi sa faca ce vor; iar ei, netinnd seama de credinta si spiritualitatea acestui neam, aproba tot felul de faradelegi, pentru a putea sa fie prieteni cu asa-zisa Europa. n concluzie, nu sunt de acord ca pentru niste bunuri pamntesti sa primim o pedeapsa dumnezeiasca. Daca atunci s-au cobort ngeri din cer si-au ars Sodoma si Gomora, acum Dumnezeu va trimite din cer niste pedepse asupra tarii noastre, prin care sa fie sanctionate asemenea pacate legiferate. Dar ai nostri nu sunt convinsi; ei spun: ''astea sunt popesti''. Pe de alta parte, trebuie spus ca crestinul este o personalitate bivalenta, care face parte dintr-un stat pamntean, dar face parte si dintr-un stat ceresc, este si cetateanul lui Dumnezeu. El trebuie sa puna accentul pe esential; trebuie sa stie ca este alcatuit din doua componente: omul material, pe care-l mannca viermii n mormnt si sufletul care merge la judecata dupa ce se termina viata pamnteasca. Daca omul cade n acest pacat calca o porunca veche, de la creatia lumii si va da socoteala n fata lui Dumnezeu. Cnd l face pe om, Dumnezeu i spune: ''Cresteti si va nmultiti>. Cu aprobarea homosexualitatii aceasta porunca fundamentala este ncalcata, pentru ca barbatul nu poate naste copii si nu se poate continua neamul omenesc asa cum a hotart Dumnezeu de la nceput. Cnd omul se deprinde cu aceasta patima, ea nu-i da copii, dar i da probleme. [extras din "Smerenia si dragostea,nsusirile trairii ortodoxe" de Arhimandrit Sofian Boghiu ] "Fa-o cu cine vrei, numai cu mine nu" Unul dintre cele mai cunoscute refrene pe care le aud prietenii fetelor care vor sa si pastreze fecioria este: "Fa-o cu cine vrei, nu ma intereseaza. Dar nu mi cere sa fac dragoste cu tine". E buna sau nu aceasta solutie de pastrare a himenului? Poate fi folosita aceasta solutie de catre toate fetele care vor sa ramna fecioare pentru a ajunge la un compromis acceptabil cu tinerii care le iubesc? Cnd mamele si prelucreaza fetele n privinta pastrarii feciorei, nu ezita sa le explice ct de convenabila este aceasta solutie si pentru ele si pentru iubitii lor: "Tu rami fecioara si el scapa de hormoni ntr-un mod care nu te afecteaza cu nimic". Aceasta metoda de rezolvare a problemei nu si pierde discipolii pe masura trecerii timpului. Chiar daca din ce n ce mai multe fete sunt dispuse sa se daruiasca prietenilor lor, totusi refrenul "du-te la cine vrei" este preluat de surorile sau de verisoarele lor cu ctiva ani mai mici. Nu e un secret faptul ca vrsta la care fetele si tinerii si ncep viata sexuala este n descrestere. Asa ca mi se pare ca merita sa ne oprim si asupra acestui subiect. De ce accepta o fata ca iubitul ei sa mearga la bordel sau sa se culce cu o alta fata, la care nu tine, dar care i poate satisface poftele trupesti? Pentru ca ea "stie" ca el nu rezista fara sex. Ideea asta este att de raspndita nct, daca ar contesta-o, fata ar fi ironizata imediat de catre prietenul ei. Sa vedem care sunt urmarile solutiei pe care fata i-o propune prietenului ei: el merge si se culca cu o alta fata sau cu alte fete, sau merge chiar la bordel, si scapa de hormoni. Prietenia lor continua o vreme. Dar tnarul se plictiseste repede de aceasta situatie. Considera ca poate gasi o fata cu care sa aiba parte nu doar de o platonica poveste de dragoste, ci una cu care poate sa aiba o relatie "completa". Adica una cu care sa faca dragoste. Si atunci renunta la prietena pe care o are. Asta daca nu cumva ea accepta n cele din urma sa faca dragoste cu el. De obicei fata nu cedeaza la insistentele primului prieten care, dupa ce i-a acordat o perioada de gratie n care s-a culcat cu alte fete pentru a-i respecta dorinta de a ramne fecioara, n cele din urma i cere sa se culce cu ea. O prietenie se destrama, urmeaza alta. Deznodamntul e acelasi: dupa ce o perioada tnarul accepta sa se culce cu alte fete (asta n situatia "fericita" n care nu a parasit-o imediat ce a aflat ca ea - din motive de nenteles - se ncapatneaza sa si pastreze fecioria) n cele din urma se satura de fitele ei si si cauta o prietena mai normala. Fata ntelege ca nu rezolva nimic trimitndu-l pe tnarul pe care l iubeste la altele. n cele din urma accepta sa se culce cu iubitul ei. Sunt multe situatii n care iubitul trimis sa se culce cu altele i vorbeste cu atta interes de experientele sale amoroase nct fata nu mai rezista si si doreste sa fie ea cea care sa i ofere partenerului ei stari att de placute. Nu mai accepta sa mparta iubitul cu alte femei. Si singura solutie este sa i se daruiasca. De obicei fetele care accepta ca iubitii lor sa mearga la alte femei, iar cu ele sa aiba o relatie din care actul sexual sa lipseasca, sfrsesc prin a regreta ca au acceptat compromisul si, ncercnd sa si ndrepte greseala, n cele din urma accepta sa si piarda fecioria. Deznodamntul: desi ofera himenul ca o dovada a dragostei pe care o poarta iubitului lor, relatia lor nu va dura foarte mult. De ce?

"Pentru ca baietii sunt niste magari, nu vor dect sex". Problema nu trebuie pusa asa: daca fata a acceptat ca prietenul ei sa se culce cu altele, a acceptat fara sa vrea distrugerea prietenului ei. Viata de desfru distruge sufletul, ncetul cu ncetul. Pe ct de sensibil, de atent, de grijuliu era iubitul cu ea la nceputul prieteniei lor, relatia trupeasca cu alte fete l va schimba cu siguranta. Atunci cnd nu sta sub binecuvntarea nuntii, dragostea trupeasca murdareste sufletele. Cu att mai mult murdareste sufletul actul sexual care nu are ca motivatie dect o descarcare hormonala. Fata care si trimite prietenul la bordel este n mare masura responsabila de distrugerea sufletului celui pe care pretinde ca l iubeste. Da, l trimite la bordel si, o data cu asta, trimite la bordel si tot ce a fost mai frumos ntre ei, tot ce a fost mai frumos n sufletul lui. Rareori, dupa ce vreme de cteva luni de zile tnarul accepta sa mearga la bordel sau la femei, pna la urma se casatoreste cu fata care pna la nunta "l-a pus la regim". Spre surprinderea ei, tnara sotie va constata ca viata de familie e un esec, o viata plina de compromisuri si tensiuni. Si vina nu e numai a barbatului care nainte de nunta a mers la bordel si s-a obisnuit cu o viata sexuala din care lipseste orice urma de implicare sufleteasca, femeia fiind pentru el un obiect de procurat placere. Vina este n egala masura a femeii care nu a stiut sa si ajute sotul sa renunte la desfru si sa se pregateasca pentru viata de familie. Dupa ce l-a trimis n groapa cu noroi, nu are de ce sa se mai mire ca el este murdar din cap pna n picioare. "Si atunci nu este mai bine sa fac dragoste cu el? - m-ai putea ntreba. Oare nu este mai mic pacatul lui daca o face cu mine, care i sunt iubita, dect daca o face cu cine stie cine?" (Sunt situatii n care fetele accepta sa si piarda fecioria numai ca nu cumva prietenii lor sa intre n bordel. "Printul meu pentru orice fata ndragostita iubitul e un print - nu are ce cauta n bordel. Asta l-ar distruge") Desfrul e desfru. Pe tnar l vatama att experienta din bordel, ct si unirea trupeasca cu iubita sa. Nu se poate spune ca pe tnar l-ar vatama la fel de mult sa mearga noptile la bordel sau sa faca dragoste cu iubita lui. Dar amndoua optiunile surpa prietenia dintre cei doi. Pentru sufletul tnarului, cele doua moduri de a pacatui se aseamana cu doi serpi veninosi a caror muscatura este mortala. Conteaza oare ca muscatura unuia omoara cu cteva secunde mai repede dect a celuilalt? Nu, moartea este moarte, indiferent care dintre serpi te-a muscat. Ar fi bine deci ca fetele care tin la fecioria lor sa fie mai atente la solutiile pe care le abordeaza. Ar trebui sa se gndeasca nu numai la binele lor, ci si la binele celor la care tin. Sa si dea seama ca dragostea curata are o putere foarte mare. Ele i pot ajuta pe prietenii lor sa renunta la desfru. Drumul este de durata, cu multe poticniri. Numai ca, n timp ce solutia "fa-o cu cine vrei" duce automat la sfrsitul unei prietenii, prietenia n care cei doi duc o viata curata se poate mplini prin casatorie. P.S. M-ai putea ntreba: "Dar oare fetele care s-au spovedit dupa ce si-au pierdut fecioria nu sunt n egala masura adeptele solutiei fa-o cu cine vrei, dar pe mine lasa-ma n pace? Nu (chiar daca exista si exceptii). Pentru ca ele, dupa ce au cunoscut ntr-o anumita masura dragostea trupeasca, nteleg din proprie experienta ct de puternic se implica sufletul n faptele sale. Ca este imposibil ca cineva sa pacatuiasca numai cu trupul, iar sufletul sa ramna nepatat. Sni mari si creiere mici Scrisoare pentru fetele cu sni modesti Daniela: "Mie mi place sa am snii foarte mari sau foarte dezvoltati. Prietenii mei m-au parasit si nu mai vorbesc cu mine fiindca eu nu am snii dezvoltati ca celelalte prietene ale mele." C,14. Nicoleta: "Nu ma dezvolt deloc, toti ma resping, chiar si baietii. nca la vrsta mea nu am avut un prieten, mi vine sa ma omor. Va rog frumos sa-mi spuneti ce sa fac ca sa mi creasca si mie sni si sa fiu si eu mai grasa" c14 Diana: "Am un mare complex: nu am snii mari. mi este rusine sa ma mbrac cu bluze mulate, toti baietii si bat joc de mine, toti striga dupa mine, aceste "faze" ma duc la exasperare. Din punct de vedere fizic mi se fac multe complimente: ca am un corp frumos cu o exceptie, ca arat "col". Am vorbit cu putini baieti, ultimul meu prieten mi-a spus n fata ca nu mai putem fi prieteni pentru ca nu am sni si m-a parasit. Sunt disperata! Tin foarte mult la el, m-a parasit pentru o "vagaboanda". Ma gndesc la o posibila sinucidere, nu mai suport acest chinc13. Catre toate Danielele, Nicoletele si Dianele care mpartasesc aceeasi perspectiva trista asupra prezentului: fetelor, bagativa mintile n cap! Nu are rost sa va dati cu capul de pereti numai pentru faptul ca snii vostri nu sunt mai darnici fata de privirile tinerilor ai caror hormoni tropaie precum un detasament militar. Exista o psihoza a snilor mari, o psihoza care se accentueaza pe zi ce trece si care este puternic modelata de massmedia. Eu nu sunt de parere ca trebuie sa se lupte contra discriminarii fetelor nedotate, si nici ca acestea sa fie consolate cu povesti de adormit copiii. Cred ca pur si simplu ar trebui ca fetele cu sni mici sa capete o perspectiva asupra "handicapului" lor care sa nu tina seama de exigentele mass-mediei. mi este greu sa ma adresez mai multor fete deodata, asa ca ma voi adresa unei singure "victime a sortii". Ar trebui sa fii fericita ca din cauza snilor tai multi baieti stau departe de tine. E o sansa de care nu au parte fetele bine dotate. De ce? Pentru ca baietii se vor apropia de ele n primul rnd pentru snii lor, si nu pentru sufletul lor. Un baiat rosteste foarte usor o declaratie de dragoste numai pentru a avea ocazia sa puna mna pe un trup care l nnebuneste. Foarte greu i va fi unei fete cu snii mari sa si dea seama daca prietenul ei o iubeste cu adevarat sau pur si simplu a fost hipnotizat de niste balcoane spatioase. "Nu pot sa ma amagesc cu un astfel de refren", mi-ai spune. Nu vreau sa te amagesc, pur si simplu asa stau lucrurile: fetele cu sni mari sunt de multe ori cautate de baieti nu pentru ca ar avea cine stie ce calitati iesite din comun, ci pentru ca snii lor sunt generosi. "Si nu este asta o mare calitate?"

Nu pot sa fiu att de orb ca sa nu constat si eu ca printre tineri aceasta nsusire capata ncetul cu ncetul rangul de virtute de capati. Dar ce vorbesc de tineri? Femeia cu snii mari face parte din setul de vise erotice al barbatilor care nu sunt mpliniti de relatia cu sotiile sau amantele lor. Un prieten mi spunea ca cea mai mare ispita a lui este sa faca sex cu o femeie cu snii mari, ca cele din revistele porno. Sa ne ntrebam de ce au atta trecere fetele cu snii mari. Exista vreo legatura ntre aceste organe si mintea unei fete? Sunt snii mari semnul unei minti mai stralucite, sau semnele unui coeficient de inteligenta redus? Nici una, nici alta. Femeia poate avea sni revarsabili, si poate fi geniala sau proasta de-a binelea. Femeia poate avea snii milimetrici, si asta nu o face nici desteapta, nici proasta. Dar femeia cu sni mari este o femeie care i nnebuneste pe barbati. De ce? Din mai multe motive, toate centrate n jurul actului sexual. O fata cu sni mari este mult mai usor de strnit. Se stie ca snii reprezinta una dintre zonele erogene cele mai sensibile ale femeii. ntr-o discoteca dansezi cu o fata cu snii mari, o mngi putin mai lasciv peste piept si n cteva minute este gata sa vina la tine acasa sau n masina ca sa i demonstrezi ct de fulgerator te-ai ndragostit de ea. Apoi, acasa sau n masina, barbatul se excita foarte tare atingnd acei sni mari. Ce s-ar fi facut acel barbat daca fata pe care o agata n discoteca avea sni mici? I-ar fi fost greu sa o strneasca si, mai apoi, nu ar fi avut aceeasi stare de extaz n fata trupului ei gol. Ideea ca o fata cu snii mici este aproape frigida nu sta n picioare: din literatura de specialitate se stie ca sunt fete cu pieptul neted care abia daca sunt atinse reactioneaza ca niste experte n sex. Poate ca tocmai complexul de care sufera sa le dea astfel de senzatii extreme la cel mai mic impuls. Dar faptul ca un mascul se simte mai bine lnga o fata cu sni mari e valabil. Poate chiar si numai pentru faptul ca presiunea cu care prietenii sau filmele i-au bagat aceasta idee n cap lasa urme care nu pot fi sterse dect foarte greu. Nu vreau sa spun ca daca unui tnar i plac formele mai bogate ale snilor asta nseamna neaparat ca e un tip lipsit de valoare, dar sunt convins ca daca un tnar renunta la o fata, sau nu vrea sa fie prieten cu o fata, numai pentru ca ea are sni mici, nseamna ca handicapul de care sufera el e mai serios dect cel de care sufera fata. "Sunt multi tineri care pun problema asa" Ce daca? Afirmatia mea privitoare la valoarea lor nu se modifica. Faptul ca mai au si spirit de turma nu i dezvinovateste. Dimpotriva. Repet faptul ca o fata cu sni mici ar trebui sa si fructifice la maxim avantajul pe care l are. n jurul ei vor roi mai greu tipii obsedati de sex, si i va fi mai usor sa gaseasca un prieten de valoare. Evident, vnatorii de sex nu vor evita cu totul nici prazile mai modeste, ai caror sni sau fese nu intra n standard. Ba chiar le vor considera niste prazi usoare, si vor ncerca sa profite de complexele lor. "Daca nu are cine stie ce sni, e complexata, e mai usor de bagat n tufis." Perspectiva lor nu e chiar utopica: sunt fete care se culca cu prietenii lor tocmai pentru a-i recompensa pentru faptul ca le-au trecut cu vederea putinatatea snilor. E trist nu numai faptul ca altii si dau seama ca cineva are motive sa fie complexat, este trist cnd persoana respectiva se lasa doborta de complexele ei. "Ma gndesc la o posibila sinucidere, nu mai suport acest chin"c13, spunea Diana. E oare acesta un motiv ntemeiat pentru o sinucidere? Sinuciderea nu e justificata niciodata, nici macar atunci cnd cineva se afla ntr-o situatie de zece ori mai grea. Pe fetele aflate n situatia Dianei le atentionez ca, desi si imagineaza ca poate prin sinucidere stresul lor va lua sfrsit, nu va fi deloc asa. Sa si imagineze ca daca se vor sinucide vor ajunge pe o insula pe care tipi bine, tinnd n brate fete cu sni XXL, vor arata cu degetul spre ele cu dispret: "schiloadele", si vor scuipa spre ele cu dispret. "Dar nu va fi asa pe lumea cealalta", mi-ai putea spune. Da, nu va fi asa, pentru fetele care se sinucid va fi acolo de o mie de ori mai rau. Sa analizam putin ce se poate face cu snii tai. Ca sa i maresti ai doua metode clasice: prin silicoane sau cu ajutorul tratamentului medicamentos, ntre care la loc de cinste se afla anticonceptionalele. Sa iei anticonceptionale nu te sfatuiesc, pentru ca au o gramada de efecte secundare. Am o prietena care cu ani n urma a luat astfel de pastile, ca sa i se regleze ciclul. Acum, sotie fiind, nu poate sa faca copii. Pastilele i-au dereglat organismul, si nu se stie daca si va mai reveni. Cu silicoanele cred ca e mai simplu: nu cred ca din punct de vedere medical sunt la fel de periculoase. S-ar putea sa fie, dar nu m-a interesat acest subiect. Presupunnd ca nu ar avea efecte secundare, sa vedem ce ai rezolva daca snii ar fi mai apetisanti. n primul rnd ai scapa de apasarea ca esti altfel O apasare serioasa. (Ciudat, pe ct de serioasa este campania dusa de cei grasi pentru ca moda XXL sa nu mai fie considerata ridicola, pe att de penibil pare efortul de a-i convinge pe baieti ca o fata cu snii mici nu e handicapata.) Numai ca problemele nu s-ar mputina, ci doar ar trece la o alta forma. Cine e de vina ca snii tai nu au fost mai dotati? Oare de ce Dumnezeu nu te-a facut mai aratoasa? Poate pentru simplul fapt ca nu aveai nevoie de asa ceva. Pe lumea cealalta exista altfel de repere. Ai auzit cumva de faptul ca singura tristete a unei sfinte era ca prin asceza ajunsese la un piept att de ofilit nct putea fi confundata cu un barbat? Nu. Pe lumea cealalta, care e vesnica, nu conteaza nici cti muschi au avut barbatii si nici ce sni sau coapse au avut femeile. Acolo conteaza altceva. Acolo frumusetea fizica se judeca dupa alte criterii. Dumnzeu te-a facut trup si suflet. Trupul si sufletul tau se afla n armonia ideala pentru ca, la sfrsitul vietii tale, sa ajungi la bucuria vesnica. Ai venit pe lume pentru a strabate un drum sinuos, la capatul caruia se afla mplinirea, dragostea adevarata, frumusetea netrecatoare. Rostul tau, fie ca esti constienta sau nu, este acelasi cu rostul fiecarui om: acela de a-L cunoaste pe Dumnezeu si de a te desfata de frumusetile vesnice. Orice handicap fizic ar avea un om, acesta

nu l poate mpiedica sa dobndeasca raiul. Oare sa fie "handicapul" de care suferi tu un asemenea impediment? Nu, evident ca nu. "Dar pe mine nu ma intereseaza ce va fi atunci, ma apasa faptul ca acum nu mi e bine. Vreau sa schimb lucrurile." Daca ti-ar fi fost mai de folos sa ai sni mari, atunci fii sigura ca Dumnezeu ti-ar fi dat ceea ce ti-ar fi fost de folos. Arati exact cum trebuie pentru a ajunge la mntuire. Daca tu modifici n mod artificial trupul tau, ntreaga ta viata va fi schimbata ntr-un mod pe care tu nu ai cum sa l prevezi. Nu ti va fi de folos. "Crezi ca vei reusi sa ma convingi sa renunt sa mi maresc snii cu silicoane, vorbindu-mi despre ce ma asteapta pe lumea cealalta? Eu vreau sa ma bucur pe lumea asta." Depinde si n ce mod vrei sa te bucuri pe lumea asta. Daca ti vei mari snii cu silicoane, vei avea parte ntr-o anumita masura de desfatarile erotice de care acum esti lipsita. Dar vei merge pe un drum al esecului, pe un drum al nemplinirii. "De ce?" Pentru ca daca ti-ar fi fost de folos sa ai sni mari, atunci i-ai fi avut. Numai ca n ecuatia n care ti ncadrezi viata, snii mari sunt prilej de sminteala pentru altii iar pentru tine sursa de placeri trupesti. Pe o fata care se naste cu sni ideali din punctul de vedere al standardului, Dumnezeu o poate ajuta sa si pazeasca att fecioria trupului, ct si pe cea a sufletului. Pe cnd daca tu vei rvnesti sa porti sutienele ei, acest lucru nu ti va fi de folos pentru ca structura ta sufleteasca ramne tot pe vechiul calapod. ntelegi ce vreau sa spun? Trupul si sufletul, fiind interdependente, ajung sa se certe atunci cnd unul din ele sufera un accident, o interventie exterioara brusca ce le modifica armonia. (E ca n cazul schimbarii de sex, un barbat si poate taia penisul, dar tot barbat ramne, orice ar avea n bikini. ADN-ul ramne de barbat, orice ar face.) Nu acelasi lucru se ntmpla cu fetele ai caror sni au ramas mici n urma unui accident suferit n copilarie sau din alte motive; n unele situatii medicii pot da un ajutor real, fara sa fie nevoie sa se apeleze la silicoane sau alte metode artificiale. Sau sunt fete care nu fac nici un fel de miscare fizica, stau cocosate si ai caror snii suporta o influenta evidenta din acest motiv. E lesne de nteles ca putina gimnastica n fiecare zi rezolva o astfel de problema. Stiu ca n acest punct al discutiei fetele care si-au bagat silicoane pot sa aduca contraargumente care sa te convinga ce avantaje ti ofera un piept mai generos. Privite nsa din perspectiva crestina, marirea snilor e un esec. Iar n cazul n care aduce avantajele erotice mult-asteptate, e clar ca aceste avantaje sunt lemne aruncate pe jarul care i asteapta pe desfrnati n iad. "Dar attia prieteni m-au parasit din cauza snilor", ar putea sa mi spuna Daniela. Nu, nu din cauza snilor tai mici teau parasit, ci din cauza ca sunt ei prosti, de asta te-au parasit. Numai un prost renunta la o fata din cauza ca nu este multumit de snii ei. Sau nu neaparat un prost, un taur comunal, un tip obsedat de sex. Deci nu este o pierdere cnd te paraseste un asemenea tip. Un tnar care merita sa ti fie prieten ar trebui sa nu se uite doar la trupul tau. Eu nu spun ca frumusetea trupului nu si are valoarea ei ntr-o poveste de iubire, ci spun ca sunt fete deosebite pe care baietii le parasesc numai pentru ca nu au fost n stare sa le aprecieze cum trebuie. Ar trebui sa ti fie clar ca daca snii mici sunt un motiv pentru ca prietenul sa te paraseasca, nu pierzi nimic ramnnd fara un astfel de prieten. Dar trebuie sa tii seama si de faptul ca n orice despartire, cel care pleaca recunoaste greu care a fost motivul real al plecarii sale. De multe ori sunt invocate motive false, chiar daca stau n picioare. Si oare, daca cel care te paraseste vrea sa te raneasca, nu o face cel mai eficace motivnd ca a plecat din cauza ca snii tai sunt prea mici? Gndeste-te la asta. Chiar daca mai multi baieti invoca acest motiv, s-ar putea ca fiecare sa minta cu acelasi snge rece. De altfel, sunt destule fete cu pieptul generos pe care iubitii le parasesc n acelasi ritm n care te parasesc pe tine. Daca prietenii pot invoca acest motiv pentru a nu evita sa recunoasca motivul real al plecarii lor (ntoarcerea primei iubiri, o poveste de dragoste la prima vedere, plictiseala, ), atunci cnd se va pune problema angajarii tale lucrurile pot sta invers: potentialul si potentul sef va invoca alte motive pentru a nu fi nevoit sa recunoasca faptul ca nu este multumit de decorul pe care l ofera snii tai. Aici nu am ce sa spun, dect ca daca snii sunt un criteriu de angajare, mai trziu un criteriu de mentinere a postului va fi gimnastica erotica: daca nu vrei sa i faci poftele sefului, el nu se va sfii sa angajeze o fata care din punct de vedere intelectual nu se ridica la masura ta, dar care se pricepe la ridicatul poalelor n cap. Iata ca nici aici pierderea ta nu e reala. Putem vorbi de un singur domeniu n care ai simti cu adevarat lipsa unor sni mai voluminosi: n cazul n care ai vrea sa devii cntareata sau actrita. Cum ar fi Sandra Bullock daca i-ar lipsi pieptul acela care i baga n boala pe obsedatii care si lipesc poze cu ea prin WC-uri? Sa fim realisti: o actrita nedotata poate face sa scada ncasarile unui film. Vrei sa devii actrita sau cntareata? Putin probabil. Asa ca nu are rost sa insistam asupra acestui subiect. Oricum, ar trebui sa ti dai seama ca nici dorinta unor fete care se afla n situatia ta si care spun: "Vreau sa am snii ct mai mari, orict de mari ar fi" nu are acoperire. Iata ce scrie cu tristete o fata aflata n extrema cealalta: "Am un prieten, de noua luni, si am fost de acord sa facem dragoste cnd relatia noastra va mplini un an, dar simt ca nu o voi putea face pentru ca mi este rusine de snii mei. Astfel, am hotart sa nu fac dragoste cu nimeni pna cnd snii mei vor fi mai mici. Sunt foarte disperata, pentru ca el ma iubeste, dar nu stiu cum va reactiona cnd i voi spune ca nu pot face dragoste cu el, pentru ca motivul nu-l va afla niciodata."c15 Ciudat, unele fete se declara rebele atunci cnd este vorba sa asculte glasul Bisericii care le cheama la o viata curata, dar cnd e vorba de anumite idei fixe sau de satisfacerea unor capricii, iubirea de sine le da puterea de a birui chiar si atractia sexuala. Cred ca fata care a scris rndurile de mai sus si-a dat seama ct de stupid este punctul ei de vedere, si a nceput viata sexuala cu prietenul ei; desi cu asta nu a rezolvat nimic - a cazut din lac n put. nchei ravasul de fata adresndu-ma tuturor fetelor care sunt nemultumite de putinatatea sau de volumul exagerat al snilor lor: cautati adevarata dragoste, cautati un tnar care sa va iubeasca cu adevarat. Veti vedea ca daca dragostea voastra va primi binecuvntarea nuntii, atunci sotul vostru va va iubi ca si cum ati avea cei mai super sni din lume. Unui sot care si iubeste sotia i e drag fiecare centimetru din trupul ei. Daca dragostea porneste din trup nu poate sa

ajunga pna la suflet si sa-i acopere defectele, dar daca porneste din suflet, atunci trece cu vederea micile "imperfectiuni" ale trupului. Atunci cnd doi oameni care se iubesc primesc binecuvntarea casatoriei, Dumnezeu le curateste mintile si trupurile prin harul sau. Cei care va vor lua de sotii nu vor regreta ca nu aveti bustul mai bogat, picioarele mai drepte sau dintii mai stralucitori. Va vor iubi asa cum sunteti. Si nu va fi nevoie sa le dati cu umbreluta la fund cnd si uita privirile pe snii capabili ai femeilor de pe celalalt trotuar "Am cu ce, ma" - catre baietii ngrijorati de micimea unui anumit organ Una dintre semnele de ntrebare ale baietilor care si-au pastrat fecioria este privitor la marimea cocoselului: "Oare suntem destul de bine dezvoltati?". Un soldat de 20 de ani se plngea: "n viata mea este numai ntuneric cnd i vad pe frati mei mai mici gemeni care au doar 12 ani si sunt dotati cu niste penisuri de toata frumusetea". Dar astazi nu e nevoie sa ai frati dezvoltati normal ca sa ti dai seama ca la capitolul lungime stai prost. Nu e nevoie nici sa rasfoiesti reviste porno sau sexy, sau sa privesti filme deochiate. Poti sa mergi pur si simplu prin autobuz si sa ti cada ochii pe o revista pe care o rasfoieste o domnisoara stilata care cauta sa se initieze n tainele sexului. Sunt multe moduri n care poti constata ca alti barbati sunt mai "dotati". ntre cele mai penibile este sa fii refuzat de o fata: "Am cunoscut o fata care mi-a propus sa fac sex cu ea. Am acceptat, dar cnd m-am dezbracat, mi-a analizat penisul si testicolele si mi-a zis ca nu merita sa se excite degeaba, fiindca nu as putea sa o satisfac, penisul meu fiind prea mic. Dupa o luna am ntlnit o alta fata, iar cnd am ajuns pe punctul de a face dragoste, a rs, zicnd ca nu stie unde as putea gasi un prezervativ att de mic pentru mine. Am ncercat sa ma sinucid, dar m-a salvat o colega, de care m-am ndragostit, iar ea mi-a spus ca ma place si ca vrea sa facem dragoste, dar eu nu pot. Adica pot. Dar mi-e frica sa nu rda de mine" (Ovidiu, c 19) Of, daca ar fi avut el inelul lui Arabella, cum l-ar mai fi rasucit si pe data organul ar fi crescut precum ciuperca dupa ploaie Numai ca Arabella nu e de gasit. Celor care se afla n aceeasi situatie si si-au pierdut deja fecioria nu prea am ce sa le scriu: unii dintre ei sunt parasiti de prietenele lor asa cum a fost parasit si Ovidiu. Altii sunt pastrati de catre prietenele lor numai pentru ca acestea sunt prea sterse pentru a iesi cu vreun tip bine. Iar altii au nteles ca nu marimea conteaza. Sau mai bine zis ca nu numai marimea conteaza. Daca un cutit e ascutit, nu trebuie sa aiba lama foarte lunga, nu? Tocmai acest lucru vreau sa l aduc la cunostinta tinerilor care se gndesc sa si piarda fecioria numai pentru a vedea daca pot fi sau nu la naltime. Din punct de vedere strict fiziologic, toti barbatii sunt capabili sa aiba o viata sexuala reusita. Cnd o femeie ajunge sa aprecieze un barbat dupa lungimea "cocoselului", e de plns. Exista chiar un banc pe tema asta. "Un taran pleaca la oras si cnd se ntoarce sotia i se plnge: - Vai, n noaptea n care ai plecat, a venit cineva si m-a violat. - Cum arata? - Nu stiu, ca era noapte, eram singura n casa. - Dar nu ai nici o banuiala? Nu poti sa ti dai seama cine e? - Nu, ca nu l-am vazut. Doar am simtit ce mi-a facut, si mi-am dat seama ca nu e de la noi din sat" O astfel de profesionista nu prea are sanse sa devina o sotie buna. Dect daca si curata trupul si mintea cu guma de sters a pocaintei. Ceea ce se ntmpla foarte rar. De cele mai multe ori o astfel de experta regreta ani ntregi ca aventura cu cine stie ce turist dotat temeinic a durat att de putin Iata un alt motiv pentru care e bine ca sotii sa fie feciori n noaptea nuntii: ca nu cumva, atunci cnd ntre ei vor aparea motive de tensiune, unul din ei sa se sature de trupul celuilalt si sa suspine dupa noptile de vis petrecute cu cine stie ce partener de ocazie "Ce sa ma fac, ca astazi putine fete mai sunt fecioare, si din fecioarele pe care le cunosc nu mi place nici una. Deci sotia mea va mai pastra si amintirile altor parteneri Asa ca poate e mai bine ca experienta mea sa fie mai vasta, sa nu ma fac de rs din pricina micimii organului meu." Raspunsul e delicat. Unui tnar care pune problema asa i spun: "Totusi, chiar daca acesti parteneri au fost mai dotati dect esti tu, nici unul dintre ei nu a putut sa i ofere mplinirea pe care i-o poti oferi tu ca sot. n familie chiar si dragostea trupeasca sta sub binecuvntarea lui Dumnezeu (evident, daca nu se ajunge la perversiuni sau alte ciudatenii). Chiar daca nu ai cum sa ti dai seama de asta numai citind sau ascultnd sfaturile altora, la vremea potrivita te vei convinge tu singur de asta. Cnd doi tineri se casatoresc pentru ca iubirea lor sa poarte pecetea binecuvntarii dumnezeiesti, si nu pentru a-si oferi unul altuia senzatii tari, dragostea lor ajunge la stadii pe care ceilalti nici nu si le imagineaza. E o comuniune care face sa paleasca relatiile superficiale dintre partenerii pe care i uneste doar un organ. Nu ti pierde fecioria numai pentru ca ti e teama ca nu te vei descurca n pat. Daca n inima ta va exista dragoste pentru sotia ta - si daca nu te vei casatori din interes sau pentru ca asa te-au obligat rudele - ti vei da seama ct de usor se capata experienta. Nu pierzi nimic pastrndu-te curat" mi dau seama totusi ca e nevoie si de un raspuns pentru tinerii care deja au ncercat sa vada cum se descurca n viata sexuala, si au esuat, motivul invocat de fetele care au ncercat sa i initieze fiiind ca sunt prea slab dotati. Acestora le spun: esecul vostru e relativ; ati pus trupul naintea sufletului, si nu e de mirare ca ati dat gres. ntelegeti unde ati gresit, si nu mai cautati sa repetati greseala. Nu schimbati prietenele pna ce veti gasi una care sa fie multumita de prestatia voastra. Ci ncercati sa va curatiti si trupurile si sufletele prin spovedanie, si Dumnezeu va va ajuta sa uitati de esecul vostru. Iar cnd va veti casatori, veti vedea ca sotiile voastre vor fi mplinite.

Poate ca rndurile mele vor fi citite ntmplator si de vreo fata care considera ca barbatul este doar o prelungire a unui organ producator de placere, nu un iubit, nici macar un prieten Mi-o imaginez punnd mna pe mobil si sunndu-si cea mai buna prietena: "Auzi, draga, ce prostii scrie tipul asta, ca n familie sexul nu conteaza. Ca barbatul poate fi la limita impotentei, ca daca o iubeste, femeia va fi multumita." Unui asemenea personaj, scos parca din reclamele la cafeaua X, i recomand sa citeasca mai cu atentie ce am scris: "Nu, draga, nu am zis ca nu conteaza. Dar ca dragostea adevarata acopera lipsa recordurilor erotice. Ceea ce e altceva". Dar daca pun problema asa, voi fi luat peste picior. Nu toate fetele care apar n reclame au idee ce e dragostea adevarata. Asa ca mai bine tac Masturbarea si prejudecatile Pe un forum de discutii pe teme sexuale, o fata ntreaba: "Amndoi, att eu cat si prietenul meu, ne masturbam reciproc. Cauzeaza la ceva ? Sau ... (exista ) efecte negative? Tin sa mentionez ca nu am facut dragoste pna acum cu el. Iata raspunsul specialistului care se ocupa de forum-ul respectiv: "In primul rnd tinem sa-ti spunem ca e de admirat ca exista si tineri care nu trec direct la sex intravaginal si ncearca sa experimenteze si alte forme de sex. E foarte important (pentru placerea voastra nu a altora) sa va cunoasteti reciproc corpurile si placerile. Noi nu vedem nici un efect negativ aici, fiind un lucru normal facut de o ucigatoare majoritate." Alti participanti la discutie si dau si ei cu parerea: "Eu am citit si cred ca nu e daunatoare masturbarea dect facuta n exces dar nu nteleg de ce nu o faceti daca va iubiti. Eu nu cred ca e mai bine s-o faceti singuri si doar att." Altcineva scrie: "Sa mi zica si mie (cineva) care e partea rea n toate astea ca, sincer, eu nu gasesc nici una." O fata da un raspuns mai detaliat: "1. E normal sa faceti orice va face placere la amndoi, att timp ct va simtiti bine. Cnd veti fi amndoi pregatiti sa mergeti mai departe veti simti. 2. atinsul reciproc e una dintre etapele firesti spre nceperea vietii sexuale; e mai grav daca sari peste una (mai ales mai multe) si treci direct la contactul sexual fara sa ai habar de altceva. 3. ajuta la ntarirea legaturii dintre cei doi parteneri, la cunoasterea att a celuilalt, dar si a ta." Daca o batrnica ar citi rndurile acestea, ar spune oripilata: "Vai, dar pe vremea mea foarte putini oameni faceau acest pacat. E o mpreunare cu dracul" Cnd tinerii aud astfel de pozitii, i apuca rsul: pentru ca majoritatea tinerilor se masturbeaza, pentru ca foarte multi oameni maturi se masturbeaza, pentru ca medicii spun ca masturbarea e o metoda normala de descarcare a energiei sexuale. Totusi, sa notam ca exista si puncte de vedere care considera ca masturbarea este o practica ale carei consecinte sunt negative. Cel mai des invocata este dependenta pe care o aduce dupa sine. Un tnar de 16 ani se plnge: "De vreun an jumatate, doi ani, am nceput sa ma masturbez. La nceput o faceam o data pe luna, mai trziu o data pe saptamna, iar din vara anului trecut am nceput (sa fac asta) n fiecare zi. Pentru mine e ca un drog"Nicu, 16 ani, c 123. Un altul, de 22 de ani, scrie urmatoarele: "Fiind la o vrsta de 15 ani, la care nu realizam prea bine ce se ntmpla cu mine, am nceput sa ma masturbez. Revistele deochiate, filmele nocturne si alte publicatii de specialitate m-au facut sa continui aceasta practica pna n anul 1995; am ncetat sa ma mai masturbez. n acesti ani de zile (am facut-o) fara a ma gndi la consecinte. Sincer sa fiu nu credeam ca acest lucru mi va face rau. De abia acum realizez greseala fatala pe care am facut-o si-as da orice sa o pot lua de la nceput. Cu toate ca am renuntat la practica, complicatiile nu au ncetat sa apara" C. 22 ani, c 122. Totusi, numarul celor care vor sa renunte la aceasta practica este mai mic dect cel al celor care sunt partizanii ei, fie ca aceasta este singurul lor mijloc de descarcare a energiei sexuale, fie ca n paralel au o viata sexuala de cuplu (din care nu lipseste nici masturbarea reciproca), chiar si atunci cnd au ajuns sa si ntemeieze o familie. n vechime medicina avea o parere negativa despre aceasta practica, considernd-o unul dintre cele mai daunatoare vicii care afecteaza att mintea ct si trupul. Printre efectele ei medicii includeau ncetinirea cresterii, diminuarea facultatilor mintale, pierderile de memorie, migrenele. Epilepsia, paralizia si mbatrnirea prematura erau considerate posibile urmari ale masturbarii. Se considera ca femeile care se masturbeaza ajung la isterie sau la boli psihice grave. (Chiar si Sigmund Freud, unul dintre mentorii celor care au initiat marea revolutie sexuala din secolul XX, considera ca masturbarea are urmari negative. Numai ca discipolii sai de astazi preiau din nvataturile sale numai ce le convine. Lesne de nteles, nu?) Este ciudat cum s-au ntors lucrurile, si cum medicina contemporana are o pozitie att de favorabila masturbarii. Oare sute de ani doctorii au tot gresit, si abia n urma marii "revolutii sexuale" studiile medicale privitoare la masturbare sa prezinte un punct de vedere realist? Nu am de gnd sa intru n detalii, dar ndraznesc sa spun ca am retineri fata de perspectiva pe care medicina moderna o adopta n aceasta privinta. Voi ncerca sa ma opresc asupra punctului de vedere crestin asupra acestui mod de autosatisfacere sexuala. Pregatesc terenul prin cteva pareri pe care le voi comenta mai jos ncep cu cea mai impertinenta pozitie pe care am gasit-o, ntre sutele de idei carora internetul le ofera cu generozitate spatiu. "Biserica e mpotriva masturbarii, deci e trecuta la pacat. Ciudat, ca in Biblie Barosanu' nu spune nicaieri ca ar fi rau, si cine stie ce facea Iisus pe muntele Ghetzimani cnd cerea papagalilor sa-l lase singur, dar na, daca n asemenea vremuri traim, asta e." Ideea ca Barosanu', adica Dumnezeu, nu ar spune nimic n Biblie contra masturbarii, se ncadreaza n curentul potrivit caruia pacat este numai ce este mentionat n mod expres ntre cele 10 porunci. Da, daca cautam n Biblie cuvntul masturbare, nu vom gasi multe informatii. Gasim o referinta la Onan, de la care vine si numele de onanie, nsa ceea ce facea Onan nu e acelasi lucru cu masturbarea: Stiind nsa Onan ca nu vor fi urmasii ai lui, de aceea, cnd intra la femeia fratelui sau, el varsa samnta jos, ca sa nu ridice urmasi fratelui sau. Ceea ce facea el era rau naintea lui Dumnezeu si l-a omort si pe acesta. Facere 38, 9-10.

Dar daca cineva ar fi interesat de ce spune Dumnezeu prin cuvntul Scripturii, ar fi de ajuns sa aflam ca nici desfrnatii, nici nchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni mparatia lui Dumnezeu. I Cor. 6, 10. Malahienii, adica cei care practica orice forma de autosatisfacere sexuala, nu vor ajunge n rai. Greu cuvnt! Un tnar scria: "La nceput m-am simtit bine, nici nu stiam despre ce e vorba dupa ce am aflat simteam ca fac un pacat (dar acum stiu ca majoritatea oamenilor se masturbeaza si nu e nici o problema)." Numai ca un pacat nu se judeca n functie de cti oameni l fac sau nu. Hotia e hotie si daca exista n lume un singur hot, si daca lumea e plina de hoti. Este adevarat ca la spovedanie duhovnicul va fi mai ngaduitor cu un hot care a crescut ntr-un sat plin de hoti - si caruia i-ar fi fost foarte greu sa priveasca viata prin niste dioptrii curate - dect cu un hot care a crescut ntr-un sat de oameni cinstiti, si care a respins de buna voie influenta mediului n care a crescut. Masturbarea e pacat, si va ramne pacat oricte eforturi ar face medicina si pedagogia moderna de a-i convinge pe tineri ca aceasta practica este nevinovata. Un alt tnar si da si el cu parerea: "Ma si intereseaza daca Biserica zice sau nu ca e pacat; pe vremea cnd era nevoie de orice om se putea naste, era pacat sa "irosesti samnta", daca voiai s-o faci gaseai pe cineva, eventual se nastea un copil, asta era ideea... Dar astazi cnd deja sunt de peste 2 ori mai multi oameni dect poate tine planeta asta n conditii bune, e o tmpenie...". Aceasta idee nu este att de ridicola cum i s-ar parea unui om obisnuit sa citeasca numai Paterice si Vieti de sfinti. n Vechiul Testament citim ca Adam a avut mai multe femei. De ce? Dumnezeu ngaduia poligamia pentru nmultirea mai rapida a neamului omenesc. E logic sa ne dam seama ca masturbarea era un factor care ar fi actionat n directie contrara. (Pe undeva si statul ar trebui sa nteleaga ca o politica de promovare a masturbarii ar avea consecinte negative n plan social. Un exemplu demn de luat n seama l ofera statul american Texas, unde comercializarea obiectelor folosite pentru masturbare a fost interzisa. Politistii au avut mult de furca cu cei care au ncercat sa se ocupe cu acest negot) Numai ca masturbarea nu este pacat numai pentru ca ar diminua numarul pruncilor. Masturbarea este pacat si cnd este nsotita de actul sexual. Masturbarea este o mutilare a fiintei. Organele sexuale, asa cum exista ele dupa caderea lui Adam, nu folosesc producerii placerii. Ele folosesc unirii trupesti dintre barbat si femeie, unire care ar trebui sa fie manifestare a dragostei si nu a instinctului sexual, a poftei animalice care l asalteaza pe om. Cea mai fireasca roada a dragostei sunt copiii. Dar, totusi, Biserica nu interzice femeilor care sunt sterpe sa faca dragoste cu sotii lor. Deci dragostea dintre soti se poate manifesta chiar si atunci cnd lipseste rodul ei viu - copiii. Oare nu este aceasta dragoste tot o forma de masturbare, din moment ce lipsesc copiii? De ce nu interzice Biserica femeilor care sunt sterpe sa aiba relatii sexuale cu sotii lor? Raspunsul e simplu: n timp ce dragostea trupeasca este un limbaj prin care sotii se daruiesc unul altuia, masturbarea este o forma de manifestare a iubirii de sine, de sufocare prin singuratate, de exacerbare a poftelor trupesti. Daca n dragostea trupeasca dintre soti sufletul domina pornirile trupului, n masturbare sufletul este dominat de pornirile trupesti. Dar cnd sotii se masturbeaza n timp ce fac dragoste, pentru a-si mari apetitul sexual? nseamna ca sotii nu fac dragoste, fac o partida de sex. Nefiind multumiti cu ceea ce le ofera unirea trupeasca fireasca, ei recurg la artificii care transforma daruirea lor ntr-o unire animalica. Curatia unirii lor este calcata n picioare. Nu comunicarea cu celalalt conteaza, ci intensitatea trairii propriei pofte. Celalalt are valoare numai n masura n care amplifica senzatiile tari. Celuilalt i se da atentie numai ca ntr-un schimb mutual: l satisfac mai bine pentru ca si el sa faca acelasi lucru cu mine. Am putea sa ne oprim putin asupra dependentei de masturbare. Tnarul care scria ca pentru el acest obicei a devenit un drog nu exprima o pozitie singulara. Atunci cnd cineva pacatuieste fara sa si dea seama ca ceea ce face este rau, fara sa aiba mustrari de constiinta, nu simte pacatul ca un lant. Dar n momentul n care constientizeaza pacatul si vrea sa se rupa de el, si da seama ca de fapt libertatea lui este ngustata de obiceiurile care i-au nlantuit att trupul ct si sufletul. "Da, dar ma masturbez ca sa nu ma culc cu prietena mea. O respect si singurul mod de a o lasa n pace este sa fac asta. Am dureri foarte mari de la hormoni, si daca nu m-as masturba as nnebuni." Am auzit acest punct de vedere. Pare a fi altruist. Numai ca nu este. Diavolul ncearca sa ne orbeasca astfel nct sa avem de ales una din doua sau mai multe variante pacatoase. Da, este bine ca un astfel de tnar nu se culca cu prietena lui. Numai ca modul n care o face este gresit. Masturbndu-se, sufletul sau se va murdari ncetul cu ncetul. Trupul sau, care se va nvata cu placerile animalice, va cauta metode de satisfacere din ce n ce mai intense. Si, pna la urma, tnarul se va culca cu prietena lui. Daca nu cumva, din acelasi altruism prost directionat, o va face cu colegele ei sau cu fetele de pe centura. Tinerii care se masturbeaza ar trebui sa si dea seama ca masturbarea este o forma de autodistrugere, att sufleteasca ct si trupeasca. Cel care face acest pacat nu se rupe numai de Dumnezeu, se rupe si de ceilalti, devine mai nchis n sine, mai egoist. Iar daca am vorbi de autodistrugerea trupeasca, ar trebui sa amintim numai de problemele pe care le au n viata de familie cei care au fost dependenti de masturbare nainte de casatorie. De multe ori sunt incapabili sa nteleaga faptul ca dragostea trupeasca ar trebui sa fie un limbaj al dragostei, si nu doar un mijloc de a trai placeri culminante. Efectul negativ al masturbarii ndelungate nu trebuie privit ca un obstacol de netrecut pentru ajungerea la un echilibru n relatia trupeasca dintre soti. Numai ca, asa cum se ntmpla cu orice patima, lupta pentru a scapa de ea presupune un efort ndelungat. Cel pentru care masturbarea a devenit un obicei va trebui sa se lupte pentru a scapa de ea cu aceeasi staruinta cu care un betiv vrea sa se desparta de sticla lui. Iar daca nu renunta la masturbare, procesul de autodistrugere n transforma ntr-un rob al propriilor hormoni. Sunt constient de faptul ca exista att de multe articole n revistele pentru tineri care prezinta masturbarea ca pe un lucru firesc, care nu ar avea nici o implicatie religioasa. "De ce sa fie Dumnezeu mpotriva placerii, cta vreme nu sufera

nimeni? Ce, a venit cineva de pe lumea cealalta sa spuna ca acolo cei care s-au masturbat au fost pedepsiti pentru pacatul lor?" n loc sa vin cu o gramada de argumente teologice, prefer sa spun ca nu era nevoie sa vina nimeni de pe lumea cealalta ca sa confirme o nvatatura morala a Bisericii. Daca Biserica a nvatat ca masturbarea este pacat, asa este. Si totusi, pentru cei mai slabi n credinta, spun ca au fost mai multe cazuri ale celor care au avut vedenii ale lumii de dincolo, si care au spus ca masturbarea este un pacat foarte grav, care aduce dupa sine pierderea mntuirii. Nu toti tinerii care vor citi aceasta marturie o vor lua n serios. Dar tinerii care cred n Dumnezeu, si care s-au masturbat fara sa si dea seama de implicatiile acestui act, vor privi lucrurile dintr-o alta perspectiva. Minunea pe care o redau n continuare nu are nevoie de comentarii. Va strni rsetele necredinciosilor. Iar altora le va ridica semne de ntrebare Calea bordelului "Cum e la bordel? Fetele sunt profesioniste n arta erotismului. O experienta cu ele ar fi de neuitat" Nu putini tineri gndesc asa. ntr-o anumita masura au dreptate. Asa cum un sportiv care se antreneaza zi de zi ajunge la mari performante, tot asa fetele care muncesc ntr-un bordel devin campioane n oferirea de placeri trupesti. Cunosc o sumedenie de pozitii beton, se pricep sa strneasca masculul din barbatii care le trec pragul. Perversiunile n care sunt initiate fac ca o ora petrecuta n preajma lor sa fie mai eficace dect citirea unui tratat despre sexualitate. Daca ne gndim ca fiecare dintre prostituate se afla ntr-o concurenta acerba cu suratele din celelalte asezaminte similare, ca ncearca sa si multumeasca vizitatorii n asa fel nct oferta rivalelor sa paleasca instantaneu, atunci nu este greu sa ntelegem de ce unii barbati, tineri sau vrstnici, sunt clienti fideli ai bordelelor. Fac o paranteza: un parinte a scris undeva ca pe Dumnezeu trebuie sa l iubesti asa cum un sot adulter si iubeste amanta. O cunostinta de-a mea, revoltata, m-a ntrebat: "Dar de ce nu a scris ca trebuie sa l iubesti asa cum ti-ai iubi sotia?". I-am raspuns: "pentru ca relatia cu amanta e o relatie care trebuie mentinuta cu multa atentie. De obicei, dupa cteva saptamni, luni sau ani, n relatia dintre soti apare o anumita blazare, o anumita obisnuinta, o anumita plictiseala. Pe cnd cu amanta nu ti poti permite luxul de a fi blazat, pentru ca te va parasi pentru altul. Parintele vroia sa spuna ca trebuie sa ai grija ca relatia cu Dumnezeu sa fie o relatie ct mai vie, o relatie n care sa te implici cu toata fiinta ta." Vorbind despre aceasta blazare care apare ntre sotii care nu fac tot ce le sta n putinta pentru ca dragostea lor sa nu se mputineze, trebuie sa spunem ca ea se manifesta si n viata lor sexuala. Factorii exteriori - oboseala, stresul si ceilalti contribuie la racirea dragostei lor, si atunci pna si viata lor sexuala devine banala. n aceste conditii nu este de mirare ca unii barbati merg la bordel, acolo unde prostituatele le vor da mult mai multa atentie. Si placere Unii intra n bordel pur si simplu de curiozitate, sa vada ce ar putea sa le ofere o prostituata. Si, dupa ce au intrat o data, intra si a doua oara. E ca un drog Daca nici barbatii care au sotii si copii nu nteleg bordelul ca pe un loc de pierzanie, oare cum ar ntelege aceasta tinerii? Nu am intrat n viata mea n nici un bordel si de aceea nu pot spune multe despre ce se ntmpla acolo. Un singur lucru vreau sa spun: ca mi se pare groaznica separarea dintre daruirea sufleteasca si cea trupeasca. Nu cred ca poti sa te culci cu o prostituata fara ca ntreaga ta fiinta sa fie virusata. Nu ma refer la boli venerice, ma refer la ceva mult mai grav. La o perceptie denaturata a unirii trupesti. Omul este trup si suflet. Sufletul si trupul sunt interdependente. Daca omul nvata n bordel sa priveasca actul sexual numai ca pe un mijloc de a obtine ct mai multa excitare, atunci i va fi foarte greu ca, dupa ce se va casatori, sa cunoasca frumusetea unirii trupesti cu sotia sa. Asa cum tinerii care au capatat reflexul de a se masturba au un mare handicap n viata sexuala, nefiind capabili sa ntretina raporturi sexuale n care sa si satisfaca partenerele - pentru ca organul respectiv nu mai functioneaza n parametri normali - tot asa cei care s-au obisnuit cu erotismul de bordel nu vor fi capabili de o relatie trupeasca fireasca cu sotiile lor, n care daruirea sufleteasca sa se mpleteasca, cu cea fizica. Ei vor cauta nti de toate sa regaseasca deliciile erotice cu care s-au obisnuit n bordel, si astfel vor pierde tocmai esentialul: daruirea sufleteasca, pentru care cea trupeasca nu ar trebui sa fie dect un suport. Si acum, vom ajunge la concluzia ca cei care au calcat printr-un bordel sunt predestinati sa aiba esecuri n viata sexuala cu sotiile lor (daca acestea nu accepta sa practice perversiuni)? Nu, nu se poate spune asa ceva. Pentru orice cadere exista si leacul potrivit. Numai ca va fi nevoie de niste eforturi eroice pentru ca un tnar care a calcat ntr-un bordel sa ajunga mai apoi la o curatie a mintii si a trupului astfel nct sa cunoasca frumusetea unirii trupesti cu sotia sa, unire n care placerea trupeasca ar trebui sa fie covrsita de daruirea sufleteasca. Din mndrie, nici un tnar client al prostituatelor nu va considera ca va ramne marcat de experienta negativa pe care o acumuleaza n bordel. Tinerii se simt stapni pe sufletele si pe trupurile lor si considera ca le este usor sa renunte la o obisnuinta sau alta. Dar nvatarea limbajului sexualitatii se aseamana nvatarii unei limbi straine: daca de la nceput ai nvatat-o gresit, ti va fi foarte greu pna la urma sa nveti sa vorbesti corect. Ca o concluzie, mi permit sa le spun tinerilor care intra ntr-un bordel din curiozitate, ca sa stie cum este sa faci sex, ca se autodistrug. Nu numai ca vor avea o conceptie denaturata asupra sexualitatii, ci pur si simplu se vor pozitiona ntr-o postura din care atunci cnd se vor casatori le va fi aproape imposibil sa nteleaga frumusetea unirii trupesti binecuvntate de Dumnezeu. Pentru a pune n evidenta modul n care pacatul murdareste sufletele, n textele religioase se foloseste imaginea copacului bun care primeste un altoi de la un copac neroditor. Imaginea aceasta poate fi folosita si n cazul de fata: cnd un tnar cade n mrejele unei prostituate, primeste un altoi care i va murdari ntreaga viata

Dar ce, nu exista pocainta? Ba da, numai ca ar fi cam asa: un tnar vrea sa dea foc la casa n care locuieste, gndindu-se ca se va salva n ultima clipa. Dar cine garanteaza ca va fi n stare sa faca aceasta? Sexul oral, ntre avantaje si dezavantaje nainte de teorii, cteva pareri ale tinerilor care au fost ntrebati ce parere au despre sexul oral: Nu cred ca e imoral sau nereligios sexul oral, desi n anumite acceptiuni se ntmpla sa fie... Ideea e ca daca vine dintr-o dorinta sincera si nu pentru ca "asa i place lui" (sau ei), sexul oral poate fi o binecuvntare, iertata fie-mi blasfemia (pentru cei mai "religiosi" ).... Deci: n opinia mea nu e nici o rusine sexul oral! Rusine e sa nu recunosti, cum stiu ca fac majoritatea! Sexul oral? mda... asta reprezinta metoda cea mai convingatoare in a-ti demonstra iubirea fata de celalalt... nu poti face asta daca nu iubesti respectiva persoana. Nu este neaparat o rusine ... depinde de situatie .. daca ma ntreaba mama sau tata daca practic acest sport , normal, mi-e rusine sa raspund .. dar cnd e vorba de trecut la actiune , nu e o rusine ... Si da , sexul oral apropie partenerii. Stiu ca daca un preot ar citi astfel de pareri, s-ar simti indignat: "Vai, dar astfel de pareri sunt ale unei minoritati care traieste n pacat, si care face pacate mpotriva firii. Daca ar fi ntrebati tinerii din parohia mea ce parere au, ar repeta cu totii ca este un mare pacat, care atrage dupa sine pedeapsa lui Dumnezeu." As ndrazni sa i spun unui astfel de preot ca, desi tinerii care vin sa se spovedeasca n fiecare post nu practica sexul oral, totusi ceilalti l practica cu dezinvoltura. Chiar si unii dintre tinerii care vin pentru prima oara la spovedanie au avut o astfel de experienta, chiar daca nu recunosc aceasta la scaunul de spovedanie. Punctul de vedere potrivit caruia sexul oral este doar o cursa draceasca are din ce n ce mai putini sustinatori. Foarte multi tineri o considera o metoda de a mpartasi celui pe care l iubesti dragostea pe care i-o porti. Nu ma voi opri aici asupra perversitatilor pe care le practica unii tineri, ci doar voi vorbi putin despre motivele pentru care unii tineri care cred n Dumnezeu practica sexul oral. As ncepe totusi prin a atrage atentia asupra campaniei puternice de care are parte aceasta practica sexuala: o gramada de articole care strnesc curiozitatea celor care nu au fost initiati n asa ceva, articole care aduc argumente care dovedesc ca de fapt sexul oral nu are nici o legatura cu credinta n Dumnezeu, ca nu e un pacat, ca numai cei cu idei nvechite se abtin de la practicarea sexului oral. Statisticile sunt un element care atrna foarte greu: peste 70% dintre cupluri (sau 80% si chiar 90%, dupa alte statistici) practica sexul oral. "Daca toti (sau aproape toti) practica, eu de ce nu as face-o?", se ntreaba unele fete sau tineri care vor sa si pastreze fecioria, dar n acelasi timp vor sa ajunga la o relatie ct mai intima cu persoana iubita. Principalele avantaje ar fi urmatoarele: - nu implica pierderea fecioriei; - bolile sexuale se transmit mai greu (totusi, prin sexul oral se poate transmite si S.I.D.A., alaturi de alte boli. Acest amanunt este uneori trecut cu vederea n unele articole de promovare a sexului oral); - nu duce la sarcini nedorite, cum se ntmpla cu actul sexual obisnuit. Nimeni nu poate contesta faptul ca n urma sexului oral nu poate avea loc fecundarea. Totusi, eu contest faptul ca sexul oral este o metoda sigura de evitare a sarcinilor nedorite. Argumentul meu e simplu: sexul oral este o etapa pregatitoare pentru sexul normal. O fata care practica sexul oral numai pentru a-si pastra si fecioria si prietenul n cele din urma va renunta ori la feciorie ori la prieten. Pentru ca prietenul se va plictisi repede de monotonia sexului oral. Si fata care a acceptat sa faca sex oral numai pentru a nu-l pierde va renunta mult mai usor la fecioria ei dect o fata cu gura nespurcata. Cred deci ca sexul oral va duce la sex normal, asa ca va fi un pas spre sarcinile nedorite. Dupa ce o fata schimba doi trei prieteni, pentru ca acestia se satura de fitele ei de a-si pastra himenul practicnd sex oral, vor rde de ea cu gastile lor, si i se va duce vestea cu viteza Romtelecom-ului. Asa ca, saraca fata, dupa ce va ajunge tinta brfelor, se va satura sa si apere himenul care i-a adus attea necazuri. Si se va culca cu primul cavaler care se va oferi sa o ridice din groapa deznadejdii. Asa ca prilejul de a ajunge la sarcini nedorite nu va fi ratat. Sa vorbim acum despre pastrarea fecioriei si practicarea sexului oral. Sunt fete care, dorindu-si sa se mntuiasca, dar dorindu-si n acelasi timp sa si pastreze prietenul, accepta compromisul de a face sex oral. "Nici ca mine, nici ca tine", i spune prietenul unei fete. "Facem sex oral si ramnem mpreuna. Am nevoie de o dovada de dragoste din partea ta" Este trist ca sunt baieti care spun aceste lucruri cu sinceritate. Ei nu considera ca si-ar rani prietenele cerndu-le aceasta dovada de dragoste, pe care oricum multe fete o ofera si fara sa li se ceara. Dar o fata care este crestina nu ar trebui sa accepte un asemenea compromis. Sexul oral este un mare pacat. Aceasta nu este o parere, nu este o idee nvechita. Ce a nvatat Biserica ca este pacat, pacat ramne. Daca mine ar spune cineva ca furtul nu este un pacat, si daca demonstreaza cu argumente sociale sau psihologice asa ceva, nu rezolva nimic. Da, tinerii au dreptate sa nege anumite idei fixe ale sociologilor sau ale psihologilor, idei scornite de mintea omeneasca, care uneori pierde din vedere esentialul unei situatii. Nu oamenii pot stabili ce este pacat si ce nu este. Dumnezeu, Cel care a facut cerul si pamntul, ne descopera care este calea pe care trebuie sa mergem. Normele morale nu le putem fixa noi. Noi putem doar sa acceptam sau sa respingem normele pe care ni le-a fixat Dumnezeu si sa le nlocuim cu ale noastre, care sunt false. Dumnezeu nu a fixat n mod

artificial normele morale, ci aceste norme morale sunt legate de nsasi fiinta umana, de modul n care a fost creata de Dumnezeu si de rostul pentru care a fost creata. Poate ca daca pe lumea cealalta singura desfatare ar fi cea sexuala, atunci Biserica i-ar ndemna pe oameni sa cunoasca toate perversitatile cu putinta pentru a se antrena pentru vesnicie. Numai ca pe lumea cealalta cei care s-au ndeletnicit cu perversiunile sexuale sau cu alte pacate nu vor vedea lumina la care au fost chemati. Vor ajunge n iad. Biserica ne cheama sa dobndim adevarata mplinire, adevarata bucurie. Poruncile Bisericii sunt jaloane care ne arata drumul spre aceasta bucurie. "Cine este Biserica sa mi interzica mie sa fac sex oral?" Biserica nu poate mpiedica pe nimeni sa pacatuiasca. Ea nu poate forta libertatea omului. Dar, ntruct ea este scoala a mntuirii, ea trebuie sa atraga atentia ca pacatul este pacat, si ca orice forma de pacat duce la pierderea mntuirii. Oare Duhul Sfnt care Se ndeparteaza de cei care pacatuiesc va ramne asupra celor care fac sex oral numai pentru ca moda perversitatilor are din ce n ce mai multi fani? Nu, desfrul este desfru. ntruct de obicei baietii le cer fetelor sa faca acest compromis (nu am citit de nici un caz n care un tnar sa fie amenintat ca daca nu accepta sa i faca prietenei aceasta pofta va fi parasit), le spun fetelor sa nu se lase pacalite de cursa compromisului. Cum ar putea o gura care se spurca prin sex oral sa ia anafura, agheasma sau sa sarute sfintele icoane? Cum ar putea o astfel de gura sa primeasca Sfintele Taine, adica pe nsusi Hristos? Orict de bine ar spala pasta de dinti, sau orict de eficienta ar fi guma de mestecat, totusi rana pacatului nu se sterge fara multa pocainta. Poate ca nu ar fi cazul sa pomenesc despre Sfnta mpartasanie, ca de obicei o fata care practica sexul oral nu se gndeste la Sfintele Taine, dar totusi se gndeste sa sarute icoanele cnd intra ntr-o biserica. O face cu dezinvoltura, fara sa se gndeasca ca aceeasi gura cu care i atinge pe sfinti s-a spurcat si se va mai spurca prin pacat. Sexul oral este o forma de curvie. Gura nu este lasata de Dumnezeu pentru perversiuni. Acest lucru ar trebui sa fie clar pentru toti crestinii. Chiar daca mass-media ne atrage atentia asupra faptului ca n majoritatea cuplurilor casatorite aceasta specialitate este la loc de cinste n ghiveciul de erotism, nici un crestin cu frica de Dumnezeu nu ar trebui sa se lase prada acestei placeri dracesti. Daca ntr-o familie sotii practica sex oral, sau orice alta perversiune, familia respectiva nu se mai poate numi crestina. Orict de multa ar fi cantitatea de rugaciune prin care sotii ncearca sa recompenseze desfatarile lor animalice n loc de ncheiere Legenda fecioriei A fost odata un mparat, mparatul Alb, foarte bogat si foarte puternic. Nimeni nu ndraznea sa porneasca razboi mpotriva sa, pentru ca armata sa era numeroasa si ostasii sai erau foarte viteji. De multa vreme mparatul Negru avea de gnd sa i ocupe tronul, dar nu gasea nici o cale sa si ndeplineasca dorinta. Asa ca a promis mari demnitati celui care avea sa i spuna cum poate sa l nvinga pe mparatul Alb. Multi oameni au venit cu tot felul de idei, dar niciuna nu era destul de buna. Plictisit sa stea de vorba cu oameni lacomi dar grei de cap, mparatul a hotart ca, daca cineva i mai spune vreo idee care nu l ajuta cu nimic, sa i se taie capul. Si doua trei capete au zburat nu dupa multa vreme. De atunci au ncetat sa se mai ofere sfetnici pentru nfrngerea mparatului Alb. Pna cnd, la poarta mparatului Negru a ajuns un vrajitor batrn, cocosat, cu fata hidoasa. - Maria ta, am eu un leac pentru mplinirea dorintei tale. - Sa l aud, spuse mparatul. - Trebuie sa i slabim armata. - Nu e o idee noua - Dar eu stiu cum o vom face. Si vrajitorul l-a sfatuit sa trimita niste negustori n tara mparatului Alb, care sa vnda niste vin fermecat. - Cine va bea din el va avea pofte trupesti foarte mari, care nu l vor parasi dect dupa ce se va mpreuna cu mai multe femei. Vom distruge barbatii, facndu-i sa alerge dupa muieri. Familiile lor vor fi distruse. - Dar femeile vor ncerca sa si convinga barbatii sa nu bea acest vin. - Nu, vom trimite ctiva filosofi care vor nvata poporul ca nu e nimic rau ca barbatul sa traiasca cu mai multe femei. Si ideea asta i va cuceri pe barbati mai repede dect i-ar fi cucerit orice armata. Pe tineri i vom convinge ca fecioria nu foloseste la nimic. Si fetelor o sa le placa ideea asta. - Dar pna sa ajunga vinul sa faca prapad n popor, mparatul Alb si sfetnicii lui i vor goni pe negustorii nostri. Nu le va fi greu sa si dea seama ca aceasta bautura poate distruge un popor ntreg. - Asta asa e. Daca o dam mai nti la oamenii simpli, mparatul Alb si va da seama ca e o otrava. Dar, daca l ametim mai nti pe mparat, daca i ametim pe cei de la curte, nu vom avea necazuri. Iar poporul se va lua dupa ei. Atta doar, ca ne trebuie filosofi vicleni, ca sa i convinga pe cei de la curte ca placerea trupeasca e singurul lucru de pret n viata. Sa i convinga ca familia si pastrarea fecioriei pna la nunta trebuie sa devina amintiri. - Asa sa fie. Ct va dura ca sa cucerim mparatia dusmana? - Mult, Maria Ta, zece ani. Peste zece ani i vom ataca, si nu vor putea sa se mai apere. Vor fi crpe, nu ostasi. E mult timp, e adevarat. Dar stiu ca tot de zece ani astepti sa afli o cale de a o cuceri, si pna acum nu te-a ajutat nimeni. - Daca n zece ani nu i cucerim, capul tau va fi taiat de calau. Daca i cucerim, vei fi primul meu sfetnic. - Asa sa fie. Ma duc sa pregatesc vinul. Dupa un an de zile, negustorii mparatului Negru reusisera sa si agoniseasca musterii la curtea mparatului Alb. mparatul nsusi zisese la un ospat ca vinul lor e cel mai bun vin pe care l bause vreodata. Cu toate acestea, el si daduse seama ca aceasta bautura putea aduce mari tulburari n mparatia sa. Si ceruse ca vinul fermecat sa se vnda la un pret foarte mare, ca oamenii din popor sa nu l poata cumpara.

- ti dai seama ca ne ntrzie planurile?, l ntreba mparatul Negru pe vrajitor. - Nu e nimic grav, Maria ta. Mai nti o sa slabeasca conducatorii, asa ca poate nu va mai fi nevoie de un razboi. Dar eu cred ca oamenii simpli vor gasi o cale sa faca rost de vin de-al nostru. Si vei vedea ca pna la urma mparatul Alb si va pierde mintile si i va lasa pe oameni sa bea ce le pregatim noi. Nu trebuie sa ne nelinistim. Vei vedea, chiar daca fiul mparatului nu s-a lasat convins nca sa guste din ea, pentru ca mparateasa i-a dat o educatie aleasa, pna la urma va bea si el. Si daca bea fiul mparatului, nici un tnar sau tnara nu va mai sta departe de vinul nostru. Si daca i cstigam pe tineri, cine se mai lupta cu noi peste ani de zile? Batrnii? N-au nici o sansa. O armata din batrni si bolnavi nu poate porni la lupta. - Da, oricum am auzit ca sfetnicii batrni sunt singurii care considera bautura noastra o primejdie pentru mparatia lor. Nu-i nimic, vor muri de batrnete, unul cte unul. ncetul cu ncetul, dezmatul prindea n ghearele sale din ce n ce mai multi dregatori, pe sotiile lor si pe copiii care se apropiau de vrsta la care ar trebui sa si ntemeieze o familie. Fetele tinere o luau pe calea desfrului, sub privirile ngaduitoare ale parintilor lor. mparatul Negru si freca minile de bucurie. Chiar daca mparatul Alb ceruse condamnarea la moarte a tuturor oamenilor simpli care, trecnd peste hotarrea sa, bausera din licoarea fermecata, aproape jumatate din dregatori cumparau licoarea n cantitati tot mai mari. Victoria pe care o prevazuse vrajitorul parea a fi din ce n ce mai aproape. Dar, cnd mparatul Negru era convins ca nimic nu i va putea sta mpotriva Fiul mparatului Alb a anuntat sa vrea sa si aleaga mireasa. Ca de obicei, sfetnicii care avea fete de maritat asteptasera cu sufletul la gura acest moment. Fiecare si dorea sa se nrudeasca cu mparatul. n fiecare #generatie solii anuntau cu surle si trmbite ca se cauta "cea mai frumoasa si cea mai nteleapta fata" pentru fiul mparatului. Acesta avea o zi ntreaga timp sa si aleaga fata careia sa i daruiasca inima. n tinuturile lor era obiceiul ca, de ndata ce mparateasa aducea pe lume un fiu, dregatorii si sotiile lor se grabeau sa mai faca copii, pna ce aveau o fata care ar fi putut fi viitoarea mparateasa. Numai dregatorii foarte batrni erau lipsiti de aceasta sansa. Ceilalti erau mndri ca fiicele lor puteau fi luate n casatorie de print. De data aceasta mesajul solilor trimisi sa vesteasca alegerea miresei era putin schimbat: "Tnarul print cauta cea mai frumoasa si cea mai nteleapta fecioara, pentru a o lua de sotie" Vestea aceasta a adus tristete n multe familii de dregatori. n ale celor la care vinul fermecat era stapn. Fetele care, convinse ca fecioria nu mai are nici o valoare, traisera n desfru, plngeau cu disperare. Tnarul print era att de frumos A venit si ospatul din ziua alegerii tinerei mirese. De obicei, printii aveau de ales dintr-un numar mare de fete. Dar, de data aceasta, numai zece fete venisera mbracate n alb Celelalte si pierdusera fecioria, cu sau fara voia parintilor lor. Dar nici una din ele nu renuntase la gndul de a cuceri inima printului. Sperau ca printul se va razgndi, ca nu va fi multumit de frumusetea fetelor care si pastrasera fecioria, si ca va mai organiza nca un ospat Asteptau cu inima strnsa ca printul sa se razgndeasca si sa le dea tuturor fetelor sansa de a lua parte la ospat. Dar asteptarea lor a fost zadarnica. Din cele zece fecioare, una era foarte frumoasa si foarte nteleapta. Printul nu a sovait si i-a cerut mna. Asa cum era de asteptat, n familiile dregatorilor facuti de rusine pna la nunta a fost numai tristete si lacrimi. Unele fete regretau ca au urmat pilda parintilor lor si au trait n dezmat. Altele, care avusesera o crestere buna, regretau amarnic ca nu i-au ascultat pe parinti. Dar era prea trziu. Fiecare dintre ele si dorise sa fie admirata de print, chiar si pentru cteva clipe. Acestea erau momente foarte importante pentru viata unei fete de dregator. Chiar daca alta ar fi fost aleasa, totusi fiecare din ele ar fi fost admirata de print. Si de data aceasta cele mai multe fete fusesera lipsite de asemenea cinste. Si rusinea le apasa sufletele. A venit si nunta mparatului. Mirii straluceau de frumusete. nainte de nceperea ospatului, spre surprinderea tuturor, mparatul a spus: - Am vazut cte lacrimi a adus vinul acela n mparatia noastra. Din cauza asta s-au mputinat fecioarele de la curtea noastra. mi dau seama ca nu am facut bine ca i-am primit pe negutatori la noi. mi dau seama ca am gresit. Dar tot acum mi dau seama ce fiu de ncredere am. De aceea, l voi lasa pe el sa conduca. De azi, ma retrag de la conducerea mparatiei. Am un urmas mult mai vrednic de o asemenea cinste. Ultima mea porunca este aceasta: falsii filosofi, nvatatorii desfrului, si toti negustorii vinului fermecat sa fie goniti de aici, si toata bautura lor sa fie aruncata. Cum a distrus fecioarele de la curte, putea distruge un popor ntreg. Hotarrea mparatului i-a luat prin surprindere pe toti. Nici macar tnarul print nu se astepta la asa ceva. Dar, cuvntul mparatului era lege pentru toti. Printul i-a luat locul, si negustorii vicleni au fost izgoniti din mparatie. Iar vechile rnduieli si-au reintrat n matca lor, spre disperarea mparatului Negru. Si a vrajitorului care nu a mai apucat sa ajunga dregator *** "Legenda fecioriei" e scrisa pentru o categorie de cititori care au citit aceasta carte desi nu le-a fost adresata: este vorba de tinerii care, ducnd o viata curata, o viata de nevointa, au pastrat deasupra capetelor lor cununa fecioriei. Stiu ca astfel de tineri sunt din ce n ce mai putini. Dar, primind scrisori de la unii dintre ei, care au citit celelalte carti ale mele, mi dau seama voi avea si dintre ei oameni interesati de subiectul acestei carti. Chiar si numai pentru ca nu prea exista literatura duhovniceasca care sa l abordeze. Am intrat de curnd n libraria Patriarhiei de lnga biserica Kretzulescu si am ntrebat care din volumele mele este ceruta de clienti. Mi s-a raspuns: "Multi nu cer un titlu anume, ci ntreaba ce avem de Danion Vasile" O astfel de receptivitate a cititorilor ma ncurajeaza, pe de o parte, dar n acelasi timp ma si ngrijoreaza. Responsabilitatea mea fata de voi , cei care cititi cartile mele, este mult mai mare dect mi dadeam seama. Stiam dinainte ca nu am dreptul sa va smintesc, ca nu am dreptul sa va virusez cu idei ratacite. Dar mi este si mie foarte greu

sa aflu ca o carte care se adreseaza tinerilor este citita de oamenii n vrsta, care m-ar putea ntelege gresit. Sau ca o carte care se adreseaza celor n vrsta, cum este cea despre nfruntarea necazurilor, este citita de tineri. Eu scriu aproape fiecare carte pentru un public precis. Recunosc ca ma incomodeaza ntr-un fel faptul ca o carte adresata unui anumit target va fi citita si de altii. Asta se ntmpla si n cazul de fata. Daca as fi stiut ca nici un tnar care si pastreaza fecioria sau nici un crestin sporit n viata de rugaciune nu va deschide aceasta carte, atunci limbajul ar fi fost si mai abrupt, si mai XXX, si mai "de cartier". Dar, ntruct sansele ca aceasta carte sa nu fie citita dect de publicul tinta sunt relativ mici. (mi dau seama ca aceasta carte va fi citita si de catre cei care cauta nod n papura: le-am dat ocazia sa gaseasca multe noduri de acest fel. Am facut-o nsa nu pentru ca i-as dispretui, ci pentru ca mi s-au parut necesare n iconomia lucrarii mele.) La ce foloseste o astfel de poveste despre feciorie? Eu am scris-o pentru a-i ncuraja pe cei care duc aceasta grea cruce. Am scris-o ca o rugaminte de iertare pentru ca le-am dat ocazia sa citeasca despre teme smintitoare. Cred nsa ca ma vor ierta si ca vor ntelege ca o astfel de carte era necesara. M-as bucura daca n discutiile cu elevii care pun ntrebari despre viata sexuala profesorii de religie sau dirigintii vor reusi sa aiba curajul de a discuta lucrurile direct, pe sleau, cu cuviinta dar si cu obiectivitate. Pe tineri nu i mai conving raspunsuri gen: Subiectul sexualitate este tabu. Nu propun ca reper pozitia expusa aici. Dar propun ca reper revistele si cartile pe care le citesc tinerii, precum si filmele sau emisiunile Credeti-ma ca am scris si foarte greu, si foarte usor. Am scris foarte usor pentru ca m-a acoperit harul binecuvntarii duhovnicului meu si rugaciunile Maicii Domnului si ale Sfntului Simeon cel nebun pentru Hristos. Am scris greu pentru ca a trebuit sa citesc multe materiale smintitoare, sa vad site-uri smintitoare. Am scris cu frica. mi era teama ca pacatele primei tinereti vor navali n mintea mea, si ca ma vor birui din nou. Totusi, Hristos m-a ajutat si de data aceasta. Nu recomand nimanui sa ncerce o astfel de lucrare dect daca se afla sub stricta ndrumare a duhovnicului. nsa, daca duhovnicul da binecuvntare - si prin el vorbeste Dumnezeu - atunci nu exista motive pentru a da napoi. Cred ca tinem prea putin seama de linia marturisitoare a Sfntului Simeon cel nebun pentru Hristos. El nu se sfia sa mearga la bordel, lasnd lumea sa creada ca este un desfrnat. Dar el nu mergea acolo pentru satisfacerea poftelor trupesti, ci mergea pentru a le converti pe desfrnate, pentru a le ndrepta spre pocainta. Si multe dintre ele se lasau de meseria lor si ncepeau sa duca o viata noua n Hristos. Multi l cleveteau si l batjocoreau pe Sfntul Simeon, dar Hristos l ntarea n lucrarea sa. Cred ca avem nevoie de ct mai multi urmasi ai Sfntului Simeon Dar or mai exista astazi astfel de urmasi? "Credeti-ma, m-am dus cu culionul ntors si am cersit milioane de lire de la romni. Am rascumparat si romncele care faceau prostitutie n fata hotelurilor din Padova. Chiar lnga colegiul nostru era un hotel, Milano se chema, unde fetele faceau prostitutie. Stiam ca sunt romnce, ma ntlnisem de doua-trei ori cu ele. Nu merge cu vraji de cuvinte la recuperarea unor astfel de oameni. Si m-am dus la pestele lor care era un srb si i-am zis: "Doamne, ct cstiga o romnca de-a noastra ntr-o noapte de jaf" si asta prinzndu-se cam unde bat: "Un milion de lire". Nu-i adevarat, ca nu cstiga att si i-am spus: "Uite aici! Trei milioane de lire pentru cele trei fete romnce de la tine. Du-te cu astea doua milioane si recupereaza-mi-le pe alea doua." n noaptea de nviere, inclusiv pe ele le-am avut acolo, pentru ca ele apartin structurii intime a neamului meu. Cnd ele se prostitueaza si eu ma prostituez. Cnd ele se drogheaza si eu ma droghez. Cnd ei traiesc n mizerie si eu traiesc n mizerie."# Rndurile acestea nu sunt vorbe goale, nu sunt literatura. Sunt marturia unui vrednic slujitor al altarului, parintele Necula de la Sibiu. Oare cti preoti s-au gndit sa cumpere o prostituata pentru a o aduce n noaptea de Pasti la biserica? Cred ca nu multi. Nu zic ca asta e solutia mntuirii prostituatelor, sa le duci n noaptea de Pasti la slujba, pentru ca sunt prostituate care vin oricum, dar tot aceeasi meserie o practica. Totusi, acesta ar fi un pas - mic sau mare, nu stiu - nspre ele. Prostituatele au nevoie sa vada ca Biserica sufera din pricina caderii lor. "Cnd ele se prostitueaza, si eu ma prostituez" Cuvinte de Pateric. Adica vorbe pe care lumea nu mai are resursele pentru a le rosti. "Cnd ele se drogheaza, si eu ma droghez", continua parintele. Si eu as continua: "Cnd ele pacatuiesc, si eu pacatuiesc. Cnd oricine altcineva pacatuieste, si eu pacatuiesc" Celalalt pacatuieste si pentru ca eu nu l-am ajutat sa mearga spre Hristos. Si aici nu e de ajuns sa facem Mea culpa. Nici macar n fata duhovnicului. Trebuie sa pornim de la recunoasterea acestei greseli, dar sa mergem mai departe. Sa facem ceva pentru celalalt. Sa suferim pentru el, sa ne rugam pentru el. Sa i dam o mna de ajutor. Sa l udam cu apa cea vie a iubirii noastre. A iubirii n numele lui Hristos